~ Amintirile zilei* ~
Foto: Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Dr. Ana Aslan”
1504 – A încetat din viață Pelbard Ladislau
1430, Timișoara – 22 ianuarie 1504
Cleric catolic, teolog, primul bănățean cu studii superioare. În 1463 a devenit Doctor în Teologie la Universitatea din Cracovia, ulterior s-a călugărit alegând Ordinul Franciscan. A fost unicul autor de incunabule [cărți tipărite în primii ani ai introducerii tiparului] născut pe actualul teritoriu al României, incunabulele sale apărând în 49 de ediții.
1510 – Tratatul de pace de la Camenița
Tratatul, semnat la Camenița la 22 ianuarie 1510 și, ulterior, la Iași la 7 februarie, a încheiat războiul Moldo-Polon din anii 1502–1510, cunoscut și ca războiul pețitorilor sângeroși.
În urma tratatului, Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare a renunțat la pretențiile asupra Pocuției și la planurile de căsătorie cu Elisabeta Iagiello fiica regelui Alexandru al Poloniei, în schimbul unor avantaje politico-economice.
1662 – Bătălia de la Seleușul Mare
Ioan Kemény a fost ales principe al Transilvaniei și confirmat de Dieta Transilvaniei la 1 ianuarie 1661, în locul lui Acațiu Barcsay. Neprimind confirmarea Înaltei Porți, l-a ucis pe Acațiu Barcsay și pe frații acestuia, pregătindu-se de război. A hotărât recunoașterea suzeranității habsburgice și ieșirea de sub suzeranitatea otomană.
Poarta a dat firman lui Mihai Apafi I, iar Ioan Kemény a reacționat rapid, încercând să-l prindă pe Mihai Apafi I, sub asediu, la Sighișoara.
A primit sprijin de la împăratul Leopold I, o armată de 36.000 soldați, sub comanda generalului Montecuccoli. Mihai Apafi I a primit sprijinul trupelor otomane și cei doi principi s-au înfruntat în bătălia de la Seleușul Mare, lângă Sighișoara, la 22–23 ianuarie 1662. Ioan Kemény a fost rănit în luptă, murind ziua următoare. În urma acestei victorii, Mihai Apafi I a devenit noul principe al Transilvaniei.
1828 – S-a născut Dora d’Istria
Elena Ghica; 22 ianuarie/3 februarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența, Italia
Prințesă din influenta familie Ghica de origine româno-albaneză, scriitoare, istoric, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european. Tatăl său, banul Mihail Ghica a fost colecționar, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București, palatul lui fiind un adevărat muzeu de antichități; galeria de picturi și sculpturi era vestită în întreaga Europă, iar biblioteca, alcătuită mai mult din manuscrise, era imensă. În această ambianță, Elena i-a cunoscut pe literații vremii, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu. A fost un copil minune; la cinci ani a învățat greaca veche și modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus Iliada în limba germană, lucrare publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. A luat lecții de muzică și a practicat sporturi (înot, echitație, scrimă). S-a căsătorit în 1849 cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski (un tânăr locotenent de husari rus) și a locuit în Rusia, la Sankt Petersburg 6 ani, unde s-a consacrat studiului, dar și relațiilor mondene. În mediul aristocratic petersburghez a strălucit prin inteligență, dar nu s-a acomodat despotismului țarist. A fost prima femeie care a escaladat Vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m) în 1855 și vârful Mont Blanc. A vizitat Grecia, Elveția și Italia, unde a locuit la Villa d’Istria din Florența, unde s-a stabilit definitiv, la finele anului 1870. A publicat în Revue des deux mondes articolul Les îles ioniennes (Insulele ioniene), apoi, la Zürich și la Paris Excursions en Roumélie et en Morée (Călătorii în Rumelia și în Moreea). Între 1875–1876 a fost în România, ocazie cu care Regele Carol I i-a conferit Ordinul Bene Merenti cl.I, fiind prima femeie care a primit acest ordin. Este considerată una dintre primele feministe din Europa, pentru lucrările Les Femmes en Orient și Des femmes par une femme. A colaborat cu numeroase reviste, Ètoile du Danube (Bruxelles), Courrier de Paris, Illustration (Florența), Revue Suisse (Neuchâtel), Pandora, Indépendance hellénique (Atena) etc. A călătorit mult prin Europa Occidentală, prin Balcani, sau în cele două Americi. A fost membră a mai multor Academii, societăți savante, institute, asociații din Grecia, Italia, Turcia, Franța, Austria sau Argentina.
1862 – S-a instalat Guvernul Barbu Catargiu
Consiliu de miniștri conservator, prezidat de Barbu Catargiu, primul guvern unic al României după recunoașterea unirii depline a Principatelor, care a guvernat în perioada 22 ianuarie–24 iunie 1862. În primele luni ale guvernării a luat o serie de măsuri decurgând din Unirea deplină. A fost desființată Comisia centrală, s-au desființat ministerele din Moldova, instituindu-se în locul lor, ca măsură de tranziție, directoratele, s-a creat Ministerului unic al Afacerilor Externe al Principatelor Unite, Școala militară de la Iași s-a mutat la București, contopindu-se cu cea de aici, iar Iași a încetat să aibă calificativul de Capitală. Au avut loc dezbateri intense privind proiectul de lege rurală. Printre legile importante adoptate de cabinetul Catargiu se numără Legea vânzării sării și Legea urmăririi veniturilor statului. Atacat de presa de opoziție deoarece nu dorea lărgirea drepturilor electorale, Catargiu a răspuns printr-o lege a presei, potrivit căreia poliția presei supraveghea imprimatele „rău famate” și controla activitatea proprietarilor de chioșcuri. Mandatul cabinetului a fost întrerupt brusc de asasinarea primului ministru sub clopotnița de pe Dealul Mitropoliei, probabil, din motive politice. Misterul acestui prim asasinat politic nu a fost elucidat nici până în zilele noastre.
1869 – S-a născut Demostene Russo
22 ianuarie 1869, Peristerion, Grecia/Șarköy, Turcia – 5 octombrie 1938, București
Istoric și filolog român de origine greacă, specialist în bizantinologie, profesor universitar și membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Atena, Berlin, Leipzig, unde și-a dat Doctoratul în Litere cu teza Filosofia școlii din Ghaza (1893). Colegul său, C. Rădulescu-Motru l-a determinat să vină în România (1894). A fost profesor de greacă, latină, germană și filosofie la Liceul „Venieri” din Galați, din 1897 s-a stabilit la București și a colaborat cu articole științifice la ziarul grec Pargis, a fost interpret de greacă și engleză pe lângă Ministerul de Externe. Împreună cu slavistul I. Bogdan, a întemeiat Comisiunea Istorică a României. În 1915 a ocupat, „prin chemare„, noua Catedră de Filologie bizantină la Universitatea din București până la pensionare. Din opera sa: Studii bizantino-române, Critica textelor și tehnica edițiilor, Datoria criticii și bilanțul unei activități științifice, Studii istorice greco-române.
1879 – S-a născut Charles Drouhet
22 ianuarie 1879, Bârlad, Vaslui – 8 ianuarie 1940, București
Comparatist, critic și istoric literar, descendent al unei familii franceze expatriate. Și-a luat licența în Filologie modernă la Facultatea de Litere din București în 1900. Elev al Școlii Normale Superioare din București, a obținut agregația de română în 1903 și agregația de franceză în 1904. A fost profesor la Gimnaziul „Dimitrie Cantemir” din București, profesor la catedra de Franceză a Facultății de Litere din Iași și la catedra de Limba și literatura franceză a Universității din București, membru în Consiliul Permanent al Ministerului Instrucțiunii Publice. A debutat în 1906, în același timp în revista România, cu un studiu de filologie, și în Convorbiri literare, cu un amplu studiu despre Leconte de Lisle. A publicat în reviste românești și franceze: Revue d’histoire litteraire de la France, Le Correspondant, La Minerve francaise, Mercure de France, Viața românească, Vieața nouă, Convorbiri literare, Ideea europeană, Flacăra etc. Din scrierile sale: Istoria poeziei franceze în secolul al XIX-lea, Teatrul francez în secolul al XVII-lea, Vasile Alecsandri și scriitorii francezi, Boileau și Voltaire, critici literari, Romantismul, Studii de literatură română și comparată.
1885 – S-a născut Gheorghe Demetrescu
22 ianuarie 1885 la București – 15 iulie 1969, București
Matematician, astronom și seismolog, membru titular (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A absolvit secția de Matematică a Facultății de Științe din București, apoi a fost trimis pentru specializare în Astronomie la Paris. După întoarcerea în țară, a participat la instalarea marelui ecuatorial fotografic și ale lunetei meridiane ale Observatorului Astronomic din București. A fost profesor la Universitatea din Cluj, unde a pus bazele observatorului astronomic de acolo, cu care ulterior a efectuat cercetări de amploare. S-a ocupat și de domeniul seismologiei și a inițiat înființarea rețelei de stații seismice pe teritoriul țării. A fost director al Observatorului Astronomic al Academiei (1943–1963), membru al Uniunii Astronomice Internaționale și al Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică. Din lucrările sale: Eclipsele și prevederea lor, Studii și cercetări de astronomie și seismologie, Galaxii în univers.
1888 – S-a născut Cora Irineu
Elene D. Friedman; 22 ianuarie 1888, Târgu Bujor – 11 februarie 1924, București
Prozatoare. În 1918 familia și-a schimbat oficial numele în Irineu. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luând licența în 1912. A fost redactor la revista Ideea europeană, unde a debutat cu articolul Către critici în 1919. A colaborat la Viața Românească, Cugetul românesc etc., în special cu fragmente din viitorul roman Scrisori bănățene și cu articole despre feminism, despre actualitatea literară franceză, despre necesitatea studiilor clasice etc. A scris comentarii critice la poezia lui Paul Verlaine, Paul Claudel, Anna de Noailles, Lucian Blaga etc. Singurul său volum, Scrisori bănățene (1924), conține note de călătorie scrise cu o vigoare care contrazice clișeul romantismului facil al literaturii feminine.
1895 – S-a născut Lucia Dem Bălăcescu
Lucia Demetriade Bălăcescu; 22 ianuarie 1895, București – 5 noiembrie 1979, București
Pictoriță, graficiană, scriitoare și cronicar plastic. S-a născut într-o familie boierească cu rădăcini în Oltenia. A studiat, în particular cu pictorii Gheorghe Petrașcu și Eustațiu Stoenescu, apoi la Institutul „Buser” din Elveția (1913), Școala de Belle Arte din București (1915), Academia „Ranson” (1921) și Academia „Julian” (1921) din Paris, cu marii artiști Ipolit Strâmbulescu, Dimitrie Serafim, Pedro Coreja D`Arnja, Othon Friesz sau Fritz Gilsi.
A expus în țară, în 1919, în cadrul Asociației Femeilor Pictore și Sculptore, a organizat o expoziție personală, în 1926, în care a prezentat peisaje, naturi statice și nuduri, în guașă, pastel și acuarelă, urmată de altele în țară și străinătate. În 1929 a obținut medalia de bronz la Expoziția Internațională de la Barcelona. Din anii ’50 a folosit, în cea mai mare parte, tehnica uleiului. Alături de pictura pe pânză, a făcut și ilustrație de carte pentru volume de poezii de Ion Minulescu și Tudor Arghezi.
Biografie ilustrată: Lucia Dem Balacescu, pictoriţă româncă [Gabi, My heart to your heart]
1904 – A încetat din viață I.C. Fundescu
Ion Constantin Fundescu; 1836, Pitești – 22 ianuarie 1904
Folclorist, gazetar și poet. Și-a făcut studiile la Pitești, în anul 1857 a devenit secretar și inspector în Comitetul teatrelor, unde a lucrat timp de 12 ani. A fost redactor la publicațiile Pepelea, Teatrul, Telegraful, Tombatera și a colaborat la Dâmbovița, Naționalul, Românul, Satirul. Pe lângă nuvele, versuri sau chiar câteva încercări de roman, a publicat volumele Literatură populară. Basme, orații, păcălituri și ghicitori și Anecdote, păcălituri, basme, orații și ghicitori, care au fost elogiate de cărturarii B.P. Hasdeu și Ilarie Chendi. A mai publicat volume de basme: Făt-Frumos și fata lui Roșu împărat, Fata din dafin, Făt-Frumos cu părul de aur, N-aude, n-a vede, Ion Buzdugan, Sfânta Vineri, Balaurul cu douăsprezece capete etc.
1905 – A încetat din viață Ștefan Fălcoianu (6/18 iunie 1835 – 22 ianuarie/4 februarie 1905)
General, matematician, istoric și politician; șef al Statului Major al Armatei Române de Operații; membru titular al Academiei Române.
1907 – S-a născut Valeria Sadoveanu
Valeria Mitru; 22 ianuarie 1907 – 28 iulie 1985, Văratec, Neamț
Scriitoare, a doua soție a lui Mihail Sadoveanu. Sadoveanu s-a îndrăgostit de Valeria Mitru, cu 40 de ani mai tânără decât el, care îi era secretară pe vremea când era director al ziarului Adevărul. S-au căsătorit în 1941, iar Valeria i-a rămas alături marelui scriitor până în ultimele clipe de viață. După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga și poeta Ștefana Velisar Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe. A mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei.
1907 – S-a născut Ion Felea
22 ianuarie 1907, Pașcani – 2 martie 1989
Jurnalist și istoric al presei, membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (din 1919). a fost membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. În perioada interbelică, a fost tipograf, gazetar și publicist în presa muncitorească și social-democrată. După anul 1945, a devenit membru în comitetele de redacție ale unor publicații politice și cultural-științifice. Din anul 1956, a fost cercetător științific și colaborator al Institutului de studii istorice și social-politice de pe lângă CC al PCR. A fost și membru în colegiul de redacție al revistei Presa noastră. A participat la elaborarea unor lucrări documentare și a unor culegeri tematice privind istoria PCR, și a adus contribuții despre istoricul presei muncitorești și revoluționare din România. A primit premiul „Ștefan Gheorghiu” al Academiei RSR (1966) și i s-a conferit Ordinul „Tudor Vladimirescu”, cl.I.
1921 – S-a născut Alexandru Sever
Solomon Silberman; 22 ianuarie 1921, Moinești, Bacău – 13 mai 2010, Beer Șeva, Israel
Prozator și dramaturg. A absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București în anul 1948. A publicat numeroase studii, recenzii și eseuri în diferite reviste literare, piese de teatru în reviste de literatură, a semnat prefețele unor volume, multe recenzii și reportaje în publicații românești. Piesele sale de teatru s-au jucat pe scenele teatrelor din Constanța, București, Petroșani, Satu Mare, Cluj, Reșița. În 1990 a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie în limba română. Din scrierile sale: Boierii și țăranii, Regele, spionul și actorul, Uciderea pruncilor, Impostorul, Îngerul bătrîn, Don Juan Apocalipticul, Memoria durerii, Inventarul obsesiilor circulare.
1921 – S-a născut Camelia Dăscălescu
22 ianuarie 1921, Iași – 30 decembrie 2016, București
Compozitoare, profesoară de Canto. A studiat între 1937–1940 la Conservatorul din Iași, iar între 1942–1944 la Conservatorul din București sub îndrumarea profesorilor Ioan D. Chirescu, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin, după care a frecventat cursuri de muzică ușoară la Radioteleviziunea franceză. A fost redactor muzical la casa de discuri Electrecord din București, apoi dirijor și îndrumător artistic la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”. A contribuit la popularizarea unor mari artiști ai vremii precum Dan Spătaru, Cornel Constantiniu, Anda Călugăreanu, Petre Geambașu, Doina Spătaru, Ruxandra Ghiață, Pompilia Stoian. A debutat spre finalul anilor 50, în muzica ușoară, cu melodia Șoapte de dragoste, iar primul mare succes a fost Nu-ți fie teamă de-un sărut interpretat de Dan Spătaru, urmat de sute de compoziții de muzică ușoară, muzică de teatru, film și spectacole de revistă. A creat musicaluri: Necunoscuta și cei patru cavaleri, Și femeile joacă fotbal, Nevestele vesele din Windsor, Alcor și Mona, Comedia erorilor etc.
Camelia Dăscălescu / Gheorghe Astalos – Ești primăvara mea • Constantin Drăghici, Alexandru Imre Orchestra
1922 – S-a născut Paul Sava
22 ianuarie 1922, Mărășești, Vrancea – 16 octombrie 1985, Paris
Actor de teatru, film și televiziune, poet. A fost mai întâi ofițer de poliție; din anul 1949 a jucat pe scena Teatrului „Bulandra” din București. Piesa de debut a fost Cumpăna, de Lucia Demetrius. Au urmat: Câinele Grădinarului de Lope Félix de Vega Carpio, Mic pitic inimă de voinic de Sergiu Milorian, Învingătorii de Boris Cirskov, Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov, Costache și viața interioară de Paul Everac, Trei generații de Lucia Demetrius. A regizat la Teatrul Național spectacolele Căsuța de la Marginea Orașului de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, Festivalul Eminescu 1965, la Teatrul de Operetă din capitală, a apărut în montajul literar-muzical Farmecul unui vals de Oscar Straus. A debutat pe marele ecran în filmul Directorul nostru (1955). A jucat în piese montate la Teatrul Național Radiofonic: Triumful talentului și Cadou de I.L. Caragiale, Barberine de Alfred de Musset, Familia Perrichon de Eugene Labiche, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Greșelile unei nopți, În goana trenului, Îndrăgostiții de Carlo Goldoni, Lina de Tudor Arghezi, Mamouret de Jean Sarment, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare etc. În fața cenzurii absurde a regimului comunist, neputând să-și mai exercite profesia de actor, în 1975 s-a retras la pensie, iar în 1981 a emigrat în Franța, și s-a stabilit împreună cu familia la Poissy, în apropierea Parisului. În 1998, i-a fost editat postum un volum (poezii, proză, aforisme) intitulat Lacrimi uscate.
Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966) • Regia Marius Teodorescu. Cu: Geo Barton, George Calboreanu, Mircea Șeptilici, Iurie Darie, Mitzura Arghezi, Ștefan Iordache, Paul Sava (Dima, ziarist la Voința), Mihai Berechet etc.
1922 – A încetat din viață Alexandru Ciurcu (29 ianuarie/10 februarie 1854 – 22 ianuarie 1922)
Inventator; jurnalist și publicist; corespondent de război (1877–1878); a experimentat principiul motorului cu reacție.
1928 – S-a născut Pánek Zoltán
22 ianuarie 1928, Satu Mare – 1 iulie 2001, Budapesta
Prozator și poet. A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București în 1952. A debutat absolut cu proză în Utunk (Drumul nostru) în 1950 și editorial cu romanul Minden külön ertesítes helyett (În loc de anunț special) în 1957. A scris nuvele: Tube fuzött villam (Fulgerul trecut prin ac), Hetfon es kedden nagyon szerettem (Luni și marți am iubit-o mult), Hiúzszemet fogok viselni (Am să port ochii râsului), Mellekes csodak (Minuni neînsemnate), Emberbolondok (Nebunii de oameni), Elmozdult kepek (Imagini mișcate), Pilatus a konyhaban (Pilat în bucătărie), Boszorkanygyuru (Inelul vrăjitoarelor); versuri: Melyrepüles (Zbor periculos), Melysegmamor (Pasiunea adâncurilor); romanul A földig mar lepesben (Plutire, ultima etapă); eseuri: Kihagyott szívdobbanas (Bătaia inimii se oprește) etc.
1934 – Întrunirea de la Zagreb a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri
În cursul întâlnirii, Nicolae Titulescu, Edward Benes și Bosco Jeftic au discutat, printre altele, problema restabilirii relațiilor diplomatice cu URSS. S-a adoptat hotărârea din 22 ianuarie 1934, prin care se găsea oportun ca cele trei state ale Micii Înțelegeri, să reia relațiile normale cu URSS, atunci când condițiile diplomatice pe care le reclamau interesele fiecăreia din cele trei țări vor fi întrunite.

În același timp, s-a căzut de acord ca Nicolae Titulescu să negocieze cu prima ocazie cu Maxim Litvinov formula satisfăcătoare pentru România în vederea stabilirii relațiilor cu Moscova.
1936 – S-a născut George Motoi
22 ianuarie 1936, Arman, Caliacra – 4 martie 2015, București
Actor de teatru și film, regizor de teatru. A absolvit, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa Irina Răchițeanu. După absolvire, a plecat cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru, Teatrul Tineretului; a mai jucat la Teatrul din Bacău, Teatrul Național din Cluj, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, a fost director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. În film, a colaborat constant cu Malvina Urșianu. Roluri memorabile în teatru: Caligula de Camus, Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Lungul drum al zilei către noapte de O’Neill, Furtuna de A.N. Ostrovski, A treia țeapă de Marin Sorescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Jocul ielelor de Camil Petrescu, Macbett de Eugen Ionescu, Gaițele de Al. Kirițescu și în filme: Decolarea, Trecătoarele iubiri, Frații Jderi, Marele singuratic, Liniștea din adîncuri, Adela, Chira Chiralina, Terente – regele bălților.
Marele singuratic (1976) • Regia Iulian Mihu (după romanul omonim de Marin Preda). Cu: George Motoi, Florența Manea, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Ion Caramitru, Petre Gheorghiu
1936 – S-a născut Mihai Negulescu
22 ianuarie 1936, Fântânele, Prahova
Poet și prozator proletcultist. În perioada 1952–1954 a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” având colegi de serie pe Ion Gheorghe, Radu Cosașu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Lucian Raicu, Dumitru Carabăț, Horia Aramă și alții. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1960. A lucrat ca redactor la Viața militară, Luceafărul și ca redactor-șef la revista pentru copii, Cutezătorii. A debutat în 1953 la publicația Tânărul scriitor, și editorial în 1962, cu placheta de versuri Nopțile albe ale orașului. A publicat volume de versuri: Ploile au venit târziu, Echinox, Ceremonie în albastru, Drumul spre casă, Un spațiu al iubirii, versuri pentru copii: Mânzul, De unde vine dimineața, însemnări de călătorie: Rapsodie în Oaș, Orașul lui Pintea, Arcul de la Miazănoapte.
1937 – S-a născut Alexandru Mesian
Alexandru Mesaroș; 22 ianuarie 1937, Ferneziu, Satu Mare (interbelic)/Baia Mare – 11 martie 2023, Lugoj, Timiș
Cleric greco-catolic, episcop al Episcopiei române unite de Lugoj. După absolvirea liceului (1957), a fost admis la Institutul Teologic Romano-Catolic de la Iași, pentru studii teologice, fiind însă exmatriculat în același an, din dispoziția Departamentului Cultelor, pe motiv că provine dintr-o familie greco-catolică din Transilvania. A urmat studii teologice în clandestinitate (1960–1965), după amnestia generală din 1964, când unii episcopi și preoți profesori de teologie au ieșit din închisoare. La 8 mai 1965 a fost hirotonit preot greco-catolic de către episcopul Ioan Dragomir al Maramureșului. Până în 1972, nici măcar părinții nu au știut că au în casă un fiu preot, deși celebra Sfânta Liturghie zilnic, în camera sa. Între anii 1965–1990, în condiții de clandestinitate (dar și supraveghere), s-a ocupat de catehizarea și asistența spirituală a celor care nu au vrut să rupă legăturile lor cu Biserica Greco-Catolică, în pofida persecuției și a interdicțiilor la care erau supuși, în Baia Mare și în teritoriul Diecezei de Maramureș. S-a preocupat de formarea tinerilor preoți și a făcut pastorație atât în zona sa natală cât și în satele din Maramureșul istoric și Țara Oașului. Oficial, din 1960 a lucrat ca tehnician, tehnician principal la IMMUM Baia Mare, până în 1990, când s-a transferat la Episcopia Română Unită cu Roma din Baia Mare, reînființată în acel an, ca vicar general. În același an, a fost numit vicar general al Eparhiei Maramureșului, iar în 1994, episcop coadjutor al Episcopului Eparhiei Lugojului, Ioan Ploscaru. În 1994 Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine, iar în anul 1995 a fost numit membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. În noiembrie 1995 a fost numit episcop diecezan al Lugojului, fiind întronizat în mai 1996. A participat la a VIII-a Întâlnire de Dialog Teologic Internațional între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, alături de Episcopul ortodox Timotei al Aradului. A scris lucrarea Anul Maicii Domnului de la Scăiuș.
1939 – S-a născut Timotei Ursu
22 ianuarie 1939, Timișoara – 3 august 2024
Regizor, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și al Academiei Oamenilor de Știință din România. A absolvit Facultatea de Filologie și de Istorie a Universitatii „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Cargiale” din București, secția Regie de Film (1969). A lucrat la Televiziunea Română (1965–1985), fiind în paralel și crainic la TV și la Radio, apoi lector universitar la IATC (1970–1976) și profesor, șef al catedrei Film și Fotografie Artistică la Școala Populară de Artă, București (1979–1981). Din 1986 a trăit în exil in SUA, fiind jurnalist, corespondent la BBC și la revista New York Magazin, a înființat revista săptămânală Foaie, director la ziarul Lumea Liberă. A publicat peste 100 de reportaje, documentare și anchete TV, a fost consilier științific al societății Dacia Revival International (2004–2009). A jucat rolul Nicolae Grigorescu în serialul TV Războiul Independenței (1977); a regizat filme TV: Banchiza, Stridia și Perla, Ultima Oră și pentru marele ecran: Decolarea, Brazii, Nunta însângerată, Septembrie, Al patrulea stol; a semnat scenariul pentru Brazii, Cursa, Septembrie, Buna seara, Irina!.
Septembrie (1978) • Regia Timotei Ursu. Cu: Anda Onesa, Geo Costiniu, Sandu Popa, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ștefan Bănică, Jean Constantin etc.
1948 – Adoptarea Legii electorale
Legea electorală a suferit modificări printr-o lege votată de Marea Adunare Națională în ședința din 22 ianuarie 1948: dreptul de vot universal a fost extins asupra tuturor cetățenilor de peste 20 de ani, al celor care pot fi aleși, la 23 de ani, au primit drepturi politice funcționarii și militarii. Legea stabilea și unele discriminări: „… nu pot alege si nu pot fi aleși cei epurați în temeiul legilor de purificare, cei vinovați de atitudine sau activitate colaboraționistă, constatată prin hotărâri judecătorești, decizii administrative sau în alt mod”. Era o practică nouă, copiată de la bolșevici, prin care erau eliminate de la vot o serie de categorii sociale; exprimarea fiind vagă, numărul celor îndepărtați a fost foarte mare.
1952 – S-a înființat Institutul de Gerontologie și Geriatrie
A fost prima instituție de acest gen din lume, fondat prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri; în 1974 a devenit Institut Național, iar în 1992 a luat numele Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Dr. Ana Aslan”. Institutul a fost condus de Prof. Acad. Ana Aslan, de la începuturi până în 1988, având ca obiect de activitate: asistența medicală geriatrică, cercetarea și gerontologia socială. În 1964 președintele OMS l-a propus ca model de Institut de geriatrie țărilor dezvoltate. Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului pacienți cu nume celebre: Josip Broz Tito, Charles de Gaulle, Augusto Pinochet, Charlie Chaplin, Claudia Cardinale, prințese, conți și directori ai unor mari bănci ale lumii.
Renumele produselor Aslan a trecut și Oceanul, președintele american John Kennedy recurgând pentru o afecțiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu.
1957 – A încetat din viață Coriolan Tătaru (14 martie 1889 – 22 ianuarie 1957)
Medic dermatolog; decan al Facultății de Medicină din Cluj; deputat; primar al Clujului (1931–1932).
1958 – S-a născut Bogdan Stanoevici
22 ianuarie 1958, București – 12 ianuarie 2021, București
Actor de film și televiziune, politician. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, promoția 1982. A activat în grupul SONG, a jucat în 13 lung-metraje, pentru ca, ulterior, să joace în alte 10 filme. Ultimul său rol pe marele ecran l-a avut în producția lui Lucian Pintilie, Tertium non datur. În mai 1989 s-a stabilit prin căsătorie în Franța, unde a continuat cariera. S-a restabilit în România în 2011. În 2014 a fost ministru pentru românii de pretutindeni. A fost directorul Circului Metropolitan București și a fost înscris în cursa prezidențială din anul 2019.
Sania Albastră (1987) • Regia Ioan Cărmăzan. Cu: Diana Gheorghian, Bogdan Stanoevici (Bogdan), Ioan Georgescu, Aura Urziceanu, Valentin Teodosiu etc.
1959 – S-a născut Costel Orac
22 ianuarie 1959, la Galați
Fost fotbalist și antrenor. A jucat pe post de atacant la Politehnica Galați, Dunărea Galați, Dinamo București, Victoria București. A jucat 308 meciuri în Divizia A, marcând 54 de goluri. A avut trei prezențe în tricoul echipei naționale a României, pentru care a marcat un gol. A antrenat AS Bacău, FC Baia Mare, Oțelul Galați, FC Botoșani, Unirea Urziceni, FCM Bacău, FC Botoșani, Concordia Chiajna.
1966 – S-a născut Caius Dobrescu
22 ianuarie 1966, Brașov
Poet, eseist și prozator, profesor universitar. A absolvit în 1988 Facultatea de Filologie a Universității din București, Secția Română-Engleză. Între 1990–1991 a beneficiat de bursa Herder la Universitatea din Viena. În 1999 a devenit Doctor în Filologie cu teza Postmodernismul – o privire teoretică din perspectiva unei definiții plurale și deschise a conceptului de „cultură burgheză”. A început activitatea literară ca membru al Grupului de la Brașov, format în anii `80 împreună cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu. A debutat în 1991 în volumul colectiv de poezie Pauză de respirație. A primit Premiul Orașului Münster pentru Poezie Europeană în 2009 (împreună cu Gerhardt Csejka). Este profesor la Facultatea de Filologie a Universității din București, specialist în teoria literaturii, membru în Asociația Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). A publicat volume de poeme: Efebia, Odă liberei întreprinderi, eseuri: Modernitatea ultimă, Inamicul impersonal, romane: Balamuc sau pionierii spațiului, Teză de doctorat, Minoic.
1968 – S-a născut Ecaterina Szabó
22 ianuarie 1968, Zagon, Covasna
Fostă gimnastă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competițională, multiplu medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA). După participarea la Campionatele Mondiale din 1987 s-a retras din activitatea competițională și s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. După terminarea studiilor a lucrat ca antrenor la Deva contribuind la pregătirea unor viitoare gimnaste de success: Nadia Hațegan, Andreea Cacovean și campioana mondială la individual compus din 1999, Maria Olaru. A fost aleasă sportiva anului 1987, iar în 2000 a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame. În iunie 1991, s-a căsătorit cu Cristian Tamas, fost membru al echipei de caiac a României, în 1992 au părăsit România și s-au stabilit în Chamalières (Franța), unde Kati este antrenoare la un mic club din localitate.
Ecaterina Szabó – regina Jocurilor Olimpice de la Los Angeles 1984
1982 – A încetat din viață Majtényi Erik (Erik Mann; 19 septembrie 1922 – 22 ianuarie 1982)
Poet, prozator, ziarist și traducător maghiar din România, evreu originar din Banat; fiul scriitorului și traducătorului Endre Mann.
1999 – Convenția dintre guvernul român și cel bulgar privind recunoașterea reciprocă a diplomelor
Convenția dintre guvernul român și cel bulgar privind recunoașterea reciprocă a diplomelor și certificatelor de studii eliberate de instituțiile de învățământ și a titlurilor științifice din cele două state a fost semnată la București, iar Legea pentru ratificarea Convenției a fost promulgată la 3 noiembrie 1999, fiind publicată în Monitorul Oficial. nr. 548/9 noiembrie 1999.
1999 – A cincea mineriadă – Stare de urgență
În timpul nopții de 21/22 ianuarie a fost emisă ordonanța de urgență care a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie. Constantin Dudu Ionescu a fost numit ministru de interne și s-a produs înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.
Pe șoseaua Râmnicu Vâlcea–Pitești, în dreptul râului Topolog, a fost amplasat un nou baraj, format din trupe MApN și DIAS. Sub amenințarea minerilor care se apropiau de București, armata a scos transportoare și tancuri pe care le-a dispus în special pe Dealul Negru, pentru a bloca accesul spre Pitești.
După instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul țării, primul ministru Radu Vasile a acceptat dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la Mănăstirea Cozia în 23 ianuarie.
2001 – A încetat din viață Constantin Tacou (15 ianuarie 1926 – 22 ianuarie 2001)
Traducător și editor francez de origine română; documentarist pentru UNESCO; conducătorul Editurii l’Herne.
2004 – A încetat din viață Erwin M. Friedländer (29 mai 1925 – 22 ianuarie 2004)
Fizician american evreu originar din România; membru de onoare al Academiei Române; distins cu Premiul „Humboldt” pentru fizică (1985).
2008 – A încetat din viață Ștefan Niculescu (31 iulie 1927 – 22 ianuarie 2008)
Compozitor, muzicolog și profesor universitar; director-fondator al festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi; membru titular al Academiei Române.
2012 – A încetat din viață Tudor Mărăscu (10 noiembrie 1940 – 22 ianuarie 2012)
Regizor de teatru, film și televiziune și scenarist; profesor universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București; a creat aproximativ 60 de spectacole de teatru.
2013 – A încetat din viață Margareta Teodorescu (13 aprilie 1932 – 22 ianuarie 2013)
Jucătoare de șah; distinsă de Federația Internațională de Șah (FIDE) cu titlul de Mare Maestră a Șahului Feminin (WGM) în 1985.
2016 – A încetat din viață Titi Mihail (Constantin Gheorghe Mihail; 24 iulie 1945 – 22 ianuarie 2016)
Antrenor de atletism considerat unul dintre principalii promotori ai probelor de sprint, garduri și sărituri; cu un rol semnificativ în restructurarea Federației Române de Atletism după căderea regimului comunist.
2017 – Proteste de stradă din seria „NU Legii Grațierii Și Amnistiei”
Sub sloganul „NU Legii Grațierii Și Amnistiei!” peste 30.000 de oameni au protestat doar în București. Președintele Klaus Iohannis a venit în Piața Universității pentru a-și exprima solidaritatea cu manifestanții. „O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept, or așa ceva nu se poate admite”, a declarat președintele jurnaliștilor. La protest au luat parte și liderul interimar al PNL, Raluca Turcan, președintele USR, Nicușor Dan, dar și foști membri ai Guvernului Cioloș. Peste 5.000 de protestatari s-au strâns în Cluj-Napoca, 4.000 de oameni au manifestat în Timișoara. Mitinguri de solidaritate cu protestele din țară au avut loc și la Copenhaga, Paris, Londra și Haugesund (Norvegia).
Proteste împotriva grațierii 22 ianuarie 2017
2019 – A încetat din viață Leon Baconsky (4 mai 1928 – 22 ianuarie 2019)
Critic și istoric literar, traducător; membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj; frate cu poetul A.E. Baconsky.
2020 – A încetat din viață Constantin Gruescu (12 aprilie 1924 – 22 ianuarie 2020)
Mineralog, membru al Societății Geografice Române și ghid în Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului din Ocna de Fier, pe care l-a amenajat propria casă.
2021 – A încetat din viață Gheorghe D. Mateescu (11 noiembrie 1928 – 22 ianuarie 2021)
Farmacist și chimist, Emeritus Proffesor al facultății de Chimie, Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA; a introdus în Romania două dintre cele mai importante metode fizico-chimice de analiză, Spectroscopia în Infraroșu și Rezonanța Magnetică Nucleară; membru de onoare al Academiei Române.
2022 – Cristina Neagu a ajuns la 1.000 goluri marcate în competiţie
Cu ultimele 5 goluri marcate de Cristina Neagu, echipa CSM Bucureşti a învins, în deplasare, formaţia SG Bietigheim, scor 27-25 (15-12), în etapa a XII-a din grupa A a Ligii Campionilor.
2022 – A încetat din viață Bibi Ionescu (Corneliu Ionescu; 2 martie 1945 – 22 ianuarie 2022)
Membru fondator și basistul trupei Sfinx, singurul care nu a părăsit formația până la destrămarea ei.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 22 ianuarie în istoria românilor | RomaniaEv