~ Personalitatea zilei* ~

 

Dora d’Istria

Elena Ghica; 22 ianuarie/3 februarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența, Italia

 

Elena Ghica a fost o prințesă din influenta familie Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri în limba franceză, italiană și câteva în greacă, istoric, cu preocupări de studiu al problemei feminine, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european. A fost considerată drept una dintre cele mai rafinate intelectuale europene ale secolului al XIX-lea și prima feministă din istoria României.

Tatăl său, banul Mihail Ghica, fratele domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica și Alexandru Dimitrie Ghica, a fost un colecționar pasionat, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa (1842). Mama sa a fost prima femeie română care a publicat o carte tradusă din limba franceză. Palatul părintesc al lui Mihail Ghica era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară; galeria de picturi și sculpturi era vestită în întreaga Europă, iar biblioteca, alcătuită mai mult din manuscrise, era imensă. În ambianța rafinată din palatul părintesc, Dora d’Istria i-a cunoscut pe literații vremii: Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu.

A fost un copil minune; la vârsta de cinci ani știa deja 6 limbi străine: greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 11 ani a scris prima nuvelă, la 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle și la 16 ani și-a expus primele tablouri. A primit educația intelectuală de bază de la profesorul grec Gregorios Papadopoulos, profesor la Școala de Belle Arte din Atena și de la preceptorul francez J.A. Vaillant. Papadopoulos scria: „Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii.” A luat lecții de muzică și a practicat sporturi, precum înotul, echitația, scrima, participa la partide de vânătoare ale adulților. A compus muzică, de exemplu melodia la poezia lui Ion Heliade Rădulescu, La Istru.

A fost și o femeie foarte frumoasă, activă și curajoasă. S-a căsătorit în 1849 cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski (un tânăr locotenent de husari rus, ofițer de la vârsta de 15 ani, pe care l-a cunoscut la Iași, la un bal), se pare că împotriva voinței părinților ei și cei doi au locuit în Rusia 6 ani, la Sankt Petersburg, unde Elena s-a consacrat studiului, dar și relațiilor mondene. În mediul aristocratic petersburghez a strălucit prin inteligență, însă nu s-a acomodat despotismului țarist. Ideile liberale ale prințesei, sentimentele sale pentru eliberarea Principatelor și contra absolutismului țarist, iar susținerea principiilor revoluționare ale anului 1848 au deranjat societatea rusească.

A fost prima femeie care a escaladat Vârful Mönch din Alpii Elvețieni (4105 m; 1855); pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care numele Valahiei, țara sa dragă, era brodat cu litere aurii. În 1860 a escaladat și vârful Mont Blanc. A vizitat Grecia, Elveția și Italia, unde a locuit la Villa d’Istria din Florența, unde s-a stabilit definitiv, la finele anului 1870.

A publicat cărți în șase limbi străine, abordând domenii foarte diferite, de la folclor, istorie, artă, până la situația femeilor din Orient, dar și articole despre literaturã și geografie, în publicații de renume din străinătate. A publicat în Revue des deux mondes articolul Les îles ioniennes (Insulele ioniene), apoi, la Zürich și la Paris Excursions en Roumélie et en Morée (Călătorii în Rumelia și în Moreea).

A debutat cu cartea La vie monastique dans l’Église orientale în 1855, urmată de Les Roumains et la papauté, Osservazioni sull’ organizzazione dei Principati Danubiani, La Svizzera italiana, La Suisse allemande et l’ascension du Moench, De la fraternité des peuples latins et de leur rôle dans le développement de l’humanité, Un principe straniero nella Moldo-Valacchia, La propaganda austriaca nei Principati Danubiani, Gli eroi della Rumania, Littérature roumaine. Chants et récits populaires, La Roumanie et l’Église orthodoxe, Les femmes en Orient, La nationalité roumaine d’après les chants populaires, La nationalité hellénique d’après les historiens, L’antico governo e la rivoluzione in Sicilia, Un été au bord du Danube, La Veneziana, Le Feste Rumene, Des femmes par une femme, Les Orientaux à Paris, Les écrivains albanais de l’Italie méridionale, Vasiliki, Scènes de la vie serbe, Les femmes fortes, La mort du roi Dasaratha, La poésie populaire des Turcs orientaux, les Kirghiz, les Perses, les Turcomans, French Literature under the first Empire, Le carnaval de Venise, Autunno a Rappalo: i bagni marini di una principessa in Liguria și multe, multe altele.

Între 1875–1876 a fost în România, cu care ocazie Regele Carol I i-a conferit Ordinul Bene Merenti clasa I, pentru „merite literare remarcabile”, fiind prima femeie care a primit acest ordin.

Este considerată ca una dintre primele feministe din Europa, prin lucrările Les Femmes en Orient și Des femmes par une femme. A susținut că femeile sunt egale bărbaților, într-o epocă în care astfel de idei păreau extravagante. A colaborat cu numeroase reviste, Ètoile du Danube (Bruxelles), Courrier de Paris, Illustration (Florența), Revue Suisse (Neuchâtel), Pandora, Indépendance hellénique (Atena) etc. A călătorit mult prin Europa Occidentală, prin Balcani, sau în cele două Americi. A fost membră a mai multor Academii, societăți savante, institute, asociații din Grecia, Italia, Turcia, Franța, Austria sau Argentina.

„În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nici o altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană ca aceea cunoscută sub pseudonimul literar de Dora d’Istria” [profesor universitar George Lăzărescu].

Mai mult: Dora d’Istria [Wikipedia]

 

Documentar – Dora d’Istria

 

***** [In English] *****

Dora d’Istria

Elena Ghica; 22 January 1828, Bucharest – 17 November 1888, Florence

 

Romanian and Albanian romantic writer and feminist.

She was born as a member of the Ghica family, the daughter of Mihai Ghica and the niece of the reigning Princes of Wallachia Grigore IV Ghica and Alexandru Dimitrie Ghica. She received a thorough education that was continued abroad – first in Dresden, then in Vienna, then in Venice, and finally in Berlin where she gave a sample of her mastery of Ancient Greek to Alexander Von Humboldt.

D’Istria returned to her home country in 1849 and married the Russian duke Alexander Koltsov-Massalski making her the duchess Helena Koltsova-Massalskaya. They lived for several years in Russia, mostly in Saint Petersburg, but Dora never cherished the Russian nationalist views of her husband or the Eastern Orthodox bigotry of the Court of the Despotic Emperor Nicholas I. As her health decayed in the Russian climate, she took her husband’s advice and travelled to Central Europe. She first went to Switzerland for several years and then journeyed through Greece and Anatolia. Finally, she returned to Italy and lived in a villa in Florence, while occasionally traveling to France, Ireland and the United States.

As a writer she was first noticed in 1855 while she was writing mostly in French under the name d’Istria. She published a number of works that not only showed her proficiency in Romanian, Italian, German, French, Latin, Ancient and Modern Greek, and Russian, but also her knowledge of scientific topics, her liberal views on religious and political topics, as well as a talent for presenting her points. Her general world view was cosmopolitan, but she also worked hard to bring the resources and technologies available in Western Europe to Eastern Europe, and worked towards the emancipation of her gender.

Her first work was La vie monastique dans l’Église orientale (Monastical Life in the Eastern Church, 1855), followed by La Suisse allemande (German Switzerland), with a passage describing a climb up the Mönch, Les femmes en Orient (Women in the Orient), Excursions en Roumélie et en Morée (Excursions in Rumelia and Morea), Des femmes, par une femme (About Women, by a Woman), Au bord des lacs helvétiques (Sailing the Swiss Lakes), the novels Fylétia e Arbenoré prèj Kanekate laoshima and Gli Albanesi in Rumenia, a history of her own family the dukes of Ghica from the 17th to the 19th century.

More on: https://en.wikipedia.org/wiki/Dora_d%27Istria

Mai mult: Dora d’Istria [Wikipedia]

 

#DoradIstria #ElenaGhica #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită