~ Amintirea zilei ~

 

Mănăstirea Ciolanu

Prima atestare documentară: 15 ianuarie 1600

Mănăstirea Ciolanu este o mănăstire de călugări creștini ortodocși din județul Buzău, localizată pe versantul sudic al dealului Ciolanu, către pârâul Nișcov, în comuna Tisău.

Din documentele care s-au păstrat, Mănăstirea Ciolanu (în prezent în județul Buzău) a fost atestată prima dată la 15 ianuarie 1600, prin menționarea numelor unor monahi și al egumenului Vasilie, martori într-o hotărnicie. Faptul că la aceasta dată, în Mănăstirea Ciolanu, exista deja viață monahală de obște dovedește că existența mănăstirii provine din deceniile anterioare ale veacului al XVI-lea.

Potrivit tradiției, mai mulți călugări sihaștri s-au refugiat aici în secolul al XV-lea, fugind din Imperiul bizantin ocupat de turci. De la oasele acestor viețuitori descoperite aici s-ar trage și numele Ciolanu al dealului și al mănăstirii. „Numele acesta de Ciolanu vine, cel mai probabil, de la oasele unor sihaștri care au fost descoperite în această poiană. Se pare că aici și-au gasit refugiul câțiva călugări scăpați din Bizanțul care fusese ocupat de turci, în secolul al 15-lea” [Protosinghel Chiril Lovin].

 

 

Mănăstirea are două biserici, situate la o distanță de 100 de metri una de alta.

Biserica veche poartă hramul Sfântul Gheorghe. Cercetări arheologice din anii ’70 au arătat că ea datează din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Unele surse o indică drept ctitor pe Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, care ar fi construit-o pe la 1590, pe baza unei inscripții din 1857. Legendele locului spun că „în timpul unei invazii, Doamna Neaga, împreună cu cei 5 copii ai săi, s-a refugiat în  vatra de sihăstrie de aici. Unul dintre copii a murit; după toate probabilitățile, ale lui sunt oscioarele găsite, după multă vreme, îngropate în dreapta bisericii. Inițial, biserica nu avea turle și pronaos”. Forma inițială a bisericii a fost modificată în sec. XIX, prin adăugarea, după 1810, a proscomidiarului, și după 1850, a osuarului, a pronaosului și a pridvorului.

Alte surse indică pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu și Dragomir Sorescu din Vernești, la 1568, pe baza documentelor legate de biserica veche – fiind de dimensiuni modeste, puțin probabil a fi considerată o ctitorie domnească.

 

 

 

 

 

Biserica nouă poartă hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost construită între anii 18231828, fiind finalizată cu sprijinul și implicarea episcopului Chesarie al Buzăului, considerat a fi ctitor al bisericii și chiar al întregii mănăstiri, pentru susținerea chinoviei și a supravegherii părintești a vieții monahale. Între 1828–1831, biserica a fost pictată de echipa zugravilor de subțire de la Buzău, condusă de pictorul pitar Nicolae Teodorescu. Atunci, câțiva monahi au învățat de la pictorul Teodorescu meșteșugul picturii bisericești (dintre care monahii Elisei și Ghimnasie).

În 1855, cu câteva zile înainte de hram, biserica mare a fost afectată de un incendiu de mari proporții, care a cuprins într-un timp scurt și incinta mănăstirească pe latura sud-vestică. Au ars trapeza, clopotnița, casele arhierești și alte corpuri de chilii. Biserica fost reconstruită în 1862, cu sprijinul episcopului Filotei al Buzăului. Pictura a fost refăcută tot de Nicolae Teodorescu. Mănăstirea Ciolanu a rămas locașul de suflet al marelui pictor, care odihnește, cu familia sa, în cimitirul mănăstiresc.

 

 

 

În anul 1886, starețul Mănăstirii Ciolanu, Arhimandritul Ioanichie Nichiforescu, a comandat pictorului Gheorghe Tattarescu trei icoane împărătești, anume a Mântuitorului, a Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul.

Circulă informația că, la alegerea locului unde urma să se construiască Palatul Regal, această zonă, Măgura Buzăului, a fost luată în considerare alături de Sinaia, care a fost aleasă în final… Avea și de ce, împrejurimile sunt superbe și, spre deosebire de Valea Prahovei, Valea Buzăului încă și-a păstrat sălbăticia.

În incinta mănăstirii sunt spații verzi imense și bine îngrijite, brazi de dimensiuni impresionante – aproape că ating turlele bisericilor, alei pietruite cu flori din belșug, chilii cu mușcate la ferestre, grădini cu pomi fructiferi și arbori decorativi.

 

 

 

 

În imediata apropiere, pe poienile mănăstirii, este plasată expoziția Taberei de Sculptură în aer liber „Măgura”.

Numai bine de vizitat, mai ales că la mănăstire se poate găsi găzduire…

Mai mult: Mănăstirea Ciolanu [Wikipedia]

 

***** [In English] *****

Ciolanu Monastery

First documentary attestation: 15 January 1600

Ciolanu Monastery is a monastery of Eastern Orthodox monks, located in Tisău commune, Buzău County, Romania.

From the documents that have been preserved, the Ciolanu Monastery (currently in Buzău County) was first attested on January 15, 1600, by mentioning the names of some monks and the abbot Vasilie, witnesses in a decision. The fact that on this date, in the Ciolanu Monastery, there was already a monastic community life proves that the existence of the monastery dates back to the earlier decades of the 16th century. By tradition, it was erected around 1570 by Dumitru Ciolanu, a boyar from Buzău, whose name it bears, together with the Sorescu boyar family from the nearby Vernești commune.

The monastery has two churches, located 100 meters apart.

The old church is dedicated to Saint George. Archaeological research from the 1970s showed that it dates to the second half of the 16th century. Some sources indicate that the founder was Doamna Neaga, the wife of Ruler Mihnea Turcitul, who would have built it around 1590, based on an inscription from 1857. Local legends say that „during an invasion, Doamna Neaga, together with her 5 children, took refuge in the hermitage here. One of the children died; in all likelihood, his are the ossuaries found, after a long time, buried to the right of the church„. The original shape of the church was modified in the 16th century. XIX, by adding, after 1810, the proscomidy, and after 1850, the ossuary, the narthex and the porch.

The new church is dedicated to the Holy Apostles Peter and Paul and was built between 1823 and 1828, being completed with the support and involvement of Bishop Chesarie of Buzău, considered to be the founder of the church and of the entire monastery. Between 1828 and 1831, the church was painted by a team of painters from Buzău, led by the painter Nicolae Teodorescu. In 1855, a few days before the patronage, the large church was affected by a large-scale fire, which quickly engulfed the monastery premises on the southwest side. The refectory, the bell tower, the bishop’s houses and other cells burned down. The church was rebuilt in 1862, with the support of Bishop Filotei of Buzău. The painting was also restored by Nicolae Teodorescu. Ciolanu Monastery remained the spiritual home of the great painter, who rests with his family in the monastery cemetery.

In 1886, the abbot of Ciolanu Monastery, Archimandrite Ioanichie Nichiforescu, commissioned the painter Gheorghe Tattarescu https://www.bunicutavirtuala.com/gheorghe-tattarescu/ to paint three imperial icons, namely the Savior, the Mother of God, and Saint John the Baptist.

Inside the monastery there are huge and well-kept green spaces, impressively sized fir trees – almost touching the church steeples, cobblestone alleys with abundant flowers, cells with geraniums at the windows, gardens with fruit trees and decorative trees.

 

Nearby, on the monastery meadows, is the exhibition of the „Măgura” Open-Air Sculpture Camp.

The compound contains a museum with icons painted by Gheorghe Tattarescu, as well as religious artifacts.

More on: Ciolanu Monastery [Wikipedia]

 

#ManastireaCiolanu #amintireazilei #istoriaRomaniei #CiolanuMonastery #todaysmemory