7 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima lege pentru protecția monumentelor naturii. Parcul Național Retezat – Lacul Tăul Porții

 

1540 – S-a născut Ioan Sigismund Zápolya

János Zsigmond Zápolya; 7 iulie 1540, Buda – 10 martie 1571, Alba Iulia

Rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. A fost proclamat rege al Ungariei în 1540, intrând în conflict direct cu suveranii habsburgi, în care au fost angrenați și otomanii. Până în anul 1570, Ioan Sigismund a domnit ca rege ales al Ungariei, sprijinit de Dieta Ungariei. În 1568, sub conducerea sa, Dieta de la Turda a emis Edictul de la Turda, declarația de toleranță religioasă față de confesiunile religioase recunoscute oficial în Transilvania: catolicismul, calvinismul, lutheranismul și unitarianismul. Religia românilor ortodocși nu a fost recunoscută deși românii erau majoritari. Prin Tratatul de la Speyer, încheiat la 16 august 1570 a renunțat la pretenția asupra coroanei Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul Maximilian al II-lea Rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.

1704 – Francisc Rákóczy al II-lea a fost ales Principe al Transilvaniei

La data de 7 iulie 1704 Dieta Transilvaniei, întrunită la Alba Iulia l-a proclamat pe Francisc Rákóczi al II-lea principe al Transilvaniei. Printre cei mai bogați oameni din Regatul Ungariei, Rákóczi și-a folosit averea pentru a ajuta cauza desființării uniunii personale cu casa de Habsburg. Între 1703–1711 a condus Răscoala Curuților împotriva dominației habsburgice. În scurt timp, în septembrie 1705, Dietă ungară, întrunită la Szécsény l-a proclamat și principe al Ungariei. Revolta antihabsburgică condusă de el a eșuat, autoritatea Casei de Habsburg în Transilvania și Ungaria fiind restabilită efectiv în anul 1711, prin Pacea de la Satu Mare.

1711 – A început Bătălia de la Stănilești

Confruntare otomano-rusă, pe Prut (7/18–11/22 iulie) cu urmări importante pentru Moldova și Țara Românească; ultima angajare antiotomană a Moldovei, Domnul Dimitrie Cantemir participând de partea rușilor.

La 30 iunie/11 iulie 1711, țarul pleca din Iași în fruntea unei armate de 38.000 de ruși și 6.000 de moldoveni, în întâmpinarea turcilor care trecuseră Dunărea pe la Oblucița. Raportul de forțe era în favoarea turcilor. Cronicarul Ion Neculce arăta că rușii și moldovenii erau „de toată oastea ca 50.000. Și ave și 52 de pușci [tunuri]. Și cât și era oaste, mai mult era bolnavă, flămândă și obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiedia tătarâlor, și ave 400 de pușci. Oaste hrănită și grijită bine”. În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreună cu trupele tătărăști venite să-i sprijine.

La Stănilești, pe malul Prutului, tabăra rusească a fost înconjurată de oștile otomane; se aflau într-o situație disperată, neavând provizii suficiente și nici posibilități de aprovizionare. Turcii au supus tabăra rușilor unui bombardament puternic. Timp de patru zile, rușii au reușit să reziste, și chiar să treacă la contraatac în după amiaza zilei de 10/21 iulie, având pierderi mari, inclusiv doi generali. Luptele s-a încheiat cu propunerea de pace prezentată vizirului de mesagerul țarului.

1770 – Bătălia de la Larga

La 7 iulie 1770, pe malurile râului Larga (raionul Cahul) a avut loc o încleștare între 65.000 de tătari din Crimeea (cavalerie) și 15.000 de otomani (infanterie) sub conducerea lui Kaplan Ghirei și 38.000 de ruși, conduși de feld-mareșalul Rumeanțev și detașamente de voluntari români, pe malurile râului Larga (afluent al Prutului, azi în Republica Moldova). A fost o victorie decisivă pentru ruși, care au capturat 33 de tunuri turcești și tabăra mare a inamicului.

1857 – Primele alegeri pentru Divanul ad-hoc din Moldova

Deciziile adoptate prin tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a celor șapte puteri europene (Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia), revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii etc. Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe.

Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni în Moldova. Partida unionistă avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni care doreau menținerea separării. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei, separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova la 19 iulie 1857. Din dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numărul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire să fie majoritar în Divan. Manevra a fost dejucată de soția caimacamului, Ecaterina Vogoride. De unde se vede că alegerile trucate au rădăcini vechi în istorie…

1870 – Societatea Generală de iluminare și încălzire prin gaz

La 26 martie 1868 Administrația Comunală București a dat iluminatul cu gaz aerian în concesiune inginerului Alfred Gottereau pentru instalarea uzinei de „gaz aerian” pe o perioadă de 40 de ani, după care revenea comunei. Această convenție a fost aprobată de către Consiliul Municipal în ședința de la 2/14 martie 1868 și ratificată prin Jurnalul Consiliului de Miniștri din 9/21 martie 1868. A fost autorizată funcționarea în București a Societății Generale de iluminare și încălzire prin gaz. Actele de concesiune ale iluminatului public și ale tramvaielor au fost publicate în Monitorul Oficial al Romîniei, nr. 147/ din 7/19 iulie 1870.

În luna noiembrie 1871 au fost aprinse pe câteva din cele mai importante străzi, primele felinare cu gaz aerian. Propriu-zis, festivitatea de inaugurare a introducerii iluminatului cu gaz aerian a avut loc la 31 octombrie 1871, cînd au fost puse în funcțiune un număr de 800 becuri.

1881 – S-a născut Emil W. Becker

Emil Wilhem August von Becker; 7 iulie 1881, București – 1952, București

Sculptor, arhitect și medalist român de origine germană, sculptorul Casei Regale a României. A urmat cursurile Școlii Germane evanghelice din București, a devenit apoi elev al maestrului Ion Georgescu, ulterior și-a continuat ucenicia un an în atelierul lui Luigi Buzzi și Brida din Milano, absolvind Școala de sculptură Breza din Milano (1902), apoi la Institutul Regal de Arte din München, unde a studiat scuptura și arhitectura, absolvind în 1906, cu un an mai devreme, fiind un student eminent, numele său fiind gravat pe placa de onoare a Institutului. A fost membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase și ulterior vicepreședinte al acestuia. Prima sa lucrare importantă a fost catapeteasma pentru pavilionul românesc de la Expoziția Universală de la Paris (1900). În 1921 a ridicat, împreună cu arhitectul Arghir Culina, monumentul Avântul Țării, în cinstea eroilor căzuți la datorie în campania din 1913, care se află și astăzi în Piața „Walter Mărăcineanu”. De-a lungul anilor, a creat numeroase lucrări spectaculoase: monumente publice, monumente funerare, statui, clădiri publice și private, cu sculpturi ornamentale, busturi, cavouri, grădini publice sau particulare, medalistică, numismatică, măști mortuare. Câteva opere de-ale sale: Cariatidele de la Universitatea București, Mormântul Ostașului Necunoscut din București, Clopotul încoronării de la Alba-Iulia, sculpturile din capelă și interiorul criptei la Mausoleul de la Mărășești, Monumentul soldaților căzuți în Primul Război Mondial din Rădăuți. A realizat peste 130 de lucrări, medalii și plachete pe teme istorice, culturale sau militare, fiind și membru al Societății Numismatice Române.

Imagini: Emil Wilhelm Becker [Wikimedia Commons]

1886 – S-a născut Ion Hartulary-Darclée

7 iulie 1886, Paris – 2 aprilie 1969, București

Dirijor și compozitor dodecafonist, singurul fiu al sopranei Haricleea Darclée și a lui Iorgu Hartulary. A studiat cu maeștri de seamă, ca André Gédalge, Xavier Leroux și Charles-Marie Widor.

A fost dirijor și regizor la Milano, s-a întors în țară în plină maturitate creatoare și a activat ca dirijor al Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii, timp de un sfert de veac, participând la alcătuirea și formarea artistică a orchestrei de studio. Între timp, a continuat să compună, fiind autor de opere și operete: Amorul mascat, Capriciu antic, Amazoana, Miracolul cameliilor, Zig-Zag, Operetta, Margery, muzică vocal-simfonică: poemul Visul lui Bălcescu, simfonii: Vârful cu dor, suita Picturi de Grigorescu.

Amorul mascat Intrarea lui Kelly, Solistă Anfisa Fugaru

1906 – S-a născut Gheorghe Mihoc

7 iulie 1906, Brăila – 25 decembrie 1981, București

Matematician și statistician, membru corespondent (din 1938) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat studii superioare la Universitatea din București – Facultatea de Științe (licențiat în Matematică în 1928), a obținut titlul de Doctor în Științe și Actuariale în 1930 la Universitatea din Roma. Întors în țară, i s-a oferit un post de profesor la Școala de Statistică, Actuariat și Calcul din București, școală înființată în același an și condusă de Octav Onicescu. A predat aici cursuri de Matematică actuară (1930–1948). În 1934, a obținut titlul de Doctor în Matematică de la Universitatea din București, cu teza Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice independente. Începând din 1937, a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi la Mecanică, apoi Algebră și Calculul probabilităților, a fost conferențiar de Matematici generale la Facultatea de Fizică-Chimie, profesor de Matematică financiară la Academia Comercială din București, șef de catedră al departamentului de Calculul probabilităților și Statistică matematică. A fost director general al Institutului Central de Statistică, decan al Facultății de Matematică-Fizică, prorector, apoi rector al Universității din București, director al Centrului de statistică al Academiei. Împreună cu Octav Onicescu a pus bazele Școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică. Lucrări: Curs de matematici actuariale, Elemente de calculul probabilităților, Lecții de statistică matematică, Matematici pentru economiști, Bazele matematice ale teoriei fiabilității.

1923 – S-a născut Liviu Ciulei

7 iulie 1923, București – 25 octombrie 2011, München, Germania

Regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar. A studiat Teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi Arhitectura (1949). A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa Animal Kingdom de Philip Barry; ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din București, (actualul Teatrul „Bulandra”), unde a debutat și ca regizor în 1957, punând în scenă Omul care aduce ploaia de Richard Nash.

A montat, printre altele: Cum vă place de Shakespeare Opera de trei parale de Bertolt Brecht, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Azilul de Noapte de Maxim Gorki, Leonce și Lena de Georg Büchner, Elisabeta I de Paul Foster. A fost director artistic al Teatrului „Bulandra” (1963–1974), sub conducerea sa, teatrul a devenit cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, fiind însă îndepărtat de cenzura comunistă. A fost urmărit și denunțat la Securitate de către Ion Besoiu și a avut reclamații făcute de către Radu Beligan. A părăsit România în 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis (SUA), profesor de teatru la Columbia University și New York University în New York City. Întors în țară după 1989, a devenit Director de Onoare al Teatrului „Bulandra”, regizând o serie de piese celebre. A realizat scenografia a 125 de spectacole, a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului „Bulandra”, precum și a altor teatre, ca sălile Studio ale teatrelor din Târgu Mureș și Pitești. A fost căsătorit cu marea actriță Clody Bertola, cu scenografa Ioana Gǎrdescu și cu jurnalista Helga Reiter. A regizat filme: Pădurea spânzuraților (Premiul pentru regie, Cannes 1965), Valurile Dunării, a realizat scenografia pentru Mitrea Cocor, Pasărea furtunii; și a fost actor în Pădurea spânzuraților, Valurile Dunării, Un august în flăcări, Falansterul.

Pădurea spânzuraților (1965) • Regia Liviu Ciulei. Cu: Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ștefan Ciobotărașu, György Kovács, Ana Széles, Gina Patrichi, Emil Botta, Ion Caramitru, Mihai Mereuță, Gheorghe Cozorici, Angela Moldovan, Mariana Mihuț

1923 – S-a născut Constantin Lucaci

7 iulie 1923, Bocșa Română, Caraș Severin – 20 iulie 2014

Sculptor, profesor universitar. A studiat desenul și arta modelajului cu pictorul Tiberiu Bottlik și a urmat Academia Liberă de Artă Guguianu din București, avându-i profesori pe Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu și Corneliu Medrea (1945–1948), Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, din București, Academia de Belle Arti Pietro Vannucci, Perugia, Italia. Sudent fiind, a realizat și expus la Salonul Oficial din București Înotătorul.

A fost cunoscut mai ales pentru sculpturile monumentale în piatră și oțel, respectiv pentru diferite ansambluri monumentale combinate, inclusiv al acelora de tipul fântânilor cinetice monumentale. Operele sale monumentale se găsesc în diferite orașe ale României, cele mai notabile în București, Constanța, Brăila, Drobeta-Turnu Severin și Reșița, iar alte sculpturi ale sale se găsesc în numeroase muzee din țară. În anul 2007 s-a inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci”, aflat sub egida Vaticanului, care se află în Sanctuarul San Francesco di Paola, Calabria, Italia. Începând cu 1993 a fost profesor al departamentului de sculptură al Academiei de Arte Frumoase din Cluj. A fost laureat al Premiului „Herder” (1984). În 2012 a fost inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci” din orașul Bocșa, localitatea natală a maestrului, care expune un număr de 17 sculpturi din oțel inoxidabil donate orașului Bocșa.

Imagini: Sculptorul Constantin Lucaci – Expoziție sui generis la Teatrul Național București 2016 [Artindex]

1923 – A încetat din viață Guilelm Șorban (2 februarie 1876 – 7 iulie 1923)

Compozitor și pianist, devenit celebru pentru melodiile poeziilor Pe lângă plopii fără soț și Mai am un singur dor de Mihai Eminescu.

1925 – S-a născut Paul Solacolu

7 iulie 1925, Slatina – 2012

Inginer hidrotehnician, specialist în gospodărirea apelor. A urmat Facultatea de Construcții din cadrul Școlii Politehnice. A absolvit în 1948 secția Construcții hidrotehnice. În 1949 s-a angajat la Sectorul de Studii și Proiectare (SSP) din cadrul Direcției Canalului Dunăre-Marea Neagră (DGC);nu și-a schimbat niciodată locul de muncă, însă, în timpul carierei sale, a fost transferat prin reorganizarea institutelor de proiectare la care a lucrat. S-a ocupat în special de problemele de amenajare a bazinului hidrografic Argeș pe care le-a coordonat timp de peste trei decenii. A proiectat, de asemenea, numeroase lucrări hidrotehnice ca: amenajarea bazinului superior al Dâmboviței, amenajări de gospodărire a apelor în zona Capitalei, amenajarea Dâmboviței în București, proiectul Canalului navigabil București-Dunăre, planul de amenajare a bazinului Crișurilor etc.

1928 – S-a născut Aurel Mihailopol

7 iulie 1928, Constanța – 5 decembrie 1982, București

Artist fotograf, considerat unul dintre cei mai talentați fotografi din anii regimului socialist în România. Era cunoscut și cu porecla „Fotograful desculț”, primită pentru nonconformismul său. A lucrat mulți ani la revista Flacăra, realizând reportaje alături de jurnalistul Tudor Octavian, apoi la revista Cinema. A fost distins cu mai multe premii internaționale de fotografie. Cele mai multe fotografii ale sale poartă titluri, la baza cărora se află de regulă o metaforă, inspirată din literatura română. A fost membru PCR, fiind exclus la momentul semnării apelului lui Paul Goma în 1977. A fost dat afară și de la locul de muncă, pe atunci revista Cinema. A făcut un cancer galopant, murind în șase luni. A fost căsătorit cu actrița Rodica Mandache, având împreună o fiică, regizoarea Diana Mihailopol.

Biografie, critică, imagini: Proprietarul norilor: Aurel Mihailopol, unul dintre cei mai mari fotografi români [Sud Est Forum https://sud-est-forum.ro/]

1928 – S-a născut Vasile-Mihai Popov

7 iulie 1928, Galați

Înginer și profesor, membru corespondent (din 1963; repus în drepturi la 3 iulie 1990) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, Secția Radiocomunicații din cadrul Institutului Politehnic din București în 1950. A fost, timp de câţiva ani, profesor la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din Capitală, cercetător la Institutul pentru Energie al Academiei Române de  Ştiinţă, for în care, ulterior, a îndeplinit şi funcţii de conducere. Cercetările sale din această perioadă au vizat modulaţia de frecvenţă şi oscilaţiile parametrice, la începutul anilor ’60, a conceput noţiunea de hiperstabilitate, volumul Hiperstabilitatea sistemelor automate, apărut în 1966, tradus în engleză şi franceză, fiind cel care l-a făcut cunoscut în întreaga lume. A realizat pentru prima oară instalații pentru tehnici de măsurare (Instrumentație pentru fluxul de neutroni (1956), Aparat de măsură a transferului bazat pe oscilograf (1957), dar și două calculatoare analogice MECAN-1 și MECAN-2. În 1968 a părăsit România, fiind visiting-professor la univeristăţile Berkeley şi Stanford, ulterior șef de catedră la Maryland College Park, iar din 1975 s-a alăturat departamentul de Matematică din Florida. Binecunoscut în SUA, pentru descoperirea unei metode de analiză a stabilităţii sistemelor dinamice neliniare (numită astăzi criteriul Popov), termeni precum „Criteriul frecvenţial de stabilitate absolută al lui Popov”, „Lema Kalman-Popov-Yakubovici-Anderson”, „Criteriul de controlabilitate Popov-Belevitch-Hautus” sau „Sisteme hiperstabile în sens Popov” circulă frecvent în literatura dedicată teoriei matematice a sistemelor, lucru ce demonstrează recunoaşterea contribuţiei remarcabile a savantului gălăţean în acest domeniu. Este autorul a numeroase lucrări, între care: Calculul hidraulic al conductelor forțate ale centralelor hidroelectrice, Teoria reactorului nuclear din punct de vedere al reglării reactorului, Criterii de stabilitate pentru sisteme de reglare neliniară bazată pe aplicarea transformării Laplace, Unitary treatment of various types of systems in stability theory, A frequency domain approach for finding the limit behavior of retarded differential equations, An index theorem with applications to the control of antagonistic systems etc. A primit titlul de Profesor Emerit (1993). S-a retras din actrivitate în 1993 şi locuieşte în prezent la Gainesville (Florida).

1929 – A intrat în vigoare Concordatul dintre Sfântul Scaun și România

Concordatul reglementa reorganizarea cultului catolic în România, în sensul unui acord între legile țării și legile canonice. Negocierile pentru textul final al Concordatului au început încă din 1920, fiind validat de Statul român la 12 iunie și de Vatican la 7 iulie 1929.

1930 – Legea pentru protecția monumentelor naturii

În cuprinsul primei legi privind protecția monumentelor naturii, Legea nr. 12/7 iulie 1930 pentru protecția monumentelor naturii, acestea sunt definite ca „toate teritoriile, vietățile și artefactele neistorice, ce merită a fi considerate pentru folosința obștească actuală și viitoare”. Pe baza legii a luat ființă Comisia Monumentelor Naturii, alcătuită din 6 specialiști, care avea drept scop inventarierea monumentelor naturii și conservarea lor. Au fost declarate prin lege, în Jurnalul Consiliului de Miniștri, primele monumente ale naturii în 1931: floarea de colț și nufărul termal și primul parc național, Parcul Național Retezat în 1935.
În perioada 1930–1943, comisia a pus sub rezervație 36 de teritorii din țară.

1936 – S-a născut Liviu Borlan

7 iulie 1936, Sanislău – 5 octombrie 1994, Baia Mare

Compozitor și dirijor. A urmat inițial Facultatea de Științe Juridice din Cluj (1954–1959). Studiile muzicale le-a început cu Ana Borlan, apoi cu Angela Perianu și Philomena Oșanu la Conservatorul Popular din Baia Mare, continuând la Conservatorul din Cluj (1959–1965), cu Sigismund Toduță, Vasile Herman, Cornel Țăranu, Traian Mârza etc. A fost dirijor de orchestră la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca și la Ansamblul Maramureșul din Baia Mare, profesor de Armonie, Contrapunct, Forme muzicale și Estetică la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Baia Mare, instructor principal la Centrul Județean de îndrumare a Creației Populare Maramureș. A condus diferite coruri de amatori din Maramureș, a realizat înregistrări și transmisii radiofonice și de televiziune, a susținut concerte-lecții, conferințe. A întreprins turnee artistice în Elveția și Franța. A publicat articole în revista Cântarea României. A compus muzică simfonică: Uvertura Sătmar 1000, Rapsodia someșeană, Serenada pentru vioară și orchestră de coarde; muzică de fanfară: Rapsodie, 5 Dansuri din Oaș; muzică de cameră: Monosonata pentru vioară și pian; muzică corală: Triptic coral maramureșean, Un veac de cântece românesc, Serenadă, De drag și de dor, Casa strămoșească, Cămara zânelor, Suita oltenească, Triptic la Țebea, Doina, Suita transilvană nr.1; cântece pentru copii: Întâia zi de școală, Mâine, când vom fi mari; muzică ușoară: Un cântec rătăcit, Ceas târziu.

Liviu Borlan – Cântec din Maramureș • Canticum Bucharest & Răzvan Rădos, Pian Mihai Murariu și Răzvan Apetrei

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – Eliberarea Hotinului și Lipnicului

Divizioanele 52 și 57 Artilerie Grea au redus la tăcere artileria inamică de pe malul stâng al Nistrului. La ora 14:00, Brigada 2 Munte a declanșat atacul și a eliminat ultimele rezistențe de pe Dealul Cetății și de la Otaci. Armata 3 a primit ordin să schimbe direcția de atac spre est.

Forțele Diviziei 1 Blindată a ajuns la frontiera din 1940, în dreptul orașului Moghilău, elemente ale Corpului de Cavalerie, comandat de generalul de divizie Mihail Racoviță, au ocupat localitatea Lipnic, pe Nistru. Brigada 6 Cavalerie a reușit să străbată 50 km în acea zi. Mai la sud înaintarea a decurs mai greu, Divizia 14 Infanterie, din Corpul 30 german, fiind oprită în fața orașului Bălți. Batalionul III/Regimentul 13 Dorobanți „Ștefan cel Mare” a atacat frontal satul Biliceni, Corpul 3 a primit misiunea să înainteze pe direcția Lăpușna–Hîncești–Chișinău. Batalionul III/Regimentului 1/2 Vânători de Gardă a atacat printr-o ploaie torențială, traversând pârâul Bălacea sub un puternic foc de artilerie și mitraliere și a avansat până la marginea vestică a Dealului Țiganca, între satele Țiganca și Stoenești. Divizia 21 Infanterie a trecut și restul infanteriei la est de Prut. Rezistența trupelor sovietice din zonă era foarte puternică, cauzând pierderi considerabile Corpului 5.

1943 – S-a născut Nicolae Noica

7 iulie 1943, Roșiorii de Vede, Teleorman

Inginer constructor, profesor universitar; director al Bibliotecii Academiei Române, fost ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului; membru de onoare (din 2019) al Academiei Române, nepot de frate al filosofului Constantin Noica. A urmat Școala Tehnică Sanitară, specialitatea Aparatură Röntgen apoi, din 1964, Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole a Institutului de Construcții din București. După absolvire, a fost inginer proiectant la Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini (1969–1978), unde a elaborat și coordonat proiecte ale unor obiective importante ale economiei naționale: Șantierul Naval Oltenița, Șantierul Naval Drobeta-Turnu Severin, Șantierul Naval Constanța, Șantierul Naval Mangalia, Uzina de vagoane Arad, Întreprinderea Mecanică Roman, Întreprinderea de Mașini Unelte București, ICPMUA București sau IPMP București. Ulterior, a fost responsabil cu calitatea la Trustul de Construcții Montaj și Reparații pentru Industria Chimică, inspector la Institutul Central de Cercetare Proiectare și Directivare în Construcții, inspector-șef de stat la Inspectoratul de Stat pentru Calitatea Construcțiilor. Din 1972 a devenit șef de lucrări asociat la catedra de Statică a Institutului de Construcții București, profesor asociat la Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole, titular al cursului de Istoria tehnicii construcțiilor, la catedra de Mecanică și statică. În plan politic, a fost deputat PNȚCD (1996–2000), ministru al Lucrărilor publice și Amenajării teritoriului (1996–1998; 1998–1999), în prezent membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică. A publicat numeroase lucrări de specialitate, dintre care: Tradiții românești în construcțiile de lucrări publice, Între istorie și actualitate. Politici de locuire în România, Emil Prager – un model, Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, Palatul Patriarhiei. Personalități și semnificații din istoria construcțiilor sale, Palatul Regal. Muzeul Național de Artă al României, Liviu Ciulley: un reper, Lucrări publice în vremea Regelui Ferdinand, Palatul Universității din București și personalități din lumea constructorilor, Ateneul Român și constructorii săi. A fost distins cu Ordinul Coroana României în Grad de Ofițer, Medalia Regele Mihai I, pentru Loialitate, Diploma Meritul Academic oferită de Academia Română, Medalia Sfântul Constantin și Elena oferită de Patriarhia Română, Diploma de Merit oferită de Academia Civică la împlinirea a 20 de ani de la înființarea Memorialului Sighet etc.

1947 – S-a născut Lidia Vianu

7 iulie 1947, București

Traducătoare, profesoară universitară. A urmat Facultatea de Engleză a Universității București. unde i-a avut profesori pe Leon Levițchi, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Gelu Ionescu, Vera Călin, Virgil Nemoianu. A absolvit facultatea în 1970 cu o lucrare de diplomă despre un autor pe care avea să-l traducă mai târziu: Joseph Conrad. Volumul lui de memorii The Mirror of the Sea, tradus în limba română, a fost unul dintre manuscrisele de sertar ale Lidiei Vianu din perioada comunistă. Un alt manuscris publicat abia după 1990 a fost Engleza cu Cheie, cartea care a lansat în toată România „Metoda Lidia Vianu” de predare a limbii engleze prin retroversiune gramaticală. Unul dintre motivele pentru care profesorii și elevii din toată țara folosesc această carte de mai bine de un sfert de veac este tocmai faptul că propozițiile nu se ocupă de tractoare, semănători, uzine fruntașe și de omul nou comunist! A fost profesoară la Catedra de Engleză a Universității din București, director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC). După căderea comunismului, a predat doi ani ca profesor Fulbright, la State University of New York și la Berkeley, California. Scrie critică literară legată în principal de literatura britanică modernistă și contemporană, traduce literatură română în engleză și poezie contemporană britanică în română, și a înființat Editura online a Universității din București, Contemporary Literature Press, care funcționează sub auspiciile Institutului Cultural Român, Uniunii Scriitorilor din România și ale British Council.

1951 – S-a născut Daniela Caurea

7 iulie 1951, Târgu Ocna, Bacău – 4 martie 1977, București

Poetă, profesoară și traducătoare. S-a făcut remarcată în revistele locale încă din timpul școlii, iar aparițiile sale în mai toate revistele literare ale momentului păreau să vină ca o urmare firească a preocupărilor ei. A absolvit liceul ca șefă de promoție, iar în 1970 a fost admisă la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția Latină-Greacă, de unde s-a transferat la secția Română-Engleză; din anul al II-lea s-a mutat la București, ca urmare a casătoriei cu poetul Ion Crânguleanu. A terminat studiile universitare în 1974, ca șefă de promoție. După absolvirea facultății s-a angajat în cadrul Academiei de Știinte Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, profesoară și traducătoare, fiind în paralel și profesoară la un liceu bucureștean. A murit în urma cutremurului din martie 1977. În timpul vieții, i-au fost publicate volumele Primejdii lirice și Cartea anotimpurilor, iar după dispariția sa prematură, au mai apărut alte două volume: Adalbert Ignotus și Văzduhul de cuvinte.

1951 – S-a născut Dan Ion Nasta

7 iule 1951, București

Poet, eseist și traducător. Este licențiat al Universității Paris IV–Sorbona (1974) și doctor al aceleiași universități. A devenit profesor în învățământul liceal din capitală. A debutat cu poezii în revista Amfiteatru (1967). A colaborat la România literară, Ramuri, Revue Roumaine, Jalons, Caiete critice, Revista de istorie și teorie literară, Cahiers roumains d’etudes litteraire etc. A debutat în volum cu eseul Saint-John Perse et la découverte de l’être (1980). A fost autorul volumelor de versuri Căderea zilei (1985) și Aici, nicăieri (1987). A tradus în franceză din poezia lui Ion Vinea și Emil Botta. A publicat antologia în limba franceza Jeunes poètes roumains (1985). A fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1982); Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pe 1985, pentru volumul de poezii Căderea zilei.

1951 – A încetat din viață Dimitrie Voinov (6 februarie 1867 – 7 iulie 1951)

Biolog, zoolog, histolog, citolog; fondatorul școlii românești de citologie; membru titular al Academiei Române.

1960 – S-a născut Peter Sragher

7 iulie 1960, București

Poet și traducător din germană, engleză și alte limbi străine, președintele Filialei București – Traduceri literare a Uniunii Scriitorilor din România (USR), membru al Consiliului USR și al Grazer Autorenversammlung din Austria. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității București, secția Germană–Engleză. A publicat volumele De ce m-ai făcut sărutul urii, Să facem un copil, De ce m-ai făcut Doamne / Por qué me hiciste Dios, Ascultă liniștea vorbind / Hear silence speaking, Dimineața sărută genunchiul Athenei etc. A realizat expoziții foto, iar în 2007 și 2008 a prezentat expoziția sa de fotografie alb-negru Lemn viu, lemn rupt, lemn mort în Prater și Lobau – Austria la Muzeul Municipiului București, la Reșița, Slobozia și la Café Tabiet București. Microexpoziția de fotografie a avut loc la Librăria Semn de carte din Reșița și la Green Hours, în 2010, la București.

1962 – S-a născut Viniciu Moroianu

7 iulie 1962, București

Muzician, pianist concertist, profesor universitar. A  manifestat de timpuriu preocupări pentru literatură și compoziție. A absolvit Liceul „George Enescu” la clasa Marta Paladi și Conservatorul din București (1985): Pian cu Gabriel Amiraș, Acompaniament cu Suzana Szorenyi. A urmat lecții de Armonie cu Doru Popovici și Pascal Bentoiu, precum și de Dirijat cu Constantin Bugeanu. În 1973 a obținut primul premiu național și a susținut primul recital. A debutat cu orchestra în 1976. Activitatea concertistică însumează peste 1.000 de apariții în recitaluri, muzică de cameră, solist cu orchestra. Repertoriul său vast, de la baroc la contemporani, include lucrări ample, prime audiții, trei integrale Beethoven, programe tematice de recital, concerte românești, seri de lied. A colaborat cu toate filarmonicile din România, precum și cu orchestre din Marea Britanie, Austria, Elveția, Republica Moldova, Bulgaria. A participat la festivaluri din Besancon, San Jose, Graz, Chișinău, Bratislava, București, Sighișoara. Este laureat al Concursurilor de la Paris (1979) și București („George Enescu”, 1991). A fost distins cu Premiul Criticii Muzicale (1981) și cu cel al fundației „Dinu Lipatti” (1992). A prezidat jurii naționale și a fost membru în jurii internaționale. A înregistrat pentru case de discuri din România și Grecia. La Casa Artelor „Dinu Lipatti” a realizat premiera discografică a  Integralei creației pentru pian de Lipatti (2022). Este Doctor în muzică  din 2005. Predă în Universitatea Națională de Muzică din București, Muzică de cameră și Pian. Dintre discipolii săi: Mihai Ritivoiu, Andrei Licareț, Ana Silvestru, Maria-Diana Petrache. Este membru în conducerea UNIMIR.

Beethoven – Sonata Nr. 17 în Re minor, Op. 31

1963 – Debutul Corului Madrigal

Corul Național de Cameră Madrigal a debutat la Festivalul Muzicii de Cameră de la Brașov. Înființat la 11 aprilie 1963, în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, la inițiativa dirijorului Marin Constantin, corul a fost gândit ca o formație camerală de tip renascentist, cu timpul dezvoltându-se prin redescoperirea comorilor muzicii bizantine și vechi românești, a colindelor, a lucrărilor de inspirație folclorică, a patrimoniului clasic autohton și contemporan. Din 1963, Corul Madrigal a susținut peste 4.000 de concerte, din care mai mult de 2.000 peste hotare. Activitatea maestrului Marin Constantin, a fost de asemenea, menționată în șapte dicționare internaționale de specialitate.

Paul Constantinescu – Stelele-n cer

1986 – A încetat din viață Mihai Tofan (8 noiembrie 1926 – 7 iulie 1986)

Pictor scenograf al Teatrului Național București; profesor de scenografie la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.

1987 – A încetat din viață Virgil Huzum (12 decembrie 1905 – 7 iulie 1987)

Farmacist, poet; membru al Societății Scriitorilor Români.

1988 – A încetat din viață Mihail Cruceanu (13 decembrie 1887 – 7 iulie 1988)

Poet simbolist și profesor universitar; autor de proză fantastică și evocări memorialistice; membru PCR din 1921.

1989 – A încetat din viață Horia Stamatu (9 septembrie 1912 – 7 iulie 1989)

Scriitor, poet, ziarist și eseist.

1991 – Înființarea Partidului Alianței Civice (PAC)

Alianța Civică a fost o organizație neguvernamentală, cu sediul la București, înființată la data de 7 noiembrie 1990, în scopul dezvoltării societății civile din România. Între anii 1990–1996 a jucat un rol important în democratizarea societății românești organizând numeroase acțiuni civice – seminarii, demonstrații etc. La primul Congres al Alianței Civice (5–7 iulie 1991), o parte din membrii Alianței Civice au constituit Partidul Alianța Civică (PAC), condus de criticul literar Nicolae Manolescu. Alianța Civică nu s-a asociat noului partid și a desemnat-o în fruntea sa pe Ana Blandiana. PAC și-a încetat activitatea la 28 martie 1998, când a fuzionat, prin absorbție, cu Partidul Național Liberal.

1993 – Prima ediție a Salonului Internațional Automobilistic al României

În perioada 7–11 iulie, a avut loc prima ediție a Salonului internațional automobilistic al României (București) – SIAB. Romaero Băneasa a găzduit această importantă expoziție anual, toamna, având o importanță din ce în ce mai mare. În 1997 salonul a primit statut internațional, devenind un punct de referință în lumea automobilistică, un eveniment major pentru industria auto din România.

Este singurul salon auto internațional, înregistrat în calendarul oficial al Organizației Internaționale a Constructorilor de Automobile (OICA).

 

Ziua Justiției 2024

Instituită în anul 1994, prin Hotărârea Guvernului României nr. 364/27 iunie 1994 privind instituirea Zilei justiției. Se organizează, anual, în prima duminica a lunii iulie, Ministerul Justiției și autoritățile administrației publice locale și județene urmând a acorda sprijin în organizarea și desfășurarea manifestărilor prilejuite de acest eveniment.

 

1998 – A încetat din viață Theodor Enescu (12 septembrie 1926 – 7 iulie 1998)

Scriitor, istoric și critic de artă; director al Institutului de Istorie a Artei din București și al Muzeului Național de Artă al României.

2000 – A încetat din viață Vinicius Grefiens (27 noiembrie 1916 – 7 iulie 2000)

Compozitor, profesor universitar; redactor muzical la Radiodifuziunea Română.

2004 – A încetat din viață Mihail Șerban (11 iunie 1930 – 7 iulie 2004)

Biochimist; profesor de biochimie la Facultatea de Medicină Veterinară din București; autor a peste 300 de lucrări științifice; membru al Academiei Române.

2008 – A încetat din viață Ada Brumaru (5 iulie 1930 – 7 iulie 2008)

Muzicolog, critic muzical și redactor muzical.

2009 – Vizita oficială în România a suveranilor Belgiei, regele Albert al II-lea și regina Paola

Într-o vizită de trei zile (7–9 iulie), Regele Albert al II-lea s-a întâlnit cu Președintele României, Traian Băsescu, cu președinții celor două Camere ale Parlamentului, precum și cu primul-ministru, a participat la Forumul Economic româno-belgian. Regina Paola a vizitat Muzeul Satului, iar în cea de-a treia zi a vizitei, suveranii Belgiei au vizitat orașele Sibiu și Cristian, oraș înfrățit cu orașul Leuven din Belgia.

2015 – A încetat din viață Ioan Tolan (7 iunie 1927– 7 iulie 2015)

Sculptor, autor a numeroase lucrări de artă monumentală; fondator al filialei UAP Arad și a Liceului de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad.

2015 – A încetat din viață Angela Ciochină (17 aprilie 1955 – 7 iulie 2015)

Solistă vocală de muzică ușoară, compozitoare și profesoară de canto.

2017 – A încetat din viață Giliola Motoi (Giliola Coconcea; 26 august 1969– 7 iulie 2017)

Actriță a Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București.

2018 – Accidentul aviatic de la Baza Aeriană Borcea

Un avion de vânătoare de tip MIG 21 Lancer s-a prăbușit la 7 iulie 2018 la un show aviatic la baza aeriană 86 Borcea (Călărași). La impactul cu solul s-au auzit două explozii, urmate de un incendiu.

Pilotul a murit, dar mai multe mărturii spun că a preferat să facă niște manevre suplimentare, în loc să se catapulteze, pentru a evita ca avionul să cadă peste oameni.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită