~ Personalitatea zilei* ~

 

Emil Hațieganu

9 decembrie 1878, Tritiul de Sus, comitatul Turda/Tritenii de Sus–Tritenii de Jos, Cluj – 13 mai 1959, Cluj

 

Jurist, politician, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române.

Era fiul unui preot greco-catolic de pe Valea Someșului.

A absolvit, în 1901, Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde a devenit ulterior și Doctor în Drept.

A lucrat ca judecător la Hida, Ileanda Mare, Huedin și la Tribunalul din Cluj. A fost redactor-șef al revistelor Curierul judiciar și Tribuna Ardealului din Cluj. A condus, în calitate de fondator și director revista Glasul libertății, cu subtitlul „Foaie pentru popor”, organ al Partidului Național Român la Cluj (1920–1923).

În plan didactic, a fost profesor la catedra de Procedură civilă a Facultății de Drept din Cluj, iar între 1943–1944, a fost ales rector al Universității „Regele Ferdinand”, refugiată la Sibiu.

Încă de tânăr, a intrat în politică, ajungând la maturitate membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, iar după 1926, al Partidului Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu. A reprezentat românii din Transilvania, fiind vicepreședinte al Senatului Național Român din Ardeal, președinte al Consiliului Național Român din Cluj (1918).

A fost prezent la adunarea de la Alba Iulia, fiind membru în Consiliul Director desemnat de participanți, membru în Consiliul Dirigent, din 2 decembrie 1918. A avut mai multe funcții ministeriale, fiind șef al Resortului de Codificare al Consiliului Dirigent din Transilvania, ministru în mai multe guverne conduse de Al.Vaida-Voevod și Gheoghe G. Mironescu, ministru al Muncii și Securității Sociale din Guvernul Iuliu Maniu.

Când Germania nazistă şi Italia fascistă au impus României Dictatul de la Viena, prin care aproape jumătate din Transilvania era atribuită Ungariei horthyste Emil Haţieganu a condus o grupare care s-a opus crimelor, atacurilor şi, în general, voinţei autorităţilor şi armatei de ocupaţie. A strâns laolaltă intelectualii de toate orientările politice, a stat la aceeaşi masă cu liberalii, legionarii, cu ortodocşii, cu tinerii şi bătrânii, strânşi în organismul de reprezentare a românilor ardeleni, Comunitatea Naţională Română (CNR). Din 16 septembrie 1940, CNR a editat la Cluj gazeta Tribuna Ardealului – Organ de afirmare a Românilor din Ungaria, care se adresa „românilor doritori să ştie ce se petrece în lume şi în ţară“, fiind singurul ziar românesc din acea perioadă în Transilvania de Nord. Ca urmare a poziţiei maghiare faţă de comunitatea română din Transilvania, Emil Haţieganu a cerut necontenit ca românii să nu înfiinţeze un partid politic din care să trimită reprezentanţi în Parlamentul de la Budapesta. Astfel, nu se lua act de realitatea impusă de Dictatul de la Viena şi se accepta doar că Transilvania de Nord e o regiune aflată sub ocupaţie.

A fost ministru de Stat pentru Transilvania (fără portofoliu) în guvernul Petru Groza, în decembrie 1945, din partea PNȚ, alături de liberalul Mihail Romniceanu, în speranța că va putea opri tăvălugul comunist. După alegerile parlamentare din noiembrie 1946, constatând falsul flagrant, cei doi reprezentanţi ai partidelor de opoziţie au demisionat din guvern.

După instaurarea regimului comunist în România, juristul și patriotul clujean Emil Hațieganu a fost arestat la Sibiu de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de Securitate Gheorghe Crăciun, a fost condamnat pentru sabotaj la detenție în Închisoarea Sighet în 1951, fiind eliberat în 1955.

A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1945, calitate care i s-a retras în 1948, odată cu înființarea Academiei Republicii Populare Române, dar a fost repus în drepturi, ca membru de onoare al Academiei, în 1990.

Mai mult: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Ha%C8%9Bieganu; https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Ha%C8%9Bieganu%2C_Emil; https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/generatia-marii-uniri-emil-hatieganu-liderul-1863427.html

 

***** [In English] *****

Emil Hațieganu

9 December 1878, Tritiul de Sus, Turda, Kingdom of Hungary in Austria-Hungary/Tritenii de Sus–Tritenii de Jos, Cluj – 13 May 1959, Cluj, Romania

 

Romanian politician and jurist, a prominent member of the Romanian National Party (PNR) and of its successor, the National Peasants’ Party (PNȚ); he was physician Iuliu Hațieganu’s brother. Before his arrest, he was an honorary member of the Romanian Academy.

He was born as the son of Ioan Hațeganu, a Greek Catholic priest. He attended gymnasium and high school in Blaj and Cluj, and then studied Law at Franz Joseph University in Cluj, graduating in 1901. Afterwards, he practiced Law and was a judge in Huedin, Ileanda, and Cluj.

Hațieganu later became a professor at the University of Cluj, and served as its rector in 1929–1930. Following World War I and the Aster Revolution in Hungary, he was present with PNR leaders at the Alba Iulia assembly that called for the union of Transylvania with Romania, and served on the Directory Council designated by the participants.

A Minister of Labour and Social Security in the Iuliu Maniu cabinets in Bucharest, he was kept in the Gheorghe Mironescu government (that brought about the return of Carol II as King of Romania). Hațieganu also held the office of Minister of State for Transylvania. In 1940, he became noted for his vocal protest against the cession of Northern Transylvania to Hungary (the signing of the Second Vienna Award).

Retreated from political life during World War II, he returned to the forefront of illegal opposition before the fall of the Ion Antonescu pro-Nazi dictatorship.

After the start of Soviet military occupation in Romania, Hațieganu held the position of PNȚ Minister without Portfolio in the first Petru Groza Romanian Communist Party-dominated cabinet; his appointment, like that of the National Liberal Mihail Romniceanu, followed pressures on Groza to open executive structures to politicians from outside the Communist-led National Democratic Front alliance — both mandates were ended by the 1946 general election.

In front of mounting Communist influence, Hațieganu approached Iuliu Maniu with a proposal to establish direct contacts with the Western Allies by having Ion Mihalache evade the country (July 1947); the attempt, known as the Tămădău Affair, eventually led to the prosecution of the PNȚ leadership during a show trial and to an official ban on all party activities.

Arrested in Sibiu by the authorities of Communist Romania, he was investigated by the notorious Securitate officer Gheorghe Crăciun.  Hațieganu was prosecuted and sentenced on November 6, 1948 to three years in prison for „PNȚ activism” and „sabotage”. He was incarcerated at Cluj, Sighet, Jilava, Văcărești, and Ocnele Mari. In 1951, the term of his imprisonment in the infamous Sighet Prison was increased by another 60 months. He was released on June 15, 1955, and died in Cluj four years later.

More on: https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Ha%C8%9Bieganu

*****

 

#EmilHațieganu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită