~ Personalitatea zilei* ~

 

Călin Alupi

Calinic Alupi; 20 iulie 1906, Vancicăuți, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 19 septembrie 1988, Iași

 

Călin Alupi a fost desenator și pictor, reprezentant de seamă al postimpresionismului românesc.

Fiu de țărani săraci din Basarabia, Călin Alupi a păstrat din copilăria și adolescența sa o dragoste profundă pentru natură, pentru oamenii și lucrurile simple, care au marcat întreaga sa operă.

Rămas orfan de tată în 1917, după moartea acestuia pe front în Galiția, și-a început drumul artistic în condiții modeste, dar cu o vocație evidentă. În 1919, a devenit elev al Școlii Normale din Șendriceni-Dorohoi, unde profesorul său de desen, Nicolae Popovici Lespezi, i-a observat înclinația către artă, i-a cultivat talentul, încurajându-l să-l dezvolte. Această perioadă a fost crucială pentru formarea sa artistică, pregătindu-l pentru admiterea, în 1925, la Academia de Belle Arte din Iași, unde a studiat Desenul artistic cu Jean I. Cosmovici și Pictura cu Ștefan Dimitrescu, unul dintre cei mai importanți pictori români ai vremii.

În timpul studenției, a fost custode al Pinacotecii ieșene, obținând și o bursă Schiller, precum și Premiul Grigorovici în 1925. Cu toate acestea, sărăcia l-a însoțit constant, trăind în condiții precare și bazându-se pe o modestă bursă și pe postul de custode pentru a supraviețui.

După absolvirea Academiei în 1932, cu calificativul maxim, a început să participe la diverse expoziții de grup și personale, debutând în 1933 la Salonul Oficial al Moldovei din Iași. În 1935, a fost numit profesor suplinitor la Școala Normală din Șendriceni, la catedra de Desen și Caligrafie.

Un moment de cotitură în cariera sa a fost colaborarea cu Nicolae Tonitza care, începând din 1936, l-a luat printre ucenicii săi, alături de Corneliu Baba și Mihai Cămăruț, atunci când a pictat schitul Durău. Lucra foarte repede, având darul de a comunica emoție. Tonitza l-a apreciat profund, menționându-l în scrisori drept un element „foarte bun și devotat”.

În 1940, a fost mobilizat și trimis pe front în al doilea război mondial, cariera sa promițătoare fiind întreruptă brutal. A făcut tot războiul în linia I în condiții extreme de supraviețuire, cu sarcina de a desena pozițiile inamice. La armistițiu, s-a întors de la Odessa (pe jos), cu sechele grave: a contractat un ulcer la stomac și piatră la rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operații până la moarte). A descoperit cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului. A continuat totuși lucrul cu penelul până la sfârșitul vieții.

În 1947 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Iași și, în același an, s-a căsătorit cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care a avut o fiică, Antonina, devenită ulterior pictoriță și profesoară de desen la Paris. În 1954, Academia de Arte Frumoase din Iași a fost desființată, determinându-l să se stabilească în București, unde a predat la Școala Medie de Arte Plastice până în 1963. Revenit la Iași după redeschiderea Institutului Pedagogic, a continuat să predea până la pensionarea sa, în 1968.

A participat la expoziții care s-au succedat la interval de doi sau trei ani – în România mai ales: Saloanele interregionale de arte plastice din Iași, Expozițiile anuale de grafică din București, precum și la evenimente internaționale: Expoziția de artă românească (Sofia, 1954), unde a primit o diplomă de onoare și Expoziția de grafică românească (Varșovia, 1955).

A avut expoziții personale în Italia (Roma și Trieste, 1971) și Franța (Paris și Saint-Germain-en-Laye, 1979). A avut două expoziții retrospective, la Muzeul Național de Artă din București (1978) și la Palatul Parlamentului din București (2002).

A fost un desenator remarcabil, lucrările sale, adesea inspirate din realitatea rurală și din viața oamenilor umili, reflectând o înțelegere profundă a naturii umane. A excelat și în tehnica pastelului, fiind considerat un continuator al lui Ștefan Luchian, cu o cromatică bogată. Nefiind un carierist, nu a încercat niciodată să-și promoveze opera executând comenzi pentru Partid, fiind recunoscut pentru abordarea sa nealterată de cerințele politice ale vremii. A preferat să rămână fidel viziunii sale artistice, ceea ce i-a adus statutul de marginalizat, dar și respectul criticilor de artă, el însuși, de altfel, preocupându-se puțin de reușita socială.

Opera sa rămâne una dintre cele mai valoroase contribuții la post-impresionismul românesc, alături de nume precum Corneliu Baba și Ion Irimescu, cu care a împărtășit idealuri și destin artistic.

Mai mult: Călin Alupi [Wikipedia]; Alupi Călin (Calinic) [Artindex]

 

***** [In English] *****

Călin Alupi

20 July 1906, Vancicăuți, Bessarabia, Russian Empire/Moldova – 19 September 1988, Iași

 

Călin Alupi was a Romanian draftsman and painter, important representative of the Romanian Post-Impressionism.

The son of poor farmers in Bessarabia (the extreme north-east of Romania, at the borders with the actual Ukraine), Călin Alupi’s childhood and adolescence was spent amidst the nature of the small farm and the surrounding countryside. His fond memories of the landscape with its inhabitants, and simple way of life formed the basis for most of his work.

He entered in 1925 at the Fine Arts Academy in Iasi, having as Professor Stefan Dimitrescu, thanks to which perfects its foundation in drawing. When Nicolae Tonitza was comissioned to decorate the Durau monastery, he chose Calin Alupi, along with Corneliu Baba, Mihai Cămăruț and others, to be part of his group of apprentices, but the war, however, brought these artistic projects to a halt.

In 1947, aged 40, he was appointed to the position of professor at the Iasi Fine Arts Academy. Anti-careerist, he never wanted to work under the commission of the Communist Party. Consequently, he was kept relatively out of the spotlight. In fact, he neglected self-promotion altogether.

A remarkable drawer, his works are recognizable for their precise yet dynamic virile touch. His subjects, often simple and always drawn from reality, convey a deep understanding of human nature and the Romanian landscapes.

More on: Călin Alupi – Biography [Călin Alupi]

*****

 

#CalinAlupi #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality #universalvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită