~ Amintirea zilei – Today’s Memory* ~
Inaugurarea oficială a drumului național Transfăgărășan
20 septembrie 1974
Drumul Național 7C (DN7C), supranumit Transfăgărășan leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș din Carpații Meridionali, cei mai înalți din România. Este un drum asfaltat, ajungând, în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea, la altitudinea de 2.042 m. Se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2.145 m.
Drumul pornește din comuna Bascov (lângă Pitești) și urcă pe valea râului Argeș, trecând prin orașul Curtea de Argeș, apoi prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată în Masivul Cetățuia. De aici, în apropierea Cetății Poenari, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tuneluri mai scurte, și ajunge pe Barajul Vidraru, care, cu ai lui 307 m, leagă Munții Pleașa și Vidraru.
Trecând barajul, drumul continuă pe partea stângă a lacului Vidraru până la coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului Capra până ajunge în golul alpin, lângă Cabana Capra; trecând prin dreptul Cascadei Capra, până la tunelul Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m). Tunelul acesta este cel mai lung tunel rutier din România, având o lungime de 887 m, cu o înălțime de 4,4 m, o lățime de 6 m și un trotuar cu o lățime de 1 m, fiind iluminat electric și ventilat natural. În partea nordică, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu–Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km, apoi prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de aproximativ 1.230 m, ajungând apoi la Cabana Bâlea Cascadă.
De acolo până la intersecția cu DN1 (drumul european E68), în apropierea comunei Cârțișoara, mai sunt 21 km.
Trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit 6.520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, precum și multe alte materiale de construcții.
Se consideră că ideea construirii unui drum peste Munții Făgărașului i-a aparținut lui Ceaușescu. În realitate, existau planuri realizate înainte de 1960 pentru un drum printre Munții Făgărașului, abandonat din lipsa fondurilor necesare, ideea fiind reluată după construirea hidrocentralei de la Vidraru.
Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 km, a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță care lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala cabană Cumpăna).
Invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia a determinat inițierea de urgență a proiectului Transfăgărășanului – un drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului.
Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți. Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute (răspunzând unui interviu, un martor al timpului spunea: „Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți”).
Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc la 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980.
Mai mult: Transfăgărășan [Wikipedia]
Transfăgărășan, România – Drone Aerial View
***** [In English] *****
Official opening of the National Road Transfăgărășan
20 September 1974
The Transfăgărășan is a paved mountain road crossing the southern section of the Carpathian Mountains of Romania. It has national-road ranking and is the second-highest paved road in the country after the Transalpina. It starts near the village of Bascov, near Pitești, and stretches 90 kilometres (56 mi) to the crossroad between the DN1 and Sibiu, between the highest peaks in the country, Moldoveanu and Negoiu. The road, built in the early 1970s as a strategic military route, connects the historic regions of Transylvania and Wallachia.
The road was constructed between 1970 and 1974, during the rule of Nicolae Ceaușescu. It came as a response to the 1968 invasion of Czechoslovakia by the Soviet Union. Ceaușescu wanted to ensure quick military access across the mountains in the event the Soviets attempted a similar move into Romania. Consequently, the road was built mainly with military forces, at a high cost both financially and from a human standpoint.
The Transfăgărășan is the one of the most beautiful roads in the world.
More on: Transfăgărășan [Wikipedia]
*****
Transfăgărășan, 2018
#Transfagarasan #amintireazilei #todaysmemory
---------- *Ediție revizuită și adăugită
1 comentariu la „Transfăgărășanul”