~ Personalitatea zilei* ~

 

George Georgescu

12 septembrie 1887, Sulina – 1 septembrie 1964, București

 

Încă din copilărie a manifestat înclinații spre muzică, învățând singur să cânte la vioară și dirijând corul școlilor pe care le-a urmat la Galați, Giurgiu și București. Din 1906, la Conservatorul bucureștean a studiat Violoncelul cu Constantin Dimitrescu și Dimitrie Dinicu. În perioada studenției, a cântat în Orchestra Teatrului Național și în cea a Operetei și chiar le-a dirijat în câteva spectacole. După absolvirea strălucită a Conservatorului (1910) a continuat să studieze la Hochschule für Musik (Școala superioară de Muzică) din Berlin, perfecționându-se la violoncel cu renumitul Hugo Becker și la dirijat și compoziție cu Arno Klefel și Robert Kahn.

Mikhail Glinka – Ruslan și Ludmila Uvertura • Orchestra Simfonică de Stat URSS, Dirijor George Georgescu

La recomandarea profesorului Hugo Becker, l-a înlocuit pe acesta, ca violoncelist, în cvartetul de coarde condus de violonistul Henri Marteau, Cvartetul Marteau, celebru în epocă (1911–1914). În paralel, a evoluat ca solist al unor mari ansambluri simfonice din Europa (în special în Germania) și a susținut recitaluri camerale, devenind renumit.

Claude Debussy – Preludiu la după-amiaza unui faun • Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor: George Georgescu

La sugestia dirijorului Arthur Nikisch și a compozitorului Richard Strauss, care i-au recunoscut calitățile muzicale neobișnuite, a devenit, pentru un an, discipolul lui Arthur Nikisch, unul dintre cei mai apreciați dirijori ai vremii. Considerat printre primii mari dirijori moderni, Arthur Nikisch a condus orchestrele Gewandhaus din Leipzig, Filarmonica din Berlin, Simfonicele din Boston și Londra, iar stilul său dirijoral a influențat marii șefi de orchestră ai secolului al XX-lea: Furtwängler, Toscanini, Szell, Karajan.

În 1918, George Georgescu a înregistrat un succes remarcabil debutând la pupitrul prestigioasei Orchestre Filarmonice din Berlin, fapt care l-a consacrat carierei de șef de orchestră.

Ludwig van Beethoven – Simfonia Nr. 1 in Do major, op. 21 • Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu (Sala Palatului, 1961)

Cariera sa a continuat atât în țară, cât și în străinătate, ca invitat la pupitrul unor orchestre simfonice de renume din Berlin, Viena, Paris și Statele Unite ale Americii.

Întors în țară în 1920, a preluat direcția tinerei Orchestre Filarmonice din București, pe care a dirijat-o pentru prima dată la 29 octombrie și la conducerea căreia a rămas peste 40 de ani.

A adus-o la un standard internațional prin colaborarea cu muzicieni de mare calibru precum Alfred Cortot, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Sviatoslav Richter și Yehudi Menuhin, dar și prin întreprinderea unor turnee cu orchestra în URSS și Europa, culminând cu debutul britanic la Royal Festival Hall în 1963.

George Enescu – Rapsodia Română Nr. 1 • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu

„Mi-am îngăduit plăcerea de a merge astăzi la repetiţia concursului simfonic. Georgescu a îmbunătățit minunat orchestra și a adus muzicieni excelenţi din Austria, ca să o completeze. Acum este de prima mâna. Ei îşi ţin repetiţiile într-o sală mult prea mică, folosesc nişte dispozitive speciale pentru corzi, un sistem de bile de sticlă sau de lemn care atârnă la capătul lor, facând ca rezonanţa să nu fie prea puternică. S-a cântat ceva dintr-un foarte tânăr compozitor român, Jora. Mi-a placut, deşi, întrucât Jora a dirijat, orchestra a cam luat-o razna. A urmat apoi Nocturna tragică de Brahms și Simfonia a 4-a de Beethoven. A fost superb. Aveam senzaţia ca toţi porii mei absorbeau muzica” [Regina Maria].

A fost director muzical și dirijor al Operei Române, profesor la Conservatorul din București, dirijor la filarmonica din New York.

Johannes Brahms – Concertul pentru vioară și orchestră, Op.77 • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu, Solist Yehudi Menuhin

În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu, în afara activității dirijorale din București, a fost prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, activitate pentru care a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier. O dată războiul sfârșit, a fost îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București pentru colaboraționism până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, și-a reluat activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei Radiodifuziunii române, iar în 1956, la conducerea Filarmonicii din București.

A avut un rol important în promovarea muzicii românești, prezentând constant lucrări în primă audiție, a dirijat lucrări de George Enescu, Dinu Lipatti, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Marțian Negrea, Constantin Silvestri, a fost invitat sa dirijeze în întreaga Europă și în SUA.

Ludwig van Beethoven – Fidelio Uvertura „Leonora” • Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu

A înregistrat ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven pentru casa de discuri Electrecord.

A fost distins cu Legiunea de Onoare a Franței (1929), Premiul de Stat al României (1949 și 1957), Ordinul Muncii clasa I și titlul de Artist al Poporului (1960).

Mai mult: George Georgescu (dirijor) [Wikipedia]

 

George Georgescu Film documentar TVR

 

***** [In English] *****

George Georgescu

12 September 1887, Sulina – 1 September 1964, Bucharest

 

George Georgescu was a Romanian conductor. The moving force behind the Bucharest Philharmonic Orchestra for decades beginning shortly after World War I, a protégé of Artur Nikisch and a close associate of George Enescu, he received honors from the French and communist Romanian governments and lived to make recordings in the stereo era.

At age 18 he entered the Bucharest Conservatory as a student of the double bass; the teachers there, quickly recognizing his musical gifts, arranged for his transfer to the cello class of Constantin Dimitrescu. As Georgescu’s father refused to provide financial support for musical studies, George supported himself by singing in a church choir and playing in an operetta orchestra. When the conductor of the latter ensemble was abruptly taken ill, the players chose Georgescu to take his place, giving Georgescu the opportunity to make his first impression as an orchestra conductor.

Ludwig van Beethoven – Symphony No. 3 in E flat major „Eroica”, Op. 55 • Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu (Sala Palatului, 1961)

After injuring his hand, Richard Strauss and Arthur Nikisch both advised him to take up conducting, advice that he quickly followed after coaching with the latter. Not long after a private appearance as conductor at the home of Franz von Mendelssohn, Georgescu made his public debut in that capacity on February 15, 1918, leading the Berlin Philharmonic Orchestra in Tchaikovsky‘s Pathétique Symphony, Grieg’s Piano Concerto, and Richard Strauss‘ Till Eulenspiegel’s Merry Pranks. There followed a year of performances with that ensemble, notable, inter alia, for including Claudio Arrau’s Berlin debut…

More on: George Georgescu [Wikipedia]

*****

 

George Enescu – Simfonia Nr.1 în Mi bemol major, op.13 [Electrecord]

 

#GeorgeGeorgescu #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality #universalmusic

---

*Ediție revizuită și adăugită