~ Personalitatea zilei* ~

 

Alexandru Ioan Cuza

20 martie 1820, Bârlad, Moldova – 3 mai 1873, Heidelberg, Imperiul German

 

Alexandru Ioan Cuza a fost militar de carieră, om politic, revoluționar pașoptist, primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A primit o educație europeană, devenind ofițer în armata moldovenească și ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. În timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de Război al Moldovei (1858), și a reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, a fost ales domn al Moldovei pe 5/17 ianuarie și al Țării Românești pe 24 ianuarie/5 februarie 1859.

Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Cuza a stabilit un program politic, care să permită reformele sale. A format un nou guvern, condus de Mihail Kogălniceanu, care va iniția prima reformă, secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863). O mare parte din proprietățile funciare ale bisericilor închinate în străinătate (Muntele Athos, Grecia) au fost trecute în proprietatea țăranilor, mai exact a cincea parte din pământul țării. După reformele lui Cuza, slujbele în greacă au fost interzise, cu excepția a trei biserici în tot statul. Cuza a mai interzis de asemenea și tăierea pădurilor mănăstirești, în mod abuziv, de către călugării cei lacomi de avere. Egumenii greci erau de altfel obligați prin decret să restituie toate bunurile și obiectele de cult Bisericii Române ce ținea de stat.

La 2 mai 1864, Cuza a dizolvat Adunarea Legiuitoare, și a inițiat o nouă constituție și o nouă lege electorală, în urma Convenției de la Paris; schimbările au fost susținute de popor printr-un referendum. S-a creat corpul legislativ, compus din Cameră și Senat, Consiliul de Stat pentru pregătirea legilor interne. Puterea legislativă era deținută de cele două camere: Adunarea Electivă și Corpul Ponderator (Senatul), ceea ce a reprezentat trecerea de la sistemul parlamentar unicameral la cel bicameral. Senatul se compunea din 64 de membri, care erau aleși în majoritate de către domnitor.

Legea electorală împărțea alegătorii în două categorii: alegători direcți – toți cei care știau carte, plăteau o contribuție de cel puțin patru galbeni și împliniseră vârsta de 25 de ani și alegători primari – neștiutori de carte, dar care plăteau o contribuție stabilită pe categorii, de la 48 la 110 lei. Cei care nu aduceau nici o contribuție bănească erau excluși de la vot. Tot în timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-a elaborat Codul penal și Codul civil, după modelul napoleonian francez.

Prin Legea instrucțiunii publice din 1864, se proclama obligativitatea și gratuitatea învățământului primar și s-au stabilit trei grade de învățământ: primar (patru ani), secundar (șapte ani) și superior sau universitar (trei ani). Prima universitate din țară s-a înființat în 1860, la Iași și va purta numele domnitorului. A doua, cea din București, din 1864. Tot la București s-au înființat Școala Națională de Arte Frumoase, sub conducerea lui Theodor Aman, Școala de medicină veterinară, Școala Superioară de Științe și Școala Superioară de Litere, punând bazele Universității de Stat din București. Prin ajutorul acestor noi instituții de învățământ, se va trece de la ortografia chirilică la cea latină.

În Justiție au fost înființate: judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați sau Curtea de Casație, care era totodată și instanță de recurs.

Tot Cuza a creat oficial, Armata Națională Română, cu îndatorirea să apere integritatea statului de orice atac străin. Concentrarea unităților militare avea loc în tabăra de la Florești. S-au înființat Ministerul de Război,  Arsenalul Armatei și s-au pus bazele învățământului militar.

Reforma fiscală a instituit o serie de impozite personale cetățenești, în special funciare, s-a organizat serviciul vamal, cursul monetar. A fost înființată o linie de telegraf în legătură directă cu Rusia. A fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Mai mult: Alexandru Ioan Cuza [Wikipedia]; Reformele lui Cuza: schimbarea la față a României [Historia.ro].

 

Zbuciumatul destin al lui Cuza Vodă

 

***** [In English] *****

Alexandru Ioan Cuza

March 20, 1820, Barlad – May 15, 1873, Heidelberg

 

Alexandru Ioan Cuza was a prominent figure of the Revolution of 1848 in Moldavia, Prince of Moldavia, Prince of Wallachia, and later Domnitor (ruler) of the Romanian Principalities.

Cuza was Moldavia’s minister of war in 1858 representing also Galati County in the Ad-hoc Divan at Iasi. Cuza was acting freely under the guarantees of the European Powers in the eve of the Crimean War for a recognition of the Prince of Moldavia. Cuza was a prominent speaker in the debates and strongly advocated the union of Moldavia and Walachia. In default of a foreign prince, he was nominated as a candidate in both principalities by the pro-unionist Partida Națională (profiting of an ambiguity in the text of the Treaty of Paris). Cuza was finally elected as Prince of Moldavia on 5 January 1859 and, after „street pressure” changed the vote in Bucharest, also Prince of Wallachia, on 24 February 1859.

He initiated a series of reforms that contributed to the modernization of Romanian society and of state structures.

More on: Alexandru Ioan Cuza [Wikipedia]

 

*****

Mari români: Alexandru Ioan Cuza

 

#AlexandruIoanCuza #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită