~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

 

„Trebuie să schimb o melodie după propriul meu mod de a o interpreta. Asta e tot ce știu”

Billie Holiday

7 aprilie 1915, Philadelphia, Pennsylvania, SUA  – 17 iulie 1959, Baltimore, Maryland, New York City

 

Billie Holiday a fost o cântăreață americană de muzică de jazz și swing. Numită Lady Day de prietenul și partenerul ei muzical, Lester Young, Holiday a adus o contribuție semnificativă la muzica jazz și pop. Stilul ei vocal, puternic influențat de instrumentiștii de jazz, a inspirat un nou mod de a manipula fraza și tempo-ul. Era cunoscută pentru abilitățile sale vocale și improvizație.

Everything Happens To Me (1955) • Billie Holiday & Her Orchestra

Pe când avea 3 ani, părinții ei au divorțat, rămânând în grija mamei. La începutul anilor ’30 s-au mutat la New York și, pentru a supraviețui, s-a prostituat alături de mama sa.

Locuind în Harlem, a început să cânte în cluburi. În jurul anului 1932 a fost descoperită de către John Hammond la clubul Monette’s. Prima înregistrare i-a apărut un an mai târziu Your Mother’s Son-In-Law (1933). În același timp, avea primele succese ca dansatoare. În colaborare cu Teddy Wilson, a produs hitul What a Little Moonlight Can Do, care a devenit un standard în jazz.

Your Mother’s Son-In-Law

Pe 23 noiembrie a cântat la Teatrul Apollo, primind critici favorabile. Ulterior, a lucrat cu alte legende ale jazz-ului – Lester Young, Count Basie sau Artie Shaw – fiind una din interpretele de culoare care a colaborat cu muzicieni albi. Cu toate acestea, încă era nevoită să intre prin ușa din spate pentru a ajunge în fața spectatorilor.

Billie’s Blues (1936)

În jurul anilor ’40 a devenit dependentă de heroină – a recunoscut că fuma marijuana încă de la 13 ani. Consumul de droguri i-a afectat și vocea și au făcut ca înregistrările să nu mai fie așa pline de viață ca la început, ci mai pesimiste.

Viața ei personală era la fel de tumultuoasă cum povestea în cântecele sale. În 1947 petrece 8 luni în spatele gratiilor pentru că deținea heroină.

Pe 17 iulie 1959, din cauza cirozei, se stinge din viață. Billie Holliday avea doar 44 de ani. Cu toate că a fost foarte celebră și a plecat în multe turnee prin Europa și în toată lumea, după moarte averea ei era de 750 de dolari.

God Bless the Child (1941)

Impactul ei asupra altor artiști nu poate să nu fie luat în considerație. Chiar și după ce a murit, Billie Holiday a influențat cântărețe ca Janis Joplin sau Nina Simone. A câștigat patru premii Grammy, toate postum, pentru Cel mai bun album istoric. A fost inclusă în Grammy Hall of Fame și National Rhythm & Blues Hall of Fame. În 2000, a fost inclusă și în Rock & Roll Hall of Fame ca o influență timpurie – site-ul lor afirmă că „Billie Holiday a schimbat jazz-ul pentru totdeauna”. A fost desemnată una dintre cele 50 de mari voci de NPR și a fost clasată pe locul patru pe lista Rolling Stone a „200 de cei mai mari cântăreți din toate timpurile” (2023).

Now or Never (1949)

Au fost lansate mai multe filme despre viața ei – în 1972 Diana Ross i-a interpretat rolul în Lady Sings the Blue, realizat după autobiografia ei, cel mai recent film fiind The United States vs. Billie Holiday (2021). Formația U2 au lansat piesa Angel of Harlem, un tribut adus celei care a fost Billie Holliday (1987).

Mai mult: Billie Holiday [Wikipedia]

 

Stormy Blues (1954)

 

***** [In English] *****

”I have to change a tune to my own way of doing it. That’s all I know”

Billie Holiday

Eleanora Fagan; April 7, 1915 – July 17, 1959

 

Billie Holiday  was an American jazz and swing music singer. Nicknamed Lady Day by her friend and music partner, Lester Young, Holiday made a significant contribution to jazz music and pop singing. Her vocal style, strongly influenced by jazz instrumentalists, inspired a new way of manipulating phrasing and tempo. She was known for her vocal delivery and improvisational skills.

Lady Sings the Blues (1956)

After a turbulent childhood, Holiday began singing in nightclubs in Harlem where she was heard by producer John Hammond, who liked her voice. She signed a recording contract with Brunswick in 1935. Her collaboration with Teddy Wilson produced the hit What a Little Moonlight Can Do, which became a jazz standard.

What a Little Moonlight Can Do (1935)

Throughout the 1930s and 1940s, Holiday had mainstream success on labels such as Columbia and Decca. By the late 1940s, however, she was beset with legal troubles and drug abuse. After a short prison sentence, she performed a sold-out concert at Carnegie Hall.

Don’t Explain (Carnegie Hall, 1947)

She was a successful concert performer throughout the 1950s, with two further sold-out shows at Carnegie Hall. Because of personal struggles and an altered voice, her final recordings were met with mixed reaction but were mild commercial successes.

Her final album, Lady in Satin, was released in 1958.

Lady in Satin (Album, 1958)

Holiday died of heart failure on July 17, 1959, at age 44.

She won four Grammy Awards, all of them posthumously, for Best Historical Album. She was inducted into the Grammy Hall of Fame and the National Rhythm & Blues Hall of Fame. In 2000, she was also inducted into the Rock & Roll Hall of Fame as an early influence; their website states that „Billie Holiday changed jazz forever„. She was named one of the 50 Great Voices by NPR and was ranked fourth on the Rolling Stone list of „200 Greatest Singers of All Time” (2023). Several films about her life have been released, most recently, The United States vs. Billie Holiday (2021).

More on: Billie Holiday  [Wikipedia]

*****

 

Long Gone Blues (1939)

 

#BillieHoliday #personalitateazilei #todayspersonality #universalmusic