~ Personalitatea zilei ~

 

Charlie Parker

29 august 1920, Kansas City – 12 martie 1955, New York City, SUA

 

Charlie Parker a fost un saxofonist alto, compozitor și lider de trupă american, supranumit Bird. A fost un artist liric considerat în general unul dintre cei mai mari saxofoniști din toate timpurile. Parker a fost unul dintre fondatorii jazzului modern și al genului muzical Bebop și, împreună cu Louis Armstrong și Ornette Coleman, a fost unul dintre cele trei mari genii revoluționare ale jazzului.

A crescut în Kansas City, Missouri, în anii măreți ai jazzului din Kansas City și a început să cânte la saxofon alto la vârsta de 13 ani. La 14 ani a renunțat la școală și a început să cânte cu trupe de tineret, iar la 16 ani s-a căsătorit – prima dintre cele patru căsătorii.

Cele mai semnificative dintre influențele sale stilistice timpurii au fost inovatorul saxofonului tenor Lester Young și saxofonistul alto din epoca swing-ului avansat Buster Smith, în a cărui trupă a cântat în 1937.

Embraceable You • Charlie Parker & Lester Young

Doi ani mai târziu, Parker a experimentat o descoperire stilistică personală în timpul unei sesiuni de jam în New York City, pe care a descris-o în Hear Me Talkin’ to Ya, editată în 1955 de Nat Hentoff and Nat Shapiro: „Mă plictisisem de schimbările stereotipe (armonii) care erau folosite tot timpul… Am descoperit că, folosind intervalele mai înalte ale unui acord ca linie de melodie și susținându-le cu modificări corespunzatoare, aș putea cânta ceea ce am am auzit. Am revenit la viață”.

Hear Me Talkin’ to Ya • The Adderley Brothers

Parker și-a înregistrat primele solo-uri ca membru al trupei lui Jay McShann, cu care a făcut un turneu în estul Statelor Unite în 1940–42. În acest moment, porecla lui din copilărie Yardbird a fost scurtată la Bird.

Prietenia sa cu trompetistul Dizzy Gillespie l-a determinat pe Parker să-și dezvolte noua muzică, bebop, în sesiuni de jam de avangardă în Harlem, New York. Parker și Gillespie au cântat în trupa lui Earl Hines orientată spre swing și în formația mai modernă a lui Billy Eckstine. În 1944 și-au format propriul mic ansamblu, primul grup de bebop. Anul următor, Parker a realizat o serie de înregistrări clasice cu Red Norvo, cu cvintetul lui Gillespie (Salt Peanuts și Shaw Nuff) și pentru prima sa sesiune de înregistrări solo (Billie’s Bounce, Now’s the Time și Koko). Noua muzică pe care o îmbrățișa a stârnit controverse, dar a atras și un public devotat.

Shaw Nuff • Charlie Parker & Dizzy Gillespie

A început încă din adolescență să consume droguri și alcool, iar în 1946 a fost internat șase luni într-un spital de psihiatrie pentru depresie. După ce a fost externat, în februarie 1947, a realizat cele mai bune înregistrări din cariera lui. Parker și-a format propriul cvintet, care-i includea pe trompetistul Miles Davis și bateristul Max Roach. A cântat în mod regulat în New York City și în turnee în marile orașe din SUA și în străinătate, într-un concert Gillespie la Carnegie Hall (1947), a înregistrat cu trupa afro-cubană a lui Machito și a făcut turnee cu populara trupă Jazz at the Philharmonic. Un club de noapte din Broadway, Birdland, a fost numit după el și a cântat acolo în seara de deschidere de la sfârșitul anului 1949; Birdland a devenit cel mai faimos dintre cluburile de jazz din anii 1950.

Donna Lee

Înregistrările pe care Parker le-a făcut pentru casele de discuri Savoy și Dial în 1945–1948 (Koko, Relaxin’ at Camarillo, Night in Tunisia, Embraceable You, Donna Lee, Ornithology și Parker’s Mood) documentează cea mai bună perioadă a sa. Devenise modelul pentru o generație de tineri saxofoniști. Tonul lui alto era dur și ideal de expresiv, cu un vârf de plâns la cele mai înalte tonuri și puțin vibrato. Una dintre cele mai influente inovații ale sale a fost stabilirea notelor ca unități de bază ale frazelor sale. Frazele în sine le-a spart în lungimi și forme neregulate și a aplicat accente asimetrice. Tehnica sa genială și inovatoare – viteza de execuție, sunetul plin în toate registrele și precizia în timpul timpurilor foarte rapide – a fost imitată pe scară largă.

Parker’s Mood • Charlie Parker, John Lewis, Curly Russell, Max Roach

A murit la 35 de ani, răpus de droguri și alcool. În 1988, Clint Eastwodd a fost producătorul filmului biografic Bird, aducând astfel un omagiu acestui mare muzician de jazz dispărut la o vârstă atât de tânără.

Mai mult: Charlie Parker [Britannica]

 

Charlie Parker Montréal 1953

 

***** [In English] *****

Charlie Parker

August 29, 1920, Kansas City – March 12, 1955, New York City

 

Charles Parker, Jr., also called Bird or Yardbird was an American alto saxophonist, composer, and bandleader, a lyric artist generally considered the greatest jazz saxophonist. Parker was the principal stimulus of the modern jazz idiom known as bebop, and – together with Louis Armstrong and Ornette Coleman – he was one of the three great revolutionary geniuses in jazz.

Charlie Parker – Salt Peanuts (1949)

Parker grew up during the great years of Kansas City jazz and began playing alto saxophone when he was 13. At 14 he quit school and began performing with youth bands, and at 16 he was married – the first of his four marriages. The most significant of his early stylistic influences were tenor saxophone innovator Lester Young and the advanced swing-era alto saxophonist Buster Smith, in whose band Parker played in 1937.

Charlie Parker and Coleman Hawkins (1950)

Parker recorded his first solos as a member of Jay McShann’s band, with whom he toured the eastern United States in 1940–1942. His growing friendship with trumpeter Dizzy Gillespie led Parker to develop his new music in avant-garde jam sessions in New York’s Harlem. Bebop grew out of these experiments by Parker, Gillespie, and their adventurous colleagues. Parker and Gillespie played in Earl Hines’s swing-oriented band and Billy Eckstine’s more modern band.

An Oscar for Treadwell • Charlie Parker & Dizzy Gillespie

In 1944 they formed their own small ensemble, the first working bebop group. The next year Parker made a series of classic recordings with Red Norvo, with Gillespie’s quintet (Salt Peanuts and Shaw Nuff), and for his own first solo recording session (Billie’s Bounce, Now’s the Time and Koko). The new music he was espousing aroused controversy but also attracted a devoted audience.

Charlie Parker & Dizzy Gillespie – KoKo

Parker’s influence upon modern jazz was immense. His many followers included Ornette Coleman, John Coltrane, and Albert Ayler – leading figures in the development of free jazz.

His difficult life was the subject of Bird (1988), a film directed by Clint Eastwood.

Bird (1988) Charlie Parker & Mario Lanza

 

More on: Charlie Parker [Wikipedia]

 

Charlie Parker – All the things you are

 

#CharlieParker #personalitateazilei #todayspersonality #universalmusic