~ Personalitatea zilei* ~

 

Emil Racoviță

15 noiembrie 1868, Iași – 17 noiembrie 1947, Cluj

 

Emil Racoviță a fost savant, explorator, speolog și biolog, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă), membru titular (din 1920) și președinte (1926–1929) al Academiei Române.

Provenea dintr-o veche familie moldovenească, atestată documentar încă din secolul al XVI-lea și din care au făcut parte oameni de vază și chiar domnitori intrați în istorie prin ctitoriile și actele lor de vitejie, așa cum a fost Mihai Racoviță. Tatăl său, Gheorghieș Racoviță, de profesie magistrat, a jucat un rol important în viața culturală și intelectuală a Iașiului, fiind unul dintre fondatorii societății Junimea. Mama, Eufrosina, născută Stamatopol, s-a dedicat în întregime îngrijirii singurului din cei trei copii cărora le dăduse viață, pe ceilalți doi pierzându-i prematur din cauza unor boli necruțătoare.

Și-a început educația la Iași, ca elev al lui Ion Creangă, omul de la care a moștenit neaoșul grai moldovenesc pe care l-a folosit chiar și în cuvântări rostite în cadrul protocolar al Academiei Române, iar mai târziu la Liceul Național, apoi la liceul privat Institutele Unite, unde a fost coleg cu Grigore Antipa și i-a avut profesori pe istoricul Alexandru D. Xenopol, chimistul Petre Poni și geologul Grigore Cobălcescu. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu a studiat la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui său, dar a audiat concomitent și cursurile Școlii de antropologie. După obținerea cu succes a licenței în drept, s-a înscris și la Facultatea de Științe din Universitatea Sorbona din Paris, după absolvirea căreia, în 1891, a lucrat la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde a efectuat o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viața subacvatică.

A susținut doctoratul în 1896 cu teza Le lobe céphalique et l’encéphale des annélides polychètes (Lobul cefalic și creierul anelidelor polihete). La numai 25 de ani, a fost ales membru al Societății zoologice din Franța.

A fost recomandat să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897–1899) la bordul navei Belgica. Acesta a ridicat ancora din portul Anvers, la 23 august 1897, sub comanda căpitanului Adrien de Gerlache. Corabia cu pânze era prevăzută și cu motor, iar încărcătura de 270 de tone cuprindea toate cele necesare unei expediții în ținutul iernii veșnice (23 august 1997–1999). Echipajul navei era format din 19 oameni, dintre care unii erau celebri în domeniile lor. Primul ofițer era Roald Admunsen – însărcinatul cu probleme de oceanografie și geologie. Polonezul Henryk Arctowski cu asistentul său Dobrovodski urmau să studieze problemele de meteorologie iar americanul Frederick Cook urma să fie medicul echipajului și însărcinat cu observarea fenomenelor magnetice. Emile Danco trebuia să urmărească evoluțiile geofizice, astronomice, iar românul Emil Racoviță avea ca misiune documentarea florei și faunei. Pe vas se găsea câte un laborator de meteorologie, oceanografie, geologie și biologie. În laboratorul de biologie a lucrat neobosit eminentul savant român Emil Racoviță, după cum își amintesc colegii de expediție.

În timpul expediției din Antarctica, a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor; a rămas în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc. Cele 1.300 de exemplare din flora și fauna regiunilor cercetate adunate de Racoviță au fost studiate de numeroși cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci în lumea vegetală și animală. La întoarcere a publicat o lucrare importantă, Cetacee, în special despre balene.

În 1920, la Universitatea din Cluj, a organizat, împreună cu zoologul francez René Jeannel, primul Institut de Speologie din lume. Prin lege, Institutul nou înființat a primit și prerogativele inventarului și protecției peșterilor din România. În prezent poartă numele Institutul de Speologie „Emil Racoviță”.

A fost senator, reprezentat al Universității din Cluj, rector al Universității din Cluj, Director al Institutului de Speologie, membru al mai multor asociații științifice.

Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, s-a materializat în anul 1926 când a fondat Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret regal.

A fost căsătorit cu Hélène Boucard și a avut trei copii, Renée, Ion și Andrei.

Mai mult: Emil Racoviță [Wikipedia]

 

Peștera Emil Racoviță

 

***** [In English] *****

Emil Racoviță

15 November 1868, Iași – 17 November 1947, Cluj

 

Emil Racoviță was a Romanian biologist, zoologist, speleologist, explorer of Antarctica and the first biologist in the world to study the arctic life. Together with Grigore Antipa, he was one of the most noted promoters of natural sciences in Romania. Racoviță was the first Romanian to have gone on a scientific research expedition to the Antarctic, more than 100 years ago, as well as an influential professor, scholar and researcher.

He studied law at the University of Paris, obtaining a law degree in 1889. But he did not pursue a law career, instead turning to the natural sciences. His mentor was zoologist and biologist Henri de Lacaze-Duthiers, a professor at the Sorbonne and at the Muséum national d’histoire naturelle. Racoviță earned a B.S. degree in 1891, and a Ph.D. degree in 1896, for a thesis on Le lobe cephalique et l’encéphale des Annélides Polychète (The cephalous lobe and the encephalon of polychaetous annelids).

As a promising young scientist, Racoviță was selected to be part of an international team that started out on a research expedition to Antarctica, aboard the ship Belgica. The expedition was led by the Belgian officer Adrien de Gerlache, who was also the ship’s owner. The results of his research were published in 1900, under the title La vie des animaux et des plantes dans l’Antarctique (The life of animals and plants in Antarctica). A year after his return, Racoviță was appointed director of the Banyuls-sur-Mer resort and editor of the review Archives de zoologie expérimentale et générale.

Emil Racoviță continued his research, contributing to speleology and exploring over 1,400 caves in France, Spain, Algeria, Italy, and Slovenia. He is considered to be, together with René Jeannel, one of the founders of biospeleology. He was particularly interested inisopoda, of which he discovered many.

More on: Emil Racoviță [Wikipedia]

*****

 

The Explorer

 

#Emil Racoviță #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită