~ Personalitatea zilei* ~

 

Ștefan Luchian

1/13 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani – 28 iunie 1916, București

 

Ștefan Luchian a fost unul dintre cei mai talentați pictori români, supranumit poetul plastic al florilor.

Educația plastică și-a început-o la Școala de Belle-Arte (1885–1889. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman la Pictură și Constantin I. Stăncescu la Istoria artelor și Estetică, dar a considerat academismul promovat de Școala de belle-arte, insuficient și sărăcăcios pentru a exprima noile tendințe în arta de sfârșit al secolului al XIX-lea. În paralel cu Școala de Arte Frumoase a urmat și cursurile clasei de Flaut ale Conservatorului din București. În 1889 a plecat la München și a studiat două semestre la Academia de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe Johann Caspar Herterich și Ludwig Herterich, foarte buni desenatori (dar și ei academiști conservatori). În 1890, unde a participat la prima expoziție a societății de artă Cercul artistic.

Prin opera sa, Luchian s-a dovedit a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care, prin paleta sa cromatică plină de lumină, prin poziția artistică înnoitoare, precum și printr-o scânteietoare expunere a limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate.

Cele mai cunoscute opere ale sale au fost: Ultima cursă de toamnă, Anemone, Maci, Casa lui Moș Gheorghe din Brebu și Albăstrele.

Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri a fost reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare.

În 1893 și-a amenajat un atelier și a expus la Cercul Artistic. În 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat Expoziția artiștilor în viață, și din nou la Cercul Artistic, iar în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Cercului artistic. A fost principalul inițiator al Expoziției artiștilor independenți, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. Pentru a-și întregi veniturile, în perioada 1897–1900 s-a asociat cu Constantin Artachino și a pictat biserici în Tulcea, Alexandria și București (Biserica Brezoianu).

Bolnav de scleroză multiplă de la vârsta de 30 de ani, paralizat și încercat de dureri groaznice și cu o stare materială precară, a ajuns să picteze țintuit în fotoliu și cu penelul legat de încheietura mâinii, pictând atunci minunatele sale compoziții florale. Înainte de a se îmbolnăvi, era cunoscut ca un pasionat al sportului, îi plăceau velocipedele, primele biciclete apărute în Regatul României. Mai mult decât atât, pictorul a câștigat și prima cursă de biciclete, de la București la Giurgiu, dar și pe cea de la Turtucaia.

S-a stins din viață la doar 48 de ani.

Mai mult: Ștefan Luchian [Wikipedia]

 

Ștefan Luchian (Film artistic, 1981) • Regia Nicolae Mărgineanu. Cu: Ion Caramitru, George Constantin, Maria Ploae, Ovidiu Schumacher, Mircea Constantinescu, Monica Ghiuță, Victor Rebengiuc, Petre Gheorghiu etc.

 

***** [In English] *****

Ștefan Luchian

1 February 1868, Ștefănești, Botoșani County – 28 June 1917, Bucharest

 

Ștefan Luchian was a Romanian painter, famous for his landscapes and still life works.

Luchian studied at the Fine Arts School in Bucharest, where he was encouraged to pursue a career in art by Nicolae Grigorescu, at the Munich Fine Arts Academy and at the Académie Julian, in Paris.

He was one of the main founders of Bucharest’s Salonul Independenților, which was opened in front of the official Salon (the Romanian equivalent of the Paris Salon). Two years later, the group led to the creation of Societatea Ileana and its press organ, Ileana, with Luchian as the original illustrator.

After 1900, with a precarious condition and suffering from multiple sclerosis, Luchian came to paint in wheelchair, and brush strapped to the wrist. He died at 48 years.

More on: Ștefan Luchian [Wikipedia]

*****

 

#StefanLuchian #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality #universalvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită