22 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-a deschis Facultatea de Medicină din București

 

1635 – Prima atestare documentară a Bisericii Floreasca

Se găsește într-un hrisov datat 22 noiembrie 1635 în care se vorbește despre „popa Meicul ot Florești”. Foarte probabil că slujea într-o bisericuță modestă de lemn, așa cum erau cele de la câmpie. Nu se știe când a fost construită biserica actuală de zid, pisania veche s-a pierdut. Este pomenită în 1738 ca paraclis al familiei Florescu. Încă din timpul lui Mihai Viteazul, lângă București, pe „Drumul plăcintei” exista un sat mare, Florești, pe moșia boierilor cu același nume. Satul se întindea până la râul Colentina, fiind format din trei părți distincte: Floreștii de Jos, pe locul unde s-a ridicat mănăstirea Cernica, Floreștii de Mijloc și Floreștii de Sus, pe malul lacului. Familia Florescu deținea aici, acum trei secole case mari – Soliman Pașa a fost găzduit aici în timpul războiului ruso-turc (1738). Paraclisul familiei Florescu, în urma unor restaurări a devenit biserica actuală.

În sec. IX–prima jumătate a sec. XX s-au construit case, care au format cartierul din jurul bisericii; sub Gh. Gheorghiu-Dej s-au înălțat blocuri cu trei etaje pentru demnitarii comuniști de rangul doi, iar după anul 2000, vile și blocuri. Biserica este un lăcaș de proporții reduse cu o axă de 80 m² construită cu plan treflat. Turla cu baza pătrată a rezistat marilor cutremure din 1802 și 1836. Turla are 16 ferestre cu vitralii iar biserica propriuzisă 5 vitralii de inspirație religioasă, toate fiind realizate în țară.

1797 – A început domnia lui Constantin Hangerli în Țara Românească

Constantin Hangerli (cca. 1760 – 18 februarie 1799) domn al Țării Românești între 22 noiembrie 1797–18 februarie/1 martie 1799, a fost numit special de turci pentru a face față bandelor lui Osman Pazvantoglu, un fost demnitar otoman, care jefuiau și terorizau întreaga regiune a Dunării, din Bulgaria în Țara Românească. La București era nevoie de un om de încredere, care dovedise deja că poate scoate bani și din piatră seacă, pentru întreținerea armatelor otomane. A ajuns la București la 4 ianuarie 1798, încălcând obiceiul local de a intra în oraș prin Calea Șerban Vodă, intrând pe Podul Mogoșoaiei. Bucureștenii au văzut în asta un semn rău, indicând o „regulă neînțeleasă”. La fel ca toți fanarioții, s-a oprit la Mănăstirea Văcărești pentru a se pregăti pentru inaugurarea oficială, dar, din motive necunoscute, a rămas acolo mai mult de o lună, înainte de a se stabili temporar în Mănăstirea Sf. Sava, unde a rămas până când Curtea Nouă a fost complet reparată. Și-a început domnia prin măsuri dure de colectare a proviziilor pentru trupele otomane anti-Pazvantoglu și apoi prin inventarea suplimentară a nenumărate dări, pentru propria-i căpătuire, ca de pildă văcăritul, dare blestemată chiar de patriarhia de la Constantinopol. Faptele sale au condus la mari tulburări în țară și revolte prin sate, la care s-a adăugat situația dezastruoasă ca urmare a punerii pe fugă a uriașei armate de o sută de mii de oșteni ai turcilor, de către cei opt mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu, determinând mazilirea lui.

1800 – S-a născut Constantin Moroiu

22 noiembrie 1800, București – 13 aprilie 1847, București

Jurist și profesor. Unul dintre primii bursieri români trimiși la studii în străinătate, a urmat studii de drept la Universitatea din Pisa (1820–1824), devenind Doctor în Drept al aceleiași universități în 1824. A fost secretar al Sfatului Consultativ, instituție de control a legalității hotărârilor judecătorești, ridicat la rangul de paharnic de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica (1839), fiind considerat „întemeietorul învățământului dreptului în Țara Românească” [Constantin C. Angelescu]. Profesor la Colegiul Sfântul Sava (1825–1847), a predat cursuri de Drept roman, Drept penal și Drept comercial; în această calitate a elaborat un curs de Drept criminal și a realizat traduceri din Instituțiile lui lustinian și din legislația comercială franceză. Este autorul unui manuscris asupra regimului penitenciar, Disertație pentru îndreptarea pușcării din București cu o arătare pe scurt de sistema temniților inglizești și cu o instrucție pentru dipartamentul de criminal. Împreună cu Ion Heliade Rădulescu a editat ziarul Curierul românesc (1820). A tradus din literatura italiană.

1806 – A început un nou război ruso–turc

Conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman, izbucnit în contextul războaielor napoleoniene și desfășurat în întregime pe teritoriul Principatelor Române, între 22 noiembrie 1806–28 mai 1812.

Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruși la Austerlitz, a detronat pe domnitorul Munteniei, Constantin Ipsilanti și pe cel al Moldovei, Alexandru Moruzi, amândoi fiind considerați rusofili. În același timp, francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația și amenințau cu o eventuală invazie în Moldova și Muntenia. Pentru a asigura siguranța frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei. Conflictul s-a încheiat prin Pacea de la București din 28 mai 1812, în urma căreia Imperiul Otoman a cedat Basarabia Imperiului Rus.

1850 – Ofisul Domnului Munteniei privind țiganii robi

În lipsa unei măsuri de eliberare generale, domnitorul Țării Românești, Barbu Știrbei, a emis la 22 noiembrie/4 decembrie 1850 o ordonanță în favoarea sclavilor particulari, cerând Sfatului Administrativ al țării să împiedice „ca o familie de țigani să fie împărțită, în caz de donație sau de vânzare și să vegheze ca actul de vânzare sau de donație, pentru a fi confirmat, să conțină numele părinților și copiilor lor”. Ofisul interzicea, de asemenea, vînzările de țigani între particulari și vânzările de țigani sub patru membri (atunci când era vorba de una până la trei familii). În cazurile respective, proprietarii particulari erau „obligați să se adreseze Visteriei care-i răscumpăra și-i punea în libertate”.

1869 – S-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București

Înființată la 12 noiembrie 1869, Facultatea de Medicină a fost prima facultate de medicină în cadrul Universității din București, și, totodată, pe teritoriul țării noastre. Și-a deschis cursurile la 22 noiembrie, iar primul decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.

Construcția actualei clădiri a Facultății de medicină a fost complet terminată și inaugurată în 1903.

1870 – S-a născut Ion Ionescu – Bizeț

22 noiembrie/4 decembrie 1870, Creața–Dascălu, Ilfov – 17 septembrie 1946, București

Inginer și matematician, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A fost profesor la Școala Politehnică din București, secretar, vicepreședinte și președinte al Societății Politehnica. A condus lucrările de construcție a numeroase poduri, printre care podul peste Borcea (prima porțiune a podului peste Dunăre), podul de la Bobolia pe Valea Prahovei, podul metalic curb de cale ferată și șosea peste bazinul de la Giurgiu, a elaborat proiectul pentru Șantierul naval de la Turnu-Severin etc. Este autorul unui studiu de deviere spre Prut a apelor Siretului în vederea construcției unei centrale hidorelectrice și a transformării Prutului într-un canal navigabil între Galați și Iași. A executat harta hidrografică a bazinului Dunării. A fost unul dintre întemeietorii revistei Gazeta matematică. A desfășurat o activitate bogată în Societatea Politehnica, înființată în 1881, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău–Mărășesti.

1877 – S-a născut Ady Endre

Endre Ady; 22 noiembrie 1877, Eriu-Mețenț, Comitatul Sălaj, Austro-Ungaria/Ady Endre, Satu Mare – 27 ianuarie 1919, Budapesta

Poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX, și ai literaturii maghiare în special. S-a născut într-o familie de nobili, dar săracă. A studiat la liceul piarist din Carei, unde s-a împrietenit pe viață cu viitorul pictor Aurel Popp. Din 1892 a învățat la Zalău, luând bacalaureatul în 1896. A debutat cu o poezie în martie 1896 în jurnalul Szilágy (Sălaj). În 1903 s-a îndrăgostit de Adél Brüll (Léda), soția unui om bogat, care locuia la Paris. Ady a urmat-o la Paris,ea devenindu-i muză. Între 1904–1911 a petrecut perioade lungi la Paris, oraș care a exercitat o influență modelatoare asupra creației sale poetice. Popularitatea sa a crescut, dar viața boemă și-a spus cuvântul, în 1909, ajungând într-un sanatoriu de dezintoxicare. A rupt legătura cu Léda. În 1914 s-a căsătorit cu Berta Boncza, cu care coresponda de trei ani, numind-o în poeziile sale „Csinszka”. A fost bun prieten cu Octavian Goga. A fost primul din literatura maghiară care a rupt legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern. A fost un poet simbolist, poezia sa fiind influențată de Baudelaire și Verlaine. Temele sale poetice reunesc toate domeniile importante ale existenței umane (dragostea, moartea, religia, banii, războiul). Volumul său, Új versek (Poezii noi) reprezintă o piatră de hotar a literaturii maghiare, marcând nașterea poeziei maghiare moderne, dar adevăratul succes vine odată cu al patrulea volum, Vér és arany (Sânge și aur). A fost cunoscut și ca jurnalist, mare parte din poeziile și eseurile sale au apărut, din 1908, în primul număr al revistei literare Nyugat (Occidentul), al cărei colaborator va rămâne până la sfârșitul vieții, iar din 1912 va deveni și unul dintre redactorii revistei. A fost unul dintre fondatorii grupării literare A Holnap (Ziua de mâine) de la Oradea.

1878 – S-a născut Romald Bulfinsky

22 noiembrie 1878, Craiova – 13 ianuarie 1953, București

Actor de teatru și film. A urmat liceul la Brăila, unde a jucat în formația Societății literare locale. A debutat în anul 1902 pe scena Teatrului Național din Craiova în rolul Banul Miked din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila. În 1906 a fost invitat la Teatrul Național din Iași unde, după un an, a devenit societar. A interpretat o serie de drame în trupa lui Alexandru Davila, apoi a revenit la Teatrul din Craiova pentru ca, în final, din 1913, să se angajeze la Teatrul Național din București unde, încă de la început, a fost numit societar. Cu mici întreruperi, împreună cu Mișu Fotino, și-a încercat norocul într-o companie dramatică la Teatrul Mic (1927–1928). După scurt timp s-a reîntors la Național continuînd seria succeselor. Încearcă din nou o pasageră ședere la Teatrul Ventura și, din nou, în 1931, la Teatrul Național București. A jucat aici până la pensionare, în 1936, dar a continuat să joace la teatre particulare, sub direcția de scenă a lui Sică Alexandrescu, iar la 27 februarie 1947 a fost numit director al Teatrului Național din Craiova. A jucat, pe scenă, în: A douăsprezecea noapte, Îmblânzirea scorpiei și Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare și în filme: Oțelul răzbună, Manasse, Drumul iertării, Focuri sub zăpadă.

Manasse (1925) • Regia Jean Mihail. Cu: Romald Bulfinsky [Manasse], Maria Ciucurescu, Iosef Kamen, Ion Constantiniu, Pèpè Georgescu, George Aurelian, Alexandru Finți, Dorina Demetrescu

1884 – S-a născut Alexandru Rusu

22 noiembrie 1884, Șăulia, comitatul Turda-Arieș/Mureș – 9 mai 1963, închisoarea Gherla

Primul episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului (din 1930), ales în 1946 Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, dar nerecunoscut de autoritățile pro-sovietice de la București, unul din liderii rezistenței greco-catolice din Transilvania în timpul prigoanei comuniste. A absolvit studii teologice la Universitatea din Budapesta, unde a primit titlul de Doctor în Teologie în anul 1910. A fost hirotonit preot (1910), iar apoi a fost numit profesor titular al catedrei de Teologie Dogmatică a Academiei Teologice din Blaj, fiind și rector (1925–1930), redactor al prestigioasei reviste Cultura Creștină, de la Blaj, precum și redactor, apoi director al ziarului Unirea, în care a publicat numeroase articole și studii, iar din 1931, după instalarea ca Episcop de Maramureș, a fost senator de drept, în Parlamentul României. La 28 octombrie 1948 a fost arestat și întemnițat. În 1957 Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat pe Alexandru Rusu la 25 de ani de muncă silnică, „pentru instigație și înaltă trădare”. S-a stins în închisoarea Gherla.

1892 – S-a născut Ion Clopoțel

10/22 noiembrie 1892, Poiana Mărului, Brașov – 23 august 1986, București

Profesor, jurnalist, publicist, sociograf, memorialist, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. A urmat studii superioare la universitățile din Cluj, Budapesta și Viena. A fost licențiat în Litere, specializarea Filologie romanică și în Filosofie. A fost profesor la Școala Normală din Caransebeș, Școala Superioară de Comerț din Cluj, inspector general pentru învățământul muncitoresc, consilier tehnic în ministerul Propagandei, director general al IOVR, rector al Universității Libere din Brașov, director al Bibliotecii Centrale Universitare din București. A debutat publicistic în revista Românul din Arad (1911). A desfășurat o intensă activitate publicistică, fiind promotorul în România al anchetelor sociale ca gen publicistic și animator al presei românești în perioada interbelică. Ca ziarist, a fost redactor-șef la Românul, organul oficial al Comitetului Național la Adunarea Națională de la Alba Iulia, la Gazeta Transilvaniei și Patria, fondatorul și directorul revistei Societatea de Mâine și redactor la ziarele bucureștene: Adevărul, Dimineața, Libertatea și la revistele: Lumea nouă, Pagini literare. A înființat Biblioteca ziaristică și Almanahul presei române. A fost arestat pentru „agitație unionistă” și  închis la Seghedin timp de un an (1918) cu Valeriu Braniște și alți intelectuali. A întreprins cercetări sociologice alături de Dimitrie Gusti în Munții Apuseni și Banat. A fost și autorul a 23 de volume tipărite: Însemnări pe răboj, Antologia scriitorilor români de la 1821 încoace (4 vol.), Lupta pentru democrație în România, Figuri reprezentative la noi: Vasile Goldiș, Urmările conviețuirii multiseculare cu sașii din Transilvania, Dinastia română a Corvinilor, Amintiri și portrete etc. și numeroase studii și articole. A fost membru și președinte (1920–1936) al Sindicatului Presei Române din Ardeal și Banat, deputat de Făgăraș, distins cu titlul de Membru al Ordinului Ferdinand.

1901 – A încetat din viață V.A. Urechia (Vasile Alexandrescu-Urechia; 15 februarie 1834 – 22 noiembrie 1901)

Istoric, scriitor și om politic liberal; profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București; deputat, senator și ministru în mai multe rânduri; membru fondator și vicepreședinte de mai multe ori al Academiei Române.

1908 – S-a născut Iulian Vesper

Teodor Grosu; 22 noiembrie 1908, Horodnic de Sus, Suceava – 11 februarie 1986, București

Poet, eseist, traducător și romancier din Bucovina, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1919–1927), debutând cu versuri și proză la revista Muguri a elevilor liceului, apoi cu poezia Oraș Medieval la revista Junimea Literară din Cernăuți (1929). A urmat doi ani la Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Cernăuți (1927–1929), apoi a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, având profesori pe Dumitru Caracostea, Ovid Densușianu, Mihail Dragomirescu, Demostene Russo etc. A obținut licența cu calificativul Magna Cum Laude în 1933. A colaborat la diverse publicații periodice precum Junimea Literară, Glasul Bucovinei, Orion, Tinerimea Română, Revista Scriitoarelor și Scriitorilor, Lanuri, Revista Fundațiilor Regale, Universul Literar, Curentul Literar, Vremea, Convorbiri Literare, Gazeta Bucovinenilor, Cele Trei Crișuri, Gazeta Literară, România Literară, Tribuna, Astra, Ramuri, Steaua, Pagini Bucovinene etc. A scris: Echinox în Odăjdii, Primăvara în Țara Fagilor, Viața lui Mihai Viteazul, Chipuri Domnești, Ascultând Nopțile, Peisaj la Marginea Cerului, Memorii etc. și a tradus din D.H. Lawrence, Mihail Șolohov, Sylvain Rose, V.G. Korolenko, I. Iwaszkiewicz etc.

1909 – S-a născut Mișu Iancu

22 noiembrie 1909, București – 12 aprilie 1994

Compozitor, acordeonist, profesor. Puținele informații biografice despre Mișu Iancu, cel care ne-a cucerit cu șlagărele sale, ne vin de la Titus Andrei: „Mișu Iancu, unul dintre compozitorii importanți din generația lui Ion Vasilescu. Se înțelege că și-a început activitatea în perioada interbelică, atracțiile studentului Mișu Iancu, atât în București cât și Berlin, fiind tangoul, valsul lent după moda franceză, foxtrotul și studiul acordeonului. A și devenit mai târziu un renumit profesor de acordeon. Profesor, director al casei de discuri Odeon, al editurii Vatra, dar în primul rând compozitor cu vocația șlagărului. Din 1932 se auzea celebrul „Iubirea-i doar o glumă”. Cu cine? Cu un mare dizeur al perioadei: Titi Botez. Și Cristian Vasile i-a cântat câteva piese. Apoi, în timp a compus pentru Gigi Marga, Doina Badea, Luigi Ionescu, Gică Petrescu sau Aurelian Andreescu; cel ce încânta în anii ’60 cu melodia „Pentru nimic în lume”. În plină modă disco, spre finele anilor ’70, pentru albumul „Medalion” și „Cântecele mele” – ale lui Mișu Iancu, evident – o reprezentantă a noului val atunci reia acest șlagăr. Cine era? Angela Similea”.

Mișu Iancu / Petre Andreescu – Iubirea-i doar o glumă • Elena Constantinescu

1913 – A fost inaugurat Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani

Construcția teatrului a fost realizată la inițiativa maiorului în rezervă Gheorghe Pastia, care a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orașului Focșani. Lucrările pentru construcția clădirii au început în anul 1909, piatra fundamentală fiind pusă la 11 septembrie.

La inaugurare s-a prezentat spectacolul Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, în montarea Companiei Dramatice a Teatrului Național din Iași, aflată sub conducerea lui Mihail Sadoveanu.

1914 – S-a născut Tamara Ciobanu

Tamara Taratanskaia; 22 noiembrie 1914 – 23 octombrie 1990

Una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XX-lea. După absolvirea liceului de fete Principesa Dadiani din Chișinău, a continuat studiile la Școala de Medicină, apoi la Conservatorul de la Saratov (1941–1944). În această perioadă, a participat ca soprană în corul lui Mihail Berezovschi. A luat lecții particulare de canto, a urmat Conservatorul de Stat din Moldova, absolvit în 1947. În același an a participat la primul Festival Mondial al Tineretului și Studentilor din Praga, unde a cântat Doina, Marioara, Leana și a fost distinsă cu titlul de laureat și diploma de gradul I. În 1950, după un turneu la Moscova cu orchestra Fluieraș, i s-a conferit Premiul de Stat al URSS. În repertoriul său sunt piese scrise de Dumitru Gheorghiță, Eugen Coca, Eugen Doga. Din 1957 a fost în turnee în RDG, Cehoslovacia, Canada, Albania. A fost președintă a Societății Muzicale Corale din RSSM, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice.

Eugen Coca / Emilian Bucov – Doina nouă [din filmul Cîntece de pe Nistru (1960)]

1916 – S-a născut Mihail Grecu

22 noiembrie 1916, Faraoani, Imperiul Rus/Odesa, Ucraina – 9 aprilie 1998, Chișinău, R. Moldova

Artist plastic român din Basarabia, care a fondat modernismul plastic basarabean și a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură. A studiat la Academia de Arte Frumoase din București (1937–1940), după al doilea război mondial a studiat la Colegiul republican de arte „I. Repin” din Chișinău, apoi a frecventat lecții de pictură la Școala de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chișinău.

În 1957 a participat la primele expoziții unionale și internaționale. Creația sa a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima – însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice. Cea de-a doua reflectă experimentele coloritului decorativ, iar ultima – un interes sporit pentru materiale noi și colaj; concomitent se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Format în spațiul cultural românesc, Mihail Grecu a fost considerat un inovator și o „personalitate complexă și extrem de dotată”, care a revoluționat artele plastice din Moldova, rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura sa este interesantă și prin inovații tehnologice (colaj, coloranți fluorescenți, efecte metalice).

Biografie ilustrată: Despre cel mai mare pictor al Basarabiei: Mihail Grecu [Artindex]

1918 – Adunarea populară de la Sighetu Marmației

La 22 noiembrie 1918, la Sighet, în piața centrală a orașului, s-a desfășurat o mare adunare națională a românilor maramureșeni, care a ales Sfatul Național și a hotărât trimiterea delegațiilor la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

1919 – S-a născut Petru Sfetca

22 noiembrie 1919, Lipova, Arad – 12 noiembrie 1987, București

Poet, publicist și un remarcabil traducător. A urmat Liceul comercial (1934–1938) și Academia Teologică (1938–1941) în Arad. A intrat în activitatea ziaristică la Timișoara și București, fiind redactor-șef la ziarul Vestul, apoi la revista Lupta patriotică, redactor la ziarele Banatul, Frontul plugarilor, corector la Flacăra, secretar de redacție la Tânărul scriitor. După o absență din viața publică, a revenit bibliotecar la Spitalul „Carol Davila” din București (1963) până la pensionare (1970). A debutat în Jurnalul literar al lui G. Călinescu (1939), iar editorial cu volumul Solii către lumină (1940), urmat de alte plachete: Echinox, Afiș literar, Osmoze, 30 de poeme, antologia de autor Cumpăna vieții. A realizat o carte de interviuri, Agora, cu diverse personalități literare și artistice. A tradus din Holderlin, Novalis, fiind primul tălmăcitor al unor poeți italieni moderni: Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba, Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo.

1919 – S-a născut Romeo Ghircoiașiu

22 noiembrie 1919, Cluj – 21 martie 1995, Cluj

Profesor universitar, muzicolog și pianist. A studiat la Facultatea de Sociologie și Drept din Cluj (1940–1944), susținând doctoratul în 1948 și apoi la Conservatorul din Cluj, obținând Doctoratul în 1970. A urmat o carieră universitară la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” fiind pe rând asistent, lector, conferențiar și profesor și culminând cu funcția de rector al acestei instituții (1970–1976). A fost totodată cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei, filiala Cluj și vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Tematica sa principală de cercetare a fost istoria muzicii românești. Cărți publicate: Contribuții la istoria muzicii românești (vol.I), Studii enesciene, Cultura muzicală românească în secolele XVIII-XIX.

1922 – S-a născut Adrian Cernescu

22 noiembrie 1922 Iași – 2 iulie 1989 București

Publicist, nuvelist, romancier, scriitor, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1972. La 14 ani a fost trimis de familie la Atelierele CFR Nicolina Iași pentru a învăța o meserie, la secția sculărie. După doi ani a plecat la Brașov, s-a angajat la uzinele IAR Brașov și a terminat liceul. Aici, a făcut parte din brigada de tineret de la secția de sculărie a uzinei, unde publica articole dedicate oamenilor din uzină. A fost selecționat redactor la ziarul Drum nou din Brașov, iar în 1951 a început Școala de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” din București. După absolvire, a fost numit redactor la revista Tânărul scriitor, condusă de Demostene Botez. A scris schițe și nuvele pe care le-a publicat în diverse reviste și publicații cotidiene. Prima sa nuvelă a apărut într-o ediție trilingvă, Novellen (nuvele românești în limba germană, franceză, engleză, 1955) alături de Geo Bogza, Petru Dumitriu, Camil Petrescu, Sütö Andras, Al.D. Zamfirescu. Primul său romann, Anacron, a apărut în 1971 și l-a consacrat ca romancier, bucurându-se de un real succes în rândul cititorilor. A lăsat două romane interzise de cenzură în perioada comunistă, Răsărit însângerat (despre venirea la putere a comunismului și pogromul de la Iași din 1941) și Flori ucise (titlu sugestiv despre venirea la putere a regimului comunist, cu brutalitate asupra intelectualității țării). Deși a fost absolvent al Școlii de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”, considerată o fabrică de pregătire a noului tip de scriitor, care să elogieze regimul comunist, lupta de clasă și realizările sale, Adrian Cernescu nu a scris în toată cariera sa nici o lucrare în acest sens. A publicat romane: Abis, Anacron; schițe satirice: Nostalgice; au rămas „în sertar” romanele: Răsărit însângerat, Flori ucise, Neliniști; piesa de teatru Rochia de mireasă și o colecție impresionantă de nuvele, piese de teatru și schițe satirice nu au mai apucat sa vadă lumina tiparului.

1928 – Convenția privind expozițiile internaționale

A fost semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, printre țările semnatare fiind și România. Au fost stabilite principiile de clasificare, organizare și funcționare a acestor expoziții. A fost completată prin protocoalele din 10 mai 1948, 16 noiembrie 1966 și 30 noiembrie 1972.

1928 – S-a născut Mircea Cristescu

22 noiembrie 1928, Brașov – 12 iulie 1995, București

Dirijor, violonist și violist, profesor universitar. Din copilărie a dovedit un real talent muzical, cultivat cu deosebită atenţie de părinţi. La şase ani a început să studieze vioara cu profesori particulari, cunoscând cele mai frumoase pagini ale muzicii de cameră. Treptat s-a integrat în viaţa muzicală a Braşovului, intrând în formaţii de muzică de cameră. A studiat şi viola, perfecţionându-se în paralel la ambele instrumente. Ca licean, cooptat în orchestra simfonică a Brașovului, timp de trei ani a cântat la ambele instrumente. S-a înscris la Conservatorul „C. Porumbescu” din capitală, la secția Artă dirijorală, clasa Constantin Silvestri, căruia îi va fi partener în orchestra Filarmonicii. În studenție a fost instrumentist în orchestra Filarmonicii București. A absolvit în 1954, la 29 de ani devenind deja dirijor, apoi prim dirijor şi director al Orchestrei Simfonice a Cinematografiei. Din 1962 a fost dirijor permanent la Filarmonica „George Enescu” din București, în paralel fiind creatorul, animatorul şi dirijorul Orchestrei de cameră a Filarmonicii din Cluj, fiind atras de interpretarea camerală, chiar şi atunci când dirija o orchestră simfonică. Orchestra camerală de la Cluj a fost prima de acest gen din ţară, urmând cea de la București. A organizat şi formaţii camerale de amatori, la Satu Mare şi Râmnicu Vâlcea. A ţinut cursuri de Interpretare şi a condus mulţi ani clasa de Operă la Conservatorul din București. A întreprins numeroase turnee în străinătate (Anglia, Franţa, RFG, RDG, Elveţia, Belgia, Iugoslavia, URSS, Cehoslovacia, Iran, Italia, Ungaria, Bulgaria, Portugalia, Suedia, Polonia, Turcia, SUA şi Spania) şi a dirijat reputate formaţii simfonice (Concerts Colonne, Suise Romande, orchestrele simfonice din Berlin, Basel, Berna, ORTF, filarmonicile din Varşovia, Cracovia, Wroclaw, Brno, Sofia, Budapesta) şi de cameră (Gulbenkian şi Lausanne). A colaborat cu solişti renumiţi ca Wilhelm Kemff, Isaac Stern, Valentin Gheorghiu, J. Casadesus, Lola Bobescu, Eugen Istomin, Ion Voicu, Gina Bachauer sau J. P. Rampal. A participat la festivaluri internaţionale: Festivalul „Enescu” din București, Eastern Music Festival, Wolf Trap Festival şi Berliner Festtage, la festivalurile muzicale din Teheran, Segovia şi Ascona. A realizat înregistrări pentru casele Electrecord din București, Select din Canada, pentru Radio Basel şi Berna din Elveţia, pentru Radiodifuziunile belgiană şi cehoslovacă, împreună cu orchestra de cameră din Cluj şi cu alte formaţii străine. În 1964 a devenit Artist emerit. A fondat și condus Orchestra medicilor.

Édouard Lalo – Simfonia Spaniolă • Orchestra Filarmonicii „George Enescu” București, Dirijor Mircea Cristescu, Vioară: Varujan Cozighian

1930 – S-a născut Ion Marinescu

22 noiembrie 1930, Craiova – 20 septembrie 1998, București

Actor de teatru, film, radio și televiziune și producător de film. A studiat la Conservatorul Cornetti din Craiova, sub îndrumarea lui Costel Rădulescu. Ca actor și-a făcut debutul, la 17 ani, la Teatrul Național din Craiova în rolul Prezentatorului din piesa Școala femeilor de Molière. A jucat pe scena teatrelor din Ploiești, Reșita, Craiova, Oradea, la Teatrul Mic, Teatrul „Barbu Ștefănescu Delavrancea” și Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. Pe scena craioveană s-a impus prin rolurile: Mircea Basarab (Vlaicu-Vodă); Trufaldino (Slugă la doi stăpâni); Jacques Melancolicul (Cum vă place?), Mișu Felecan (Nota zero la purtare), Richard Dudgeon (Discipolul diavolului) etc. A debutat în cinematografie în 1967, cu rolul Caius din filmul Gioconda fără surâs de Malvina Urșianu. Au urmat apariții în pelicule celebre precum: Războiul Independenței, Săgeata căpitanului Ion, Evadarea, Revanșa, Pentru patrie, Vlad Țepeș, seria Mărgelatu, Iancu Jianu zapciul, Capcana mercenarilor, Craii de Curtea Veche etc. A fost solicitat frecvent la radio, televiziune și în cinematografie, a scris versuri. A făcut și regie, s-a dovedit și un bun recitator, avea o „memorie de elefant”. A fost căsătorit cu actrița Oana Diamandi, și după divorțul de aceasta cu actrița Anda Caropol. Nu a avut copii. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl. IV (1967).

Gioconda fără surâs (1967) • Regia Malvina Urșianu. Cu: Silvia Popovici, Ion Marinescu [Caius Bengescu], Gheorghe Cozorici, Lucia Mureșan, Rodica Popescu Bitănescu, Dorin Dron

1931 – S-a deschis pentru public Muzeul de Istorie al Bucureștiului

În iulie 1921, la propunerea primarului Gheorghe Gheorghian, consiliul comunal București a hotărât înființarea Muzeului Comunal București. Inițiativa s-a putut însă concretiza abia după ce primăria capitalei a pus la dispoziția muzeului Casa Moruzi, o clădire istorică situată pe Calea Victoriei.

Inaugurarea a avut loc pe data de 22 noiembrie 1931, în prezența prim-ministrului, Nicolae Iorga a primarului general Dem I. Dobrescu și a foștilor primari Gheorghe Corbescu și Emil Predescu. După anul 1959, colecțiile muzeului au fost adăpostite în incinta Palatului Șuțu, iar din 1999, poartă denumirea de Muzeul Municipiului București.

Mai mult: Muzeul Municipiului București 

1932 – A încetat din viață Karl Petri (17 decembrie 1852 – 22 noiembrie 1932)

Entomolog sas din Transilvania. Lucrarea sa de căpătâi este Siebenbürgens Käferfauna auf Grund ihrer Erforschung bis zum Jahr 1911 (Fauna gândacilor din Transilvania pe baza cercetărilor efectuate până în anul 1911).

1934 – S-a născut Ovidiu Paștina

22 noiembrie 1934, Alba Iulia – 7 noiembrie 2020

Pictor și grafician; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1959. A absolvit Academia de Arte Frumoase „Ion Andreescu” din Cluj în 1959, fiind repartizat guvernamental în orașul Ploiești. A fost profesor la Școala Populară de Arte din Ploiești, iar înainte de pensionare a predat și la Universitatea de Artă din București. Pe lângă pictură și acuarelă, arta monumentală și mozaicul au devenit preocupări constante. A participat la numeroase expoziții regionale, județene și naționale de pictură, artă decorativă sau grafică, fiind invitat cu lucrări de pictură, tapiserie și acuarelă în Praga, Varșovia, Moscova, Sankt Petersburg, Sofia, Rotterdam, Skopje, Viena, Budapesta, Stuttgart. A deschis expoziții personale, mai ales la Ploiești, unde a fost prezent vreme de peste 60 de ani, dar și la București, Oradea, Alba Iulia, Buzău, Ploiești sau în SUA, Germania, Bulgaria, Macedonia, Cipru, Elveția, Danemarca și Olanda etc. A primit Premiul pentru artă monumentală al Uniunii Artiștilor Plastici (1979), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1980).

Galerie de imagini: Ovidiu Paștina [WikArt]

1937 – S-a născut Vasile Anghel

22 noiembrie 1937, Buzău – 12 septembrie 2014

Fost fotbalist, jurist. A început fotbalul în 1950, iar între 1956–1962 a jucat în postul de atacant la Dinamo București și la Petrolul Ploiești. A jucat în echipa națională a României, a strâns 92 jocuri, marcând 16 goluri. A absolvit Facultatea de Drept din București (1963), cursul postuniversitar de Relații Internaționale și Institutul de Drept Comparat al Universității din New York (1969). A fost vice-președinte și șef al secției de fotbal, apoi președintele secției de fotbal la Dinamo București, director tehnic la Petrolul și Rapid. Este personalitatea de care se leagă cea mai importantă performanță europeană a clubului Dinamo – trei titluri de campioni consecutiv (1982, 1983, 1984), două cupe ale României (1982 și 1984) și calificare în Cupa Campionilor Europeni. În ediția ‘84, Dinamo București reușea cea mai mare performanță europeană, semi-finalele Cupei Campionilor Europeni. În 1996 a fost desemnat președinte al Comisiei de licențe și observator al LPF.

1938 – S-a născut Victoria Comnea

22 noiembrie 1938, București

Biolog, prozatoare și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România în 2002. A absolvit în 1966 Facultatea de Biologie din Universitatea București. A fost cercetător științific în domeniul microbiologiei până în 1989, fiind autoare a numeroase lucrări de specialitate și brevete de invenție. În același timp, a scris povestiri, romane și poezii. A debutat în revista Luceafărul, în 1988, cu poezii. Romanele Perfect distractiv, Capcana, Manuc au fost începute și, în mare parte scrise, înainte de căderea regimului ceaușist. Aflată sub „supraveghere informațională” (1981–1989), a refuzat orice compromis. Nu a publicat, dar a continuat să scrie. După anul 1990, a renunțat la activitatea științifică în favoarea celei de traducător și scriitor, a publicat romanele Perfect distractiv, Capcana, Ultima adoratoare, Manuc, volumul de povestiri Un romb de cer, și un jurnal de călătorie, America din Valea Adormită.

1939 – A încetat din viață Agatha Bârsescu (9 septembrie 1857 sau 1863 – 22 noiembrie 1939)

Actriță de teatru, prima din România prezentă pe scenele multor teatre din Europa și din America.

1940 – Prima întrevedere Hitler–Ion Antonescu

Mareșalul Ion Antonescu a fost singurul om de stat și conducător militar din Europa care a avut 20 de întrevederi cu Adolf Hitler, pe parcursul a mai multor ore și chiar zile. Prima întâlnire a mareșalului cu Hitler a avut loc la Berlin, între 22–25 noiembrie 1940, având două discuții, în 22 și 23 noiembrie.

Au participat, din partea română: Ion Antonescu și Mihail Sturdza, iar din partea germană, Hitler, J. von Ribbentrop și feldmareșalul Wilhelm Keitel, șeful OKW. Ion Antonescu s-a angajat să reorganizeze țara și să o fortifice în sfera economică, precum și în viața administrativă, politică, intelectuală și militară, subliniind că avea în vedere un singur scop și anume „să contribuie la victoria Axei în război”.

1942 – S-a născut Lucian Bureriu

Erwin Lucian Bureriu; 22 noiembrie 1942, Lugoj, Timiș – 5 iulie 2022

Poet, prozator, eseist, jurnalist, membru în Uniunea Scriitorilor din România, în Uniunea Ziariștilor, în Uniunea Internațională a Ziariștilor (cu sediul la Praga) și în Clubul Presei Transatlantice. A absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea din Timișoara în 1965. A fost profesor în Timișoara, apoi reporter și redactor la Radioteleviziune, studioul Timișoara, redactor și secretar principal de redacție la revista Orizont din Timișoara, bibliotecar la Biblioteca Județeană Timiș. A debutat în 1960 cu poezia Primul om, în revista Scrisul bănățean din Timișoara și editorial în 1968, cu volumul de versuri Afectivități conștiente. Alte volume publicate: Concert pentru mâna stângă, Viața refolosibilă, Uraganul de fier, Armura demnității, Atlantida memoriei.

1945 – S-a născut Mihai Voiculescu

22 noiembrie 1945 – 29 august 2016, București

Medic specializat în nefrologie, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale. A fost medic primar de medicină internă și nefrologie la Institutul Clinic Fundeni. S-a remarcat prin introducerea unor noi metode terapeutice în România: terapia de substituție renală și dializă hepatică de tip MARS, reușind recuperarea pacienților cu insuficiență renală acută sau insuficiență hepatică sau supraviețuirea pacienților cu insuficiență hepatică până la efectuarea transplantului hepatic. A fondat Școala de Nefrologie (1995) la Institutul Clinic Fundeni, a fost vicepreședinte al Comisiei de Medicină Internă al Academiei de Științe Medicale. A fost totodată profesor de Medicină internă și Nefrologie la UMF „Carol Davila”. În ultimii 25 ani s-a dedicat muncii didactice și celei de cercetare clinică în domeniile: nefrologie și medicină internă, pneumologie, dializă și transplant renal, în diverse specialități: cardiologie, hematologie, oncologie, urologie, ATI. A fost președinte al Asociației Române pentru Studiul Ficatului (ARSF), președintele Asociației Române pentru Studiul Bolilor Ereditare Renale și al Asociației Române pentru Nefrologie și Acces Vascular. A fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios.

1948 – S-a născut Yvonne Goga

22 noiembrie 1948, Cluj

Traducătoare, eseistă, profesoară universitară. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Boliay” din Cluj (1971). A devenit Doctor în Filologie cu teza Visul în romanul lui Marcel Proust (1979). A început cariera didactică în 1971: asistent, lector, conferențiar, profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai, Catedra de limba și literatura franceză. A colaborat la publicații din țară: Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Philologia, Steaua, Tribuna, Convorbiri literare, Studii și cercetări filologice și din străinătate: Revue d Etudes françaises (Budapesta), Anachronia (Hamburg), Marcel Proust aujoud hui (Amsterdam), Bulletin Marcel Proust (Paris), Artă și literatură (Japonia). Din lucrările sale: Proust în România, Tendances du roman français au XXe siècle, Momente literare, Espaces de l’identité, Essais sur le roman français du XXe au XXIe siècle etc. A tradus (în colaborare cu Mircea Goga) din Jean Rouaud, Georges Perec, Sempé-Goscinny, Mircea Petean etc.

1951 – S-a născut Nicolae Nicoară Horia

22 noiembrie. 1951, Nicorești–Sohodol, Alba

Poet, bibliotecar. A fost electrician la Întreprinderea Minieră Baia de Arieş, Alba, unde a pus bazele înfiinţării cenaclului literar, „Ion Agârbiceanu”, apoi elctrician la Intreprinderea de industrializare a sfeclei de zahăr Arad, director de cămin cultural în Şagu, Arad, referent cultural la Inspectoratul pentru Cultură al județului Arad, din 2004 bibliotecar metodist la Biblioteca Judeţeană „A.D. Xenopol” Arad. A debutat literar, în ziarul Unirea din Alba Iulia (1967) și editorial, în volumul colectiv, Cântec pentru zorii de zi (1987). A colaborat la publicațiile: Orizont, Transilvania, Telegraful Român, Tribuna, Arca, Foaia românească (Giula-Ungaria), Renașterea, Ager (Germania), Jurnal (Canada), Tibiscus (Uzdin-Serbia), Lumina (Novi Sad), Limba română (Moldova), Miorița noastră (New York), Orizont creștin (Illinois-Chicago), Eminescu, Vrerea (Timișoara), Aradul Cultural, Viața de pretutindeni (Arad) etc. A publicat volumele: Cântec pentru zorii de zi, Desculţ prin Transilvania, Cuvântul nu stă la vamă, Acasă, Singur în faţa cerului, Sfântă Duminică a învierii, Din umbra flăcării, Între leagăn şi stea.

1956 – S-au deschis Jocurile Olimpice de Vară de la Melbourne, Australia

A XVI-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Melbourne în perioada 22 noiembrie–8 decembrie 1956. Au participat 67 de țări și 3.184 de sportivi care s-au întrecut în 145 de probe din 17 sporturi.

România a obținut 13 medalii, 5 de aur: Leon Rotman la kaiac canoe 1.000 m și kaiac canoe 10.000 m, Nicolae Linca la box, cat. semimijlocie (69 kg), Ștefan Petrescu la tir, pistol viteză individual și Dumitru Alexe & Simion Ismailciuc la kaiac canoe 1.000 m; 3 medalii de argint: Gheorghe Negrea la box, cat. semigrea (81 kg), Mircea Dobrescu la box, cat. muscă (51 kg) și Olga Szabo-Orban la scrimă, floretă individual; 5 de bronz: Francisc Horvath la lupte greco-romane (57 kg), Gheorghe Lichiardopol la tir, pistol viteză individual, Elena Leuștean la gimnastică, sol, Constantin Dumitrescu la box, (63,5 kg) și Elena Mărgărit, Georgeta Hurmuzachi, Sonia Inovan, Elena Leuștean, Elena Săcălici, Emilia Vătășoiu la gimnastică, echipe.

1956 – A fost arestat Paul Goma

După înfrângerea revoluției maghiare din 1956, în luna noiembriea aceluiași an, Paul Goma și-a predat, în semn de protest, carnetul de membru UTM după care, în 22 noiembrie 1956 a fost arestat și acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, raionul Fetești (azi Bordușani, Ialomița), unde a rămas până în 1964.

1958 – S-a născut Atena-Elena Simionescu

22 noiembrie 1958, Filipești, Bacău

Graficiană, esteticiană, profesară universitară, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit în 1985 Institutul de Arte plastice, decorative și design „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea Grafică, cu profesorii Fest Ladislaw, Ioan Horvat Bugnariu, iar în 1993 a primit o bursă de documentare și cercetare în arte vizuale de 3 luni la Universitatea Complutense, Facultatea de Arte din Madrid. În 2006, a obținut doctoratul în Științe umaniste-Filosofie, specializarea Estetica artelor vizuale, la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Este profesor și rector la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. A avut expoziții personale în Iași sau în străinătate: Montreal, Canada; Valencia, Venezuela.

Mai mult: Expoziția „Transfigurări – expresii grafice” a artistei Atena Elena Simionescu” [Modernism]

1968 – S-a născut Sabin Gherman

22 noiembrie 1968, Zau de Câmpie, Mureș

Jurnalist și publicist. A absolvit cursurile Facultății de Litere, secția Română-Franceză a Universității din Craiova. În perioada 1992–1999 a lucrat ca redactor, apoi realizator la TVR Cluj. A publicat două volume de versuri, Phaluscriptum (1991) și Bă Ghermane (1993). În anul 1998 a publicat cunoscutul și controversatul articol M-am săturat de România în cotidianul Monitorul de Cluj, eseu asimilat mai apoi ca manifest al Fundației ProTransilvania. A conferențiat la diferite universități din Viena și Budapesta. În anul 2000 a devenit fondator și președinte al Ligii Transilvania-Banat. În prezent, este jurnalist liber profesionist și este mandatat din partea Alianței Libere Europene ca raportor pentru România.

1972 – A încetat din viață Horia Hulubei (15 noiembrie 1896 – 22 noiembrie 1972)

Fizician; profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București; unul din fondatorii învățământului superior românesc în domeniul fizicii atomice și nucleare; membru titular al Academiei Române.

1989 – S-a născut Gabriel Torje

22 noiembrie 1989, Timișoara

Fotbalist care evoluează în postul de mijlocaș sau extremă. A debutat la 16 ani în Liga I, la Politehnica Timișoara, după care a jucat la CFR Timișoara, Dinamo București, Udinese Calcio, Granada CF, RCD Espanyol, Farul Constanța, în prezent la Concordia Chiajna. În septembrie 2010, la doar 20 de ani, a debutat în prima reprezentativă a României, fiind titularizat de Răzvan Lucescu într-un meci contra Albaniei. A fost desemnat fotbalistul român al anului 2011.

1994 – A încetat din viață Teodor Bodogae (10 martie 1911 – 22 noiembrie 1994)

Preot, istoric bisericesc; profesor de Bizantologie la Institutul Teologic din Sibiu; a publicat studii de istorie bisericească universală, de patrologie, traduceri din literatura patristică și post-patristică, precum și din literatura teologică contemporană.

2002 – Emisiunea de mărci poștale România invitată la NATO, Praga 21 noiembrie 2002

Emise de Romfilatelia, sunt mărci poștale tematice cu hologramă dedicată aderării României la NATO.

Reprezintă o premieră în activitatea de editare a poștei Române, fiind primul timbru cu hologramă din țara noastră.

2003 – Pugilistul român Lucian Bute a avut prima victorie a carierei

Obținută în fața lui Robert Muhammad, prin TKO, la Montreal.

2006 – A încetat din viață Lucian Raicu (Bernard Leibovici, 12 mai 1934 – 22 noiembrie 2006ris)

Eseist și critic literar stabilit în Franța din 1986; redactor la Gazeta literară, România literară precum și la Europa Liberă, Radio France International.

2007 – A încetat din viață Ioanichie Bălan (10 februarie 1930 – 22 noiembrie 2007)

Arhimandrit, duhovnic, scriitor; spre sfârșitul vieții s-a stabilit la Mănăstirea Sihăstria, unde a continuat activitatea misionară de popularizare a credinței ortodoxe.

2009 – Primul tur al alegerilor prezidențiale din România și referendumul pentru Parlamentul unicameral

Au fost: primele alegeri prezidențiale din România care au avut loc separat de alegerile legislative; primele alegeri prezidențiale care s-au desfășurat odată cu un referendum; primele alegeri prezidențiale după aderarea României la Uniunea Europeană. Primul tur de scrutin a avut loc pe data de 22 noiembrie, iar turul doi, pe 6 decembrie. S-au înscris 12 candidați. Pentru al doilea tur de scrutin s-au calificat candidatul PSD Mircea Geoană și președintele în exercițiu Traian Băsescu.

Totodată, cetățenii României au fost chemați să se pronunțe cu privire la trecerea la un parlament unicameral și la reducerea numărului de parlamentari la maximum 300. Referendumul a fost validat, înregistrându-se o prezenţă la vot de 50,95%. 77,78% dintre alegători au răspuns cu „DA” la întrebarea privind trecerea la un Parlament unicameral şi 22,22% cu „NU”. 88,84% dintre români au răspuns cu „DA” la întrebarea referitoare la reducerea numărului de parlamentari, în timp ce 11,16% au răspuns cu „NU”. Rezultatul nu a fost aplicat ulterior.

2009 – A încetat din viață Nuni Dona-Delavrancea (Niculina Dona; 14 noiembrie 1916 – 22 noiembrie 2009)

Pictoriță, artistă decoratoare cu lucrări în tehnica frescei și a mozaicului.

2010 – A încetat din viață Gabriel Stănescu (9 septembrie 1951 – 22 noiembrie 2010)

Poet optzecist, eseist și editor român-american; membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2013 – A încetat din viață Mircea Crișan https://www.bunicutavirtuala.com/mircea-crisan/ (Mauriciu Kraus; 8 august 1924 – 22 noiembrie 2013)

Actor, cabaretist, regizor și umorist; celebru în România anilor ’50–’60, apoi în Germania, pentru restul vieții.

2013 – A încetat din viață Octavian Șchiau (10 martie 1930 – 22 noiembrie 2013)

Filolog și istoric literar; profesor la universitățile din Cluj, Alba Iulia, Leipzig și Tübingen, decan al Facultății de Litere din Cluj; director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară Cluj (1976–1990).

2014 – A încetat din viață Horia Scutaru-Ungureanu (30 octombrie 1943 – 22 noiembrie 2014)

Fizician; membru titular și președinte al Secției de Științe Fizice al Academiei Române.

2014 – A încetat din viață Cornelia Maria Savu (4 septembrie 1954 – 22 noiembrie 2014)

Poetă și jurnalistă, profesoară.

2015 – Primii concurenți români în finala de dublu la un turneu de tenis

Pentru prima dată în istoria tenisului din țara noastră, doi sportivi români au disputat finala de dublu a Turneului Campionilor de la Londra, în echipe diferite. Horia Tecău (România) și Jean-Julien Rojer (Olanda) i-au învins cu 6-4, 6-3 pe Florin Mergea (România) și Rohan Bopanna (India).

Datorită acestui rezultat, Horia Tecău și Jean-Julien Rojer au încheiat anul 2015 pe prima poziție în clasamentul probei de dublu din circuitul mondial ATP.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită