~ Personalitatea zilei ~

 

Gheorghe Țițeica

4/16 octombrie 1873, Turnu-Severin – 5 februarie 1939, București

 

Gheorghe Țițeica a fost un matematician și pedagog, considerat părintele școlii române de geometrie diferențială, membru titular (din 1913), vicepreședinte (1928), secretar general (1929) al Academiei Române.

S-a născut într-o familie de oameni simpli, tatăl său, Radu Ţiţeica, originar din Buzău, era mecanic de vapor, iar mama sa, Stanca, s-a ocupat de creşterea copiilor: un băiat şi trei fete. A urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova, unde s-a remarcat pentru interesul acordat matematicii. În liceu, a scris la Revista Şcoalei, redactând rubrica Matematică și colaborând la revistă cu studii literare şi filosofice.  În timpul scurt cât a durat revista, el a publicat douăzeci de probleme, la care a primit soluţii.

A fost premiant de mic şi i-a uimit pe toţi cu uşurinţa cu care învăţa şi prin raţionamentele sale logice. Din bursa de studii „Eufrosin Poteca“, pe care a primit-o la liceu, precum şi din meditaţii, şi-a ajutat familia, după moartea timpurie a tatălui său.

A intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară, urmând apoi secția Matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. A avut profesori pe David Emanuel, Constantin Gogu, dar cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viață și operă a scris mai târziu. A fost un student eminent, fiind sfătuit de dascălii lui să urmeze un doctorat la Paris.

În 1895 a obținut licența în matematici și a fost numit profesor suplinitor la Seminarul Nifon. În anul următor, după ce a promovat examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, a plecat la studii la Paris, pentru un doctorat la Sorbona, fiind al patrulea român admis la École Normale Supérieure. După un an de studii, tânărul şi-a susţinut examenul de licenţă, terminând primul secţia de Matematică, iar în următorii doi ani şi-a pregătit doctoratul.

Printre profesorii pe care i-a avut la Paris şi care au avut o influenţă mare asupra parcursului său ca matematician au fost Henri Poincaré, Edouard Goursat, Emile Picard şi Gaston Darboux, cel care i-a deschis pasiunea către geometrie, în special către geometria diferenţială, pasiune care l-a urmat întreaga viaţă.

Și-a susţinut în 1899 teza de doctorat, sub conducerea lui Gaston Darboux. Era un student de elită, ordonat şi având o excelentă tehnică de cercetare. După susţinerea tezei de doctorat la Sorbona s-a întoars în ţară. Era al cincilea român Doctor în Matematici la Sorbona, după Spiru Haret, David Emanuel, Constantin Gogu şi Nicolae Coculescu.

În 1900 a fost numit profesor la catedra de Geometrie a Universității din București, unde a funcţionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele universitare: suplinitor, agregat, definitiv, iar din 1928, profesor de Analiză matematică la Politehnică. S-a făcut foarte iubit de studenții săi, mai ales pentru modul său de predare, la nivelul lor de înțelegere. A fost profesor și la Universitatea Mariland din Statele Unite.

Pentru autoritatea pe care i-au dat-o pregătirea ştiinţifică, puterea de muncă şi judecata sa dreaptă, i-au fost încredinţate mai multe posturi de răspundere: decan al Facultăţii de Știinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice-preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent (pe atunci, cel mai înalt for al Ministerului Instrucţiunii Publice). De asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

Cercetările matematice ale lui Gheorghe Ţiţeica sunt legate în special de studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care, la propunerea lui G. Loria, îi poartă numele. A întocmit un important Curs de geometrie analitică, urmat de Curs de geometrie superioară, precum și culegeri de probleme de geometrie și geometrie analitică. Cele mai importante lucrări ale sale sunt Geometria diferențială proiectivă a rețelelor și Introducere în geometria diferențială proiectivă a curbelor.

S-a numărat printre fondatorii și colaboratorii constanți ai unor publicații de profil: Gazeta matematică (alături de Ion Ionescu, Andrei Ioachimescu şi Vasile Cristescu), Natura (înființată împreună cu profesorul de chimie Gheorghe Longinescu), revista Mathematica (înființată împreună cu profesorul Dimitrie Pompeiu). A fost membru al mai multor academii străine.

Datorită lucrărilor sale de geometrie diferențială, publicate în diferite periodice de profil, a devenit celebru în lumea științifică. La congresele internaţionale de matematici – Toronto (1924), Zurich (1928), Oslo (1936) – Ţiţeica a fost ales preşedinte al secţiei de geometrie. A fost invitat la universităţile din Roma, Bruxelles şi de câteva ori la Paris, să ţină cursuri. Cărţile sale se bucură de o deosebită preţuire şi au avut o mare circulaţie. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.

Mai mult: Gheorghe Țițeica [Wikipedia]

 

Gheorghe Țițeica – unul dintre cei mai mari matematicieni

 

***** [In English] *****

Gheorghe Țițeica

4 October 1873 in Turnu Severin – 5 February 1939

 

Gheorghe Țițeica was a Romanian mathematician with important contributions in geometry. He is recognized as the founder of the Romanian school of differential geometry.

He showed an early interest in science, as well as music and literature. Țițeica was an accomplished violinist, having studied music since childhood: music was to remain his hobby.

He taught mathematics at the University of Bucharest and the Polytechnic University of Bucharest. In 1913, at age 40, Țițeica was elected as a permanent member of the Romanian Academy.

Țițeica was elected correspondent of the Association of Sciences of Liège and doctor honoris causa of the University of Warsaw. He was the president of the geometry section at the International Congress of Mathematicians in Toronto (1924), Zürich (1932), and Oslo (1936). In 1926, 1930 and 1937 he gave a series of lectures as titular professor at the Faculty of Sciences in Sorbonne. He also gave many lectures at the University of Brussels (1926) and the University of Rome (1927).

The scientific work of Țițeica counts about 400 volumes, of which 96 are scientific projects, most addressing problems of differential geometry. Carrying the researches of the American geometer of German origin Ernest Wilczynski, Țițeica discovered a new category of surfaces and a new category of curves which now carry his name. He also studied R-networks in n-dimensional space, defined through Laplace equations.

More on: Gheorghe Țițeica [Wikipedia]

*****

 

Gheorghe Ţiţeica

 

#GheorgheTiteica #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită