5 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Podul lui Constantin cel Mare peste Dunăre – proiecție

 

328 – Inaugurarea podului lui Constantin cel Mare

Construit peste Dunăre, între Sucidava (Corabia) și Oescus (Ghighen, Bulgaria) și realizat de către arhitectul Theophilus Patricius, reflecta importanța dobândită de ținuturile nord-dunărene pentru Imperiul Roman. Podul a fost inaugurat oficial la 5 iulie 328 în prezența împăratului și a rămas în uz pentru mai bine de 40 de ani. Cu o lungime totală de 2.437 de metri, din care 1.137 de metri peste albia Dunării, era considerat cel mai lung pod antic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile. La Sucidava s-a descoperit un miliarium (un fel de bornă kilometrică), a cărui inscripție afirmă că împăratul Constantin cel Mare a construit un drum la nord de Dunăre, pe o distanță de 1.000 de pași. De asemenea, cu ocazia inaugurării și a victoriei contra germanilor au fost emise monede comemorative care întruchipau un barbar înghenunchiat. În prezent, mai există doar baza unuia dintre picioarele podului de pe malul românesc al Dunării.

1450 – Tratatul de la Suceava

Pentru a învinge în luptele cu Alexăndrel, Bogdan al II-lea, voievodul Moldovei, a făcut o înțelegere cu Ditrih Buczacki, starostele Podoliei și castelanul Cameniței, pentru ca acesta să intervină pe lângă regele Poloniei în vederea îndepărtării din preajma hotarelor a fostului domn al Moldovei. Cu toată înțelegerea făcută polonii îl vor sprijini în continuare pe Alexăndrel, ceea ce îl va face pe Bogdan să se întoarcă spre vechiul său aliat, Iancu de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei. Tratatul de asistență și ajutor dintre Iancu de Hunedoara și Bogdan al II-lea s-a încheiat la 11 februarie 1450, fiind înnoit la 5 iulie același an.

1463 – Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu Evdochia de Kiev

Nunta a avut loc la Suceava, la 5 iulie 1463, în fața înaltelor fețe bisericești ale Moldovei și ale curții domnești. Ștefan avea atunci 25 de ani, iar mireasa era o tânără blondă, se pare foarte frumoasă, aproape o copilă. Evdochia Olelkovici (prima parte a sec. XV – 25 noiembrie 1467, Suceava), prima soție a voievodului Ștefan cel Mare, era rusoaică sau lituaniancă rusificată. După nume, era ortodoxă. Bunicul său, Vladimir, mare cneaz de Kiev, era descendentul marilor duci ai Lituaniei, din care s-a tras, de altfel, și familia regală a Poloniei.

1814 – S-a născut Anton Kagerbauer

5 iulie 1814, Abrud – 8 octombrie 1872, Turda

Arhitect transilvănean sas, care a activat la Cluj și Turda. A studiat cu celebrul arhitect și profesor clujean Georg Winkler, devenind chiar asociatul acestuia în cadrul biroului de arhitectură din Cluj.

Printre lucrările semnate de el se numără clădiri importante, precum Palatul Primariei, Biserica Sf. Petru și Biserica cu Două Turnuri din Cluj, sau aripa de vest a castelului Bánffy din Bonțida – în anul 1850 a ridicat o nouă aripă a clădirii, perpendicular pe latura sudică a incintei castelului, totodată remodelând parcul prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezești.

1824 – A încetat din viață Radu Tempea (9 februarie 1768, Brașov – 5 iulie 1824, Brașov)

Preot ortodox, profesor și lingvist; director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania; protopop, vicar general al Episcopiei Ardealului; cunoscut pentru publicarea uneia dintre primele gramatici științifice românești

1832 – S-a născut Ioan Popescu

5 iulie 1832, Cața, Brașov – 3/15 martie 1892, Sibiu

Pedagog și teolog, membru corespondent (din 1877) al Academiei Române. A urmat studii teologice la Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu (1855–1857) și studii de pedagogie și filosofie la Universitățile din Jena și Leipzig (1859–1861). A fost profesor la Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu, preot, protopop, membru în Sinodul eparhiei Sibiului și în Congresul Național Bisericesc, asesor consistorial onorar. Paralel, a îndeplinit și funcțiile de director al școlii civile de fete a Asociațiunii din Sibiu, prim secretar al ASTRA și redactor al revistei acesteia, Transilvania, membru al Societății pentru pedagogia știintifică din Germania, militant pentru drepturile poporului român, membru în Comitetul Partidului Național Român. A publicat numeroase lucrări de pedagogie, manuale didactice (apreciate elogios de Titu Maiorescu), diferite Studii pedagogice în Telegraful Român, Transilvania, Educatoru – București etc., iar în 1863 a redactat Organul Pedagogic la Sibiu, prima revistă de specialitate la noi.

1833 – S-a născut Visarion Roman

5 iulie 1833, Seuca–Gănești, Mureș – 11 mai 1885, Sibiu

Economist, bancher, publicist, om politic, membru corespondent (din 1877) al Societății Academice Române. A urmat Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu, absolvit cu cele mai bune note (1852–1854). A ales Pedagogia și a intrat profesor-suplinitor la Institutul de Teologie și Pedagogie din Sibiu. Foarte apreciat de Andrei Șaguna, a fost numit contabil și supraveghetor al Tipografiei Arhidiecezane, iar apoi redactor al publicației Telegraful Român. A luat parte la Revoluția de la 1848. A fost bibliotecar la Astra, a redactat Amicul Școalei și Călindarul pentru popor și a colaborat la Instrucțiunea Publică și Buletinul Învățământului, publicații pedagogice cu cea mai mare autoritate în România acelor vremuri. S-a orientat către domeniul economiei, ca mijloc de emancipare materială și spirituală a țărănimii române din Transilvania, a susținut unirea forțelor individuale în asociații cooperatiste și de ajutor reciproc, prin intermediul creditului. A pus bazele Societății de Păstrare și Împrumut la Rășinari, prima societate românească de acest gen; în scurt timp instituția a apărut și în Săcădata, Marpod, Fofoldea, Nucet, Sădăuș etc. În 1871 a constituit un Comitet de inițiativă pentru înființarea unei bănci românești la Sibiu, din care făceau parte: Alexandru Mocioni (președinte), Paul Dunca (vicepreședinte), Ioan Hannia (casier), Visarion Roman (director interimar, apoi definitiv). Sub direcția sa, Banca Albina s-a constituit în timp drept cea mai importantă instituție financiară românească din Transilvania și un model pentru instituțiile de credit românești care au împânzit Ardealul, contribuind mult la emanciparea economică a românilor.

1852 – S-a născut Johann Szimits

5 iulie 1852, Bulgăruș, Banat/Timiș – 26 martie 1910, Viena

Poet popular de limbă germană, de origine sârbă. A crescut și a fost educat în dialectul șvăbesc al limbii germane. Părinții nu erau suficient de bogați pentru a-și putea trimite fiul la școală, așa că băiatul a ajuns ucenic la cismăria tatălui său. A fost un autodidact. La 27 de ani s-a căsătorit, de atunci datând și debutul său literar, cu o poezie dedicată miresei, Elisabeth Leser din Albrechtsflor. A doua poezie a sa a urmat nașterii primului său copil, marcând începutul prolificei sale opere literare. S-a ocupat și de culegerea de cântece populare șvăbești din Banat.

1880 – S-a născut Constantin Tănase

5 iulie 1880, Vaslui – 29 august 1945, București

Actor de scenă și de vodevil, celebru cupletist și scriitor, o figură cheie în teatrul de revistă românesc. Primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina Pîrjoala, unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu și I.D. Ionescu. Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meșterul Manole, Căpitanul Valter Mărăcineanu, Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. În timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată. Prima experiență profesională ca actor (era elev la gimnaziu) a fost cu trupa de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții. S-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu București. Dupa efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, absolvit în 1905. A inceput să lucreze în teatru și s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917. În 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, care a creat o tradiție de teatru de cabaret/revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”. În buna tradiție a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră si bastonaș, la care a adăugat un nas foarte mare, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce l-a adus de multe ori in atenția cenzurii. A jucat și în filme: Peripițiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București, Visul lui Tănase, Răbdare Tănase!.

Constantin Tanase – Catrenele românilor

1896 – S-a născut Jean Mihail

Jean Mihailovici; 5 iulie 1896, Hălăucești, Iași – 12 martie 1963, București

Regizor de film, scenarist, scriitor, pionier al artei cinematografice românești. A absolvit cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București clasa maestrului C.I. Nottara. În 1920 a plecat la Viena și a lucrat până în anul 1923 la Studioul Vita Film ca asistent de regie a lui Max Neufeld și Eduard Seckler. În 1923 a debutat ca asistent de regie al cineastului berlinez Alferd Halm, la filmul Țigănușa de la iatac. A fost profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București. Dintre filmele sale: Păcat, Cererea în căsătorie, Viața unui oraș, Prima dragoste, Trenul fantomă, România, Rapsodia rustică, În permisie, Orașul nu doarme niciodată, Bulevardul „Fluieră Vântu”, Râpa dracului. La prima ediție a Festivalului internațional de Film de la Cannes (1946), Jean Mihail a obținut un premiu la secțiunea documentare de scurt metraj, cu filmul Rapsodia rustică.

Trenul fantomă (1933)

1902 – S-a născut Ion I. Moța

Ionel Moța; 5 iulie 1902, Orăștie – 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania

Avocat și politician de extremă dreaptă, unul dintre fondatorii Legiunii Arhanghelul Mihail, cunoscută și ca Mișcarea Legionară. A fost căsătorit cu sora lui Corneliu Zelea Codreanu, Iridenta. Cu acordul lui Corneliu Zelea Codreanu, în 1936 a plecat să lupte în Războiul civil din Spania, împotriva forțelor comuniste. A căzut în luptă lângă Madrid, alături de camaradul său, Vasile Marin.

1918 – S-a înființat la Washington Liga națională română

Mulțumită activității depuse de Vasile Lucaciu împreună cu fiul său, Epaminonda, de Vasile Stoica, Paul Negulescu, Ioan Podea, Gavril Barbul, în 22 iunie/5 iulie 1918 s-a înființat la Youngstown Liga Națională Română, sub președinția lui Vasile Stoica, reunind 182 de organizați și parohii, care a desfășurat o activitate de lobby fructoasă, influențând într-o mare măsură oficialitățile și opinia publică americană, în favoarea unității poporului român. A cuprins pe toți românii din organizațiile culturale și filantropice, indiferent de credințe politice și religioase. Semnificația Ligii americane a fost subliniată chiar în comunicatul oficial al Casei Albe din 18 mai 1918: „Românii din toate părțile SUA s-au întrunit de curând și au format o organizație națională activând în folosul României Mari. Totul e supus ideii eliberării nu numai pentru cei din Transilvania, dar și pentru cei care au fost siliți să facă o pace asa de nenorocoasă în România”. La 13 septembrie, a fuzionat cu Comitetul național român.

1920 – S-a născut Iulia Soare

Lilly Sonnenfeld; 5 iulie 1920, Galați – 23 iulie 1971, București

Prozatoare și traducătoare. În 1939, a început studii la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care le-a întrerupt în perioada războiului, din cauza legilor antisemite și le-a încheiat în 1946. După absolvirea facultății a fost redactor la Editura Politică, Editura de Stat pentru Literatură și Artă și Editura Meridiane. A scris romanul-cronică Familia Calaff (1956), trei volume de nuvele: O plimbare la Băneasa, Vârsta de bronz, Duminică frumoasă de primăvară, cu teme istorice sau axate pe biografii „neinteresante” ale unor indivizi blazați, în pragul senectuții, și un studiu critic despre Stendhal, scrieri în care n-a făcut nici un fel de concesii ideologiei comuniste sau realismului socialist, ca „metodă de creație”. Criticii literari ai vremii au comparat cu o oarecare timiditate romanul Familia Calaff al Iuliei Soare cu romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann, reproșându-i însă „realismul burghez”. A tradus din operele lui Pierre Daix, Étienne Bonnot de Condillac, Karel Čapek, Hervé Bazin, Jules Verne, Georges Duhamel, André Gide etc.

1922 – S-a născut Petre Hossu

5 iulie 1922, Cheud–Năpradea, Sălaj – 15 iunie 1998, Cluj-Napoca

Scriitor, filosof și traducător. După un an la Facultatea de Medicină, s-a înscris la Universitatea Dacia Superioară „Regele Ferdinand I” din Cluj, Facultatea de Litere și Filosofie (1941–1945), refugiată la Sibiu după Diktatul de la Viena. A obținut licența în Filosofie, cu mențiunea Magna cum laude, acordată de marii magiștri D.D. Roșca, Lucian Blaga și Liviu Rusu. A fost asistentul universitar al profesorului D.D. Roșca la catedra de Filosofie–Istoria Filosofiei la Universitatea din Cluj; suferind epurarea politico-ideologică din timpul lui Stalin (1950), a fost destituit din Universitate și, vreme de 18 ani (1951–1969), marginalizat ca dascăl de țară (profesor de Limba română, franceză și de istorie la clasele V-VIII din comuna Năpradea). În ianuarie 1969 a devenit cercetător științific principal la Institutul de Filosofie al Filialei Cluj a Academiei RSR, însă, din 1975, nefiind membru PCR, a suferit și epurarea politico-ideologică a lui Ceaușescu, fiind bibliotecar-cercetător la Biblioteca Centrală Universitară, până la pensionare (1975–1982). A debutat în volum, la 19 ani, cu piesa de teatru Lumina se destramă (1941). A colaborat cu studii, eseuri, recenzii, piese de teatru etc., la revistele Transilvania, Luceafărul și Viața Universitară din Sibiu, Tribuna din Cluj etc. De-a lungul vieții, a mai publicat volumele: Despre condiția umană, Spre o dialectică a tragediei și traducerea integrală a operei O mie și una de nopți. Postum i-a fost publicat volumul Memorialul Lucian Blaga.

1929 – S-a născut Aurel Deboveanu

5 iulie 1929, Turnu Măgurele, Teleorman – 1999, București

Economist, publicist, prozator. Absolvent, în 1953, al Academiei de Științe Economice din Leningrad/Sankt Petersburg, în 1967 a devenit Doctor în Economie la București; a lucrat apoi ca economist, redactor-șef al Gazetei finanțelor (1969–1974), redactor la Tribuna economică. A debutat publicistic în Tribuna (1963). A colaborat cu proză și articole la România literară, Luceafărul, Steaua, Tribuna, Cronica, Iașul literar, Gazeta finanțelor, Tribuna economică. Încă de la început, s-a dovedit un prozator preocupat de probleme sociale contemporane, descriind conflicte ce pot lua naștere într-o colectivitate dominată de lașitate și conformism. Din scrierile sale: Miss ’65, Vacanța mea la București, Luni, după viscol.

1930 – S-a născut Ada Brumaru

5 iulie 1930, București – 7 iulie 2008, București

Muzicolog, critic muzical, redactor muzical. Între 1949–1955 a făcut studii muzicale la Conservatorul din București, secția teoretică, unde i-a avut profesori pe George Breazul, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea și Nelly Antonescu. Din anul 1950 a devenit redactor muzical, apoi șef de redacție și realizator la Societatea Română de Radiodifuziune. A realizat emisiuni dedicate culturii muzicale românești la Radio-France Musique din Paris, în colaborare cu francezul Michel Godard. A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale, Prix musical de Radio – Brno, 1969, Premiul Italia – Florența, 1970. Preocupările sale muzicologice s-au orientat către lumea teatrului liric, către perioada romantică, publicând cartea Romantismul în muzică, dar și către creația autohtonă, prin realizarea filmului Enescu, la răspântie de vremi. A fost semnatară a numeroase serii de emisiuni de educație muzicală, scenarii radiofonice și de televiziune, scenarii pentru spectacole. Lucrări de muzicologie: Vârstele Euterpei, Clasicismul, Jocul permanențelor.

ENESCU – La răspântie de vremi Partea 1 • Regia și imaginea: Nicolae Mărgineanu, Scenariul și comentariul: Ada Brumaru

1931 – S-a născut Al. Oprea

Alexandru Oprea; 5 iulie 1931, Gorunești–Bălcești, Vâlcea – 4 decembrie 1983, București

Editor, critic si istoric literar. După absolvirea Liceului „Frații Buzești” din Craiova, a lucrat câteva luni ca reporter la ziarul Înainte din același oraș; a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „M. Eminescu” din București; fiind repartizat în redacția revistei Viața românească, în secția de teorie și critică literară. A frecventat Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1952–1955). Revenit în țară, s-a înscris la Facultatea de Filosofie, secția Ziaristică, a Universității din București, pe care a terminat-o în 1959. A fost numit șef al secției de teorie și critică literară la Viața românească, apoi redactor-șef adjunct la Luceafărul și redactor-șef adjunct al revistei Gazeta literară. În 1968 a devenit adjunctul lui Perpessicius la conducerea Muzeului Literaturii Române, iar după moartea acestuia, din 1971 până la sfârșitul vieții a fost director, dar și redactor-șef adjunct și redactor-șef al revistei Manuscriptum. Doctor în Filologie, conferențiar universitar, Oprea a fost numit șef al Catedrei de limba și literatura română a Academiei de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu”. A debutat editorial cu monografia Panait Istrati (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). A mai colaborat la Tânărul scriitor, Contemporanul, Secolul 20, Ramuri, Steaua, Cronica. Din opera sa: Mișcarea prozei, Al. Oprea prezintă 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, Fața nevăzută a literaturii, În căutarea lui Eminescu – gazetarul.

1935 – S-a născut Nikolaus Berwanger

5 iulie 1935, Freidorf, Timișoara – 1 aprilie 1989, Ludwigsburg, Germania

Scriitor de limba germană, originar din România. Fostul redactor șef al cotidianului local Neue Banater Zeitung a publicat numeroase volume de poezii în dialectul șvabilor bănățeni, considerându-se un continuator al scriitorului tradiționalist Adam Müller-Guttenbrunn; a și publicat o monografie dedicată lui Müller-Guttenbrunn (1976). Cenaclul timișorean german a purtat numele acestuia până în 1989. Deși a ocupat funcții de răspundere în aparatul PCR, a sprijinit, în mod deschis, scriitorii nonconformiști care inițial au activat în cadrul Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat, 1972–1975) și care a fost distrus de Securitate. În 1984 Berwanger a refuzat să se întoarcă în România, stabilindu-se în Germania Federală. Din scrierile sale: Singur cu mine, Din patru inimi, Ein schriftstellerleben (O viață de scriitor), Trăiesc printre rânduri.

1936 – S-a născut Ion Bitoleanu

5 iulie 1936, Castelu, Constanța – 26 august. 2020

Istoric, profesor universitar, unul dintre marii istorici dobrogeni. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București în 1960, ca șef de promoție. A fost repartizat cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, dar a ales să devină profesor de Istorie la liceul unde s-a format, „Mircea cel Bătrân“. Din 1964, a lucrat în învățământul superior, afirmându-se pe plan național cu cercetările în domeniu. A fost asistent, apoi lector la Institutul Pedagogic, unde a fost și decan al Facultății de Istorie, apoi a fost conferențiar și profesor la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân“, la Facultatea de Drept a Universității „Spiru Haret“ și decan al Facultății. A devenit Doctor în Istorie în 1974, cu teza Guvernarea-național-liberală (1922–1926), prima monografie de partid istoric apărută în vechiul regim comunist. Din volumele pe care și-a pus semnătura: Istoria Românilor dintre Dunăre și Mare, Din istoria României moderne (1922–1926), Dobrogea (în colaborare), Tradiții navale românești (în colaborare), Politica externă a României Mari în dezbaterile Parlamentului (1919–1939), Dobrogea, vatră a creștinismului românesc (în colaborare), Șefi de partide: Constantin Argetoianu, Alexandru Averescu, Ion I.C. Brătianu, … priviți cu ochii vremii lor.

1936 – A încetat din viață Cezar Papacostea (11 noiembrie 1886, Malovište, Macedonia – 5 iulie 1936, Brăila)

Filolog clasicist de origine aromână, scriitor și traducător; profesor de Limba și literatura elină din cadrul Universității din Iași; membru corespondent al Academiei Române

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – Eliberarea orașului Cernăuți

Armata 3 română, comandată de generalul Petre Dumitrescu, a acționat, în subordinea Armatei 11 germane, în nordul Bucovinei pe direcția Storojineț–Cernăuți–Hotin, eliberând la 5 iulie Cernăuțiul – capitala istorică a Bucovinei. Primele unități române care au pătruns în Capitala Bucovinei istorice, în după-amiaza zilei de 5 iulie, au fost batalioanele 3 și 23 vânători de munte. Revenirea trupelor române pe străvechile plaiuri bucovinene a fost primită cu bucurie de români. La Tărnăuca, menționa jurnalul de operații al Batalionului 10 vânători de munte, „steagurile și culorile naționale românești fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii. Bătrâni, femei, copii, cu brațe pline de flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: Trăiască armata română, Trăiască România! Și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit. Au fost clipe de înălțare, clipe care au întărit curajul și au îndârjit pe ostașii români. Pretutindeni, prin satele pe unde am trecut, aceeași bucurie, aceeași veselie, aceleași manifestări românești curate”. Vestea eliberării Cernăuțiului a provocat în toată țara un entuziasm „de nedescris”, după cum aprecia presa vremii. „Copii soldaților care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani [se arăta în ziarul Universul] intră azi, la rândul lor, în Cernăuți, frați de sânge și de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus […] Ne închinăm cu recunoștință adâncă și sinceră pietate în fața tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric”.

1943 – S-a născut Melania Cârje

5 iulie 1943, Iași

Actriță de teatru, film și televiziune. A debutat în film, încă din facultate în Vacanța la mare. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie. A jucat la Teatrul de Comedie din București, unde a debutat în regia lui Constantin Dinischiotu și a devenit o actriță mult îndrăgită de public. Dar televiziunea a făcut-o celebră pe tânăra actriță. Aproape că nu exista emisiune de varietăți, de divertisment, scheciuri umoristice în care să nu o vezi, cântând, dansând, interpretând personaje pline de farmec și umor. Ultimul film românesc în care a jucat a fost Am o idee. În 1981, după premiera fulminantă la cinematograful Scala din capitală, cu o sală arhiplină, imediat a doua zi de dimineață, filmul a fost interzis de către cenzura comunistă, iar actrița a părăsit țara imediat după premieră. Centrul Național al Cinematografiei a organizat în 20 septembrie 2012, la același cinematograf, o nouă premieră de gală a super comediei satirice Am o idee, la 30 de ani de la interzicerea ei. Alte filme: Doi băieți ca pâinea caldă, Un surâs în plină vară, Les fêtes galantes / Serbările galante, Game pentru televiziune, Cavalerul Tristei Figuri, Femeia fericită, Elixirul tinereții, Ana.

Am o idee (1981) 

1958 – Relații diplomatice Romania – Republica Indonezia

Cele două state au convenit să deschidă misiuni diplomatice la rang de legație.

1958 – S-a născut Bogdan Ghiu

5 iulie 1958, București

Poet, eseist (literatură, filosofie, media, arhitectură și urbanism, artă contemporană), traducător și teoretician al traducerii, jurnalist, realizator radio-tv, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Litere a Universității București și a urmat studii de filosofie sub îndrumarea lui Jacques Derrida la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris. A fost membru al Cenaclului de Luni, aparținând Generației ’80, membru al comitetului de conducere al PEN Club România (responsabil Traducere și Drepturi Lingvistice), al ATLAS – Association pour la Promotion de la Traduction Littéraire, Franța și ARTLIT – Asociația Traducătorilor Literari din România. A fost distins cu titlul de cavaler al Ordinului Meritul Cultural. În prezent, este titular al rubricilor săptămânale De-clic(k)/Atelier deschis (Observator cultural), Evul Media (www.liternet.ro) și al rubricii zilnice de cultură urbanistică Unde ne oprim în București (Radio România Cultural); colaborator permanent al revistei Arhitext și, ocazional, al revistei Sinteza. A publicat poezie: Manualul autorului, Arta consumului, Poemul cu latura de un metru, Pantaloni și cămașă, Opera poetică; eseuri: Grame [fragmentarium], Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea (1991–1997), Inconstrucția. Pentru o arhitectură etică, Linia de producție: lucrând cu arta și traduceri. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele de poezie Poemul cu latura de un metru și Arta consumului (1997), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerile Charles Baudelaire – Inima mea dezvăluită și Henri Bergson – Energia spirituală (2003), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

1958 – S-a născut Teodor Vescu

5 iulie 1958, Curtea de Argeș

Pictor, membru titlar al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1990. A absolvit Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, promoția 1982. A debutat în 1984 cu pictură-grafică la Galeria Hanul cu Tei, București. A avut apoi expoziții personale în București, Geneva (Elveția), Curtea de Argeș, Lanvollon (Franța), Nairobi (Kenia), Cluj-Napoca etc. A fost distins cu Diploma de creație acordată de C. Arnal (revista Pif, Franța), la concursul internațional de benzi desenate (1973), Diploma de onoare cu prilejul aniversării a 125/130 de ani de la înființarea Cercului Militar Național (2001/2006), menționat în enciclopedia personalităților contemporane Who’s who in the Balkans (1997) etc. Galerie 

1975 – S-a născut Cornel Dobre

5 iulie 1975, București

Fotbalist care joacă în postul de fundaș. A jucat la Steaua Mizil, Rocar București, Dinamo București – a debutat în Divizia A în meciul Dinamo București – Steaua București (1997), Universitatea Craiova, Astra Ploiești, Oțelul Galați, FC Argeș Pitești, Juventus 1992. În 2011 s-a retras de pe teren fiind în prezent antrenor.

1994 – A încetat din viață Constantin N. Arseni (3 februarie 1912, Dolhasca, Suceava – 5 iulie 1994, București)

Medic neurochirurg, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicină din București; discipol și continuator al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești; membru titular al Academiei Române

1996 – A încetat din viață Tompa Miklós (28 decembrie 1910, Odorheiu Secuiesc – 5 iulie 1996, Târgu Mureș)

Regizor de teatru; unul dintre fondatorii Teatrului Secuiesc din Tîrgu-Mureș

1997 – A încetat din viață Ioan Alexandrescu (23 octombrie 1912, Bacău – 5 iulie 1997, București)

Compozitor, profesor și dirijor de cor; a compus muzică simfonică, de cameră, de teatru și corală

1999 – A încetat din viață Liviu Petrescu (17 decembrie 1941, Râmnicu Sărat, Buzău – 5 iulie 1999, Cluj-Napoca)

Critic, istoric literar și eseist; profesor de Literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj; director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” Cluj

2003 – Consulatul General al României la Sankt Petersburg

Inaugurarea oficială a Consulatului General al României la Sankt Petersburg, Federația Rusă a avut loc la 5 iulie 2003.

2006 – Conferința internațională Ziua Agențiilor de Presă

A fost organizată, pentru prima dată în România, Conferința internațională Ziua Agențiilor de Presă. Agenția de știri a Radioului național, RADOR, în parteneriat cu revista Săptamâna Financiară, a realizat prima ediție a manifestării, cu tema Agențiile de presă în fața unei decizii capitale: tabloidizare sau specializare?. Ultima ediție a avut loc în luna iunie 2011.

2007 – A încetat din viață Jean Grosu (31 decembrie 1919, Botoșani – 5 iulie 2007)

Traducător din literaturile cehă, slovacă și elvețiană, publicist; printre traduceri fiind numeroase piese de teatru, a realizat dramatizări și adaptări radiofonice

2009 – A încetat din viață Mihai Iacob (Mihail Marcian Jacob; 11 mai 1933, Orăștie, Hunedoara – 5 iulie 2009, Los Angeles, SUA)

Regizor de film și scenarist, stabilit în Statele Unite ale Americii din 1972

2010 – A încetat din viață Geavit Musa (23 decembrie 1931, Palazu Mare, Constanța – 5 iulie 2010)

Fizician român de origine turcă; profesor la Facultatea de Fizică a Universității București și cea a Universității Constanța; director general al Institutul de Fizică Atomică; membru corespondent al Academiei Române

2019 – A încetat din viață Alexandru Miran (Mircea Alexandru Pop; 1 octombrie 1926, Deda, Mureș – 5 iulie 2019)

Medic pediatru, poet, traducător din greacă (integrala pieselor lui Eschil și Euripide; Aristofan)

 

Ziua națională a Curajului

A fi curajos nu înseamnă să nu îți fie frică, ci a acționa în ciuda fricii prezente. În dicționar, curajul este definit ca „forța morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile și dificultățile de orice fel”, „tărie de caracter”, „pasiune pentru a întreprinde ceva”.

 

2022 – A încetat din viață Lucian Bureriu (Erwin Lucian Bureriu; 22 noiembrie 1942, Lugoj, Timiș – 5 iulie 2022)

Poet, prozator, eseist, jurnalist, membru în Uniunea Scriitorilor din România, în Uniunea Ziariștilor, în Uniunea Internațională a Ziariștilor (cu sediul la Praga) și în Clubul Presei Transatlantice

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită