~ Amintirile zilei – Today’s Memories* ~

 

Ansamblul Monumental „Constantin Brâncuși” de la Târgu Jiu

 

27 octombrie 1938

Liga Femeilor Române din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu l-a invitat în iarna anului 1934/1935 pe Constantin Brâncuși https://www.bunicutavirtuala.com/constantin-brancusi/ la Târgu Jiu, pentru a ridica un monument „în memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire”. Brâncuși a primit cu mare bucurie această propunere: „Am hotărât să mă întorc în luna mai și nu vă pot spune cât sunt de bucuros să pot face ceva la noi, în țara noastră. Vă mulțumesc, de asemenea și d-nei Tătărescu pentru privilegiul acordat. În prezent toate lucrările mele începute de atâta timp ajung la final și mă simt ca un ucenic în ajun de a deveni calfă – așa că propunerea nu putea să cadă mai bine” [Într-o scrisoare adresată fostei sale ucenice la Paris, Milița Petrașcu].

Brâncuși a conceput monumentul comemorativ, Coloana fără sfârșit – denumită inițial Coloana recunoștinței fără sfârșit, dedicat soldaților români din primul război mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului. 

Are o înălțime de 29,35 metri, fiind compusă din 16 module octaedrice suprapuse, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul, considerat a fi elementul care exprimă conceptul de infinit. Brâncuși experimentase această formă încă din 1918, cu o variantă din lemn de stejar, care se află acum în colecția Muzeului de Artă Modernă din New York.

Modulele au fost realizate în Atelierele Centrale Petroșani, asamblate de inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan (1905–1985), prieten al lui Brâncuși..

Coloana fără sfârșit, sau a „sacrificiului infinit”, considerată de către sculptorul și criticul de artă american Sidney Geist „punctul de vârf al artei moderne”, reprezintă un adevărat testament spiritual al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului.

Coloana recunostinței fără sfârșit (The Column of Endless Gratitude)

Mai jos, scene de la montarea coloanei. Presupun că domnul cu trench-coat și pălărie, mereu cu spatele, e chiar Brâncuși, supraveghind lucrarea

 

 

 

Compozitorul Alexandru Mandy a avut o legătură de suflet profundă cu Constantin Brâncuși. La vârsta de 20 de ani, frecventând cenaclul Elenei Farago din Craiova, a luat contact cu creația geniului de la Hobița. Mentori i-au fost profesorii Nicolescu Plopșor și Vasile Paleolog. Cu modestia care îl caracterizează, a ascuns faptul că, și datorită intervenției sale, în deceniul al șaselea al secolului 20, Coloana recunoștinței fără sfârșit nu a fost demolată cu tractorul. Alături de Coloană, Masa tăcerii, Poarta sărutului și ulterior Măiastra au fost eternizate și în cântecele sale…

Alexandru Mandy – Coloana fără sfârșit • Sergiu Cioiu

Coloana a devenit parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, alcătuit din Coloana fără sfârșit, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Amenajarea Parcului Coloanei s-a efectuat în intervalul octombrie 1937–august 1938 de arhitectul Rebhuhn, directorul parcurilor capitalei, după planurile lui Brâncuși.

În iunie 1938, Brâncuși a revenit la Târgu Jiu unde a participat la amplasarea Mesei Tăcerii și a celor 12 scaune cu fața rotundă în jurul Mesei și altor 30 de scaune cu fața pătrată de-a lungul aleii care unește Masa cu Poarta, în parcul central al orașului.

Alexandru Mandy – Masa Tăcerii • Doina Spătaru

Brâncuși a sculptat și definitivat Poarta Sărutului, precum și cele două bănci pe care le-a amplasat de o parte și de alta a Porții. În 20 august 1938 au fost terminate lucrările de alămire ale Coloanei fără sfârșit. Ansamblul este considerat a fi una dintre marile opere ale sculpturii în aer liber din secolul al XX-lea.

Alexandru Mandy – Poarta Sărutului • Doina Spătaru

La 27 octombrie 1938, s-a inaugurat întregul ansamblu, printr-o procesiune de amploare, la care au participat înalți oficiali, ofițeri, reprezentanți ai Casei Regale și ai clerului, dar și comunitatea locală.

Mai mult: http://brancusi.1dez.com/opere/coloana-infinitului.html

 

***** [In English] *****

The ”Constantin Brâncuși” Monumental Ensemble from Târgu Jiu

27 October 1938

In Târgu Jiu, was inaugurated The „Constantin Brâncusi” Monumental Ensemble, that comprises three sculptures:  the Endless Column, the Gate of the Kiss and the Table of Silence, on an axis 1,300 m (4,250 ft) long, oriented west to east. The ensemble is considered to be one of the great works of 20th-century outdoor sculpture. The monument was commissioned by the National League of Gorj Women to honor those soldiers who had defended Târgu Jiu in 1916 from the forces of the Central Powers. Constantin Brâncuși (1876–1957) was at the time living in Paris, but welcomed the opportunity to create a large commemorative sculpture in his homeland. He accepted the commission in 1935, but refused to receive payment for it.

The Monumental Ensemble of Brancusi, Targu Jiu, Romania

The Column Park was laid out between October 1937 and August 1938 by the architect Rebhuhn, the director of the capital’s parks, according to Brâncuși’s plans.

In June 1938, Brâncusi returned to Târgu Jiu where he participated of the placement of the Table of Silence and the 12 round-faced chairs around the Table and another 30 square-faced chairs along the alley that connects the Table with the Gate, in the central park of the city. Brâncusi sculpted and finished the Gate of the Kiss, as well as the two benches that were placed on either side of the Gate.

Alexandru Mandy – Poarta sărutului (1979) • Sergiu Cioiu

On August 20, 1938, the tinning work of the Endless Column was completed.

The Endless Column, the famous sculpture by Constantin Brâncuși (often it is called the Column of Infinite) symbolizes the „Infinite Sacrifice” of the Romanian soldiers and it is considered by Sidney Geist „the top point of the modern Art„. The Endless Column stacks 17 rhomboidal modules, with a half-unit at the top. The incomplete top unit is thought to be the element that expresses the concept of the infinite. Brâncuși had experimented with this form as early as 1918, with an oak version now found in the collection of the Museum of Modern Art in New York. The modules were made in the central workshop of Petroșani (Atelierele Centrale Petroșani), assembled by Brâncuși’s friend engineer Ștefan Georgescu-Gorjan (1905–1985). All 17 rhomboidal modules accumulate a total height of 29.3 m.

In the 1950s, the Romanian communist government planned to demolish the column, but this plan was never executed. After the Romanian Revolution of 1989 and the fall of the Communist regime, there was renewed interest in restoring the column, which by that time suffered from tilting, cracking, metal corrosion, and an unstable foundation. For these reasons the site was listed in the 1996 World Monuments Watch by the World Monuments Fund. The restoration was facilitated by the Fund, which organized meetings for the stakeholders in 1998 and provided funding through American Express. Subsequently, the site was restored between 1998 and 2000 through a collaborative effort of the Romanian Government, the World Monuments Fund, the World Bank, and other Romanian and international groups.

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Endless_Column

*****

 

The Column of Endless Gratitude

 

#istoriaRomaniei #romanianvisualart #todaysmemories #ConstantiBrancusi #Coloanafarasfarsit #EndlessColumn

----------

*Ediție revizuită și adăugită