~ Personalitatea zilei ~

Foto: Constantin C. Nottara – Portret din Colecția Muzeului C.I. și C.C. Nottara, Muzeul-Municipiului București

Constantin C. Nottara

1/13 octombrie 1890, București – 19 ianuarie 1951, București

Compozitor, violonist–concertist, dirijor, profesor și critic muzical, Constantin C. Nottara a fost una dintre personalitățile de primă linie din muzica românească a primei jumătăți din secolul XX.

Era fiul marelui actor Constantin Nottara și al cântăreței și pianistei Elena Nottara. Mama sa, fostă elevă a lui George Stephănescu, a fost cea care l-a inițiat în lumea muzicii. A studiat vioara, mai întâi cu violonistul Nicolae Cerchez, apoi la Conservatorul de Muzică și Declamație din București, unde a studiat cu Robert Klenck (Vioară), Dumitru Georgescu Kiriac (Teoria muzicii și solfegiu) și Alfonso Castaldi (Armonie, Compoziție, Dirijat), perfecționându-se la Paris, cu George Enescu și Henri Berthelier, apoi la Berlin, unde a urmat cursuri la Konigliche Akademie der Kunstler cu Karl Klinger. S-a afirmat ca violonist în recitaluri și concerte, în diferite orchestre.

Poemul pentru vioară și orchestră (1920) • Orchestra simfonică a Filarmonicii din Oradea, Dirijor Miron Rațiu, Vioară: Daniel Podlovski

Întors în țară, a fost extrem de activ, ca violonist solo, dirijor sau muzician de cameră. A fondat un cvartet de coarde care îi purta numele, a cântat ca solist în concerte apreciate de presa vremii, a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români, a fondat Orchestra Municipiului București, a dirijat Orchestra Radio (1933–1938).

A dat recitaluri alături de George Enescu și i-a interpretat în primă audiție românească Cvartetul de coarde nr. 1, op. 22. A publicat studii și cronici muzicale în reviste românești, ca și în Zeitschrift für Musik din Leipzig.

Suita în stil românesc pentru pian (1930) • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Emanuel Elenescu

Din 1918 a devenit profesor de Vioară la Conservatorul din București, apoi și de Muzică de cameră și de Orchestră, retrăgându-se din activitatea pedagogică după 29 de ani, în 1947. „La catedrǎ, ca și la pupitru, artistul și pedagogul Constantin C. Nottara își îmbină eforturile într-un admirabil, sincer și susținut elan didactic” [Constantin Brăiloiu].

Compozițiile lui Constantin C. Nottara, care acoperă toate genurile muzicale (muzică de cameră, compoziții pentru instrumente solo și ansamblu orchestral, opere și muzică de balet), excelează printr-o melodică generoasă. De la Siciliana pentru vioară și pian nr. 1 (1913), dedicată lui George Enescu și până la Nonetul pentru suflători și coarde (1950) lucrările sale sunt de două categorii. Prima, creațiile dedicate viorii (sau corzilor, în general): Sonata în re minor pentru vioară și pian nr. 2  (1914), Poemul pentru vioară și orchestră (1920, Premiul de Compoziție „George Enescu”), Suita în stil românesc pentru pian și violoncel (1949) Suita pastorală în Re major pentru vioară și pian (1949), Concertul în re minor pentru vioară și orchestră (1950).

Variațiuni simfonice pe un cântec din Bihor (1943) • Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat Sibiu, Dirijor Petre Sbârcea

A doua categorie merge către genul dramaturgic: operă, balet și muzică de teatru, atracție determinată mediului artistic în care a crescut și s-a format. Operele La drumul mare după Cehov (1932), Cu dragostea nu se glumește după Alfred de Musset (1933), Se face ziuă după Zaharia Bârsan (1943) le-a compus pe librete proprii. Ultima operă, considerată și cea mai valoroasă, Ovidiu, după piesa lui Vasile Alecsandri, a rămas neterminată – revizuirea întregii partituri, ca și finalizarea actului al V-lea aparținând compozitoruuil Wilhelm Georg Berger.

Stilul său poate fi încadrat ca eclectic. Era interesat de muzica tradițională – românească, rusă, cehă, franceză sau portugheză. Multe lucrări au accente din folclorul nostru: Suita românească pentru pian, Variațiuni simfonice pe un cântec din Bihor (1943), Schiță simfonică oltenească (1932), dar și creații care valorifică alte tipuri de cântece populare: Jocuri din Portugalia, Impresii din Cehoslovacia, La drumul mare, Cu dragostea nu se glumește.

Nonetul pentru suflători și coarde în La minor (1950) • České noneto / Czech Nonet

A fǎcut parte din generația care l-a secondat pe George Enescu în consolidarea școlii muzicale moderne românești. De-a lungul carierei sale a fost foarte apreciat, primind numeroase distincții la București, Paris, Praga, Lisabona.

Alături de tatăl său, a locuit, începând cu 1931, într-o vilă pe Bulevardul Dacia, finalizată cu donații de la Uniunea Artiștilor Dramatici și Lirici. Parterul, numit inițial Centrul Comunitar Nottara, aparținea tatălui său, în timp ce etajul superior era al său și al familiei sale. Ana Nottara, soția compozitorului, a amenajat la subsol o bibliotecă pentru studenții de la facultățile de teatru și muzică. În 1956, la inițiativa aceleiași Ana Nottara, în memoria celor doi mari artiști, în clădire a fost deschis Muzeul Memorial C. I. și C. C. Nottara, care a funcționat până în 2016.

Mai mult: Constantin C. Nottara [Wikipedia]

Ovidiu Aria „Toarnă-n cupa mea de aur” • Orchestra de studio a Radioteleviziunii Romane, Dirijor Ludovic Bacs

***** [In English] *****

Constantin C. Nottara

1/13 October 1890, Bucharest – 19 January 1951, Bucharest

Composer, violinist, teacher, conductor and music critic, Constantin C. Nottara was one of Romania’s important cultural figures in the first half of the 20th century. He was son of great actor Constantin I. Nottara and singer and pianist Elena Nottara, a former student of George Stephănescu. His mother introduced him to music. He studied at the Conservatory of Music and Declamation, with Robert Klenck (violin), Dumitru Georgescu Kiriac (theory of music and solfège) and Alfonso Castaldi (harmony, composition, conducting). He continued taking violin classes in Paris with George Enescu and Henri Berthelier, while also studying composition and attending, from 1909, the Akademie der Künste in Berlin, in the class of violinist Karl Klinger.

Constantin C. Nottara – Siciliana (1913) • Vioară: Alexandru Tomescu

Once back in Romania, Constantin C. Nottara was extremely active: one of the founding members of the Romanian Composers Society, he also founded the string quartet of the same name and the Orchestra of the City of Bucharest. Performing as a solo violinist, conductor or chamber musician – he premiered George Enescu’s String Quartet no. 1, op. 22 alongside the composer. He was also a music critic, writing for Romanian magazines as well as for the prestigious Zeitschrift für Musik in Leipzig. For almost three decades, he taught violin, chamber and orchestral music at the Bucharest Conservatory.

As a composer, Constantin C. Nottara wrote in most musical genres: chamber music works, compositions for solo instruments and orchestral ensemble (his Poem for Violin and Orchestra received the „George Enescu” Composition Prize), operas and ballet music. His most important work for stage is his unfinished Ovid, after Vasile Alecsandri’s play.

Violin concerto in D minor (1950) • Filarmonica de Stat din Arad (Arad State Philharmonic), Conductor Dorin Frandeș, Violin: Luminița Petre

#ConstantinCNottara #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality #universalmusic