6 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima mențiune documentară a Episcopiei Rădăuților – Biserica Bogdana

 

1413 – Prima mențiune documentară a Episcopiei Rădăuților

Reședința episcopală se afla în Biserica Sfîntul Nicolae, prima construcție religioasa de piatră din Moldova păstrată în forma ei originală, ctitorită în jurul anilor 1360 de voievodul Bogdan I (1359–1365), drept mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru izbînda în luptele pentru constituirea statului liber și independent Moldova. Voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „satul Coțmanu Mare cu toate cătunele ce țin de el” mătușei sale Anastasia; după moartea ei, satul și cătunele sale a trecut în stăpânirea episcopiei (care era la acea vreme doar mănăstire) de la Rădăuți, care va primi jurisdicție deplină asupra locuitorilor.

1437 – Răscoala de la Bobâlna – Înțelegerea de la Conventul de la Cluj–Mănăștur

Atacați pe dealul Bobâlna la sfârșitul lui iunie, țăranii răsculați au ieșit victorioși, folosind avantajul terenului și superioritatea numerică. Astfel, la 6 iulie, reprezentanți ai celor două părți aflate în conflict au încheiat prima înțelegere între răsculați și nobili în timpul răscoalei de la Bobâlna, când Conventul de la Biserica Calvaria din Cluj–Mănăștur a adeverit înțelegerea dintre nobili și reprezentanții răsculaților.

Printre prevederile acelei înțelegeri figurează următoarele: 1. nimeni nu va mai bate sau ucide vreun țăran, fără judecată; 2. se va îngădui mutarea iobagilor de pe o moșie pe alta, după ce-și vor fi plătit datoriile; 3. nu se va mai lua dijma din produse, nici din animale; 4. iobagii vor avea libertatea de a-și lăsa moștenire averea etc; 5. censul va fi de numai 10 dinari, pe lângă darurile de Crăciun și Paști și lucru de o singură zi pe an la coasă sau la secere; se va da numai un pui, o câblă de ovăz și câteva turte etc. Răsculații au mai obținut posibilitatea de a se întâlni anual într-o adunare a reprezentanților satelor și târgurilor, unde erau reprezentați de câte „doi bătrâni mai înțelepți și mai vrednici de crezare”, având drept principal obiectiv cercetarea respectării clauzelor acestei înțelegeri. Documentul a rămas pentru eternitate un vis de libertate al locuitorilor români și maghiari din Transilvania acelor secole întunecate ale Evului Mediu.

1484 – A început asediul asupra cetății Chilia Nouă

Cetatea a fost ridicată de Ștefan cel Mare, în 1479, pe malul stâng al brațului Chilia al Dunării. În timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova (iunie–august 1484), cu efective de peste 60.000 de soldați, a fost asediată Cetatea Chilia Nouă (6–14 iulie), apărată de 400 moldoveni conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim. După opt zile cetatea a fost cucerită de invadatori și a devenit raia turcească.

1585 – Prima atestare documentară a localității Mizil

Localitatea a fost atestată documentar prima dată sub numele Eșteu într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la 6 iulie 1585. Din acest document reiese că așezarea avea vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianții de chilimuri și scoarțe.

1600 – Mihai Viteazul a semnat cu titlul „domn al țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”

În mai 1600, Mihai Viteazul l-a alungat de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingîndu-l la Bacău, și a realizat astfel, prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod (pentru prima dată, într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Munteniei, Ardealului și a toată țara Moldovei“. Acest hrisov a confirmat documentar, prima unire politică a celor trei țări române. „De la 1600, nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie tragică”, scria Nicolae Iorga despre Mihai Viteazul.

Mihai Viteazul și refacerea unității dacice

1844 – S-a născut I.A. Lapedatu

Ioan Alexandru; 6 iulie 1844, Colun, Sibiu – 6 aprilie 1878, Brașov

Poet, prozator și publicist transilvănean, reputat profesor de limbi clasice. A obținut o bursă a societății Transilvania, fiind unul dintre primii studenți ardeleni care a studiat la Paris (1868–1870). A devenit Doctor în Litere și Filosofie, în 1871, la Bruxelles. A fost profesor de Limbi clasice la Liceul Ortodox din Brașov. În 1877, la Sibiu, a editat împreună cu Visarion Roman Albina Carpaților, foaie beletristică, științifică și literară. A publicat poezii, narațiuni istorice, piese de teatru, basme în revistele Familia, Orientul latin, Albina Carpaților, Traian etc. Din scrierile sale: Încercări în literatură, Nuvele istorice.

1920 – S-a născut Dragoș Vicol

6 iulie 1920, Cacica, Suceava – 22 decembrie 1981, București

Poet, prozator și dramaturg. A fost încorporat în 1941 la Școala de ofițeri de rezervă de infanterie din Ploiești, fiind însă exmatriculat, în urma refuzului de a pleca în Germania la o școală de ofițeri activi, și trimis pe front. A luptat pe frontul antisovietic până în 1943, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1944 a reintrat la o școală militară de ofițeri de rezervă, fiind trimis, după absolvire, pe frontul antihitlerist până în iunie 1945. După demobilizare, a reluat studiile juridice pe care le-a absolvit la Iași în 1947. A fost implicat încă din anii studenției în activitatea UTC și a organizațiilor aflate sub influența PCR, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. A devenit ziarist de partid și activist cultural, fiind redactor la cotidianul Zori noi din Suceava și lucrând apoi la revistele Săteanca, Femeia, Luceafărul, Apărarea patriei, Viața militară și la redacția publicațiilor pentru străinătate. A debutat în 1939 (pe când era încă elev) cu proza poematică Iarna rădăuțeană în revista Suceava, iar editorial în 1940 cu volumul de versuri Muguri. A devenit un scriitor extrem de prolific după război, publicând volume de versuri: Reportaj liric, Poem în marș, Ctitorie în albastru, Voievod de stea, Poemele de-acasă, Arboroasa, Poeme sub drapel, volume de povestiri: Roiul de aur, Huțulca, La poalele Ceahlăului, Drumuri ostășești, Cicatricea, Dinamica, Poveștile pădurii, Dincolo de azur, Bătrânul și livada, Cerbul singuratic, romane: Valea Fierului, În munții de miezănoapte, Omul de la ora 13, Flăcări în Vest, Camera 210, Satul cu oameni frumoși, un scenariu de film: Râpa dracului, piese de teatru: A doua tinerețe, Cântec deasupra apelor, reportaje: Însemnări de călătorie prin Țara de Sus, În întâmpinarea soarelui, Buchet în august, Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter, versuri și proză pentru copii: A venit un pui de om…, O poveste cu povești.

1923 – S-a născut Constantin Bălăceanu-Stolnici

6 iulie 1923, București

Medic neurolog, om de cultură și om politic liberal, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Academiei de Științe Medicale din România. Între anii 1941–1947, a urmat cursurile Facultății de Medicină din București, obținând în 1948 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar. În 1967 a fost confirmat Doctor în Științe Medicale de către IMF-București și Ministerul Învățământului. A fost profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului nervos la București, profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universidad Internacional Menéndez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franța). În 24 aprilie 2007, ziarul Cotidianul a dezvăluit faptul că Bălăceanu-Stolnici a fost informator al Securității începând cu anul 1974, având numele de cod „Laurențiu”.

1927 – S-a născut Andreas Porfetye

6 iulie 1927, Zădăreni, Arad – 8. August 2011, Düsseldorf

Compozitor român, stabilit în Germania după 1980. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din București. A fost redactor la revista Muzica, lector la Conservatorul din București, fiind distins cu premiul Academiei Române, Ordinul Meritul Cultural cls. IV, premiul UCMR. A compus muzică de teatru: Vulpea și strugurii, muzică vocal-simfonică: In memoriam Mihail Sadoveanu, muzică simfonică: Simfonia-Serenata, muzică de cameră: Fantezia pentru orgă, Muzică vocală: Abend, Ediții critice: Deutsches Liedgut aus dem Banat, Siebenbürgen und den Sathmarer Land.

1928 – S-a născut Angela Chiuaru

6 iulie 1928, București – 5 martie 2012, București

Actriță de teatru și film, constant cap de afiș în perioada de pionierat a cinematografiei noastre. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1950. A debutat în filmul Răsună valea pe când era studentă. A jucat o lungă perioadă la Teatrul de Comedie din București, în numeroase piese de teatru. Printre filmele în care a jucat sunt Directorul nostru, Viața nu iartă, Secretul cifrului, Ciprian Porumbescu, Deux ans de vacances, Nu filmăm să ne-amuzăm. În paralel, a publicat versuri, a scris piesa de teatru Sora Luceafărului, a avut o rubrică permanentă în revista umoristică Urzica.

Viața nu iartă (1957)

1933 – S-a născut Aurel Cornea

6 iulie 1933, Veneția de Jos, Făgăraș/Brașov – 3 septembrie 2005

Matematician, specializat în analiză și în principal teoria potențialului. A urmat școala în Budapesta și, în urma unui accident suferit la un experiment de Chimie, și-a pierdut vederea la 15 ani, dar pasiunea pentru matematică, munca și voința l-au ajutat să ajungă un mare matematician, apreciat atât în România, cât și în străinătate. A studiat matematica la Universitatea din București, unde a obținut licența și doctoratul și unde a predat din 1955 până în 1978, apoi a lucrat la Institutul de Matematică al Academiei de Științe din România. A plecat definitiv din țară în august 1978, profitând de participarea la Congresul Internațional de Matematică de la Helsinki și la Seminarul Romano-Finlandez din Joensuu. A fost profesor-invitat la McGill University, la Universitatea din Montreal și la Universitatea din Illinois la Urbana-Champaign, iar apoi profesor la Universitatea din Frankfurt. Din 1980 a fost profesor de matematică la Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt. S-a retras în 1999. După pensionare a ținut trei ani cursuri de Teoria potențialului la Universitatea din București în cadrul unui program finanțat de Republica Federală Germană. A murit într-un accident de automobil.

1937 – S-a născut Teofil Bălaj

6 iulie 1937, Sfântu Gheorghe – 26 iunie 2001, București

Poet și eseist. Ca elev, a debutat, foarte precoce, în presă (în 1949, la doisprezece ani), cu o poezie în revista Pionierul. A urmat Facultatea de Filologie, Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția Română-Istorie, absolvind în 1959. Din 1958, încă student, a intrat corector la ziarul Făclia din Cluj, iar în 1959 a devenit șef al secției culturale la același ziar. Din 1961, a fost funcționar în Ministerul Afacerilor Externe. În 1963 a obținut, prin concurs, gradul diplomatic de atașat; a devenit diplomat de carieră, cu însărcinări privind domeniul cultural. A fost atașat cultural al Ambasadei României la Paris. Debutul editorial, ca poet, a avut loc în 1968, cu volumul Fructul oprit. Din opera sa literară: Schimbarea la față, Autografe pariziene, România se prezintă, Franța, Inima cuvintelor, Carte de citire, Cântec de mai, Secunda câștigată.

1939 – S-a născut Voicu Bugariu

6 iulie 1939, Vâlcele, Covasna

Prozator și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1973. Și-a luat Doctoratul în Filologie la Universitatea din Iași cu o teză despre opera lui Marin Preda. A fost redactor la revista Astra (Brașov), apoi redactor la revista Luceafărul (București), corespondent la București al postului de radio Deutsche Welle din Köln. A susținut o rubrică bisăptămânală în ziarul Monitorul Expres din Brașov (1999–2006), apoi o rubrică în revista lunară Astra din Brașov (2008–2009). A publicat romane: Dispariția unui contabil, Balaban și statuia, Literații se amuzau, Curajul, Platforma; romane SF: Sfera, Zeul Plictiselii, Animalul de beton, Visul lui Stephen King, Jocul zeilor; povestiri: Mozart și moartea etc.

1940 – Incidentul armat de la Putna

În contextul evacuării și cedării oficiale a Basarabiei și a Bucovinei de Nord către statul sovietic, în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, trupele sovietice de ocupație nu au respectat noua linie de frontieră impusă tot de ei, depășind-o și înaintând în adâncimea teritoriului – cum s-a întîmplat și în zona Mănăstirii Putna la data de 6 iulie 1940. A fost o acțiune militară desfășurată în zona Mănăstirii Putna de către Grupul de Cavalerie 25 Cercetare din Divizia 25 Infanterie și de Compania de Cercetare a Regimentului 48 Infanterie, aflate sub comanda căpitanului Ioan Tobă, împotriva unei subunități sovietice care depășise linia de demarcație impusă Regatului României, cu intenția de a include teritoriul aferent lăcașului de cult în teritoriul RSS Ucrainene. Intrarea militarilor Armatei Roșii pe teritoriul aflat la sud de linia noii granițe sovieto-române a primit o ripostă militară individuală, dezavuată ulterior oficial de autoritățile române. Maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, și-a asumat o răspundere pe care nici comandanții regimentului și diviziei, ministrul de război, guvernul și regele nu au îndrăznit să și-o asume. Aflat în ariergardă, a lăsat regimentul să-și continue rușinoasa retragere și, cu de la sine putere, a ordonat ofițerilor batalionului său: „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeți la unități, organizați-vă poziții de apărare și, dacă rușii mai înaintează un pas, din ordinul meu și pe a mea răspundere, deschideți focul!” Astfel, înaintarea Armatei Roșii a fost oprită cu foc pe aliniamentul care a devenit, în Nord, granița României, „aliniamentul Valeriu Carp”. Incidentul odată produs, amenințând să se transforme în scandal internațional, rușii au trebuit să cedeze. Un ofițer oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor și capilor armatei, stabilind o frontieră.

1940 – S-a născut Nicolae Hâncu

Nicolae Dragoș Hâncu; 6 iulie 1940, Blaj

Medic nutriționist, profesor și eseist; membru de onoare (din 2011) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Medicină Generală a IMF Cluj în 1963, a devenit Doctor în Medicină în 1971. Este medic primar în specialitatea Diabet Zaharat, Nutritie, Boli Metabolice din 1988. Între 1995–2009 a fost șeful catedrei de diabet, boli de nutriție și metabolism din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj. Este autor și co-autor a peste 300 lucrări științifice publicate în țară și peste hotare, 19 monografii sau tratate, colaborator la 16 cărți. Este membru titular al Academiei de Științe Medicale, președinte de Onoare al Federației Române de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice (din 2010), a fost președinte al Federației Române de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice (2001–2010), președinte al Asociației Române pentru Studiul Obezității (1997–2007), președinte al Societății Romane de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice (1999–2001), preșdinte al Comisiei de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice a Ministerului Sănătății (1997–2006).

1940 – S-a născut Horia Vasilescu

6 iulie 1940, Caransebeș, Caraș-Severin

Prozator, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. A studiat la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, urmând studii postuniversitare la Torino în perioada 1967–1968. A colaborat la: Luceafărul, Făclia, Flamura, Magazin istoric, Orizont, Scrisul bănățean, Semenicul, Tribuna etc. Volume publicate: Zidul. 13 povestiri, Verigile etc.

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică

S-au purtat lupte puternice în zona conacului Rateș, asaltul asupra Hotinului a început la ora 18:00, iar la 19:30 Batalionul 16 a fost puternic atacat dinspre Rucșin. A intervenit Batalionul 9 Vânători de Munte și a restabilit situația. Astfel, la ora 20:00, Batalionul 16 a intrat în partea de sud a pădurii Hotin, urmat aproape de Batalionul 9. Detașamentul „Ciubotariu” a înaintat până pe Dealul Imașului, unde a surprins o coloană sovietică în retragere. În timpul nopții, pozițiile detașamentului au fost puternic atacate de infanterie sprijinită de tancuri, dar a rezistat, blocând o eventuală cale de repliere spre sud-est. Divizia de Gardă a atacat cu Regimentul 6 Infanterie Gardă și a reușit să învingă rezistența sovietică din fața ei și până seara să ocupe Dealul Cania, stabilind un cap de pod solid. Pierderile regimentului au fost însă destul de mari: 32 morți, 158 răniți și 7 dispăruți.

1943 – S-a născut Dorin Anastasiu

6 iulie 1943, Craiova – 18 septembrie 2021

Interpret de muzică ușoară și actor. A urmat Școala de Coregrafie, Facultatea de instalații, Școala Populară de Artă. În 1966 a obținut premiul I la Festivalul național studențesc, în 1967 a debutat la radio, iar anul următor, la TVR. A fost redactor, profesor și prezentator la emisiuni de succes de televiziune. A colaborat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, Teatrul „Ion Vasilescu”, Estrada Armatei, Teatrul „Al. Davila” din Pitești. A fost în turnee peste graniță, în Polonia, Mongolia, URSS, Germania, Tunisia, Austria, Spania și în Israel. A jucat în câteva filme artistice de lung metraj și a dublat frecvent vocea unor personaje în filmele de desene animate.

Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte

1944 – S-a născut George Alboiu

6 iulie 1944, Roseți, Ialomița

Poet. A urmat cursurile Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea din București (1963–1967). A fost redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor din România, la Almanahul literar al Asociației Scriitorilor din București, apoi consilier în cadrul Consiliului Național al Audiovizualului. A colaborat la mai multe publicații: Luceafărul, România literară, Viața românească, Convorbiri literare, Steaua, Tribuna, Amfiteatru etc. A debutat cu poeme în revista bucureșteană Luceafărul (1964), iar editorial cu volumul Câmpia eternă (1968), urmat de: Cel pierdut, Edenul de piatră, Drumul sufletelor, Joc în patru (poezii pentru copii), Gloria lacrimei, Cumplita apoteoză, Stâlpi, Poeme, Poemele câmpiei, Aventura continuă, Metoda șoimului, Turnir, Roata lumii. Este și autorul unor cărți de critică, precum Un poet printre critici (1979), a alcătuit o Antologie a poeților tineri (1982) și este, la rândul său, prezent în mai multe antologii de poeți români contemporani, tradus în limbile italiană, franceză, turcă, greacă. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979) pentru volumul Poemele câmpiei.

1945 – Suveranul Mihai I al României a fost decorat cu ordinul Victoria cu diamante

I.V. Stalin a semnat Decretul Prezidiului Suprem al URSS, prin care Regele Mihai I a primit cea mai înaltă distincție militară sovietică, pe care mareșalul Tolbuhin i-a înmânat-o regelui pe data de 19 iulie 1945. Ordinul Victoriei (Pobeda) a fost cea mai înaltă decorație militară a Uniunii Sovietice, și unul dintre cele mai rare ordine din lume. Ordinul a fost acordat pentru „o operațiune încununată de succes în cadrul unuia sau mai multor fronturi și care a avut ca rezultat o schimbare radicală a situației în favoarea Armatei Roșii”. Ordinul Pobeda a fost acordat doar de 20 de ori la 12 lideri sovietici și șase lideri străini.

1945 – S-a născut Doru Davidovici

6 iulie 1945, București – 20 aprilie 1989, Bărăganul, Brăila

Aviator militar, poet și prozator, scriitor de science-fiction, pasionat de paleoastronautică. Absolvent al Școlii Superioare de Ofițeri Activi de Aviație în anul 1967 cu gradul de locotenent și al Academiei Militare (1977–1979), a fost pilot, comandant de patrulă și de escadrilă în Aviația de vânătoare, inspector pentru aviația de vânătoare în Comandamentul Aviației Militare, instructor cu întrebuințarea în luptă a aviației. Din scrierile sale: Caii de la Voroneț, Insula nevăzută, Intrarea actorilor, Aripi de argint, Ridică-te și mergi, Dezmințire la Mit. A avut un sfârșit tragic – în al șaselea zbor din 20 aprilie 1989, avionul MIG-21 pe care-l pilota, împreună cu elevul său, locotenentul major Dumitru Petra, s-a prăbușit de la 1.000 de metri, din motive necunoscute, la revenirea dintr-un zbor de antrenament. Datorită cărților sale, a profesiei, dar și a modului în care a trecut în neființă, a fost deseori comparat cu Antoine de Saint-Exupéry.

1947 – S-a născut Gabriela Negreanu

Gabriela Vasilache; 6 iulie 1947, București – 22 octombrie 1995, București

Poetă, eseistă și redactor de editură. A absolvit în 1970 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. A fost redactor la Editura Albatros, în 1985 fiind înlăturată de la editură și mutată într-un post de funcționară. După decembrie 1989 a lucrat la Redacția Culturală a Televiziunii Române, fiind realizatoare a emisiunii Logos și ethos. Dintre volumele sale publicate: Paul Valery și modelul Leonardo (1978, debut), Decorul și prezența, Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (roman pentru copii), Elegii pentru sufletul înflorit, Jurnal. Eul peregrin, Partea omului, Viziune cu logofagi, Memoriile unui creier. S-a sinucis, aruncându-se de pe terasa blocului unde locuia.

1948 – S-a instituit regimul de colectare obligatorie a cotelor la cereale

După ce problema industriei a fost „rezolvată”, prin legi de naționalizare succesive, s-a trecut la agricultură, prin decretul nr. 121/6 iulie 1948 (înnoit în fiecare an, pentru a se adăuga și alte categorii de produse). Prin volumul lor și prin maniera de colectare, cotele obligatorii, „fonciirea”, menținute până în 1956, au construit un instrument foarte eficient pentru a „convinge țărănimea să-și predea pământul și inventarul pentru a intra în colectivă”.

 

Ziua victimelor stalinismului în Republica Moldova

Sunt comemorate victimele celui de-al doilea val de deportări din 1949, fiind zi de doliu național. În toate localitățile din țară drapelele de stat sunt coborâte în bernă. Potrivit Mitropoliei Moldovei, la ora 10.00, este ținut un minut de reculegere, iar în toate lăcașele sfinte vor fi trase clopotele și se va săvârși o slujbă de pomenire a celor trecuți la Domnul în urma deportărilor staliniste, dar și pentru cei care au pierit în închisorile comuniste.

1949 – Al doilea val de deportări ale românilor din Basarabia și Nordul Bucovinei

În zilele de 6 și 7 iulie, a avut loc cel de-al doilea și cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei, fiind apogeul terorii bolșevice, al deznaționalizării și colectivizării forțate. Operațiunea, denumită conspirativ IUG (Sud) a avut loc în baza Hotărârii strict secrete nr. 1290-467cc/6 aprilie 1949 a Biroului Politic al CC al PC: „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală și Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era însoțită de un act adițional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menționate să se facă pe vecie”, operațiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 2:00, și să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20:00. În fapt, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 persoane, cărora li s-au confiscat averile și li s-a interzis să-și ia cu ei bunuri materiale.

1951 – S-a născut Adrian Iorgulescu

6 iulie 1951, București

Compozitor, profesor universitar și om politic. A urmat studii universitare la Academia de Muzică București, Secția Compoziție, absolvind apoi un Master și cursuri de specializare la aceeași facultate și la Academia Santa-Cecilia din Roma. A obținut în anul 1990 titlul științific de Doctor în Muzicologie și Estetică muzicală. Din 1990 a fost profesor de Compoziție și forme muzicale în cadrul Universității Naționale de Muzică din București și conducător de doctorat în Compoziție și Muzicologie. A fost vicepreședinte, apoi președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A fost membru al Partidului Național Liberal, a îndeplinit funcția de ministru al Culturii și Cultelor. A compus simfonii, concerte instrumentale, muzică de operă, lucrări corale și muzică de film. A fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în anii 1979, 1981, 1982, 1987, 1989, premiul „George Enescu” al Academiei Române (1983) etc.

Adrian Iorgulescu – Divertisment pentru orchestră de coarde Orchestra Simfonică Națională a Companiei Teleradio Moldova, Dirijor Gheorghe Mustea

1953 – S-a născut Ion Barbu

6 iulie 1953, Petroșani

Caricaturist, profesor universitar, membru al Uniunii Artistilor Plastici din România. A colaborat cu caricaturi la Adevărul, România liberă, Evenimentul zilei, Ziua, Academia Cațavencu, Suplimentul de Cultură și Dilema Veche, dar și din străinătate: Szpilky (Polonia), Ludas Maty (Ungaria), Witty World (SUA), Stârșel, Apropos (Bulgaria), Hurriet, Mylliet, Cumhurriet (Turcia), The Romanian Morning Star (Canada), Alto Adige, La Repubblica (Italia) etc. Este profesor la Școala Superioară de Jurnalism din București, cursul Caricatura de Presă. A participat la peste 400 de expoziții din România și din străinătate și a câștigat aproximativ 50 de concursuri naționale și internaționale de caricatură. A organizat Salonul de Toamnă al Umorului din Petroșani (1976–1987) și Festivalul Om Rău din Petrila (2000–2005, 5 ediții și un parastas). A organizat primul festival de caricatură pe asfalt. A fost coautor (timp de 5 ani) al serialelor Caricaturiștii lumii (în Flacăra Rebus) și Cronica marilor festivaluri de caricatură (în Revista X). Dintre volumele de caricatură publicate: Tratat de rienologie, literatură și caricatură de sertar, Miorița, manual alternativ pentru toate clasele și Tratat de înjurături. Galerie de caricaturi 

1953 – S-a născut Anastasia Lazariuc

6 iulie 1953, Băcioi, Chișinău, RSS Moldovenească/Republica Moldova

Cântăreață de muzică pop, originară din Republica Moldova. A urmat Școala muzicală-profesională „Ștefan Neaga” din Chișinău, secția Dirijat–Coral. În 1982 a absolvit Institutul de Arte din Chișinău „Gavriil Musicescu”, facultatea Regie. S-a lansat cu piesele lui Ion Aldea-Teodorovici: Până la lacrimi mi-e dragă viața, Seara albastră, Fuga, fuga. În 1972, a devenit solista formației Sonor cu care a efectuat turnee prin Uniunea Sovietică, dar și în spațiul internațional. A fost solistă la Filarmonica din Cernăuți și la Radiodifuziunea din Chișinău. A susținut turnee în Statele Unite, India, Cambodgia, Belgia, Germania etc. A colaborat frecvent cu Televiziunea din Moscova și a înregistrat cu casa de discuri Melodia. A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova (1982). În octombrie 1989, a cântat pentru prima oară în România, în 1990, a susținut un recital la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia și din 1992 s-a stabilit în România unde a devenit cunoscută mai ales pentru duetele cu Mihai Constantinescu, cu care a avut și o idilă în acea perioadă. Din albumele sale: Primăvara, Cred în dragoste, La est și la vest de Prut, Cine poate ști, Nostalgie.

Și zilele se duc [arhiva TVR]

1956 – A încetat din viață Constantin Narly (30 mai 1896, Tecuci – 6 iulie 1956, București)

Profesor de Pedagogie la Universitățile din Iași, Cernăuți și București, scriitor, poet, prozator și publicist

1958 – S-a născut Adrian Alui-Gheorghe

6 iulie 1958, Topolița–Grumăzești, Neamț

Poet, prozator și publicist, membru (din 1990) și membru în Consiliul de Conducere (1996–2010) al Uniunii Scriitorilor din România. A fost operator chimist, miner în Valea Jiului, după care a urmat Facultatea de Filologie, secția Română–Latină a Universității „Al.I. Cuza”, din Iași (1983–1987). Încă din timpul facultății a fost profesor, apoi ziarist. A participat activ la evenimentele din decembrie 1989, a scris editorialul primului număr al ziarului Ceahlăul din 22 decembrie 1989, dar a refuzat titlul de revoluționar și avantajele sale. A devenit Doctor în Filologie în anul 2004, cu teza Tinerețe fără bătrînețe și sentimentul tragic al timpului. A fost consilier cultural, director al Complexului Muzeal Neamț, director al Direcției pentru Cultură a Județului Neamț, deputat. În prezent este profesor asociat la Facultatea de Muzică din Piatra-Neamț, filială a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și directorul Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu” Neamț. A debutat publicistic cu un grupaj de poeme în revista Cronica (1974), primă apariție editorială fiind volumul Ceremonii insidioase (1985). Este membru și vicepreședinte (2014–2016) al PEN-clubului din România. A primit Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (2001), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2000) și în grad de Ofițer (2010).

1963 – S-a născut Sorin Matei

6 iulie 1963, București

Atlet, săritor în înălțime. Este licenţiat al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti din 1992. A fost legitimat la Dinamo Bucureşti, CSM Universitatea Craiova, având  antrenori  pe Ion  Vieru,  Gheorghe  Teşu,  Elisabeta Stănescu și Nicolae Mărăşescu. A adunat trei prezențe la Jocurile Olimpice, patru la Campionatele Mondiale în aer liber, trei la cele indoor, tot atâtea la Europenele în aer liber și șase la competiția similară de sală. La Europenele de sală și-a adjudecat argintul (1992), și bronzul (1988). A numărat 16 recorduri naţionale, dintre care 11 în aer liber (2.22 m/1980, 2.27 m/1980, 2.28 m/1982, 2.30 m/1983, 2.31 m/1984, 2.32 m/1984, 2.34 m/1984, 2.35 m/1985, 2.36 m/1988, 2.37 m/1988, 2.40 m/1990) și cinci în sală (2.32 m/1984, 2.36 m/1988, 2.36 m/1992, 2.36 m/1992, 2.38 m/1995). Cu extrordinarul 2,40 m de la Bratislava, a stabilt cea mai bună performanță mondială a anului 1990, numărându-se printre primii cinci săritori ai lumii din toate timpurile. A fost președinte al Federației Române de Atletism (2007–2013).

1964 – A încetat din viață Ion Vinea (Ion Eugen Iovanachi; 17/30 aprilie 1895, Giurgiu – 6 iulie 1964, București)

Poet simbolist și suprarealist, prozator și traducător; apropiat mișcării literare de avangardă

1971 – Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice

Comitetul Executiv al Comitetului Central al PC.R. a adoptat și a dat publicității faimoasele Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Prezentate de șeful statului, Nicolae Ceaușescu și vădit inspirate din vizitele acestuia în China și în Coreea de Nord, propunerile au marcat sfârșitul perioadei de relativă liberalizare și începutul instalării treptate a unui regim neostalinist în România. Rezultatul acestei orientări a fost, mai ales în anii ’80 ai secolului al XX-lea, o izolare crescândă a culturii și științei noastre față de evoluțiile internaționale.

1979 – Institutul de Tracologie

A fost înființat în cadrul Universității București prin Decretul nr. 256/6 iulie 1979 privind înființarea Institutului de tracologie, publicat în Buletinul Oficial nr. 57/7 iulie 1979, cu scopul de a coordona unitar activitatea multidisciplinară în domeniul studiilor traco-geto-dacice. Primul director a fost Dumitru Berciu.

1979 – A încetat din viață George Lesnea (George Glod; 25 martie 1902, Iași – 6 iulie 1979, Iași)

Poet și traducător, a scris ode pentru Carol al II-lea, pentru Ion Antonescu, pentru industriașul Nicolae Malaxa, dar și pentru PCR și pentru Nicolae Ceaușescu

1982 – S-a născut Ionuț Rada

6 iulie 1982, Craiova

Fotbalist retras din activitate, care a jucat ca fundaș la Universitatea Craiova, Rapid București, Steaua București, Fidelis Andria. A avut 2 selecții la echipa națională de fotbal a României.

1989 – A încetat din viață Alexandru Pașcanu (3 mai 1920, București – 6 iulie 1989, București)

Compozitor, profesor universitar

1998 – A încetat din viață Arta Florescu (10 martie 1921, București – 6 iulie 1998, București)

Soprană și profesor universitar, artistă a poporului

2002 – A încetat din viață Theodor Drăgulescu (14 iulie 1932, București – 6 iulie 2002)

Compozitor și muzicolog; a compus muzică de teatru, vocal-simfonică, simfonică, de cameră, vocală

2008 – A încetat din viață Laurențiu Moldovan–Lențiu (9 aprilie 1933, Gherla, Cluj – 6 iulie 2008, Reșița, Caraș-Severin)

Pilot care a avut participări la toate genurile de curse: raliuri, viteză în coastă, viteză pe circuit

2012 – A doua suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României

La 6 iulie 2012, Parlamentul României a votat în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu cu 256 de voturi pentru și 114 împotrivă, în vederea organizării unui referendum care să decidă demiterea sa (sau nu) din funcție. Era pentru a doua oară când Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament, precedenta suspendare și referendumul având loc în 2007. După suspendare, până la referendumul care a avut loc la 29 iulie 2012, președintele Senatului, Crin Antonescu a devenit, conform Constituției, președinte interimar al României. În urma prezenței la referendum a 46,24% din populația cu drept de vot, rezultatul a fost invalidat deoarece nu s-a întrunit cvorumul necesar.

2018 – A încetat din viață Marina Procopie (8 iunie 1959, București – 6 iulie 2018)

Actriță de teatru și film, a jucat pe scenă la Teatrul de Nord din Satu Mare și Teatrul „Ion Creangă” din București

2019 – A încetat din viață Toma-George Maiorescu (Gheorghe Toma Mayer; 8 decembrie 1928, Reșița – 6 iulie 2019, București)

Poet, prozator, eseist, filosof, editor, publicist, traducător, profesor și militant ecologist; fondator și președinte al Mișcării Ecologiste din România; creatorul Ecosofiei

2020 – A încetat din viață Florin Faifer (14 aprilie 1943, Iași – 6 iulie 2020)

Istoric literar, critic literar, teatrolog și lexicograf; profesor-asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită