~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

 

Georg Friedrich Händel

23 februarie/5 martie 1685, Halle (Saale), Brandenburg-Prusia/Germania – 14 aprilie 1759, Londra, Regatul Marii Britanii

 

Georg Friedrich Händel a fost un compozitor german din epoca barocului târziu, care a trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său, Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie, remarcat în special pentru operele, oratoriile și compozițiile sale instrumentale.

Fiul unui frizer-chirurg, a arătat de mic marcante aptitudini muzicale. A luat primele lecții de muzică la Halle cu Friedrich Wilhelm Zachow, învățând de la el principiile interpretării la claviatură și compoziției. Tatăl său a murit când avea 11 ani, dar educația i-a fost asigurată.

În 1702 s-a înscris la Drept la Universitatea din Halle, de asemenea, a devenit organist al Catedralei Reformate (Calviniste) din Halle, la 17 ani. După un an, a mers la Hamburg, s-a alăturat secțiunii de vioară a orchestrei Operei din Hamburg condusă de Reinhard Keiser, a preluat, de asemenea, unele dintre atribuțiile de clavecinist, „maestro al Cembalo„, iar la începutul anului 1705 a prezidat premiera la Hamburg a primei sale opere, Almira pe un libret de Feustking.

Almira, HWV 1 • Dirijori Paul O’Dette și Stephen Stubbs, Cu: Ulrike Hofbauer, Amanda Forsythe, Christian Immler, Zachary Wilder, Colin Balzer [Boston Early Music Festival]

Händel și-a petrecut anii 1707–1710 călătorind în Italia, a rămas timp de doi ani în Florența și Roma, studiind cu unii dintre cei mai mari muzicieni italieni ai vremii, inclusiv Arcangelo Corelli, Alessandro Scarlatti și fiul său Domenico, Agostino Steffani.

În Italia a compus două opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene: Il trionfo del tempo e del disinganno (1707), serenata Aci, Galatea e Polifemo (1708) și muzică bisericească latină (romano-catolică). Opera sa Agrippina, pe libret de Vincenzo Grimani s-a bucurat de mare succes la premiera de la Veneția în 1710. Perioada italiană a influențat mult dezvoltarea stilului său muzical. Faima lui se răspândise în toată Italia, iar stăpânirea stilului de operă italian l-a făcut deja o personalitate internațională.

Agrippina, HWV 6 • La Grande Écurie et la Chambre du Roy, Dirijor Jean-Claude Malgoire, Cu: Véronique Gens, Philippe Jaroussky, Ingrid Perruche, Nigel Smith, Thierry Grégoire, Bernard Deletré, Fabrice Di Falco, Alain Buet

În primăvara anului 1710 a preluat postul de Kapellmeister al electorului de Hanovra, viitorul rege George I al Angliei,

Dar spre sfârșitul anului, a plecat la Londra. În 1711, opera feerică Rinaldo a fost interpretată la Haymarket Theatre din Londra. A fost întâmpinat atât de entuziast, încât a prevăzut posibilitatea popularității și prosperității în Anglia. A lansat la Londra operele Il pastor fido (1712) și Teseo (1713). Cu Oda pentru ziua de naștere a reginei și Te Deum și Jubilate pentru sărbătorirea păcii de la Utrecht a devenit compozitor și muzician al curții regale, primind o alocație anuală de 200 de lire sterline de la Regina Ana. În 1727, Händel devine cetățean britanic.

Utrecht Te Deum, HWV 278 • European Union Baroque Orchestra, Dirijor Lars Ulrik Mortensen

A fost puternic influențat atât de tradiția corală polifonică germană, cât și de barocul italian. Muzica sa a adus opera italiană la cea mai înaltă dezvoltare, creând genurile de oratoriu englezesc și concert pentru orgă și introducând un nou stil în muzica bisericească engleză. A fost recunoscut constant de membri proeminenți atât ai aristocrației engleze, cât și ai intelectualității drept unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii sale.

În 1719 a primit însărcinarea să pună bazele unui teatru de operă la Londra, The Royal Academy of Music, pentru care a comps nu mai puțin de 14 opere. Aici a înregistrat și marile sale succese cu operele Radamisto (1720), Floridante (1721), Ottone (1723), Giulio Cesare (1724), Rodelinda (1725), Tamerlano (1724), Rodelinda (1725), Scipione (1726), care l-au făcut celebru în toată Europa.

Giulio Cesare • Teatro Alighieri di Ravenna, Dirijor la clavecin Ottavio Dantone, Regia Chiara Muti, Cu: Raffaele Pe, Marie Lys, Davide Giangregorio, Delphine Galou

Între timp, interesul publicului londonez pentru opera în stil italian a început să scadă, opera regală înregistrând pierderi financiare și fiind nevoită să-și închidă porțile. Händel a încercat să-și prezinte noile compoziții (Ezio – 1732, Ariodante – 1735 și Alcina – 1735) într-un teatru mai mic, dar s-a îmbolnăvit și proiectul a eșuat.

Alcina, HWV 34 • Orchestre de Chambre de Lausanne, Dirijor Diego Fasolis, Cu: Juan Sancho, Guilhem Worms, Marina Viotti, Franco Fagioli, Marie Lys, Lenneke Ruiten, Ludmila Schwartzwalder

Händel a compus numeroase oratorii pe teme laice și muzică instrumentală în stilul muzicii engleze a lui Henry Purcell: Athalia (1733) și Saul (1739), sau concerte pentru orgă și orchestră, precum cele 12 Concerti grossi (1739). În 1742 a realizat cel mai faimos dintre toate oratoriile, Messiah, prezentat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi (Halleluja! din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți muzicale). Au urmat: Israel în Egipt (1739), Samson (1743), Iuda Maccabeul (1747) și Solomon (1749).

Messiah • Sydney Philharmonia Choirs and Orchestra, Conductor Brett Weymark, Celeste Lazarenko (soprano), Nicholas Tolputt (countertenor), Andrew Goodwin (tenor), Christopher Richardson (bass-baritone)

La încheierea tratatului de pace din Aachen în 1748, Händel a compus Foc de artificii care, împreună cu Muzica apelor compusă la urcarea pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate.

În timp ce lucra la compoziția oratoriului Jephta (1751), Händel și-a pierdut vederea. S-a stins din viață la 74 de ani, la Londra, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în Colțul Poeților din Westminster Abbey.

Mai mult: Georg Friedrich Händel [Wikipedia]

 

Rinaldo • Ensemble Le Caravansérail, Musical direction: Bertrand Cuiller

 

***** [In English] *****

Georg Friedrich Händel

23 February 1685, Halle, Germany – 14 April 1759

 

Georg Friedrich Händel was a German-born English composer of the late Baroque era well-known for his operas, oratorios, anthems, and instrumental compositions.

Handel was the son of a barber-surgeon. He showed a marked gift for music and became a pupil in Halle of the composer Friedrich W. Zachow, learning the principles of keyboard performance and composition from him. His father died when Handel was 11, but his education had been provided for, and in 1702 he enrolled as a law student at the University of Halle. He also became organist of the Reformed (Calvinist) Cathedral in Halle, but for only one year before going to Hamburg, where he joined the violin section of the opera orchestra. He also took over some of the duties of harpsichordist, „maestro al Cembalo„, and early in 1705 he presided over the premiere in Hamburg of his first opera, Almira.

Handel spent the years 1706–1710 traveling in Italy, where he met many of the greatest Italian musicians of the day, including Arcangelo Corelli and Alessandro Scarlatti and his son Domenico. He composed many works in Italy, including two operas, numerous Italian solo cantatas (vocal compositions), Il trionfo del tempo e del disinganno (1707) and another oratorio, the serenata Aci, Galatea e Polifemo (1708), and some Latin church music. His opera Agrippina enjoyed a sensational success at its premiere in Venice in 1710.

Aci, Galatea e Polifemo • Cappella della Pieta de´Turchini, Conductor Matteo Ricchetti, with: Ruth Rosique, Sara Mingardo, Antonio Abete, Cristina Banchetti, Luisa Baldinetti, Sax Nicosia

Handel’s years in Italy greatly influenced the development of his musical style. His fame had spread throughout Italy, and his mastery of the Italian opera style now made him an international figure.

In 1710 he was appointed Kapellmeister to the elector of Hanover, the future King George I of England, and later that year Handel journeyed to England. In 1711 his opera Rinaldo was performed in London and was greeted so enthusiastically that Handel sensed the possibility of continuing popularity and prosperity in England. In 1712 he went back to London for the production of his operas Il pastor fido and Teseo (1713). In 1713 he won his way into royal favour by his Ode for the Queen’s Birthday and the Utrecht Te Deum and Jubilate in celebration of the Peace of Utrecht, and he was granted an annual allowance of £200 by Queen Anne.

Ode for the Birthday of Queen Anne, HWV 74 • European Union Baroque Orchestra, Conductor Lars Ulrik Mortens

He was strongly influenced both by the middle-German polyphonic choral tradition and by composers of the Italian Baroque. In turn, Handel’s music forms one of the peaks of the „high baroque” style, bringing Italian opera to its highest development, creating the genres of English oratorio and organ concerto, and introducing a new style into English church music. He was consistently recognized by prominent members of both the English aristocracy and the intelligentsia as one of the greatest composers of his age.

After the death of Queen Anne in 1714, the elector George Louis became King George I of England. In 1718 Handel became director of music to the duke of Chandos, for whom he composed the 11 Chandos Anthems and the English masque Acis and Galatea, among other works. Another masque, Haman and Mordecai, was to be the effective starting point for the English oratorio. Except for a few visits to the European continent, Handel spent the rest of his life in England.

From 1720 until 1728 the operas at the King’s Theatre in London were staged by the Royal Academy of Music, and Handel composed the music for most of them: Radamisto (1720), Floridante (1721), Ottone (1723), Giulio Cesare (1724), Rodelinda (1725), Tamerlano (1724), Rodelinda (1725), and Scipione (1726), which made him famous throughout Europe.

Tamerlano, HWV 18 • Moscow Chamber Orchestra, Conductor Christopher Moulds, with: Vivica Genaux (mezzo-soprano), Ben Bliss (tenor), Nadezhda Karyazina (mezzo-soprano), Sophie Junker (soprano), Eleanor Pankrasi (mezzo-soprano), Alexander Miminoshvili (bass-baritone)

As the popularity of opera declined in England, oratorio became increasingly popular. The revivals in 1732 of Handel’s masques Acis and Galatea and Haman and Mordecai led to the establishment of the English oratorio—a large musical composition for solo voices, chorus, and orchestra, without acting or scenery, and usually dramatizing a story from the Bible in English-language lyrics. Handel first capitalized on this genre in 1733 with Deborah and Athalia.

Athalia, Oratorio HWV 52 • Paul Mccreesh

In 1737, he had a physical breakdown, changed direction creatively, addressed the middle class and made a transition to English choral works. After his success with Messiah (1742), and its inspired successor, Samson, he never composed an Italian opera again. Messiah was given its first performance in Dublin on April 13, 1742, and created a deep impression.

Hallelujah! • Sydney Philharmonia Choirs and Orchestra, Conductor Brett Weymark, Celeste Lazarenko (soprano), Nicholas Tolputt (countertenor), Andrew Goodwin (tenor), Christopher Richardson (bass-baritone)

Handel’s works of the next three years included the oratorios Joseph and His Brethren and Belshazzar (1745), the secular oratorios Semele (1744) and Hercules (1745), and the Dettingen Te Deum (1743), celebrating the English victory over the French at the Battle of Dettingen. Handel had by this time made oratorio and large-scale choral works the most popular musical forms in England.

Belshazzar, Oratorio HWV 61 • Akademie für Alte Musik Berlin, Conductor René Jacobs, with: Kenneth Tarver, Rosemary Joshua, Bejun Mehta

His orchestral Water Music and Music for the Royal Fireworks remain steadfastly popular, One of his four coronation anthems, Zadok the Priest, has been performed at every British coronation since 1727.

He died a respected and rich man, aged 74, and was given a state funeral at Westminster Abbey and he was buried in Poets’ Corner in Westminster Abbey.

More on: Georg Friedrich Händel [Wikipedia]

*****

 

Water Music, HWV 348-350 • Akademie für alte Musik Berlin, Dirijor/Vioară Georg Kallweit

 

#GeorgFriedrichHändel #personalitateazilei #todayspersonality #universalmusic