2 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Stadionul Național din București

 

1414 – Alexandru cel Bun asociat la domnie cu Iliaș

Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (29 iunie 1400–1 ianuarie 1432) a avut una dintre cele mai lungi domnii, caracterizată printr-o perioadă de liniște și prosperitate. Abil politician, a reușit să mențină un echilibru între Polonia și Ungaria, a consolidat și sistematizat structurile bisericești și administrative ale țării, a fost fondatorul mai multor dregătorii, printre care cele de logofăt, vornic, spătar, vistiernic. În timpul domniei sale, Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Moldovei din Suceava (1401). În perioada 2 august 1414–20 august 1431 și-a asociat la domnie pe Iliaș, fiul său cel mare din a doua căsătorie.

1812 – Regulamentul privind instituirea administrației provizorii în oblastia Basarabiei

Potrivit articolului IV al Tratatului de pace de la București, Rusia a anexat partea de răsărit a Moldovei, situată între Prut, Dunăre și Nistru, cu o suprafață de 45.630 km², cu 7400 km² mai mare decât teritoriul rămas sub oblăduirea Domnului Moldovei, incluzând 5 cetăți: Hotin, Tighina, Cetatea Albă, Chilia și Ismail, 17 târguri, 683 de sate, cu o populație de 51.121 familii sau 482.630 locuitori, din care majoritatea (86%) erau moldoveni. La data de 2 august 1812, Țarul Rusiei, Alexandru I, a promulgat Regulamentul privind instituirea administrației provizorii în oblastia Basarabiei, prin care acorda Basarabiei un regim autonom în cadrul Imperiului Rus. Regulamentul a funcționat până la 26 mai 1816.

1831 – S-a născut Gheorghe Burada

2 august 1831, Iași – 25 martie 1870, Iași

Muzician, dirijor de cor, compozitor și profesor de teorie-solfegii. A studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari la Paris, Viena și Dresda. Deși s-a specializat în studiul viorii, s-a afirmat ca dirijor de cor. În 1854, a înființat un cor religios, care cânta în limba română, dând răspunsuri la Sfânta Liturghie în Biserica Sfinții Atanasie și Chiril din Iași. În 1860 a organizat și un curs de Muzică vocală armonizată, la școala Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, continuând conducerea corului său, care, până în 1863, a cântat alternativ la bisericile din Iași, făcând repetiții în casele de pe strada Sărăriei ale tatălui dirijorului, iar în 1864 a organizat corul de la Mitropolia Moldovei și Sucevei. A profesat și ca șef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou, făcând aranjamente muzicale pentru o serie de piese din repertoriul teatrului. A fost profesor la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din Iași.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Locotenența Domnească

La 2/14 august, Soliman Pașa i-a invitat pe consulii străini să recunoască Locotenența domnească și să stabilească cu ea relații oficiale normale. La 4 și 7 august, consulii Marii Britanii, Prusiei și Greciei s-au prezentat la reședința locotenenței domnești, pentru a o felicita. La 4 august, comisarul Porții s-a adresat direct poporului român, cerându-i să sprijine și să se supună Locotenenței domnești.

1864 – A încetat din viață Ioan Maiorescu (Ioan Trifu; 28 ianuarie 1811, Bucerdea Grânoasă, Imperiul Austriac/Alba – 2 august 1864, Craiova)

Filolog, profesor de istorie; director al Școlii Centrale din Craiova; agent diplomatic al guvernului Țării Românești pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main; tatăl lui Titu Maiorescu

1869 – Prima donație de documente istorice pentru Societatea Academică Română

Biblioteca Societății Academice Române a fost înființată la 6/18 august 1867, la un an de la fondarea Societății Academice Române, donațiile constituind unul din principalele mijloace de creștere a colecțiilor. La 2/14 august 1869, Societatea Academică a primit cea dintâi donație de documente istorice, a lui V.A. Urechia. Tot V.A. Urechia va inaugura și seria donațiilor de scrisori, punând la dispoziția Academiei, la 12 august 1872, odată cu unele materiale numismatice și documente istorice, o scrisoare de la Gheorghe Asachi.

1891 – S-a născut Mihail Jora

2 august 1891, Roman, Neamț – 10 mai 1971, București

Compozitor, dirijor, pianist, profesor și rector al Academiei Regale de Muzică din București, membru titular (din 1955) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la Leipzig și la Paris. Ca profesor de compoziție la Conservatorul din București, a educat o întreagă pleiadă de compozitori.Creația sa cuprinde balete: Curtea veche, Când strugurii se coc, Întoarcerea din adâncuri, suita simfonică Priveliști moldovenești, care are la bază motive melodice din folclor, poeme simfonice Poveste indică, Burlesca, pentru orchestră, Simfonia în do, Balada pentru bariton și orchestră, lucrări de muzică de cameră: Cvartetul de coarde etc. Este considerat creatorul liedului și al muzicii de balet românești. De remarcat faptul că și-a numit cele peste o sută de partituri de gen Cântece, tocmai pentru a sugera caracterul românesc și particularitățile specifice care despart aceste lucrări de tradiția liedului german, reprezentat în special de compozițiile lui Schubert, Schumann și Brahms. A compus, pe versuri ale marilor poeți români, numeroase lieduri, care se disting prin expresia lor originală. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români și primul director muzical al Radiodifuziunii Române. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă.

Mihail Jora – Priveliști moldovenești Partea I • Orchestra Națională Radio, Dirijor Alfred Alessandescu

1893 – S-a născut Alfred Alessandrescu

2/14 august 1893, București – 18 februarie 1959, București

Compozitor, dirijor, pianist și critic muzical, profesor universitar. A urmat Conservatorul din București (1903–1911), s-a perfecționat la Schola Cantorum din Paris, a studiat compoziție cu Paul Vidal la Conseratoire national de musique din Paris. În paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Drept din Paris, pe care le-a întrerupt din cauza izbucnirii primului război mondial. A debutat ca dirijor la Filarmonica din București (1915). A activat ca dirijor și subdirector la Filarmonică, pianist de muzică de cameră, dirijor la Opera Română din București, profesor de Teorie-Solfegiu și de Armonie-Contrapunct la Conservatorul din București, director muzical la Radiodifuziunea Română, director artistic și director permanent la Orchestra Simfonică Radio București. A fost reprezentant al Ministerului Instrucțiunii Publice pentru domeniul Muzică, corespondent muzical al revistelor Musica, Comoedia din Paris, Il Pianoforte din Torino, Musical Courier din New York, The Chesterian din Londra, a fost cronicar muzical permanent la ziarele bucureștene de limbă franeză L’Orient, L’Independance Roumaine. A susținut numeroase emisiuni radiofonice, concerte-lecții, conferințe, a colaborat cu articole la volumele Muzica românească de azi de Petre Nițulescu, 25 de ani de muzică românească de Ion Dumitrescu, a susținut emisiuni radiofonice, concerte-lecții, conferințe etc. A colaborat în recitaluri, ca pianist cu renumiți soliști ai timpului, din țară și de peste hotare, a dirijat peste 1500 de spectacole de operă, operetă și balet. A creat muzică simfonică: Amurg de toamnă, Didona, Acteon, muzică de cameră, muzică vocală: Lieduri pentru voce și pian pe versuri de Elena Văcărescu.

Alfred Alessandrescu – Amurg de toamnă • Filarmonica „George Enescu” Dirijor Valentin Doni

1912 – S-a născut Mircea Șeptilici

2 august 1912, București – 1989, Montreal

Celebru actor de teatru și film, regizor, scriitor, pictor. A absolvit în 1937 cursurile Academiei de Artă Teatrală din București. A realizat multe roluri pe scenă dar a fost și un reputat regizor și scenarist. După război, împreună cu Nora Piacentini, N. Stroe și Elly Roman a pus bazele unei asociații artistice. Între anii 1948–1956 a fost arestat, fiind acuzat de activitate anticomunistă, ca membru în lotul „fugarilor de la Tămădău”. Între anii 1959–1981 a apărut în numeroase filme, dintre care: Valurile Dunării, Telegrame, Cerul n-are gratii, Celebrul 702, La patru pași de infinit, Cireșarii (serial TV), Aventuri la Marea Neagră, Marele singuratic, Regăsire, Ultima noapte de dragoste, Banchetul, Șantaj, Detașamentul „Concordia” etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967). A emigrat în Canada, stabilindu-se la Montreal, unde a desfășurat o bogată activitate artistică la Micul teatru Românesc, înființat din 1974 de regizorul Dan Ghițescu.

Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)

1914 – Mesajul cancelarului Germaniei, Theobald von Bethmann-Hollweg

La 20 iulie/2 august, cancelarul Germaniei, Theobald von Bethmann-Hollweg îi telegrafia Regelui Carol I, cerându-i acestuia și guvernului Ion I.C. Brătianu ca România să intre în război de partea Puterilor Centrale: „Cerem mobilizarea imediată a armatei române și îndreptarea ei împotriva Rusiei” [Istoria României în date, 2003].

1915 – S-a născut Gheorghe Halmoș

2 august 1915, Oradea – 13 septembrie 1985, Cluj-Napoca

Pianist și pedagog. S-a pregătit la școli muzicale europene importante, studiind la Academia de Muzică ”Franz Liszt” din Budapesta cu Stefániai Imre, de la care și-a însușit aptitudinile pedagogice, iar din 1935 a participat la cursul de Măiestrie de la Academia de Muzică din Viena, cu Paul Weingarten, Emil von Sauer și Anschluss. A absolvit cu calificativul „Excelent”, apoi s-a întors în Transilvania. Prezent pe scenă încă din timpul studiilor, a debutat în 1936 alături de Orchestra Filarmonică din București, sub bagheta lui George Enescu. De-a lungul carierei, a adunat un repertoriu variat, cu lucrări de Ludwig van Beethoven, Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert, Robert Schumann, Frédéric Chopin, Johannes Brahms, Serghei Rahmaninov sau Arnold Schönberg, prezentând în 1955 prima audiție în România a Concertului nr.3 pentru pian și orchestră de Bela Bartók. De asemenea, pianistul român a promovat și opusurile unor conaționali precum George Enescu, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Sigismund Toduță, Liviu Glodeanu, Cornel Țăranu, Dan Constantinescu sau Alexandru Hrisanide. Recunoscut ca unul dintre interpreții de prestigiu ai acelor timpuri, a făcut parte din juriul unor concursuri internaționale de pian precum „George Enescu” (1964), Montevideo (Uruguay, 1969) sau „Frédéric Chopin” (Varșovia, 1970) și a susținut cursuri de măiestrie la Weimar (1972–1974) și Râmnicu Vâlcea (1982–1985). A îmbrățișat și cariera pedagogică, fiind profesor la Conservatorul din Cluj și la cel din București, unde a pregătit pianiști ca István Rónai, Paul Dan, Gábor Amirás, György Gábor sau Imre Mókus.Înregistrările rămase întăresc locul său printre cei mai de seamă pianiști români postbelici.

Ludwig van Beethoven – Diabelli Variations, op. 120 Variation XXXI Largo, molto espressivo • Pian: Gheorghe Halmoș

1920 – Conferința pentru stabilirea statutului Dunării

Reuniune la care au participat Belgia, Franța, Marea Britanie, Grecia, Italia și România, Conferința Internațională de la Paris pentru stabilirea statutului definitiv al Dunării a avut loc între 2 august 1920–23 iulie 1921. La finalul acesteia, a fost adoptată Convenția Dunării care reflecta noul raport de forțe între statele europene de la sfârșitul Primului Război Mondial. A fost instituit un regim internațional pe toată porțiunea navigabilă a fluviului, de la Ulm până la vărsarea în mare, regim extins și asupra principalilor afluenți ai Dunării. În baza Convenției au funcționat efectiv două organe: Comisia Internațională a Dunării, pentru cursul superior al fluviului, de la Ulm până la Brăila, din care făceau parte Anglia, Franța, Italia și statele riverane, și Comisia Europeană a Dunării, pentru Dunărea maritimă, de la Brăila până la vărsarea în mare (cu navigația pe brațul Sulina), din care făceau parte Anglia, Franța, Italia și România.

1928 – S-a născut Constantin Maximilian

2 august 1928, București – 11 aprilie 1997

Medic, genetician, membru (din 1991) al Academiei de Științe Medicale, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină București în 1953. A fost cercetător științific la Centrul de Cercetări Antropologice, la Institutul de Endocrinologie, profesor de Genetică medicală și profesor de Bioetică la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A organizat primul laborator de genetică medicală din România. A raportat sindroame ereditare rare, a descris noi variante cromozomiale recunoscute ca atare și incluse în toate cataloagele internaționale consacrate tulburărilor genetice, a studiat frecvența malformațiilor congenitale printre copiii muncitorilor iradiați profesional, a urmărit frecvența tulburărilor genetice la populațiile izolate din Carpați, punând bazele unui nou domeniu în genetica noastră, genetica populațiilor. A organizat Comisia de bioetică a Academiei de Științe Medicale și a fost ales primul ei președinte activ. A redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică și genetică umană, între care Dicționarul Enciclopedic de Genetică, Genetica umană, Ereditatea umană, tipar și eroare, Responsabilitatea geneticii medicale. A fost distins cu Premiul „Victor Babeș” al Academiei Române pentru publicarea primei monografii de paleontropologie din literatura noastră, Sărata Monteoru, (1962) și pentru publicarea lucrării Dicționar enciclopedic de genetică (1985), Medalia Universității „René Descartes” Paris etc.

1929 – Înființarea Academiei de înalte studii agronomice

Legea nr. 2746/1929 pentru înființarea academiei de înalte studii agronomice a fost promulgată de Regență în 31 iulie și a intrat în vigoare la 2 august. Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău București și Academia de Agricultură Cluj s-au transformat în Academii de Înalte Studii Agronomice. Au devenit instituții de grad superior, bucurându-se de autonomia prevăzută de legea învățământului superior, sub controlul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, cu un important rol în dezvoltarea învățământului agronomic.

1929 – S-a înființat Regia Autonomă a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă (PCA)

Direcțiunea Generală a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă a fost transformată pe 2 august 1929 în Regia Autonomă a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă, care a păstrat vechea structură și serviciile Direcției, luând în exploatare și administrare căile de comunicație pe apă, porturile, vasele aferente, instalațiile de orice fel etc.

1931 – A încetat din viață Ștefan Gh. Longinescu (5 sau12 octombrie 1865, Focșani – 2 august 1931, București)

Jurist, specialist în vechiul drept românesc; profesor de Drept roman la universitățile din Iași și București; membru corespondent al Academiei Române

1933 – S-a născut Mihail Nasta

Mihai Nasta; 2 august 1933, București – 1 octombrie 2020, Bruxelles

Eseist, filolog, traducător și profesor, fiul profesorului ftiziolog Marius Nasta. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București, secția Filologie clasică în 1955. A devenit Doctor în Filologie în 1978, cu teza Imitație și stil în doctrina lui Dionis din Halicarnas. A fost preparator la catedra de Filologie clasică a aceleiași facultăți, asistent, lector suplinitor, apoi lector la Catedra de Limbi clasice și orientale a Facultății de Limbi străine din București. A fost membru fondator al Cercului de poetică și stilistică sub egida Academiei, membru fondator al Societății de studii clasice din RSR, coresponsabil al Cercului de poetică și analiză textuală al Universității din București. Din 1984 s-a stabilit la Bruxelles, unde a fost cercetător și profesor asociat la Universitatea Louvain-La-Neuve. După 1990, a revenit în țară, profesor universitar la Cluj-Napoca. A debutat în Analele Universității (1956). A colaborat la: Revue roumaine de linguistique, Studii clasice, Studii de literatură universală etc. Din opera sa: Eschil, parintele tragediei, Poetică și stilistică. Orientări moderne (în colaborare cu Sorin Alexandrescu), Filosofia greacă până la Platon, Despre Pythagora și pythagorei: Philolaos.

1935 – S-a născut Ion Ungureanu

2 august 1935, Opacia, Bender, România/Opaci, Căușeni, R. Moldova – 28 ianuarie 2017, București

Actor, regizor, luptător pentru identitate națională din Republica Moldova, ministru, deputat. A studiat Filologia la Institutul Pedagogic din Chișinău (1954–1955), Actoria la Școala teatrală “Boris Șciukin” din Moscova (1955–1960) și Regia (1963–1964) tot la Moscova. A fost actor, director artistic (1964–1971) la Teatrul Luceafărul din Chișinău. Acuzat de naționalism și nevoit să părăsească RSS Moldovenească, a plecat la Moscova, regizor la Teatrul Armatei (1978–1989). A debutat în cinematografie în 1958 cu rolul Boris Grădinaru din Când omul nu-i la locul lui, primul film artistic realizat la studioul Moldova-film. A jucat în 25 filme, rolurile sale cele mai cunoscute fiind Sf.l Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). A dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova. În anul 1989 a revenit în Republica Moldova. A fost ministru al Culturii și Cultelor, luând o serie de decizii – timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România; a desființat Teatrul Național „A. Pușkin” din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național „Mihai Eminescu”; a repus în centrul Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare; a contribuit la readucerea statuii lupoaicei. A fost vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București. A primit Premiul Intervidenie pentru filmul televizat Lika (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și a fost distins cu titlurile de Maestru emerit în arte al Uniunii Sovietice (1981), Artist al poporului din RSS Moldovenească (1989), Premiul Național (1990), Medalia Meritul Civic (1996), Ordinul Republicii (2012).

1937 – A încetat din viață Pavel Dan (3 septembrie 1907, Clapa, comitatul Turda/Cluj – 2 august 1937, Cluj)

Scriitor, reprezentat al transilvanismului literar; supranumit „prozatorul câmpiei transilvane”

1940 – Înființarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești

Marea majoritate a teritoriului pe care a existat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost parte a Principatului Moldova. Protocolul Adițional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat între URSS și Germania nazistă la 23 august 1939, a dus la trecerea la 28 iunie 1940 prin ultimatum a teritoriilor dintre Prut și Nistru (Basarabia), dar și a nordului Bucovinei, în componența URSS. Basarabia, fără jumătatea de nord a județului Hotin) și fără sudul său (Bugeacul sau Basarabia mică), plus o parte a RSSA Moldovenești (corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse în RSS Moldovenească, nou-înființată la 2 august 1940. RSS Moldovenească a devenit o republică unională separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune. Liderul sovietic, Iosif Vissarionovici Stalin a semnat decretul abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pe o parte din pământul românesc ocupat cu forța de Armata Roșie, constituentă a Uniunii Sovietice.

1943 – S-a născut Stere Gulea

2 august 1943, Mihail Kogălniceanu, Constanța

Regizor și scenarist. A urmat Facultatea de Filologie, devenind profesor într-un sat din Dobrogea. A urmat IATC, secția de teorie, Teatrologie-Filmologie, recent înființată. A fost repartizat la Studioul Cinematografic București ca redactor, și a devenit interesat de regie și scenariu. A debutat în vara lui ’70, când au fost niște inundații catastrofale. Alături de Dan Pița și Mircea Veroiu, a făcut un documentar, Apa ca un bivol negru. A debutat cu filmul artistic Iarba verde de acasă. Dintre filmele sale: Ochi de urs, Moromeții, Stare de fapt, pentru care a semnat scenariul și regia, doar regizor pentru: Castelul din Carpați, Piața Universității – România, Sunt o babă comunistă. A fost director general interimar al Societății Române de Televiziune (1996–1998).

Ochi de urs (1983) • Dragoș Pâslaru, Sofia Vicoveanca, Daniela Vlădescu, Iosif Stoian, Dorina Lazăr, Maria Pătrașcu, Valentin Uritescu, Nicolae Urs

1944 – S-a născut Gheorghe Gornea

2 august 1944, Sinaia, Prahova – 2005, Sinaia

Fotbalist care a jucat pe postul de portar. A jucat la echipele Steaua București (cu care a câștigat Cupa României 1965–1966), UTA Arad, CSM Reșița, Unirea Arad etc. În Echipa națională de fotbal a României a jucat în perioada 1968–1970, participând la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970.

1948 – S-a născut Cornel Dinu

2 august 1948, Târgoviște

Fotbalist și antrenor. A jucat pe postul de fundaș central pentru Dinamo București, având 454 de meciuri în Liga 1 și 53 de goluri marcate. A fost selecționat de 75 de ori în echipa României, fiind titular la Campionatul Mondial de Fotbal 1970. A antrenat: Dinamo București, CS Târgoviște, ASA Târgu Mureș, Oțelul Galați, U Cluj și FC Olt.

1950 – S-a născut Val Condurache

Valeriu-Gheorghe Condurache; 2 august 1950, Iași – 26 august 2007, Iași

Critic literar, eseist, teatrolog, poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al UNITER. Absolvent al Facultății de Filologie, secția Franceză-Română a Universității „Al.I. Cuza” din Iasi în 1973, a fost profesor de Limba franceză, apoi consultant artistic la Teatrul Național din Iasi. Din perioada studenției și după absolvire a frecventat cenaclul revistei Alma Mater/Dialog al Universității din Iași și cenaclul Junimea al Asociației Scriitorilor din Iași. A debutat publicistic cu poezie în revista Familia (1967).și editorial cu volumul Fantezii critice (1983). A colaborat la revistele Alma Mater, Cronica, Convorbiri literare (unde a deținut cronica literară, 1973–1989), Romania literară, Tribuna, Steaua, Dacia literară, Timpul etc. A mai publicat volumele: Portret al criticului în tinerețe (eseuri), La Belle Epoque (versuri) și Exerciții de îndoială. A fost director al unor instituții de cultură importante – Teatrul Națonal „Vasile Alecsandri“, Complexul Muzeal „Moldova“.

1950 – A încetat din viață August Scriban (12 noiembrie 1872, Galați – 2 august 1950)

Lingvist; autorul unui sistem ortografic fonetic

1951 – S-a născut Marcel Iureș

2 august 1951, Băilești, Dolj

Actor de compoziție în teatru și film. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, promoția 1978, a debutat pe scena Teatrului „Bulandra” în piesa Ferma. Între 1978–1981 a fost angajat al Teatrului Național Cluj, unde a jucat în piese precum Afară în fața ușii, Perșii, în paralel primind primul său rol de cinema, Franz Lizt în filmul Vis de ianuarie. În anii ’80, a jucat atât la „Bulandra” cât și la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanți eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea și Richard al III-lea. În paralel, actorul și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele Artista, dolarii si ardelenii și Să mori rănit din dragoste de viață (regia Mircea Veroiu), Domnișoara Aurica și Cei care plătesc cu viața (regia Șerban Marinescu), Un bulgare de humă (regia Nicolae Mărgineanu), Balanța, O vară de neuitat (regia Lucian Pintilie). Cariera sa internațională a început după turneul din 1994, susținut în Marea Britanie cu spectacolul Richard al III-lea, în regia lui Mihai Măniuțiu. A jucat în Interviu cu un vampir, Misiune imposibilă, Pacificatorul, Războiul lui Tom Hart, Layer Cake, Pirații din Caraibe: La capătul lumii, Tinerețe fără tinerețe, Călătoria lui Gruber. A fost președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT. A primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor (1998, 2001) și premiul UNITER de excelență (2003); premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin (2009).

Logodnicii din America (2007)

1953 – Inaugurarea Stadionului Național din București

A fost construit în vederea Congresului Mondial al Tineretului și Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, care urmau să se desfășoare la București între 25 iulie–16 august 1953. Stadion multifuncțional cu o capacitate de 60.120 de locuri, a purtat denumirea de Stadionul 23 August până în 1990, când a fost redenumit în Stadionul Național „Lia Manoliu”, în cinstea sportivei de performanță. Arena sportivă avea să fie demolată în anii 2007–2008.

1953 – Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților

Între 2–16 august 1953, la București s-a desfășurat a patra ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, inițiat de două organizații de stânga aflate sub control sovietic: Federația Mondială a Tineretului Democratic și Uniunea Internațională a Studenților (cu sediul la Praga). Au participat 30.000 tineri din 111 țări.

Festivalul a fost folosit ca mijloc de propagandă de către autoritățile comuniste. Pretutindeni erau lozinci: „Pentru pace și prietenie!”, „Prin unire spre pace, prin pace spre fericire!”, „Gheorghiu Dej – luptător, pentru țară și popor!”, dar, pentru hrănirea tinerilor oaspeți, dar și pentru a masca lipsurile obișnuite în aprovizionarea populației, autoritățile comuniste au hotărât să stocheze din timp mari cantități de alimente și înainte de sosirea oaspeților magazinele au început să se golească, iar în ajunul festivalului nu se mai găsea aproape nimic de cumpărat. Prezența unui număr atât de mare de străini în Capitala României era un fapt neobișnuit, după izolarea de ani de zile, care fusese impusă țării de ocupația sovietică.

1955 – S-a născut Vanda Condurache

2 august 1955, Iași – 9 mai 2007, Iași

Jurnalistă, director de programe, profesoară universitară. A făcut parte din echipa TVR Iași chiar de la înființarea studioului local, în 1991. Cariera sa este una impresionantă – cunoscută ca realizatoare sau moderatoare a numeroase emisiuni precum Ceasul deșteptător, Bună dimineața, Repere moldave, Week-end magazin; a realizat o serie de interviuri cu personalități importante, printre care președintele Franței, Francois Mitterand, președinții români, ambasadori, importanți oameni de cultură; a realizat o serie de emisiuni-portret dedicate lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Catherine Durandin, Iosif Sava etc. A fost titulara catedrei Canale de comunicare–Televiziunea din cadrul Secției de Jurnalism a Facultății de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. A fost premiată la Salonic, cu Marele Premiu al Comisiei Europene pentru Coproducții pentru Programul Internațional ALICE (1998). În 1999 și 2003 a fost în Top 99 – Ghidul Mass-media din Romania. A fost distinsa cu Ordinul Palmes Academiques (2004), fiind astfel primul jurnalist român distins cu acest ordin. A sfârșit tragic într-un accident auto stupid.

1969 – Inaugurarea Salonului Oficial al Aeroportului Internațional București–Otopeni

A fost finalizat în vederea vizitei președintelui american Richard Nixon.

1969 – Vizita președintelui american Richard Nixon la București

A fost cea dintâi vizită a unui șef de stat american în România și prima într-o țară socialistă după cel de-al doilea război mondial. Nixon ajungea pentru a doua oară la București – prima dată fusese în 1967, când era doar candidat la Președinția SUA. Vizita președintelui american din 2–3 august 1969 avea și rolul de a sublinia aprecierea Occidentului democratic față de faptul că, în 1968, Nicolae Ceaușescu se opusese și condamnase invazia sovietică în Cehoslovacia. A făcut o baie de mulțime, a mâncat struguri în Piața Obor din București și a dansat perinița la Muzeului Satului.

1975 – Vizita oficială în țara noastră a președintelui american Gerald Ford

Președintele american a sosit la București, într-o vizită oficială de două zile (2–3 august), de la Helsinki, unde, alături de alți 34 de șefi de state semnase documentul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa. S-au semnat instrumentele de ratificare a Acordului comercial româno-american.

1981 – S-a născut Vlad Miriță

2 august 1981, Târgoviște

Cântăreț de pop și solist vocal de operă. Din 2006 a fost solist al Operei Naționale din București. Printre numeroase premii obținute se numără și Premiul Teatrului de Operă din Viena acordat de Ioan Holender (2006). A reprezentat România împreună cu Nico la Concursul Muzical Eurovision din Belgrad, Serbia în 2008, cântând piesa Pe-o margine de lume. Din repertoriul său de operă: La Traviata, MacBeth și Nabucco de Giuseppe Verdi, Carmen de Georges Bizet, Tosca de Giacomo Puccini, Manon Lescaut de Giacomo Puccini, Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti etc.

Franz Schubert – Ave Maria

1986 – Inaugurarea crucișătorului Muntenia

Construit între anii 1979–1985 la fostul șantier naval 2 Mai din Mangalia, crucișătorul Muntenia a intrat în serviciul Marinei Militare în luna august 1985, fiind clasificat crucișător ușor port-elicopter. La data de 2 august 1986 a avut loc botezul navei, nașul de botez fiind însuși Nicolae Ceaușescu, Președintele României și Comandantul Suprem al Armatei, dar ceremonialul a fost unul atipic: după spargerea sticlei de șampanie și tăierea panglicii tricolore, Ceaușescu a uitat să mai înmâneze pavilionul comandantului navei. După decembrie 1989 a fost redenumit distrugător mijlociu de luptă și i s-a schimbat numele în Mărășești.

1994 – A încetat din viață Leonida Teodorescu (28 septembrie1932, Chișinău – 2 august 1994, București)

Dramaturg, poet, prozator, eseist, critic literar și traducător (din literatura rusă); profesor universitar la Facultatea de Limbi Străine a Universității București

1995 – Alpinistul Constantin „Ticu” Lăcătușu a atins Vârful Broad Peak (8.047 m)

A devenit primul român care a trecut granița celor 8.000 de metri, pe Broad Peak din Himalaya-Karakorum (Pakistan), înalt de 8.047 m. A fost singura reușită din 1992, din totalul de 70 de alpiniști, din 14 țări, care atacaseră vârful în acel an.

1997 – Repatrierea și reînhumarea marelui iluminist Ioan Inocențiu Micu (Klein) la Blaj

La 22 iunie 1997, Ioan Inocențiu Micu (Klein), personalitate marcantă a Școlii Ardelene, a fost exhumat și transferat la Biserica Bunei vestiri a Colegiului Român Pio Romeno din Roma. La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei greco-catolice Sfânta Treime din Blaj, după 230 de ani de la moartea sa. Au avut loc cu acest prilej ceremonii religioase, cu participarea înalților prelați ai Bisericii greco-catolice. Rămășițele pământești ale episcopului greco-catolic au fost reînhumate la loc de cinste, într-un mormânt săpat în fața iconostasului din Catedrala Sfânta Treime din Blaj în octombrie 1997.

1997 – A încetat din viață Sever Suciu (17 februarie 1924, Gâmbuț, Mureș – 2 august 1997, Târnăveni)

Sculptor în piatră și pictor de artă naivă populară

1999 – Bancnota de 2.000 lei „Eclipsa”

Circulara BNR nr. 16/12 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial din 15 iulie 1999, a decis punerea în circulație, începând cu data de 2 august 1999, a unei bancnote cu valoarea nominală de 2.000 lei, imprimată pe un suport de plastic. România a fost prima țară din Europa care a utilizat polimer pentru realizarea bancnotelor. S-au emis un milion e exemplare. BNR a marcat, în acest mod, eclipsa totală de Soare din 11 august 1999 și intrarea în anul 2000.

2012 – A încetat din viață Mihaela Ursuleasa (27 septembrie 1978, Brașov – 2 august 2012, Viena, Austria)

Pianistă clasică, stabilită la Viena

2016 – A încetat din viață Ioan Baltog (12 decembrie 1939, Piatra Neamț – 2 august 2016, București)

Fizician și profesor; cercetător științific; membru corespondent al Academiei Române

2017 – A încetat din viață Mihai Maxim (9 noiembrie 1943, Vorniceni, Botoșani – 2 august 2017)

Istoric și profesor universitar specializat în istoria relațiilor româno-otomane și a Imperiului Otoman; director fondator al Institutului Cultural Român „Dimitrie Cantemir”; membru de onoare al Academiei Turce de Istorie

 

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului împotriva Romilor – Samudaripen

A fost stabilită prin Legea 124/10 iulie 2020 pentru instituirea zilei de 2 august ca Ziua națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor – Samudaripen. La 2 august 1944, în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, cei 2.897 de romi rămași în viață au fost exterminați în camerele de gazare. Termenul samudaripen, provenit din limba romani, are înțelesul de „ucidere în masă”. La această dată, la nivel european, este marcată din 2015 Ziua europeană de comemorare a Holocaustului împotriva romilor, stabilită de Parlamentul European.

2022 – A încetat din viață Tudor Ghideanu (30 martie 1938, Cordun, Roman/Neamț – 2 august 2022, Iași)

Filosof și eseist, profesor universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

2022 – A încetat din viață Ioana Măgură Bernard (24 mai 1940, România – 2 august 2022, SUA)

Jurnalistă, crainic radio și TV în România; emigrată în Germania, redactor la Europa Liberă; soția lui Noel Bernard; stabilită după 1995 în SUA

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită