18 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 din istoria gimnasticii

 

1437 – Prima atestare documentară a postelnicului în Țara Românească

În Evul Mediu, Postelnicul era un dregător din Moldova și Țara Românească, care se ocupa de patul și de odaia de culcare a domnitorului. Avea acces tot timpul la domn. La început a fost un dregător de curte de mică importanță, dar cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai important. I-a fost atribuită sarcina de a introduce soliile sau solicitanții în audiență la domnitor. De aceea trebuia să cunoască și limbi străine. În secolele XVII-XVIII a devenit unul dintre principalii sfetnici ai domnului. Juca rol de mijlocitor între domn și dregători și reprezentanții statelor străine. În relația cu Poarta se ocupa de corespondența domnului cu aceasta și cu pașalele din serhaturi. În secolul XIX, pe măsură ce importanța diplomației a crescut și s-au înființat consulatele, marii postelnici au devenit un fel miniștri pentru relațiile cu exteriorul și aveau uneori împuternicire să negocieze cu străinii în numele domnului.

1848 – A încetat din viață Ioan Barac (Johann Baracu; 1776, Alămor, comitatul Sibiu/Sibiu – 18 iulie 1848, Brașov)

Cărturar, traducător, poet iluminist, exponent al Școlii Ardelene. A absolvit studii juridice la Cluj. A fost dascăl la Avrig și la școala românească din Șcheii Brașovului. Cunoscând limbile latină, maghiară și germană, a fost angajat translator la primăria din Brașov. Autor prolific, scriind într-o limbă română populară, a fondat în 1837 revista Foaia Duminecii, primul periodic ilustrat din Transilvania. A prelucrat Odiseea, Metamorfozele lui Ovidiu, a tradus Hamlet și O mie și una de nopți, a tradus din Xenofon, Marmontel, Chateaubriand, Kotzebue.

1867 – S-a născut Ștefan Minovici

18 iulie 1867, Râmnicu Sărat – 29 decembrie 1935, București

Chimist, fratele medicului legist Mina Minovici și al profesorului Nicolae Minovici, membru corespondent (1925) al Academiei Române, membru fondator al Academiei de Științe din România (1935). A studiat la Facultatea de Știinte a Universității bucureștene, secția Fizico-Chimice (1887–1893), în paralel fiind preparator la cursurile de Fizica si Chimie, la liceul Sf. Sava. La absolvire a fost numit asistent la laboratorul de Chimie organică al Facultății de Chimie. A urmat apoi cursurile Universității ”Friedrich Wilhelm” din Berlin. În 1899 a devenit profesor-agregat la Facultatea de Medicină și Farmacie, în 1912, profesor titular la Universitatea București, iar din 1924 la catedra de Chimie organica a Facultății de Știinte din București. A fost directorul Institutului de Chimie Organica al Universitatii Bucuresti (1925–1935). În 1889 a luat inițiativa înființării Asociației generale a corpului farmaceutic din România. A înființat Societatea de chimie din România, devenit organismul oficial al României în Uniunea Internațională de chimie pură și aplicată cu sediul la Paris – organism care l-a onorat în 1925 cu funcția de vicepreședinte. Întreaga sa activitate științifică va fi înnobilată în 1932, cand Facultatea de Farmacie, pe care chiar el a creat-o și a condus-o, i-a decernat diploma de Doctor Honoris Cauza.

1868 – S-a născut Simion Mândrescu

18 iulie 1868, Râpa de Jos, Mureș – 30 septembrie 1947, Bușteni

Profesor și om politic, folclorist și publicist, personalitate marcantă a Văii Mureșului Superior. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, avându-i profesori pe Al. Odobescu, BP Hasdeu, VA Urechia, Titu Maiorescu. În 1899, cu o bursă, a obținut un doctorat în Filosofie la Universitatea din Berlin. Întors în țară a fost profesor la Liceul Național din Iași, din 1904 s-a reîntors la Universitatea București, numit titular al primei catedre universitare de Limba și literatura germană, înființată chiar în acel an, pe care a condus-o între 1904–1937, fiind considerat întemeietorul germanisticii moderne în România. Pe lângă cariera didactică remarcabilă, s-a afirmat ca lider al mișcării naționale, având scopul Unirea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei cu România. A militat determinant pentru înfăptuirea unității noastre naționale, având o contribuție importantă în susținerea intrării României în război alături de Antanta, precum și în realizarea unirii Transilvaniei cu România. A înființat mai multe asociații: Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor; Federația Unionistă, Congresul românilor de peste hotare aflători în țară etc. A fost ministru plenipotențiar în Albania, deputat în primul Parlament al României Mari.

1903 – A încetat din viață Anghel Demetriescu (5 octombrie 1847, Alexandria – 18 iulie 1903, Karlovy Vary)

Istoric, profesor și scriitor; membru corespondent al Academiei Române

1908 – S-a născut Nicolae-Victor Teodorescu

5/18 iulie 1908, București – 7 martie 2000, București

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1963) al Academiei Române. În 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția Matematică, a urmat studii post-universitare la Paris unde și-a susținut cu succes teza de doctorat, Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică (La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique, 1931), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), președinte și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București, fiind considerat creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale, care „și-a dedicat cei peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematice din România”. A fost unul dintre inițiatorii organizării Olimpiadelor Internaționale de Matematică.

1914 – Chemarea României de partea Puterilor Centrale în război

La 18/31 iulie 1914, reprezentanții Antantei făceau cunoscut Guvernului României acordul țărilor lor privind unirea Transilvaniei cu Regatul României, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor Centrale. Alexandru Beldiman, ambasadorul României la Berlin a trimis o scrisoare Regelui Carol I, în care transmitea solicitarea Germaniei de intrare în război alături de Puterile Centrale. „Pozițiunea cea mai puțin profitabilă […] ar fi inacțiunea, nehotărârea și neutralitatea expectativă”, spunea Beldiman. El afirma că principalul impediment al intrării României în război, respectiv alăturarea de Austro-Ungaria și problema românilor din Transilvania, putea fi depășit în avantajul unor alte întregiri teritoriale, promise de Germania. La Consiliul de Coroană, convocat la 3 august s-a decis poziția de neutralitate a României.

1917 – Strămutarea sediului și avutului Băncii Naționale a României în Rusia

După primul transfer al tezaurului României, din 12–14 decembrie 1916, la 18 iulie 1917, Consiliul de Miniștri al României a hotărât un al doilea transfer, la propunerea lui Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de finanțe. S-au făcut pregătiri pentru transportarea valorilor BNR, precum și a celor aparținând Casei de Depuneri și altor instituții publice și particulare. Încărcarea trenului, care avea să conțină noul transport s-a făcut în perioada 23–27 iulie, în seara aceleiași zile pornindu-se spre Rusia. Transportul s-a făcut între 27 iulie–3 august, cu un tren de 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile BNR (cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhiva evaluată la 500.000 lei, restul reprezentând titluri, efecte, depozite și alte valori), iar 21 de vagoane valorile Casei de Depuneri (1.661 de casete, al căror conținut era de circa 7,5 miliarde lei).

1917 – S-a introdus, pentru prima dată, ora de vară în țara noastră

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în timpul primului război mondial. Referitor la acest aspect, Regina Maria nota în jurnalul său, la 5/18 iulie 1917: „De azi se schimbă ora – se dă înainte, ora șapte e deja ora opt și așa mai departe. A trebuit să o facem pentru că rușii așa procedează, ca să evităm confuziile – motivul e economia la electricitate. La început va pricinui totuși încurcături, fără îndoială”.

După război s-a renunțat la folosirea ei, fiind reintrodusă în 1932, din aceleași rațiuni economice. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată până în 1979.

1918 – Organizarea poliției din Basarabia

În Jurnalul Consiliului de Miniștri român din 18 iulie 1918 s-a publicat organizarea poliției din Basarabia. După Marea Unire, Ministerul de Interne a înființat un detașament de jandarmi la Chișinău cu un efectiv de 60 de jandarmi, numindu-l comandant al detașamentului pe locotenentul Alexandru Ștefănescu. Acest detașament s-a transformat ulterior în companie, efectivul acesteia crescînd la 85 de jandarmi, iar mai târziu au ajuns la 150 de jandarmi.

1921 – Fuziunea Partidului Țărănesc cu Partidul Țărănesc din Basarabia

În zilele de 17–18 iulie 1921 a avut loc ședința Comitetului Central al Partidului Țărănesc, condus de Ion Mihalache, care a aprobat înscrierea în partid a Dr. Nicolae Lupu, precum și propunerea făcută de 11 deputați și senatori basarabeni, între care Constantin Stere și Pantelimon Halippa, de fuziune cu Partidul Țărănesc din Basarabia, ceea ce a întărit curentul de stânga din partid și a permis extinderea sa organizatorică în teritoriul dintre Prut și Nistru.

1924 – S-a născut Ioan Anton

18 iulie 1924, Vintere, Bihor – 12 aprilie 2011, Timișoara

Inginer electromecanic, membru titular (din 1974) al Academiei Române, membru al CC al PCR. A urmat cursurile Politehnicii din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1948, sub îndrumarea profesorului Aurel Bărglăzan. În 1960 a devenit Doctor în Științe Tehnice cu teza Curbe caracteristice de cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă, tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, iar în 1972 a obținut titlul de Doctor Docent. Și-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent suplinitor, șef lucrări, conferențiar suplinitor, conferențiar, profesor titular provizoriu, profesor, șef al catedrei de Mașini hidraulice, conducător de doctorat. A fost dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice, inițiate de profesorul Aurel Bărglăzan. Pe parcursul carierei, a avut o serie de funcții administrative: prodecan (1951–1953), secretar științific (1953–1961), decan (1961–1963) la Facultatea de Mecanică, prorector (1963–1966), rector (1971–1981, 1989) la Institutul Politehnic Timișoara, membru în Consiliul Învățământului Superior (1968–1972) etc. Cercetător cu rezultate valoroase în mai multe domenii: hidrodinamica turbomașinilor, turbine, pompe, mașini hidraulice reversibile, cuplaje hidraulice, ventilatoare, turbine de foraj și vânt, hidrodinamica profilelor și rețelelor de profil, fenomenul de cavitație, efecte de scară etc. Activitatea de cercetare s-a concretizat și într-un număr mare de lucrări publicate: 270 de lucrări științifice, 8 tratate și monografii, editor a 18 cărți și volume ale unor conferințe și simpozioane științifice organizate.

1930 – S-a născut S. Damian

Samuel Druckmann; 18 iulie 1930, Alba Iulia – 1 august 2012

Critic literar și eseist. A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București (1950–1955), susținându-și examenul de licență în 1972. A fost redactor la revistele Contemporanul, Gazeta literară, România literară, redactor-șef adjunct la revista Luceafărul și redactor la Studioul Animafilm. A debutat editorial în Revista Elevilor prin 1948–1949 și a colaborat la majoritatea revistelor literare din țară, precum și la Dialog din Diezenbach, Germania, condusă de Ion Solacolu. Editorial, a debutat cu volumul de critică literară Generalitatea și individualitatea ideii operei literare (1955). Marginalizat o perioadă, s-a autoexilat în RFG în 1976, unde a lucrat ca lector de Limba și literatura română la Universitatea din Heidelberg și a condus Catedra de Limba și Literatură Română a Seminarului de Romanistică a aceluiași institut de învățământ superior, de unde a trimis manuscrise pentru cărți, studii numeroase, bine alcătuite, care au apărut în diverse publicații, la edituri din România. După decembrie 1989, a revenit la profesiunea de critic, dând la tipar, în România, mai multe culegeri de eseuri, cuprinzând intervenții pe teme politice, comentarii de cărți și de autori. Din scrierile sale: Încercări de analiză literară, Direcții și tendințe în proza nouă, Intrarea în castel, Fals tratat despre psihologia succesului, Duelul invizibil, Aripile lui Icar, Zbor aproape de pământ.

1931 – S-a născut Nicolae Neagu

18 iulie 1931, Ionești, Dâmbovița – 19 iunie 2009, Găești

Medic și scriitor. În anul 1956 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din București. A lucrat doi ani ca medic în mediul rural, apoi medic radiolog la București și apoi la Casablanca (1973–1975). A debutat în 1962, în revista Luceafărul, iar în 1967 i-a apărut primul volum, placheta De-a soarele. Scriitor prolific, a publicat versuri, romane și cărți pentru copii. A colaborat la numeroase reviste culturale și literare, a fost prezent cu interviuri sau versuri la radio și televiziune. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Societății Scriitorilor Târgovișteni, membru al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România (SMSPR). Din volumele publicate: Poeme rococo, Ninse colinele în amurg (versuri), Întoarce-te să mai vezi (povestiri), Ninsoarea care ne trebuie (Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1980), Cabinet de familie (versuri), Anonimul, de-aproape (roman), Somnul (roman), În orașul Poc-în-Plic (versuri pentru copii, Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1985), Inima (roman), Printre cărți, copii și cuburi (versuri pentru copii), Iapa verde, Mînzul Poc și Băiatul fără toc (poveste), Iubirea ca o mânză neagră (roman, Premiul Academiei Române, 1995), Părtaș la domnie (poeme), Interiorul căderii (poezii), Harap Alb și Harap Gri, Plural în singurătate (versuri), Cărțulia cu bunici, Scrisori neexpediate: itinerar poetic, Apologia preludiului (roman), Pur și simplu (versuri), A mai primit: Premiul Opera Omnia al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2007), Premiul pentru poezie al revistei Litere (2008).

1931 – S-a născut Micaela Ghițescu

18 iulie 1931, București – 13 mai 2019

Traducătoare în și din limba portugheză. A urmat cursurile Facultății de Filologie, secția Limba și literatura franceză (1949–1952, 1955–1957). În studenție a fost arestată în cadrul celebrului „lot francez„, format din eleve și profesoare de la Liceul Francez, sub acuzația de „spionaj în favoarea Franței”. A ispășit o condamnare politică de trei ani. Și-a luat licența în Filologie la Universitatea din București în 1957. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană și engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții. Din 2003 a fost redactor-șef al revistei Memoria – revista gândirii arestate.

Crimă de înaltă trădare? Micaela Ghițescu

1932 – S-a născut Radu Bălescu

Radu Constantin Bălescu; 18 iulie 1932, București – 1 iunie 2006, București

Fizician belgian de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1990). A absolvit Université libre de Bruxelles și a început o carieră academică la aceeași universitate, ca discipol al savantului Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1977). Descoperirile sale științifice au avansat cercetările în domeniul fizicii plasmei și al mecanicii statistice. A fost membru al Academiei Regale a Belgiei și a primit Premiul Francqui (1970) și Premiul Hannes Alfvén (2000).

1935 – S-a născut Ioan Holender

18 iulie 1935, Timișoara

Impresar și director de operă austriac originar din România. Provine dintr-o familie de evrei din Timișoara; tatăl său era fabricant de marmeladă, dar în anul 1948 fabrica a fost naționalizată, tânărul Holender fiind nevoit să muncească un an de zile ca muncitor necalificat în intreprinderea de Transport Timișoara pentru a-și asigura existența. În 1953 a reușit să fie admis la Politehnica din Timișoara unde a studiat la secția Material Rulant. Exmatriculat în timpul revoltei studenților din Timișoara din 1956 (era în anul trei), a părăsit Timișoara (1956) și s-a stabilit la Viena. S-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena unde a studiat muzica clasică (1960–1962), după care a început să cânte ca bariton la teatrele de operă din Viena, Klagenfurt și Sankt Pölten. Din 1966 a devenit agent de impresariat artistic și manager muzical la Agenția de teatru Starka, pe care a făcut-o faimoasă în lumea artistică și pe care a preluat-o după câtva timp, devenind Agenția de impresariat artistic Holender. A fost secretarul general și apoi manager al Operei din Viena și al Volksoper (1992–2010). A fost Președinte și director artistic al Festivalului Internațional „George Enescu” de la București (2007, 2009, 2011, 2013, 2015).

Cu Ioan Holender de la Timișoara la Viena și înapoi

1935 – În comuna Ineu s-a deschis tabăra de muncă voluntară a partidului Totul pentru Țară

Pe tot cuprinsul țării, între anii 1933–1937, au fost presărate tabere de muncă voluntară ale Partidului Totul pentru țară, care reparau podurile din sate, drumuri și biserici, construiau stăvilare, săpau fântâni și lucrau pentru solidaritatea colectivă și națională – aceasta fiind forma de propagandă a partidului, decisă de Zelea-Codreanu.

În tabăra de la Ineu, Arad (18 iulie–14 septembrie), tinerii legionari au confecționat 100.000 de cărămizi destinate construirii unei școli.

1937 – S-a născut Gabriel Popa

18 iulie 1937, Ploiești – 1995

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1974). A absolvit Institutul de Artă din Cluj Napoca. S-a mutat la Timișoara în 1961, fiind profesor la Institutul de Artă al orașului, unde a predat Pictura și Desenul. Arta sa este cunoscută și apreciată în România și la nivel internațional. A participat la expoziții colective în România, Iugoslavia, Italia, Spania, Austria și Germania. A avut expoziții personale la Timișoara, București și Reșița, România; în Ettlingen și Baden-Baden, Germania și Viena, Austria. Proiectele sale importante includ o frescă pentru Opera Națională Timișoara și panouri din lemn pictate în serie pentru Biserica Romano-Catolică din Orșova. Lucrările sale pot fi găsite în colecții publice și private din România, Germania, Italia, Franța, Israel, Croația, Serbia, Spania, Japonia, Canada, Elveția, Grecia și Venezuela.

Imagini [Modernism]

1938 – A încetat din viață Regina Maria a României  (Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg; 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia)

Principesă de coroană și a doua regină a României, soția Regelui Ferdinand I; pe timpul războiului a activat ca soră de caritate în spitalele militare, fiind numită în popor mama răniților, a participat la campania diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

Înaintarea spre est a progresat fără probleme și o coloană a Diviziei 1 Blindate a capturat un grup de ofițeri din statul major al Diviziei 95 Pușcași sovietică. Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu o situație specială, fiind din nou atacată puternic pe frontul de pe Răut. Batalionul II/Regimentul 39 Infanterie a rezistat pe poziții, dar Batalionul III al regimentului și Batalionul III/Regimentul 8 Vânători au cedat și s-au retras de pe Dealul Cucuești și Movila Turcului. A fost introdus în luptă Batalionul II/Regimentul 8 Vânători, care a contraatacat și a recucerit Movila Turcului.

1941 – Memoriul trimis generalului Ion Antonescu de Iuliu Maniu

La 18 iulie 1941, în memoriul trimis generalului Antonescu, Iuliu Maniu, subliniind că susținea războiul României pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța, își exprima însă rezerve față de alianța cu Reichul nazist și sateliții săi, apreciind că „și tovărășia de arme de până acum, impusă de împrejurări, este cât se poate de supărătoare”, mai ales că Bucureștii nu primiseră dinspre Berlin, până atunci, după cum nici ulterior, „nici o satisfacție în problema Transilvaniei” [Ion Calafeteanu Iuliu Maniu – Ion Antonescu. Opinii și confruntări politice. 1940–1944].

1943 – S-a născut Ioana Crețulescu

18 iulie 1943, București – 1 ianuarie 1996, București

Critic literar. A urmat cursurile Facultății de Limba și literatura română a Universității din București, obținând licența în 1969. A fost, o lungă perioadă de timp, redactor al revistei Viața Românească, unde a și debutat în 1969, cu un articol de critică, colaborând apoi și la România literară, Secolul 20, Luceafărul, Argeș etc. Autoare cu un ascuțit spirit critic și cu un bagaj cultural solid, s-a impus atât prin maniera inedită de abordare, cât și prin rigurozitate analitică. Din opera sa literară: Mutațiile realismului, Critica psihanalitică, Critica psihică și psihocritica, Mutațiile realismului. Literatura realistă: istorie și structură etc.

1945 – S-a născut Mircea Constantinescu

18 iulie 1945, Târgoviște – 27 ianuarie 2014, București

Prozator, critic literar și jurnalist. A urmat cursurile Institutului Pedagogic București, încheiate cu dublă licență, în Biblioteconomie și Bibliologie (1966), apoi a absolvit Facultatea de Sociologie la Universitatea București, licențiat în Sociologia culturii (1972). A lucrat ca sociolog și bibliolog. A debutat literar cu versuri în revista Amfiteatru (1966), care i-a acordat premiul pentru debut. Editorial a debutat cu proză scurtă în volumul Ciudățenii de familie (1968). A colaborat la numeroase reviste din toată țara, a fost membru al comitetului secției de proză al Asociației Scriitorilor București, și al juriului Concursului Național de Literatură Moștenirea Văcăreștilor. Dintre scrierile sale de proză: Cancerul blond, Amurgul levantinilor, Își amintea de Casablanca, Au fost odată ca niciodată, Români, vă ordon să stați la coadă, Impozit pe viață, Stand-by, Spovedanii, Cu noi în cârcă, Europa. Proză non-ficțională: Cum îndemult Bucureștii petreceau, Când toca la Radu-Vodă, După București, potopul, Tropăind prin Spațiul Schengen etc.

1946 – A încetat din viață Mauriciu Brociner (1854, Iași – 18 iulie 1946, București)

Militar și diplomat; unul din cei o mie de voluntari evrei români care au luptat în Războiul de Independență al României, fiind primul evreu român care a primit grad de ofițer (sublocotenent) în timpul războiului

1948 – S-a născut Bujor Prelipcean

18 iulie 1948, Rădăuți

Violonist și profesor. A studiat întâi la Galați, cu profesorul S. Nachmanovici, apoi a absolvit Conservatorul „George Enescu” din Iași, clasa Gheorghe Sârbu, șef de promoție pe țară (1972). I-a fost oferit postul de asistent universitar la catedra de Interpretare a Conservatorului „George Enescu” din Iași. Încă din anii studenției a manifestat o pasiune evidentă pentru activitatea solistică, concomitent cu cea camerală, participând la numeroase recitaluri și concerte ca solist în țară și străinătate. În primăvara anului 1973 a fondat Cvartetul de coarde Voces, care a participat la numeroase cursuri, în România sub îndrumarea maestrului Wilhelm Georg Berger, iar în străinătate cu profesorii Friederich von Hausegger, Uzi Wiesel, Vilmos Tatray, Amedeo Baldovino și cu membrii Cvartetului Amadeus. Din anul 1980 Cvartetul Voces este subvenționat de statul român, din anul 1990 devenind Cvartetul Național al Societății Române de Radiodifuziune din București, al cărui prim violonist este Bujor Prelipcean. A concertat la Paris, Hamburg, Frankfurt, Roma, Milano, Torino, Madrid, Barcelona, Lisabona, Amsterdam, Copenhaga, Stockholm, Oslo etc., dar și la festivaluri importante: Festivalul Internațional „George Enescu” București, la Salzburg, Istambul, Torino, Avignon, KerKrade etc. A fost distins cu Diploma de Onoare a Festivalului Internațional „George Enescu” București 1998, Ordinul Național pentru Merit, în grad de Cavaler etc. Pe lângă activitatea interpretativă, are și o bogată activitatea pedagogică: profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, profesor de onoare la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, profesor de onoare la Academia de Muzică din Wurzburg, Germania, susținând de asemenea și cursuri de măiestrie la Academia Regală Olandeză de Cvartet din Amsterdam. A îndeplinit de-a lungul timpului diverse funcții publice, între care cea de Director General al Filarmonicii Moldova din Iași (1984–1988) și apoi din 1999 până în prezent.

George Enescu – Cvartetul Nr. 2, op. 22, II • Cvartetul VOCES

1948 – A încetat din viață Grigore T. Popa (1 mai 1892, Șurănești, Vaslui – 18 iulie 1948, București)

Medic, anatomist, scriitor, publicist și profesor; membru corespondent al Academiei Române

1950 – S-a născut Petre Velicu

18 iulie 1950, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1980). A urmat studiile artistice la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” cu Gheorghe Șaru. Beneficiar al bursei „Theodor Aman”, acordată de primăria București, a început să participe la expoziții de grup la galeriile Orizont, Atelier 35, Simeza. A avut expozitii personale și de grup în Franța, Elveția și Olanda. Din 1990, s-a stabilite în Franța unde participă la Salonul Parizian de Toamnă. A deschis numeroase expoziții personale la: Centrul de artă Sébastien la Saint-Cyr-sur-Mer și Carrousel du Louvre (1996), Bastionul Franței de la Porto Vecchio (1999), Manege Royal de Saint Germain en Laye (2000 și 2002), Fine Art Gallery (2002). Creează lucrări între arta figurativă și cea informală, la granița dintre suprarealism și realism magic, aflate în colectii din Franța, Germania, Grecia, Cipru, România, SUA și Canada.

Biografie ilustrată [Artindex.ro]

1950 – A încetat din viață Gheorghe Grigorovici (4/16 mai 1871, Storojineț, Bucovina/Cernăuți, Ucraina – 18 iulie 1950, închisoarea Văcărești)

Medic, om politic social-democrat bucovinean; militant pentru unitatea național-politică a românilor și pentru progres social; deputat în Parlamentul de la Viena și de la București; membru fondator și președinte al Partidului Social Democrat Român din Bucovina; victimă a regimului comunist

1951 – S-a născut Dan Grădinaru

18 iulie 1951, Pucioasa, Dâmbovița

Prozator, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 2018. A absolvit în anul 1976 Facultatea de Litere a Universității București. În anul 1987 a absolvit Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 1999 a devenit Doctor în Litere al Universității București cu o teză despre Ion Creangă. A publicat volume de proză: Patru povestiri, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni, Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii, Imago, Povestiri din vremea revoluției ale unui român, Maraton; critică și istorie literară: Creangă. Monografie, Eminescu. Monografie, Dimov. Monografie, Alexandru Văcărescu: Insula Sf. Elefterie. Un geniu din secolul 18. Monografie, Eminescu, poezii exuberante. Monografie, Calendarul literaturii române pe 250 de ani (2 vol.); literatură didactică.

1954 – S-a născut Lidia Codreanca

Lidia Colesnic; 18 iulie 1954, Sinești, Ungheni

Scriitoare română din Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova în anul 1976. A debutat editorial în 1984 cu volumul Crai Nou, urmat de Elegii de Parnas, La Prohodul Iubirii…, 101 poeme, Naturi statice cu tăceri, Zăpada mieilor, Două mentalități și o singură limbă, Târziu Te-am iubit, Doamne…, Calul lui Făt-Frumos, Sania cu zurgălăi, În pădurea Veveriței etc. A primit Premiul Salonului Internațional de Carte (pentru carte științifică, 2003, 2015; pentru poezie, 2008, 2013), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004), Diplomă de merit a Academiei de Științe a Moldovei (2014), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru carte cognitivă (2016) etc.

1957 – Au fost împușcați luptătorii anticomuniști Leon Șușman și Simion Roșa

Grupul Șușman a fost una dintre cele mai cunoscute „bande de bandiți” din Apuseni, vestit prin acțiunile sale și prin dârzenia cu care a supraviețuit timp de 10 ani (1948–1958) hărțuielilor Securității. Era format din cei cinci membri ai familiei: Gheorghe, Teodor, Traian, Leon și Avisalon, țărani din satul Răchițele, raionul Cluj. Grupul a avut și alți membri, dar, încet, toți au căzut prin trădare. În 1950, Traian Șușman a fost capturat și, deși torturat, nu a declarat nimic. Grupul s-a „rupt” în două pentru a fi mai greu prins de securitate. Primul grup, sub conducerea lui Leon și Gheorghe Șușman, a activat în Răchițele, iar din 1952, în Munții Apuseni; iar al doilea, sub conducerea celor doi frați mai tineri, Teodor și Avisalon, a activat în zona raioanelor Huedin și Câmpeni. Scăpată de nenumărate ori, ca prin minune, de încercuirile Securității, gruparea Șușmanilor a devenit o legendă a Apusenilor.

Grupul Leon Șușman s-a retras în vârful Apusenilor, fiind sprijinit de comunitățile din localitățile Poșaga de Jos, Poșaga de Sus și Segagea, încercând să supraviețuiască până la o sperată schimbare a regimului comunist. Ei acționau în zona Turda–Ocna Mureș–Aiud–Blaj. Pentru depistarea și anihilarea lor, Securitatea a recrutat numeroși agenți. La 18 iulie 1957, în cursul unei ambuscade la Poșaga, a fost împușcat mortal preotul Simion Roșa, iar Leon Șușman rănit grav, a murit la scurt timp. În schimbul de focuri a murit și șeful echipei de Securitate. Gheorghe Șușman și Vasile Crișan au fost prinși vii. În perioada următoare au fost arestați zeci de susținători din zonă ai grupului Șușman–Roșa. Cei reținuți au avut parte de anchetele specifice epocii, au fost judecați în mai multe loturi de către Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, în anul 1958, acordându-li-se pedepse grele, inclusiv la moarte, cum a fost cazul cu Gheorghe Șușman și Vasile Crișan. În afară de cei trimiși în pușcării, numeroase familii (de la sugari până la bătrâni) au fost deportate în Bărăgan, averea lor fiind confiscată de stat. Partizanii din grupul Leon Șușman–Simion Roșa și susținători ai lor executați în 1958.

Mai mult: 18/19 iulie 1957 – într-o ambuscadă la Poșaga, în Munții Apuseni, sunt împușcați Leon Șușman și Simion Roșa [Memorial Sighet]

1968 – S-a născut Florin Piersic Jr.

18 iulie 1968, București

Regizor de teatru și film, scenarist, actor și scriitor, fiul actorilor Tatiana Iekel și Florin Piersic. Este absolvent al Academiei de Teatru și Film, secția Actorie, promoția 1991. One-man show-ul Sex Drugs Rock and Roll de Eric Bogosian a deschis calea teatrului independent în România, iar Piersic jr a primite Premiul pentru cel mai bun actor al anului 2002 la Gala UNITER. În 2004 a creat casa de producție Artificial Horizon; este scenarist, regizor și producător pentru filme de scurtmetraj: Advertising, Veneția, Mecanica poetică, precum și lungmetraje: Fix Alert, Eminescu versus Eminem, Bani, Pickpocket, Killing Time; a jucat în: Marele singuratic (1977, copil), Colierul de turcoaze, Cucoana Chirița, Callas Forever, Dunărea, Fix Alert, Eminescu versus Eminem, La Urgență, (serial), Tinerețe fără tinerețe, Călătoria lui Gruber, The Necessary Death of Charlie Countryman, Q.E.D, Miami Bici etc. Din 2006 a colaborat ca traducător din engleză pentru revista FHM, apoi ca editorialist pentru revistele Eva, 24-FUN, HBO, The One, Max, Unica. Continuă să lucreze ca actor de film, dar și ca actor de teatru: Zaruri și cărți, Opposites Attract, Tom și Jerry, Vestul singuratic. A publicat colecția de povestiri Opere cumplite, romanul Romantic Porno etc.

Fix Alert (2005)

1976 – Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 din istoria gimnasticii

O fetiță de 14 ani uimea lumea sportului cu o performanță greu de egalat: nota 10 absolut la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal. În 1976, să primești un zece curat la o competiție de gimnastică era o realizare considerată de domeniul științifico-fantasticului. Atât de adânc era înrădăcinată această convingere, încât compania elvețiană Omega, care se ocupa de tabelele de marcaj ale Jocurilor Olimpice încă din 1932 au pus organizatorilor Olimpiadei de Vară de la Montreal întrebarea dacă e nevoie ca afișajul să aibă trei sau patru căsuțe pentru note. Li s-a răspuns că nota 10,00 era oricum imposibil de obținut, așa că trei cifre vor fi de ajuns. Reprezentanta echipei române de gimnastică, Nadia Comăneci, avea să le dovedească că se înșeală: a obținut cinci note de 10 la Montreal. A intrat în istorie drept prima sportivă cu un exercițiu perfect.

Primul 10 al Nadiei Comăneci

1977 – S-a născut Andreea Raicu

18 iulie 1977, București

Vedetă de televiziune, prezentatoare TV. A debutat ca model, câștigând câteva importante concursuri de modelling apoi a intrat în televiziune unde s-a consacrat prezentând emisiuni de divertisment ca Big Brother și Megastar. A fost stilistă pentru reviste de modă, a lansat colecții împreună cu importanți designeri români, a produs și a conceput proiecte media care să promoveze stilul și vestimentația ca mod de viață. A inițiat și susținut de-a lungul carierei numeroase proiecte caritabile.

1988 – A încetat din viață Aurel Ciupe (16 mai 1900, Lugoj – 18 iulie 1988, Cluj)

Pictor și desenator; custode al pinacotecii din Târgu Mureș

1989 – S-a născut Sebastian Androne-Nakanishi

18 iulie 1989

Compozitor. A urmat Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de Compoziție, sub îndrumarea profesorilor Dan Dediu, Nicolae Coman, Dan Voiculescu și Mihaela Vosganian. De asemenea, în timpul studiilor s-a specializat, printr-o bursă internațională la Conservatorul din Birmingham și a participat la mai multe cursuri de măiestrie susținute de compozitori români și străini. Laureat al unor concursuri de prestigiu precum Concursul International „George Enescu” de la Bucuresti sau Concursul International de Compoziție „Left Coast Chamber Ensemble”, are o creație în care exploreaza procedeele componistice de transformare a unei lucrări muzicale în diverse forme, care pot ajunge la abstractizări de tipul reprezentării conceptuale sau al celei de labirint muzical. A fost desemnat compozitorul anului 2022 în cadrul International Classical Music Awards, fiind primul compozitor român care reușește această performanță, fiind descris de juriul ICMA: „Compozitorul român Sebastian Androne este un adevărat talent, dovedind creativitate și versatilitate atât în lucrări de muzică contemporană, cât și coloanele sonore compuse pentru cinema și teatru„.

Sebastian Androne – Erebos • Filarmonice de Stat Transilvania, Dirijor Horia Andreescu

1993 – A încetat din viață Jean Negulesco (Ioan Negulescu; 26 februarie 1900, Craiova – 18 iulie 1993, Marbella, Spania)

Pictor, regizor de film, scenarist și producător de film american originar din România; a semnat regia pentru mari producții hollywoodiene ca How to Marry a Millionaire, Daddy Long Legs

1993 – A încetat din viață Nicolae Lungu (2 martie 1900, Dobridor, Dolj – 18 iulie 1993, București)

Compozitor creștin, bizantinolog, dirijor; profesor la catedra de Muzică bisericească comparată a Institutului Teologic București; autor, printre altele și a unor cunoscute colinde, intrate în repertoriul tradițional românesc

2006 – A încetat din viață Raoul Șorban (4 septembrie 1912, Dej – 18 iulie 2006, Cluj-Napoca)

Critic de artă, pictor, scriitor, eseist, academician și memorialist; recunoscut că a ajutat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la salvarea vieților unor evrei care au încercat să intre în Regatul României pentru a se salva

2009 – A încetat din viață Paul Petrescu (27 iunie 1921, Cetatea Albă, România/Ucraina – 18 iulie 2009, Great Barrington, Massachusetts, SUA)

Etnolog român din SUA cu studii și cercetări în domeniile arhitecturii, ceramicii, artelor decorative; membru de onoare din străinătate al Academiei Române

2009 – A încetat din viață Petre Alexandrescu (3 ianuarie 1930, Paris – 18 iulie 2009, București)

Istoric al Antichității, arheolog, istoric al religiilor; profesor a numeroase generații de arheologi și istorici; director al șantierului arheologic de la Histria

2009 – A încetat din viață Iuliu Rațiu (20 iulie 1930 – 18 iulie 2009, București)

Scriitor, promotor al literaturii și presei pentru copii și tineret, membru al Uniunii Scriitorilor din România

2010 – A încetat din viață Mircea Micu (31 ianuarie 1937, Vărșand, Arad – 18 iulie 2010, București)

Poet, prozator, dramaturg și publicist; președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civică „Mihai Eminescu” 

2013 – A încetat din viață Alexandru Moroșanu (1 iunie 1948, Hunedoara – 18 iulie 2013)

Violoncelist, solist al Orchestrei Internaționale de Tineret de la Bayreuth, Orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova din Iași, Orchestrelor și Corurilor Radio România; profesor la Academia de Muzică „George Enescu” din Iași

2016 – A încetat din viață Medi Dinu (Margareta Wechsler „Medi” Dinu; 4/17 ianuarie 1909, Brezoi, Vâlcea – 18 iulie 2016, București)

Pictoriță; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România

2020 – A încetat din viață Modest Cichirdan (13 aprilie 1941, Lipcani, Hotin/Briceni, R. Moldova – 18 iulie 2020)

Dirijor; director al Teatrului Liric „Elena Teodorini” și al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită