~ Personalitatea zilei* ~

Pavel Zăgănescu

17 ianuarie 1815, Râmnicu Sărat – 1 februarie 1897

Pavel Zăgănescu a fost ofițer de carieră, comandant al detașamentului de pompieri care a luptat, la 13 septembrie 1848, la cazarma de pe Dealul Spirii din București, împotriva trupelor turcești sosite în Țara Românească să înfrângă Revoluția de la 1848.

A intrat la vârsta 15 ani în Miliția Națională ca aspirant la gradul de ofițer, făcând parte din primele generații de tineri care au studiat în limba română. În 1840, a primit gradul de sublocotenent la Batalionul 1 din Regimentul 2. În 1844, era printre primii ofițeri care conduceau nou înființata companie de pompieri din București, remarcându-se în timpul Marelui Incendiu pe 23 martie 1847, care a mistuit peste 1.500 de clădiri din Capitală. A fost avansat la gradul de locotenent, a devenit comandantul Roatei de Pompieri a Capitalei.

Adept al ideilor lui Nicolae Bălcescu, pe care l-a cunoscut și cu care a dezbătut de multe ori probleme ale revoluției, Pavel Zăgănescu a luat parte la anihilarea acțiunii contrarevoluționare a coloneilor Solomon și Odobescu. În septembrie 1848, îngrijorat de amploarea pe care o luase mișcarea revoluționară, guvernul de atunci a chemat în ajutor trupele otomane, acestea pornind spre București cu o coloană formată din aproape 6.000 de ieniceri. Trupele, în frunte cu Omer Pașa, Kerim Pașa, Ismail Pașa și Mehmet Pașa au sosit pe 12 septembrie, stabilind tabăra în câmpia de la Cotroceni.

La 12 septembrie, colonelul Radu Golescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie și șeful Garnizoanei București, a primit ordin din partea Locotenenței Domnești să deplaseze a doua zi subunitățile în Dealul Spirii, pentru a întâmpina trupele otomane ce urmau să intre în Capitală. Coincidența a făcut ca în aceeași zi de 13 septembrie Regimentului 2 Infanterie să i se înmâneze drapelul de luptă, solemnitatea ceremoniei influențând moralul ostașilor. Starea de spirit a acestora s-a transmis și pompierilor comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu, care presimțeau iminența unui conflict și au ținut să meargă cu toții în cazarma din Dealul Spirii.

Pavel Zăgănescu, împreună cu cinci ofițeri, 150 de soldați, șase sergenți, doi gorniști și doi toboșari, a ținut piept avangardei coloanei lui Kerim Pașa, ce cobora pe ulița Mihai Vodă, această luptă însemnând cea dintâi confruntare armată, purtată de oastea modernă română, după reînființarea ei, în 1830. În netă superioritate numerică, turcii i-au înconjurat din toate părțile pe pompieri, care s-au avântat în luptă, alternând focurile de armă cu lupta la baionetă. Riposta fermă a pompierilor i-a panicat pe turci, aceștia reușind totuși să pună în poziție două tunuri cu care au deschis foc împotriva pompierilor. Militarii lui Pavel Zăgănescu au capturat însă cele două piese de artilerie, pe care le-au întors împotriva inamicului, provocându-i pierderi însemnate. Confruntarea a durat cam două ore și jumătate, între 16.30–19.00, de partea română înregistrându-se 48 de morți și 57 de răniți, iar în tabăra turcilor au fost 158 de morți și 500 de răniți. În cele din urmă, văzând că nu poate înfrânge rezistența pompierilor, Kerim Pașa a trimis un ofițer, care i-a propus lui Zăgănescu încetarea focului, garantând în schimb libera ieșire din cazarmă, angajament care nu a fost însă respectat.

Odată cu înăbușirea revoluției, Pavel Zăgănescu și alți ofițeri au fost dați afară din armată, arestați și închiși doi ani la Văcărești. Ofițerul buzoian a fost judecat de o comisie creată pentru cercetarea evenimentului de la 1848, care l-a găsit nevinovat, dar nu a mai fost primit în armată. După numeroase demersuri, în 1852, domnitorul Barbu Știrbei a acceptat reprimirea sa în armată la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent, avansat apoi căpitan, maior, iar în 1859 colonel. Doi ani mai târziu, a devenit inspector al frontierei Dunării, iar Domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat cu reorganizarea Corpului Grănicerilor.

În 1864 a demisionat din armată, a fost apoi numit prefectul Poliției Capitalei, funcție pe care a deținut-o până în 1870.

A rămas unul dintre simbolurile Revoluției de la 1848. La moartea sa, presa a consemnat tristul eveniment: „Cu dânsul dispare veteranul eroilor naționali, iar România poate fi mândră de fiul ei!”.

Mai mult: Fabuloasa poveste a lui Pavel Zăgănescu, fiul de boier care i-a comandat pe cei 166 de pompieri militari deveniţi eroi în bătălia cu otomanii, din Dealul Spirii [adevărul.ro].

#PavelZaganescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită