~ Personalitatea zilei ~

 

Horia Hulubei

15 noiembrie 1896, Iași – 22 noiembrie 1972, București

 

Fizician, unul din fondatorii învățământului superior românesc în domeniul fizicii atomice și nucleare, membru titular (din 1941) al Academiei Române.

A avut o adolescență marcată de condiția de orfan – tatăl său murise în 1911 – și de lipsurile inerente acesteia. Cu toate dificultățile înfruntate, a absolvit Liceul Internat din Iași ca șef de promoție (1915). Studiile superioare, începute în 1915, la Facultatea de Științe a Universității din Iași, au fost întrerupte de intrarea în război a României. A fost trimis pe front, și a participat, ca tânăr sublocotenent de infanterie, la luptele de la Nămoloasa, Băltăreți, Mărășești. A făcut parte din grupul de tineri trimiși de șeful misiunii militare franceze în România, generalul Berthelot, pentru a deveni piloți militari. A participat în calitate de pilot de vânătoare la operațiunile de pe frontul de Vest, fiind rănit și decorat cu ordinul Legiunii de Onoare franceze. După război, a fost unul dintre fondatorii liniilor aeriene civile de la noI, contribuind la organizarea primelor curse regulate internaţionale din România.

În 1922 și-a reluat studiile. Deși doar student, calitățile sale excepționale l-au recomandat pentru un post de preparator suplinitor la catedra de Chimie fizică a Universității din Iași, prima treaptă a unei cariere academice strălucite, care avea să continue ascendent, până la titlul cel mai înalt, de Doctor Honoris Causa al aceleiași Universități. În 1923 a publicat prima sa lucrare științifică, iar în 1926 și-a luat licența cu mențiunea „Foarte bine”.

După un an ca asistent al profesorului Petre Bogdan, a fost trimis cu o bursă de stat la Paris, unde a desfășurat o bogată activitate de cercetare în Laboratorul de Chimie Fizică de la Sorbona, Paris, condus în acea perioadă de savantul Jean Perrin, proaspăt laureat al Premiului Nobel (1926).

În 1933 și-a luat doctoratul cu o teză privitoare la Efectul Comptom Multiplu, studiile sale fiind apreciate de Maria Sklodowska-Curie. A devenit director de cercetări la Universitatea din Paris, fiind în contact cu marii titani ai științei din acele vremuri: Frederic Jolliot Curie, Paul Langerin, Albert Einstein.

În perioada 1927–1938, Horia Hulubei a activat alternativ în țară, la Universitatea din Iași, unde a înființat la Facultatea de Științe, primul Laborator de structura materiei din România, dar și la Paris. S-a distins prin importante descoperiri științifice, obținând, primul în lume, spectre de raze X la gaze. A inițiat cercetări care au condus la primele rezultate privind descoperirea unui element necunoscut din tabelul periodic al elementelor, cu numărul de ordine 87. A dorit să-l numească „Moldavium“. Studiile au fost continuate și de către fizicienii francezi și acum figurează sub numele de „Franciu“.

A revenit definitiv în țară în 1939, fiind conferențiar la Universitatea din Iași, iar în 1940 a fost numit profesor la catedra de Structura materiei de la Universitatea din București, instituție unde a fost rector în perioada 1941–1944.

Pe lângă intensa muncă de cercetare științifică, a avut și o foarte bogată activitate în înființarea și organizarea Institutului de Fizică al Academiei Române (în 1949), fiind primul director al Institutului, până în anul 1968, când a trecut la conducerea Institutului de Fizică Atomică, nou creat. A avut un rol decisiv în punerea în funcțiune a unui reactor nuclear (al doilea din Estul Europei) și a unui ciclotron.

A format generații de specialiști în fizica atomică și nucleară, distingându-se prin importante descoperiri științifice. A construit un spectrometru special, de concepție proprie. A avut contribuții importante în: fizica neutronilor, studiul elementelor transuraniene, studiul reacțiilor nucleare, în special interacțiile nucleare la energii joase, medii și înalte, dezintegrarea mezonilor.

Horia Hulubei, despre evoluţia ştiinţei [Moştenirea clandestină, TVR1]

Cu o remarcabilă activitate internațională, Horia Hulubei, a fost principalul organizator al celebrului Palat al Descoperirilor de la Paris (1937). Membru titular (din 1941) și președintele secției a II-a Fizică a Academiei de Științe din România, a fost vicepreședinte al Consiliului Agenției Internaționale de Energie Atomică (Viena) și membru Institutului Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna. În 1937 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, din 1955 devenind membru titular al acesteia. A fost membru al Academiei de Științe din New York, al Societăților de Fizică din SUA, Elveția, Franța, Germania. În 1958 Hulubei a fost inclus în grupul de experți ONU, care își propusese să studieze posibilitatea detectării exploziilor atomice, oriunde ar fi efectuate ele.

I-au fost decernate numeroase distincții științifice atât din țară cât și din străinătate, fiind, în același timp, membru a numeroase academii și societăți științifice de prestigiu, naționale și internaționale.

Sovietizarea României după 23 august 1944 a avut consecințe grave pentru activitatea profesorului Hulubei. Strânsele legături cu Franța („aservirea față de imperialismul occidental”, în limbajul de lemn al epocii) și poziția de rector asumată în anii războiului antisovietic („colaboraționismul”) l-au pus într-o situație vulnerabilă. A fost arestat timp de câteva săptămâni, în primăvara lui 1945, în 1948 a fost îndepărtat din Academie, fiind repus în drepturi în 2 iulie 1955.

Industrializarea țării, o prioritate a politicii comuniste, făcea din Hulubei un element indispensabil. Crearea Institutului de fizică al Academiei RPR (1949), transformat curând în Institutul de Fizică Atomică, a debutat într-o atmosferă grea pentru Hulubei, victimă a politrucilor și delatorilor. Din fericire, înțelepciunea, erudiția, priceperea și hărnicia lui au convins guvernul comunist de necesitatea de a-l menține la cârma științei românești. De la mijlocul anilor ’50, consolidarea poziției sale a mers mână în mână cu succesele uimitoare ale Institutului. În două decade, profesorul Hulubei a reușit să ridice fizica românească de la un nivel insignifiant, la unul competitiv pe plan mondial.

„Eminența sa științifică a fost dublată de remarcabile calități umane: căldură sufletească, disponibilitate, inteligență pătrunzătoare, onestitate, altruism, hărnicie. Prin realizările sale științifice, Horia Hulubei este un mare savant. Prin crearea unui sistem național de institute de cercetare, competitiv la nivel mondial, a unei școli de fizică modernă, a unei atmosfere științifice armonioase și stimulative, Horia Hulubei este unul dintre marii ctitori de cultură ai României” [Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”].

Mai mult: Horia Hulubei [Wikipedia]; Horia Hulubei (1896-1972) [Facultatea de Fizică UAIC]; Fizicianul Horia Hulubei, pilot militar pregătit în Franța, la recomandarea generalului Berthelot [Historia]

 

Horia Hulubei [Arhiva TVR]

 

***** [In English] *****

Horia Hulubei

15 November 1896, Iași – 22 November 1972, București

 

Horia Hulubei was a Romanian nuclear physicist, known for his contributions to the development of X-ray spectroscopy.

As a teenager, Horia Hulubei led a life marked by his condition as an orphan, his father dying in 1911, and by all its entailing deprivations. Despite all hardships, graduated in 1915 first in his class at the Boarding High School of Iași. He then enrolled in the Faculty of Sciences at the University of Iași, but his studies were interrupted by the entry of Romania in World War I; conscripted into the army, he fought as a second lieutenant at the battles of Nămoloasa, Băltăreți, and Mărășești in the summer of 1917. General Henri Mathias Berthelot, the head of the French military mission to Romania, decided to send a group of young Romanians (including Hulubei) to France to train at an aviation school; upon completing the training, Hulubei participated as a pilot on a fighter aircraft of the French Air Service on the Western Front. Gravely wounded, he was awarded theFrench Legion of Honour.

Upon returning to Romania, he worked for a while in civil aviation, and helped start the first Romanian air service, connecting Istanbul to Bucharest to Budapest.

In 1922 he returned to his studies in physics and chemistry at the University of Iași. In 1923 he published his first scientific paper; in 1926 he was awarded the bachelor’s degree with the distinction Magna cum Laude. Though only a student, his astounding qualities recommend him for a position as a substitute tutor – the first stage of a brilliant academic career. After working as an assistant to Professor Petre Bogdan for a year, Hulubei changed the physical chemistry laboratory of the University of Iasi with the physical chemistry laboratory of the Sorbonne University, where he would be working in Jean Perrin’s team, a recently Nobel Prize winner (1926). His Ph.D. thesis with the title „Contribution to the study of quantum diffusion of X-rays” was defended in 1933 in Paris in front of an examination committee chaired by Nobel laureate Marie Curie. Afterwards he continued his research at the University of Paris, staying in contact with the likes of Frédéric Joliot-Curie, Paul Langevin, and Albert Einstein.

His research focused on very modern, promising and challenging areas such as X-ray diffusion, the multi-Compton effect, obtaining X-ray spectra of gas, identifying new elements, starting from the knowledge of their X-ray spectra. He submits to the doctoral committee a “primary” thesis (première these), entitled “Contributions to the study of quantum diffusion of X-rays”, and a “secondary” thesis entitled “Modification of Raman spectra under the action of various physical agents”, both theses based on original devices or methods, developed in Jean Perrin’s laboratory.

Between 1927 and 1938, he worked alternately in Paris and at the University of Iași, where he established the first laboratory of the structure of matter in Romania. With the help of his advanced X-ray spectroscopy equipment he observed several previously unidentified X-ray spectral lines, and subsequently came to the decision that such lines are associated with new elements. In 1936, Hulubei together with Yvette Cauchois claimed to have discovered element 85 via X-ray analysis, conducting further research and publishing on follow-up studies in 1939. With Cauchois and Sonia Cotelle, he established the presence of polonium and neptunium. Hulubei also claimed and published the discovery of a new element, „moldavium”, in 1936, the discovery of „sequanium” in 1939, and that of „dor” in 1945. Later, however, it was shown that the reported X-ray lines did not belong to new elements. Hulubei’s samples for „dor” did contain the real element 85 (astatine), but his means to detect it were too weak, by current standards, to enable correct identification; moreover, he could not perform chemical tests on the element. However, the major contributions made by Hulubei and Cauchois are recognized by the recent and very rich literature of chemical history, the two scientists being considered as co-discoverers of those elements.

For his many scientific achievements the National Institute for Physics and Nuclear Engineering in Romania was named after him. He was the Founder and First Director of the Institute of Atomic Physics (IFA) in Măgurele in 1949.

Elected corresponding member of the Romanian Academy in 1937, Hulubei became a titular member in 1946. Stripped of membership by the new communist regime in 1948, he was restored to the Academy in 1955. Hulubei was also corresponding member (from 1935) and titular member (from 1941) of the Romanian Academy of Sciences, and served as Vice-President of the organization in 1947–48.

Moreover, the industrialization of the country, a priority of the communist politics, made Hulubei an indispensable piece. The creation of the Institute of Physics of the Academy of the Popular Republic of Romania (1949), soon after converted to the Institute of Atomic Physics, started off in a bleak environment for Hulubei, who would be a victim of politruks and informers. Fortunately, Hulubei’s wisdom, scholarship, skilfulness, and industry convinced the communist government of the need to keep him at the helm of Romanian science. From the mid-’50s his position continued to strengthen to match the amazing success of the Institute. In two decades, Hulubei managed to raise the Romanian physics from an insignificant level to a globally competitive one.

More on: Horia Hulubei [Wikipedia]; About Horia Hulubei [Horia Hulubei National Institute for R&D in Physics and Nuclear Engineering]

 

Horia Hulubei – seniorul atomiştilor români

 

#HoriaHulubei #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality