~ Personalitatea zilei* ~

 

Nicolae Tonitza

13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, București

Nicolae Tonitza a fost pictor, grafician, jurnalist și critic de artă. Inspirat de post-impresionism și expresionism, el a avut un rol major în introducerea orientărilor moderniste în arta locală. Era considerat interpret al „tristețelor luxuriant colorate” și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată

În 1902 s-a înscris la Școala națională de Belle-Arte din Iași, având profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare, dar nu a absolvit deoarece, în ultimul an, a participat la o grevă a studenților. Cu colegii Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu a legat o lungă prietenie. În 1904, împreună cu alți colegi, a zugrăvit biserica din satul Grozești.

A urmat studii la München, la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste (Academia Regală Bavareză de Arte Frumoase) în clasa profesorului Hugo von Habermann.

A expus la Kunstverein, a trimis caricaturi la revista Furnica și articolul Importanța criticii de artă la revista Arta română din Iași, ceea ce reprezintă debutul său în publicistică. A părăsit Germania, fără a fi terminat studiile, și a călătorit în Italia și Franța, unde a rămas pentru doi ani la Paris. A frecventat atelierul lui Pierre Laprade, făcând studii după pictori celebri. A luat la cunoștință problemele impresionismului, cuceririle postimpresioniștilor și modul decorativ și fastul stilului Belle Époque, care îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice. A pictat peisaje, portrete și compoziții, pe care le-a expus în atelierul său din Montparnasse.

În 1911 s-a reîntors în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde a predat un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). A participat la expoziția Tinerimii artistice, a terminat cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și a obținut prin concurs certificatul de pictor bisericesc. A zugrăvit bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. În 1916 a expus la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu.

Mobilizat și trimis pe front, a căzut prizonier în luptele de la Turtucaia. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pentru modul cum și-a condus compania din Regimentul 1 Grăniceri în Bătălia de la Turtucaia. După război, s-a stabilit la București, unde, alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți, a colaborat la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice.

În perioada 1921–1924 a locuit la Vălenii de Munte. A devenit redactor la revista Artele Frumoase. În 1924 a expus la Bienala din Veneția iar un an mai târziu s-a retras din asociația Arta Română și, împreună cu Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu, a întemeiat Grupul celor patru, unde, până în 1934, au avut loc repetate expoziții.

Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, a expus și în străinătate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles. În 1933 a ocupat catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași.

Viziunea sa, autonomă, se conturează în portretele de copii. „Ochii lui Tonitza”, ochii copiilor pictați de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență, cu o amară melancolie și candoare. Ochii aceștia mari, rotunzi și expresivi sunt inconfundabila pecete a stilului său de o unică poezie în arta plastică românească.

Mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Tonitza

Aici, câteva portrete:

***** [In English] *****

Nicolae Tonitza

April 13, 1886, Barlad – February 27, 1940

 

Nicolae Tonitza was a Romanian painter, engraver, lithographer, journalist and art critic. Drawing inspiration from Post-impressionism and Expressionism, he had a major role in introducing modernist guidelines to local art.

Tonitza was largely inspired by Impressionism, but he equally admired the discoveries made by Post-impressionist artists (their revolution in composition and Belle Époque splendor). Most of his works are serene in tones, in contrast with those expressing Tonitza’s involvement in social issues. They proposed a classical aesthetical ideal, viewing art as a treasurer of spiritual values. This message is most obvious in his Northern Dobrogea landscapes, his still life studies, the portraits of clowns, young women and children.

The so-called Tonitza eyes, both point – shaped and expressive – are a characteristic trait in his children portraits.

 

More on: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Tonitza

*****

 

#NicolaeTonitza #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită