~ Personalitatea zilei* ~

 

Carol I al României

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen; 8/20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania – 10 octombrie 1914, Castelul Peleș, Sinaia

 

Carol I al României a fost Domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea, forțată de o lovitură de stat, a lui Alexandru Ioan Cuza.

Născut într-o familie cu tradiţie dinastică, era cel de-al doilea fiu al principelui Karl Anton şi al principesei Josephine de Baden. Era înrudit cu Casa regală a Prusiei şi cu numeroase familii domnitoare din Europa. După ce a finalizat studiile elementare, s-a înscris la şcoala de cadeţi din Münster. În 1857, a terminat cursurile Şcolii de Artilerie din Berlin cu gradul de locotenent, iar până în 1866 a fost ofiţer al armatei germane. A făcut călătorii în mai multe ţări europene pentru a vedea la faţa locului progrese înregistrate în arta militară. Și-a completat studiile teoretice la Universitatea din Bönn, studiind literatura franceză şi istoria.

În anul 1864 a participat ca voluntar în armata Prusiei, la al doilea război al Schleswigului, mai ales la asaltul citadelelor Fredericia și Dybbøl, experiență care îi va fi de folos mai târziu în războiul pentru Independență al României. Familia sa avea legături de rudenie cu împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, iar România era puternic influenţată de cultura şi politica franceză. Aşadar, recomandarea de către Napoleon a prinţului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca şi rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare.

Pe 19 martie 1866, Ion C. Brătianu a fost trimis de urgenţă la Düsseldorf de către Locotenenţa Domnească, pentru a obţine consimţământul venirii în România din partea tânărului principe, a familiei sale şi a regelui Prusiei Wilhelm I. Între timp, la Bucureşti, a avut loc un plebiscit pentru alegerea prinţului Carol de Hohenzollern ca domnitor al românilor, cu drept de moştenire, care va domni sub numele de Carol I (2–8 aprilie) încheiat cu un rezultat net favorabil Principelui Carol. În urma dezbaterilor Adunării Constituante, rezultatul a fost asemănător.

Principele a ajuns la Bucureşti pe 10 mai 1866, a intrat pe la podul Mogoşoaiei, întâmpinat de Dimitrie C. Brătianu, primarul Capitalei, care i-a înmânat cheile oraşului, a fost escortat spre Dealul Mitropoliei, aclamat frenetic de mulţimile strânse să-l vadă pe noul suveran, a asistat la Tedeumul, oficiat în cinstea sosirii sale, apoi a depus jurământul în noua sa calitate de Domnitor al Principatelor Unite Române în Palatul Mitropoliei, care era sediul Adunării Constituante.

În data de 3 noiembrie 1869, s-a căsătorit cu Elisabeta de Neuwied, viitoarea Regina Elisabeta / poeta Carmen Sylva.

În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a promulgat noua Constituție a țării pe 1 iulie 1866. A obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a primit titlul de Alteță Regală (9 septembrie 1878), rupând definitv trecutul de vasalitate faţă de Poartă. La 14 martie 1881 s-a adoptat legea prin care Parlamentul, în puterea dreptului de suveranitate a naţiunii, „Proclamă rege al României pe Alteţa Sa Regală prinţul Carol I” şi prevedea: „Art.I. România ia titlul de regat. Domnitorul ei, Carol I, ia, pentru sine şi moştenitorii săi, titlul de rege al României. Art.II. Moştenitorul tronului va purta titlul de principe regal […] România, constituită în regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume care este în acord cu poziţia ce a dobândit ca stat independent ” Pe 10 mai 1881, pe Dealul Mitropoliei, a avut loc ceremonia de încoronare a lui Carol I şi a soţiei sale, Elisabeta, ca suverani ai României. Preşedinţii celor două Camere au înmânat suveranilor coroanele din oţelul unui tun turcesc capturat la Plevna de armata română sub comanda lui Carol.

Carol I a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit Castelul Peleș, care a rămas, chiar și acum, una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso–turc (1877–1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), și a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”. Era foarte meticulos și încerca să-și impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura.

În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern și foarte eficace, în care contribuția României a fost decisivă. În timpul luptelor desfășurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata română l-a avut pe Carol lider efectiv, Regele fiind prezent personal pe câmpul de luptă. În urma unei întrevederi între prințul Carol, țarul Alexandru al II-lea și marele duce Nicolae, prințul român a primit la 28 august 1877 comanda trupelor ruso-române aliate de la Plevna.

Tot în timpul domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la București, din 1913, România a obținut partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul (viitoarele județe Durostor și Caliacra) de la Bulgaria.

Mai mult: Carol I al României [Wikipedia]

 

Epoca lui Carol I

 

***** [In English] *****

Carol I of Romania

20 April 1839, Sigmaringen – 10 Octomber 1914, Sinaia

 

Carol I, born Prince Karl of Hohenzollern-Sigmaringen was the ruler of Romania between 1866-1914. He was elected Domnitor (Ruling Prince) of the Romanian United Principalities on 20 April 1866. After the defeat of the Ottoman Empire in the Russo-Turkish War (1878), he declared Romania a sovereign nation. He was proclaimed first King of Romania on March 26, 1881.

During his reign, Carol I personally led Romanian troops during the Russo-Turkish War and assumed command of the Russo/Romanian army during the siege of Plevna. The country achieved full independence from the Ottoman Empire (Treaty of Berlin, 1878).

King Carol I of Romania

In 48 years of rule, he helped Romania gain its independence, he raised its prestige, he helped redress its economy and he established a dynasty. In the Carpathian mountains, he built Peleș Castle, still one of Romania’s most visited touristic attractions. After the Russo-Turkish war, Romania gained Dobrogea and Carol ordered the first bridge over the Danube, between Fetești and Cernavodă, linking the newly acquired province to the rest of the country.

He married Elisabeth of Wied in Neuwied on November 1869. They only had one daughter, Maria, who died at the age of three. He was succeeded by his nephew Ferdinand.

More on: Carol I al României [Wikipedia]

 

Carol I, King and Queen Elisabeth of Romania, arrive to celebrate 50th Anniversary of University of Bucharest

 

#CarolIalRomâniei #istoriaRomaniei #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită