~ Personalitatea zilei* ~

 

Traian Grozăvescu

21 noiembrie 1895, Lugoj, Austro-Ungaria/România – 14 februarie 1927, Viena, Republica Austriacă

 

Traian Grozăvescu a fost tenor talentat de operă, faimos în Europa pentru cariera sa excepțională, supranumit „prințul operei”, a cărui carieră promițătoare a fost întreruptă de moartea sa tragică și prematură.

Și-a petrecut copilăria, primii ani de școală și liceul în Lugoj, mama sa fiind de origine sârbă. De copil, cânta în grădina casei, vocea sa deosebită fiind remarcată și de familie și de prieteni. Tatăl său, nelipsit din corurile lugojene, obișnuia să-l aducă pe Traian la repetiții iar maestrul Ion Vidu, l-a introdus în corul său faimos, „corul lui Vidu”, acesta reprezentând începutul modest al progresului exceptional al lui Traian Grozăvescu.

N-a excelat la matematică sau fizică, însă tatăl său, observându-i talentul, i-a cumpărat un pian și i-a angajat un profesor de muzică.

Din 1914 s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta și totodată, pentru a-și asculta chemarea, a urmat cursurile Academiei de Muzică, unde îl avea profesor pe marele Schick.

Georges Bizet – Carmen „Cântecul florii” (în germană)

În timp ce era student la Academia de Muzică de la Budapesta, a început războiul și a fost trimis pe frontul italian, ca ofițer de artilerie în armata austro-ungară. Pasiunea sa pentru muzică nu a încetat însă nici în acele vremuri tulburi, de atunci a rămas o faimoasă poveste: Într-un moment în care tunurile au tăcut, a început să cânte Ave Maria, acolo pe front. I-a înduioșat atât de mult pe cei din jur, încât camarazii l-au răsplătit cu ropote de aplauze și urale, iar dinspre inamici a răsunat puternic „Vivat austriaci!”. Un moment de glorie pentru Grozăvescu și un pas important în debutul carierei sale muzicale. A fost capturat ca spion inamic și a petrecut un an într-un lagăr de prizonieri.

După eliberare, a plecat spre Cluj, unde și-a reluat studiile și a început să cânte în corul nou-înființatei Opera Națională Română. Debutul solo al tenorului ia a avut loc în ziua de Crăciun 1920, ca Pinkerton în Madama Butterfly, el petrecând următoarele trei sezoane la Cluj, devenind tenorul preferat al Operei din Cluj. Un eveniment important din viața lui la Cluj a fost întâlnirea cu Aca de Barbu.

Ruggero Leoncavallo – Pagliacci ”Vesti la giubba” (Volksoper, 1925)

A obținut succes după succes, interpretând o varietate de roluri, printre care: Cavaradossi în Tosca, Don José în Carmen, rolul titular în Faust, Canio în Pagliacci și Turiddu în Cavalleria Rusticana. Ultimele două roluri, pe care conducerea se aștepta ca el să le interpreteze, ambele în aceeași seară (cu remunerație pentru un singur rol), l-au determinat pe Grozăvescu să părăsească Opera Națională în 1923. Deşi a rămas popular în rândul publicului clujean, nu a mai cântat niciodată cu Opera Naţională din Cluj.

După scandalul de la Cluj, a călătorit la Viena pentru a-și continua studiile vocale cu baritonul Franz Steiner. A debutat la Vienna Volksoper în rolul Canio în Pagliacci la 10 iulie 1923. În martie a anului următor, a fost angajat de Vienna Staatsoper, debutând acolo ca Rodolfo în La Bohème.

Giuseppe Verdi – Aida ”Celeste Aida” • Berlin Municipal Opera

Între timp, Grozăvescu s-a căsătorit cu Nelly Kövesdy, fiica magnatului Teodor Kövesdy. Din păcate, soția sa era o femeie manipulatoare, care insista să-i controleze fiecare aspect al vieții și geloasă, care își acuza frecvent soțul de relații extraconjugale. Deși a realizat în cele din urmă că această căsătorie a fost o greșeală, pentru a menține pacea, a lăsat-o pasiv pe soția sa să se ocupe de treburile sale profesionale și personale. Când lucrurile au devenit intolerabile acasă, tenorul și-a căutat refugiu în muncă și în viața de noapte vieneză. După cele mai multe spectacole, Grozăvescu scăpa de stres mâncând, bând și petrecând la cafenelele preferate. Deși acest comportament excesiv l-a făcut pe tânărul elegant și frumos de odinioară să devină corpolent, el încă se bucura de compania fanilor săi adoratori, dându-i soției sale Nelly și mai multe motive să-l suspecteze de infidelitate.

Giacomo Puccini – Madama Butterfly ”Addio fiorito asil”

În ciuda necazurilor de-acasă, Grozăvescu și-a construit o carieră impresionantă. Muzicieni celebri precum Richard Strauss, Arturo Toscanini, Pietro Mascagni sau Franz Schalk l-au apreciat și i-au recunoscut valoarea și a fost văzut de mulți ca fiind un nou Enrico Caruso.

A continuat să adauge roluri noi în repertoriul său roluri: Vasco în L’Africaine, Radames în Aïda, Riccardo în Un Ballo în Maschera, Edgardo în Lucia di Lammermoor, Assad în Die Königin von Saba și rolurile principale din Andrea Chénier, L’Amico Fritz, Ernani. Aparițiile frecvente ca invitat la București, Salzburg, Berna, Praga, Budapesta, Oslo și Berlin au contribuit la impunerea sa drept un mar star.

Până la sfârșitul anului 1926, tenorul a atras atenția Metropolitan Opera din New York, care i-a oferit un contract pentru sezonul următor. Grozăvescu, sătul de prezența sufocantă a soției sale, a informat-o că dorește să călătorească la New York fără ea. Cei doi s-au certat amarnic, Nelly acuzându-l din nou de infidelitate.

Tenorul a cântat ceea ce se va dovedi a fi ultima sa interpretare, Ducele în Rigoletto, la Staatsoper pe 14 februarie 1927.

Giuseppe Verdi – Rigoletto ”La donna è mobile”

A doua zi, în timp ce Grozăvescu se pregătea să plece la New York, Nelly l-a împușcat cu un revolver, trâgându-i un singur glonț în cap și ucigându-l instantaneu. Abia trecuse de 31 de ani. În ciuda amplelor dovezi ale unui act premeditat, în procesul senzațional care a urmat, Nelly Grozăvescu a folosit apărarea „crimei pasionale” și, cu ajutorul influentului ei tată, a fost găsită nevinovată.

Într-o carieră care a durat doar șase ani, Traian Grozăvescu a reușit să se impună ca un mare star european. Din nefericire, moartea sa prematură a fost o risipă tragică și fără rost a unui talent extraordinar.

A fost înmormântat în cimitirul ortodox din Lugoj.

Mai mult: Traian Grozăvescu [Wikipedia]

 

Wolfgang Amadeus Mozart – Die Zauberflöte / Flautul fermecat ”Bildnisarie” • Orchester der Staatsoper Berlin, Dirijor Carl Besl

 

***** [In English] *****

Traian Grozăvescu

21 November 1895, Lugoj – 14 February 1927, Vienna

 

Traian Grozavescu was a gifted tenor from Lugoj (Austro-Hungaria/Romania), famous in Europe for his exceptional career, whose promising career was cut short by his tragic and untimely death.

Grozăvescu enrolled in law school in Budapest, but soon switched his focus to music. His studies were interrupted by the outbreak of WWI and the aspiring singer found himself at the European front serving as an artillery officer. He was captured as an enemy spy and spent a year in a POW camp.

After war, he resumed his studies in Cluj and began singing in the chorus of the newly formed Romanian National Opera in Cluj. The tenor’s solo debut occurred on Christmas Day, 1920 as Pinkerton in Madama Butterfly and  he spent the next three seasons in Cluj, singing a variety of roles including Cavaradossi in Tosca, Don José in Carmen, the title role in Faust, Canio in Pagliacci and Turiddu in Cavalleria Rusticana.

Ruggero Leoncavallo – Pagliacci ”Un tal gioco”

Grozăvescu travelled to Vienna to pursue further vocal studies with baritone Franz Steiner and he made his debut at Vienna Volksoper as Canio in Pagliacci in 1923. In March of the following year, he was engaged by the Vienna Staatsoper, making his debut there as Rodolfo in La Bohème.

Giacomo Puccini – La Bohème ”Che gelida manina” • Berlin Municipal Opera

By now, he was married to Nelly Kövesdy (1896 – 1958), a manipulative and jealous woman who insisted on controlling every aspect of his life. She frequently accused him of extramarital affairs. Grozăvescu eventually realized that the marriage was a mistake but, in order to maintain peace, passively allowed his wife to handle his professional and personal business. When things became intolerable at home, the tenor sought refuge in his work, in Viennese nightlife and he would relieve his stress by eating, drinking and carousing at his favorite cafes.

Meanwhile he played for opera theaters in Bucharest, Salzburg, Bern, Prague, Budapest, Oslo and Berlin.

Richard Wagner – Die Meistersinger ”Preislied”

Grozăvescu built an impressive career and was even hailed as the successor to Caruso. He continued to add roles to his repertoire including Vasco in L’Africaine, Radames in Aïda, Riccardo in Un Ballo in Maschera, Edgardo in Lucia di Lammermoor, Assad in Die Königin von Saba and the title roles in Andrea Chénier, L’Amico Fritz and Ernani.

He earned respect of musicians such as Richard Strauss, Arturo Toscanini, Pietro Mascagni, Franz Schalk.

By late 1926, the tenor had caught the attention of the Metropolitan Opera in New York, who offered him a contract for the following season. Grozăvescu, tired of his wife’s suffocating presence, informed her that he wished to travel to New York without her. The tenor sang what would prove to be his final performance, the Duke in Rigoletto, at the Staatsoper on February 14, 1927.

Giuseppe Verdi – Rigoletto ”Sie wurde mir entrissen” • Berlin Municipal Opera

The next day, as he was preparing to leave for New York, Nelly pulled a revolver and fired a single bullet into his head, killing him instantly. Traian Grozăvescu was only 31.

In a career that lasted barely six years, Traian Grozăvescu managed to establish himself as a major European star. Grozăvescu’s catalogue of recordings, all made in Berlin for the Odeon label in 1924, capture a youthful artist on the brink of an international career that never came to fruition… a sad reminder of what could have been.

More on: Traian Grozăvescu [Wikipedia]

*****

 

Giacomo Puccini – Tosca ”Recondita Armonia”

 

#TraianGrozavescu #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality #universalmusic

----------

*Ediție revizuită și adăugită