~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

 

Greta Garbo

Greta Lovisa Gustafsson; 18 septembrie 1905, Stockholm, Suedia – 15 aprilie 1990, New York City, SUA

Greta Garbo a fost o actriță suedeză, o vedetă internațională din perioada filmului mut de la Hollywood, un sex simbol, model care a fost ulterior urmat de multe alte actrițe. A fost una dintre cele mai pline de farmec și populare vedete de film, cel mai bine cunoscută pentru portretele ei de eroine cu voință puternică, cele mai multe dintre ele la fel de convingătoare, enigmatice ca însăși Garbo – Federico Fellini susținea că „a fost fondatoarea unui ordin religios numit cinema”. A fost supranumită divina, sfinxul suedez sau prințesa de vis a eternității.

Era al treilea copil al Annei Lovisa Johansson și al lui Karl Alfred Gustafsson. Tatăl a murit în 1920 de gripă spaniolă, când avea 14 ani.

Și-a lansat cariera cu un rol secundar în filmul suedez The Saga of Gösta Berling (1924). Interpretarea sa i-a atras atenția producătorului de film american Louis B. Mayer, director exectiv al studioului Metro-Goldwyn-Mayer, care a adus-o la Hollywood în 1925. A stârnit interesul publicului de la primul său film american realizat, Torrent (1926). Odată cu premiera celui de-al treilea film al său, Flesh and the Devil (1927), Garbo a devenit un star internațional.

Flesh and the Devil (1927) • Regia Clarence Brown. Cu: Greta Garbo și John Gilbert

Primul său film cu sunet a fost Anna Christie (1930). Studioul MGM a promovat filmul folosind sintagma ”Garbo vorbește!”. În același an a jucat și în Romance. Pentru aceste filme, Garbo a fost nominalizată pentru prima dată la premiile Oscar, pentru cea mai bună actriță.

Anna Christie (1930) • Greta Garbo și Charles Bickford

Din 1932, succesul i-a permis să-și modifice condițiile contractului, astfel încât să își aleagă rolurile. Au urmat filme precum Mata Hari (1931), Inspiration (1931), Grand Hotel (1932), Regina Christina (1933) și Anna Karenina (1935).

Anna Karenina (1935) • Regia Clarence Brown. Cu: Greta Garbo, Fredric March, Basil Rathbone, Maureen O’Sullivan

Critica de film consideră că cel mai bun rol al său a fost cel din Camille (1936), pentru care a fost din nou nominalizată la Oscar.

Popularitatea și succesul lui Garbo au început să scad în anii următori, fiind clasificată ca ”box-office poison” [otrava caselor de bilete] în 1938, la fel ca artiști precum Edward Arnold, Marlene Dietrich, Fred Astaire, Katharine Hepburn etc.

Și-ai revitalizat cariera cu filmul Ninotchka (1939) care i-a adus a treia nominalizare la Oscar.

Ninotchka (1939) • Regia Ernst Lubitsch. Cu: Greta Garbo și Melvyn Douglas

După eșecul filmului Two-Faced Woman (1941) s-a retras de pe marile ecrane la 35 de ani, până în acel moment jucând în 28 de filme. După retragere, Garbo a trăit o viață privată la New York, eliminând orice oportunitate de a-și relua cariera. Nu a dat interviuri și a fost o mare colecționară de opere de artă, deținând picturi de Pierre-Auguste Renoir, Pierre Bonnard și Kees van Dongen. Chiar și la moartea sa avea o avere de milioane de dolari.

Grand Hotel Scena finală (1932)

Garbo era cunoscută pentru rolurile sale romantice, sobre și melancolice și pentru interpretarea figurilor tragice. Autorul Ernest Hemingway o menționează pe Garbo în romanul Pentru cine bat clopotele. În 1999, Garbo este clasată pe locul 5 în topul celor mai importante actrițe clasice de către Institutul American de Film. Deși nu a câștigat niciodată un Oscar, i-a fost acordat un Oscar onorific în 1954. În 1960, datorită contribuției sale în industria filmului, Garbo a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame.

Mai mult: Greta Garbo [Wikipedia]

 

Greta Garbo de la 7 la 84 de ani

 

***** [In English] *****

Greta Garbo

Greta Lovisa Gustafsson; 18 September 1905, Stockholm, Sweden – April 15, 1990, New York City, U.S.A.

 

Greta Garbo was a Swedish film actress and an international star and icon during Hollywood’s silent and classic periods, one of the most glamorous and popular motion-picture stars, who is best known for her portrayals of strong-willed heroines, most of them as compellingly enigmatic as Garbo herself.

The daughter of an itinerant labourer, Greta Gustafsson was reared in poverty in a Stockholm slum. She was working as a department-store clerk when she met film director Erik Petschler, who gave her a small part in Luffar-Petter (Peter the Tramp, 1922). She studied at the Royal Dramatic Theatre in Stockholm, and in 1924 she played a major role in Gösta Berlings Saga (The Story of Gösta Berling). The film’s director, Mauritz Stiller, gave her the name Garbo, and in 1925 he secured her a contract with Metro-Goldwyn-Mayer (MGM) in Hollywood.

MGM chief Louis B. Mayer, and all studio executives were impressed by her first American film, The Torrent (1926). Garbo projected a luminous quality that was perfect for silent pictures, motivating Mayer to sign her to an exclusive contract and raise her salary even before she completed work on this film.

The Torrent (1926)

Throughout the remainder of the decade, Garbo appeared in such popular romantic dramas as Flesh and the Devil (1927), Love (1927), A Woman of Affairs (1928), and The Kiss (1929). She often costarred with John Gilbert, with whom she was romantically involved off screen. Garbo’s success during this stage of her career was based not only on her mysterious, ethereal screen persona but also on public interest in the Garbo-Gilbert affair.

The Kiss (1929) • Greta Garbo and Lew Ayres

Sound allowed for Garbo to become an even bigger star, although her popularity was always greater in Europe than in the United States. Garbo talks! was MGM’s promotional tagline for Anna Christie (1930), Garbo’s first sound film. It was also one of two films she made in 1930 – the other being Romance – for which Garbo received an Academy Award nomination.

Romance I Was His Love… (1930)

More movies followed: Mata Hari (1932), Queen Christina (1933), As You Desire Me (1932), The Painted Veil (1934), Anna Karenina (1935), Camille (1936), Ninotchka (1939), Two-Faced Woman (1941), Alfred Hitchcock’s The Paradine Case (1947)

Garbo was nominated three times for the Academy Award for Best Actress and received an honorary one in 1954 for her luminous and unforgettable screen performances. After a screen career of 20 years, Garbo lived the next five decades in her New York City apartment and made no public appearances. She was awarded an honorary Oscar in 1955; true to form, she did not attend the ceremonies…

More on: Greta Garbo [Wikipedia]

 

Mata Hari (1931) Dance

 

#GretaGarbo #personalitateazilei #todayspersonality