~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

 

„Nimic nu este o pierdere de timp dacă folosești experiența cu înțelepciune”

Auguste Rodin

François-Auguste-René Rodin; 12 noiembrie 1840, Paris, Franța – 17 noiembrie 1917, Meudon, Seine-et-Oise, Franța

 

Auguste Rodin a fost un sculptor, grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, considerat de unii critici cel mai mare portretist din istoria sculpturii.

Rodin s-a născut într-o familie modestă din Paris; tatăl său fiind funcționar la poliție. În 1853, la 13 ani, a fost admis la École Spéciale de Dessin et de Mathématiques (Școala specială de desen și matematică), unde a învățat Desen cu Horace Lecoq de Boisbaudran, Pictură cu Stéphane Belloc și Modelaj.

Între anii 1854–1857 a studiat la École des Arts décoratifs (Școala de Arte decorative) și la Collège de France (cursuri de Literatură și Iistorie), dar  în acst timp a picat de trei ori examenele de admitere la École des Beaux-Arts.

În anul următor (1858), a decis să-și câștige existența făcând piatră decorativă. Traumatizat de moartea surorii sale Marie, în 1862, a intrat în ordinul monahal Pères du Saint-Sacrement, fiind însă încurajat de superiorul ordinului șă-și continuie cariera artistică.

A debutat cu portrete și desene, realizate sub îndrumarea lui Jean-Baptiste Carpeaux, din 1864, a lucrat în atelierul sculptorului Albert Carrier-Belleuse, realizând decorații murale, modele de ornamente și vase la manufacturile de porțelan din Sèvres. Tot atunci, tânărul sculptor a cunoscut-o pe Rose Beuret, o croitoreasă de 20 de ani, care i-a servit ca model, apoi i-a devenit parteneră, deși nu s-au căsătorit decât cu câteva săptămâni înainte de moartea ei, în februarie 1917. În 1866 s-a născut primul lor copil, Auguste Eugene Beuret.

Prima sa prezentare la expoziția oficială a Salonului, Omul cu nasul rupt, a fost respinsă. Lucrările sale timpurii independente au inclus și câteva studii de portrete ale lui Rose Beuret.

În 1871 a plecat cu Carrier-Belleuse la Bruxelles pentru a lucra la decorațiuni pentru monumente publice și va colabora cu acesta până în 1872, când a fost demis. Asociat cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, a lucrat la decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare.

A pictat peisaje din pădurea Soignes și a realizat litografii pentru jurnalul satiric Le Petit Comique.

La 35 de ani, Rodin încă nu-și dezvoltase încă un stil personal, din cauza presiunilor lucrării decorative.

A făcut călătorii de studii în Italia (pentru a „descoperi secretele lui Michelangelo”; 1875–1876), la Genova, Florența, Roma, Napoli și Veneția și un turneu al catedralelor gotice din centrul Franței (1877). Italia i-a dat șocul care i-a stimulat geniul, inspirația lui Michelangelo și Donatello l-au salvat din academicismul experienței sale de lucru. Sub aceste influențe, el a modelat bronzul L’Age d’airain (Epoca bronzului), prima sa lucrare originală, expresia dureroasă a unei energii învinse care aspiră la renaștere. A expus lucrarea la Cercul artistic și literar din Bruxelles și apoi la Salonul artiștilor francezi din Paris în 1877, provocând scandaluri în cercurile artistice de la Bruxelles și de la Paris. Realismul operei a contrastat atât de mult cu statuile contemporanilor lui Rodin, încât acesta a fost acuzat de a fi făcut un mulaj după natură (asupra unei persoane vii).

În 1877 s-a întors la Paris, unde a continuat să lucreze. A creat modele pentru fabrica de porțelan din Sèvres, unde fostul său maestru Carrier-Belleuse era director. Și-a explorat stilul personal în Saint Jean-Baptiste (Predica Sf. Ioan Botezătorul). Succesul acestuia, ca și cel al Epocii Bronzului la saloanele din Paris și Bruxelles în 1880 i-au stabilit reputația de sculptor la vârsta de 40 de ani.

Și-a deschis un atelier propriu la depozitul de marmură din Paris, pe care îl va păstra până la sfârșitul vieții. La o vârstă la care majoritatea artiștilor finalizaseră deja o mare parte de lucrări, Rodin tocmai începea să-și afirme arta personală.

A primit o comandă de stat pentru realizarea unei uși de bronz pentru viitorul Muzeu de Arte Decorative. A fost cel mai mare efort al vieții lui Rodin. Deși a fost comandat pentru livrare în 1884, a rămas neterminat la moartea sa în 1917, fiind turnat pentru prima dată postum în același an. Tema scenelor sale a fost împrumutată din Divina Comedie a lui Dante și, în cele din urmă, a ajuns să se numească Porțile Iadului. Acest monument nerealizat a fost cadrul din care au rezultat figuri și grupuri sculpturale independente, printre care două dintre cele mai faimoase sculpturi ale lui Rodin: Gânditorul și Sărutul.

Rodin a revoluționat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă.

Prin atelierul lui au trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: „Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!”.

More on: Auguste Rodin [Wikipedia]

 

***** [In English] *****

”Nothing is a waste of time if you use the experience wisely”

Auguste Rodin

12 November 1840, Paris – 17 November 1917

 

François-Auguste-René Rodin was a French sculptor of sumptuous bronze and marble figures, considered by some critics to be the greatest portraitist in the history of sculpture. Rodin is generally considered the progenitor of modern sculpture.

He was born into a poor family. At age 13 he entered a drawing school, where he learned drawing and modeling, and at 17 he attempted to enter the École des Beaux-Arts, but he failed the competitive examinations three times. The following year (1858), he decided to earn his living by doing decorative stonework. Traumatized by the death of his sister Marie in 1862, he considered entering the church; but in 1864 the young sculptor met Rose Beuret, a seamstress, who became his life companion, although he did not marry her until a few weeks before her death in February 1917.

Rodin had begun to work with the sculptor Albert Carrier-Belleuse when, in 1864, his first submission to the official Salon exhibition, The Man with the Broken Nose, was rejected. His early independent work included also several portrait studies of Beuret. In 1871 he went with Carrier-Belleuse to work on decorations for public monuments in Brussels. Dismissed by Carrier-Belleuse, he collaborated on the execution of decorative bronzes, and Beuret joined him in Brussels.

In 1875, at age 35, Rodin visited Genoa, Florence, Rome, Naples, and Venice before returning to Brussels. The inspiration of Michelangelo and Donatello rescued him from the academicism of his working experience. Under those influences, he molded the bronze L’Age d’airain (The Vanquished), his first original work, the painful expression of a vanquished energy aspiring to rebirth. It provoked scandals in the artistic circles of Brussels and again at the Paris Salon, where it was exhibited in 1877 as The Age of Bronze.

He was rejected in various competitions for monuments to be erected in London and Paris, but finally he received a commission to execute a statue for City Hall in Paris. Meanwhile, he explored his personal style in St. John the Baptist Preaching (1880). Its success and that of The Age of Bronze at the salons of Paris and Brussels in 1880 established his reputation as a sculptor at age 40…

Sculpturaly, Rodin possessed a unique ability to model a complex, turbulent, deeply pocketed surface in clay. Many of his most notable sculptures were roundly criticized during his lifetime. They clashed with the predominant figure sculpture tradition, in which works were decorative, formulaic, or highly thematic. Rodin’s most original work modeled the human body with realism, and celebrated individual character and physicality.

His The Gates of Hell, commissioned in 1880 for the future Museum of the Decorative Arts in Paris, remained unfinished at his death but nonetheless resulted in two of Rodin’s most famous images: The Thinker (1880) and The Kiss (1886). His portraits include monumental figures of Victor Hugo and Honoré de Balzac.

More on: Auguste Rodin http://en.wikipedia.org/wiki/Auguste_Rodin [Wikipedia]; Auguste Rodin https://www.britannica.com/biography/Auguste-Rodin [Britannica]

 

#AugusteRodin #personalitateazilei #todayspersonality #universalvisualart