~ Personalitatea zilei ~

 

Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Cosmad; 14 ianuarie 1819, Bolintin-Vale – 20 august 1872, București

 

Poet, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.

Macedonean de origine (după tată), orfan de ambii părinți (răpuși de holeră, încă din 1831), a fost crescut de rude și s-a susținut de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. A debutat în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morții, (1842) publicată de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe.

Între 1845–1848 s-a aflat la studii în Paris, pe cheltuiala Societății de Cultură Națională din București, care în 1847 i-a publicat primul volum, Colecții din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice și balada fantastică Mihnea și baba.

A editat revista Poporul suveran, „gazetă politică și literară“, la care au colaborat Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac; articolele publicate aici pregătind atmosfera revoluționară a momentului. A participat la revoluția de la 1848, după înăbușirea căreia, a fost arestat, împreună cu alți confrați  cu care luptase pentru patrie. A reușit să evadeze, părăsind țara împreună cu alți conducători ai mișcării și s-a stabilit la Paris.

Năvala lui Țepeș

Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară. Din exil, cu mare dor pentru țara în care-i era interzis să revină, Bolintineanu scria: „Exilat de mulți ani din patria mea cu câtă tristețe și cu câtă plăcere mă uitam la malurile țării natale. Cu tristețe căci îmi era oprit a pune piciorul pe acest tărâm, totdeauna prada inamicilor și a  fiilor lui cei vitregi, cu plăcere, căci oricare ar fi cauzele care să mă despartă de aceste locuri, oricât de triste și monotone ar fi zilele în această țară și cât de frumoasă ar fi trecut viața în străinătate, nu uită cineva lesne locul în care ochii noștri au văzut soarele pentru prima dată”…

Timp de patru ani, a făcut călătorii, în care a vizitat Constantinopol, Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le în publicațiuni diverse, care cuprindeau adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.

A revenit în țară în 1857, unde anul următor a fondat, la București, ziarul Dâmbovița, pe care l-a condus până în 1860.

Din 1859, a intrat în politică, a devenit ministru de Externe în guvernul Ștefan Golescu (mai–iulie 1861), al Cultelor și Instrucțiunii publice în guvernul Kogălniceanu (octombrie 1863–iulie 1864, când a demisionat). Prin stăruințele lui, împreună cu Costache Negri și V.A. Urechia, au fost înființate primele școli pentru românii macedoneni.

Moartea lui Mihai Viteazul

A publicat volume de versuri Poesii vechi și nouă, Legende sau Basme naționale în versuri, Legende noui, Menadele; romane: Manoil. Roman național și Elena; lucrări istorice: Viața lui Cuza Vodă, Bătăliile Românilor, Viața și faptele lui Ștefan cel Mare; jurnale de călătorie, piese de teatru, publicistică.

Starea sa de sănătate (fizică și psihică) a început apoi să se deterioreze, la aceasta adăugându-se și probleme financiare. În aprilie 1871 a fost internat la ospiciul Pantelimon, iar, pentru a i se asigura întreținerea, mobilierul și biblioteca sa au fost scoase la licitație.

A murit la 53 de ani, fiind înmormântat în pământul satului natal, Bolintin Vale. Rămășițele pământești ale poetului au avut parte tot de mizerie și umilință, chiar și după moarte.  Osemintele i-au fost scoase pentru a fi așezate sub bustul său, la câțiva ani de la moarte. Până când a fost gata bustul, au zăcut în podul bisericii, printre unelte și rozătoare, în așteptarea inaugurării statuii…

Mai mult: Dimitrie Bolintineanu [Wikipedia]

 

Suferințele lui Dimitrie Bolintineanu: A fost arestat și a sfârșit în sărăcie, dar…

 

***** [In English] *****

Dimitrie Bolintineanu

14 January 1819 (1825 as), Bolintin-Vale – 20 August 1872

 

Dimitrie Bolintineanu was a Romanian poet, though he wrote in many other styles as well, diplomat, politician, and a participant in the revolution of 1848. His poems of nationalist overtone fueled emotions during the unification of Wallachia and Moldavia.

He was of Aromanian origin, his father, Ienache Cosmad, came from Ohrid and, in a few years, he made a successful carrier in Wallachia, first he was a tenant, small owner, then sub-prefect, with the residence in Bolintin-Vale, village near Bucharest.

Dimitrie remained an orphan of both parents since 1831, and he was raised by the relatives. He started to earn for living since yearly youth, being a civil servant. He was raised to the rank of a Pitar (boyar who bossing the bakeries) in 1840.

In 1842, he published an admirable poem A young girl on the bed of death, that was eulogistically presented by Ion Heliade Rădulescu (and later cited by Mihai Eminescu in his poem Epigones), and it was published in „Courier of Ambe Sexes”.

He participated in the revolution of 1848 and he leaded (from 19 July to 11 September) „The Sovereign People”. It was a small, four-page sheet with only two columns on each side, but the chief editor had big projects. He wanted to print a „journal of democratic interests and social progress„. After the revolution of 1848, he came back in the country and edited together with Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac and others „The sovereign people”, but – when the revolution dropped – he was exiled and went to Transylvania, then to Constantinople and finally to Paris to continue his interrupted studies. He traveled through Palestine, Egypt, Syria, and Macedonia, describing them all in various publications.

In 1859, returning to the country, he become a politician, Minister of Foreign Affairs, or Minister of Cults and Public Instruction. Thanks to his efforts and of Costache Negri and V.A. Urechia, the first schools for Macedonian Romanians were set up.

Dimitrie Bolintineanu has written extensively both prose and lyrics. His poetic work includes the cycles of the Historical Legends, the Bosphorus Flowers, the Fairy Tales, the Macedonians and the Reverions.

In the first half of 1870, Dimitrie Bolintineanu traveled to Paris. Some of his historical biographies were reedited. Prints the collection of satire of Menadele and the volume of poems Romania’s Complaints. He collaborates, by April, with the Romanian of C.A. Rosetti.

Being seriously ill, he was forced to quit his work. In 1871, Bolintineanu’s disease worsened. The poet was poor. The pension he received went into the pockets of creditors. The officials refused to give him any help. In April, a lottery with personal Bolintineanu’s stuff was organized, at the initiative of George Sion. On 28 April, at the National Theater in Bucharest a performance took place, for the benefit of the former member of the theater committee. Bolintineanu has got a mental illness from misery and poverty. The poet was admitted to Pantelimon Hospital. On the August the 20th, in the morning, he died in the hospital. He was buried at the Bolintinul din Vale.

More on: Dimitrie Bolintineanu [Wikipedia]

*****

 

Muma lui Ştefan cel Mare • Gheorghe Cozorici

 

#DimitrieBolintineanu #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemory