~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

 

Oliver Hardy

Norvell Hardy; 18 ianuarie 1892, Harlem, Georgia, SUA – 7 august 1957, Hollywood, California, SUA

 

Oliver Hardy, cunoscut și sub numele Babe Hardy, a fost un actor de film de comedie american, devenit celebru în cuplul de comici Laurel & Hardy (Stan și Bran, la noi) din 1927 până în 1951.

Tatăl său, un veteran al Războiului din 1862, era colector de taxe pentru statul Columbia. Mama sa avea rădăcini americane și scoțiene. Cei doi s-au căsătorit pe 12 martie 1890, ea la al doilea mariaj, iar el la al treilea. Înainte de nașterea lui Norvell, cel mai mic dintre cei cinci copii, familia sa s-a mutat la Madison, unde mama sa deținea o casă în Harlem. Tatăl său a decedat la nici un an după nașterea sa, iar mama sa a rămas singură, cu cinci copii. Povesteau că Norvell era dificil când era mic. În copilărie a făcut turnee în spectacole de cânt și vodevil.

A urmat Academia Militară din Milledgeville, dar nu a fost deloc interesat să își continue studiile, fiind pasionat de teatru și muzică. S-a înscris într-o trupă de teatru și mai târziu a fugit de la școală și s-a alăturat unei trupe de muzică. Pentru că mama sa i-a recunoscut realul său talent muzical, l-a înscris la Școala de Muzică unde s-a pregătit cu Adolf Dahm-Petersen. Absenta deseori de la cursuri pentru a cânta la Alcazar Theater pentru o anumită sumă de bani. Mai târziu a hotărât să se întoarcă la Milledgeville. Și-a dat seama că trebuie să fie pe propriile picioare și a început să se promoveze sub numele de „Oliver Norvell Hardy”, numele de Oliver fiind adăugat ca un tribut pentru tatăl său. În 1910 a apărut drept Oliver N. Hardy, iar în toate actele oficiale a semnat Oliver Hardy.

The Lucky Dog

În timp ce conducea un cinematograf în 1913, Hardy a decis că ar putea juca mai bine – sau cel puțin nu mai rău – decât actorii pe care i-a văzut pe ecran, așa că a plecat să lucreze la studioul Lubin din Jacksonville, Florida. A jucat roluri amenințătoare, de „dur” în multe dintre acele filme de început. În deceniul următor, Hardy a apărut în mai mult de 200 de scurtmetraje pentru diverse studiouri: începând cu Outwitting Dad (1914), incluzând o apariție ca Omul de Tinichea în versiunea mută din 1925 a filmului Vrăjitorul din Oz.

În 1926, el și Laurel s-au alăturat separat studiourilor Hal Roach, una dintre marile fabrici de comedie de la Hollywood. Cei doi au devenit în curând membri ai All-Stars al lui Roach, un ansamblu de interpreți de benzi desenate prezentate în mai multe comedii scurte. Pe măsură ce producătorul Roach și regizorul-supervizor Leo McCarey au observat chimia dintre Laurel și Hardy, au început să lucreze mai des împreună. Până la sfârșitul anului 1927 deveniseră oficial o echipă; prima lor comedie comună de succes a fost filmul mut Putting Pants on Philip (1927).

Putting Pants on Philip (1927)

În comediile lor, ei au interpretat doi prieteni, nu foarte inteligenți, dar veșnic optimiști. Laurel era tăntălăul care cauza cele mai multe necazuri, în timp ce Hardy era pomposul irascibil și dominator, ale cărui planuri o luau mereu razna. Cu incredibila lor ignoranță și prostie, ei reușeau să transforme o situație simplă, de zi cu zi, în „o altă mizerie frumoasă”. Robust, dar agil, Hardy a fost adesea victima stângăciei cronice a lui Laurel și, la rândul său, își îndrepta furia asupra prietenului său. Un scenariu clasic și adesea repetat i-a implicat pe cei doi schimbându-și pălăriile, Hardy devenind din ce în ce mai tulburat să găsească pălăria prea mică a lui Laurel cocoțată în mod repetat pe capul lui. Odată cu sfârșitul erei filmului mut, perechea a obținut o mare popularitate în comedii precum The Battle of the Century (1927), Leave ‘Em Laughing (1928), Two Tars (1928), Liberty (1929) și Big Business (1929).

Leave ‘Em Laughing (1928)

Spre deosebire de mulți alți actori ai erei filmului mut, Laurel și Hardy au făcut cu ușurință tranziția la filmele sonore. Tonurile sudice ale lui Hardy s-au potrivit perfect pentru personajul său și, odată cu creșterea popularității filmelor muzicale, cântărețul antrenat a reușit în cele din urmă să-și folosească vocea de tenor în diferite scene. Expert în interpretare, el a lăsat în general partenerului său sarcina de a scrie și de a crea comediile lor. Continuând să lucreze pentru studioul Roach, cei doi au făcut la început scurtmetraje sonore. The Music Box (1932) a câștigat un premiu Oscar pentru cel mai bun subiect scurt. Începând cu Pardon Us (1931), au făcut și lungmetraje, Sons of the Desert (1933) și Way Out West (1937) fiind în general considerate clasice.

Sons of the Desert (1933)

În echipă cu Stan Laurel, Oliver Hardy a realizat aproximativ 100 de comedii – multe dintre ele clasice – între 1921–1950.

Filmele Laurel & Hardy din anii 1940, realizate de alte studiouri, nu au avut același succes. La începutul anilor 1950, cei doi au făcut un turneu în Anglia cu un spectacol de scenă. Ei urmau să facă o serie de programe speciale de televiziune din SUA în 1956, când Hardy a suferit un accident vascular cerebral invalidant. A murit în anul următor cu a treia sa soție, Virginia Lucille Hardy, alături de el. Nu a avut copii.

Mai mult: Oliver Hardy [Wikipedia]; Oliver Hardy [Britannica]

The Music Box (1932)

 

***** [In English] *****

Oliver Hardy

January 18, 1892, Harlem, Georgia – August 7, 1957

 

Oliver Hardy (born Norvell Hardy) was an American comic actor famous as one half of Laurel and Hardy, the classic double act that began in the era of silent films and lasted 25 years, from 1927 to 1951.

Norvell Hardy’s father died in late 1892; in tribute, the younger Hardy adopted his father’s first name, Oliver. While managing a movie theatre in 1913, Hardy decided that he could do better – or at least no worse – than the actors he saw on-screen, and so he went to work at Lubin Studios, Jacksonville the following year. During the next decade, Hardy appeared in more than 200 films for various studios (including an appearance as the Tin Man in the 1925 silent version of The Wizard of Oz) before being signed by Hal Roach (1926).

Big Business (1929)

In 1921, Oliver Hardy appeared in the movie The Lucky Dog, produced by G.M. Anderson and starring a young British comedian named Stan Laurel. Hardy played the part of a robber, trying to stick up Stan’s character. They did not work together again for several years.

In 1927, Laurel and Hardy began sharing screen time together in Slipping Wives, Duck Soup and With Love and Hisses.

In 1960 Laurel was awarded an honorary Oscar for his contributions to film comedy.

More on: Oliver Hardy [Wikipedia]

 

Way Out West (1937)

 

#OliverHardy #personalitateazilei #todayspersonality