30 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Primul concert simfonic al Orchestrei Radio, transmis în direct

 

Sfântul Andrei, ocrotitorul României

Sărbătorit în calendarul creștin-ortodox, romano-catolic, greco-catolic

Andrei (d. 30 noiembrie 60, Patras, Achaia, Imperiul Roman) a fost pescar în Betsaida Galileii, fiul lui Iona și fratele lui Simon (Sf. Apostol Petru de mai târziu). Inițial ucenic al prorocului Ioan Botezatorul, urmându-l când acesta își rostea predicile despre pocăință și despre venirea Mântuitorului, a fost de față când Iisus a venit la Ioan să fie botezat cu apă, , martor al primei teofanii (arătare a Lui Dumnezeu). Când Botezatorul a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii!”, Andrei I-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul Lui ucenic. Andrei l-a fi dus pe fratele său, Simon–Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia. De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”.

După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au fost trimiși să predice în diferite teritorii, Sfântul Andrei ajungând pe malul Mării Negre, pentru a predica geților despre Legea cea Noua. A strâns în jurul lui mulțime de oameni și a inceput a le povesti despre Mântuitor și lucrarea lui. Pe cei ce au crezut, peste 3.000 de suflete, i-a botezat cu apa izvorâta din piatră. Izvorul era minunat, pentru că apăruse după ce, asemenea lui Moise în pustiu, Andrei a lovit piatra cu toiagul, poruncindu-i să dea apă. Sfântul Apostol Andrei a predicat în Scytia și Asia Mică și a fost martirizat la Patras, Grecia. Nu se cunoaște cu exactitate anul morții sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțtiile lui Nero (54-68) sau Dioclețian (81-96). Potrivit tradiției, a fost răstignit pe o cruce in forma de X.

Sfântul Andrei, cel Întâi chemat dintre apostolii Mântuitorului Hristos, poartă și învestitura de Ocrotitorul României pentru faptul că, pe de o parte, a fost semănătorul care a însămânțat grăunții credinței creștine în coloniile grecești de pe malurile mării și a participat plenar la creștinarea românilor și la plămădirea acestui popor ca neam. Totodată, este sărbătoarea creștinării poporului român.

În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, ziua de 30 noiembrie fiind declarată sărbătoare bisericească națională. Acum, și zi liberă!

Este și Ziua Românilor de Pretutindeni, sărbătorită simbolic de ziua Sfântului Apostol Andrei, ca o recunoaștere a importanței pe care statul nostru o acordă comunităților de români ce trăiesc în afara granițelor țării.

1224 – Regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis Diploma Andreanum

Diploma, numită și Hrisovul de aur al sașilor transilvăneni, este un document (diplomă privilegială) care întărește privilegiile date de înaintașul său, Geza al II-lea, populației săsești din Transilvania. Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou.

Regiunea colonizată de aceștia, cuprinsă între Orăștie și Baraolt, inclusiv ținutul locuit de secui, s-a organizat ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligații financiare și militare față de coroană; cu acest prilej li s-a asigurat dreptul de a folosi, liberi de orice obligație, „pădurea românilor și a pecenegilor”.

Diploma Andreanum este un izvor istoric important, documentul recunoscând prezența unei populații autohtone românești în zonă. Totodată, în Diploma Andreanum apare prima mențiune documentară a localității Orăștie. În perimetrul Orăștiei au fost descoperite urme ale culturii neolitice Vinča-Turdaș. Orăștie este menționat în acest document drept cel mai vestic punct al Pământului Crăiesc, zona de colonizare a sașilor în Transilvania. Tot prin Diploma andreană s-a reglementat ca Orăștie să fie reședința Scaunului Orăștiei, cu localitățile aferente.

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Guvernul Transilvaniei a publicat amnistia generală, pentru a stăvili reînceperea răscoalei, dar țăranii au refuzat-o și au continuat să atace patrulele de soldați trimise împotriva lor.

În dimineața lui 30 noiembrie, o trupă de 20 husari a atacat o mare grupare de români, cca 3.000 de oameni, lângă Hălmagiu. Aproximativ 18 răsculați au fost uciși, restul s-au împrăștiat. În aceeași zi locotenentul Probst a ajuns la Zlatna cu 41 cavaleriști, întărind garnizoana austriacă de acolo, comandată de căpitanul Richard. O patrulă de husari trimisă de același căpitan la Mogoș i-a atacat pe români, fără rezultat.

În ultimele zile ale lunii noiembrie, țăranii români din satele domeniului Baia de Arieș, împreună cu cei din satele Ponor, Sălciua, Mogoș, Râmeț, Lupșa, Valea Vinții și Valea Șază au făcut o înțelegere cu funcționarii și minerii minelor din Baia de Arieș, cu scopul de a preveni intrarea armatei în zonă. Înțelegerea prevedea ca țăranii să protejeze funcționarii și minerii cu averile și familiile lor, în schimb aceștia să nu cheme armata; pricinile ivite în viitor între români să fie judecate de un jude neamț; nici un ungur să nu mai aibă voie să se stabilească pe domeniul Băii de Arieș. Comunicată de autoritățile locale către cele superioare, convenția a fost respinsă atât de armată, cât și de guvern.

1784 – S-a născut Moise Nicoară

30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic/Ungaria – 10 octombrie 1861, București, Principatele Române

Jurist, profesor, traducător, scriitor, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana.  A fost primul român din Imperiul Austriac care a avut o pregătire școlară de rang universitar. A urmat Dreptul la Pesta și Pojon, între 1802–1806, iar în anul 1807 a susținut la Viena examenul în Drept roman și Statistică. Sperând să urmeze o carieră diplomatică, a studiat limba turcă la Institutul pentru limbile orientale din Viena. În 1808 a acceptat un post de funcționar la cancelaria comitatului Bichiș, dar la scurt timp s-a întors în orașul natal, s-a înrolat voluntar în armata imperiului, aflată în război cu Napoleon Bonaparte. I s-a acordat gradul de locotenent de cavalerie și i s-a încredințat misiunea de a forma legiunea voluntarilor români din comitatele Arad, Bichiș, Bihor și Cenad. Nereușind, să intre în armata imperială regulată, a călătorit la Oradea, Cluj, Turda, Brașov, a trecut Carpații și s-a stabilit la București, unde începând cu anul 1813 a devenit profesor de Limba latină și Limba germană la școala lui Caragea Vodă. Datorită stăruinței lui Moise Nicoară în anul 1822 s-a înființat la Arad școala de teologie românească, iar în anul 1829 a fost numit primul episcop ortodox român, Nestor Ioanovici.

1811 – S-a născut Alexandru Hasdeu

Alexandru Hâjdău; 30 noiembrie 1811, Mișiurineț, Șumsk/ Ternopil, Ucraina – 9 noiembrie 1872, Cristinești, Hotin, Basarabia/Ucraina

Scriitor și profesor din Basarabia, membru fondator (din 1866) al Academiei Române. A studiat la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la facultatea de drept a Universității din Harkov. În 1830, în revista moscovită Vestnik Evropî au fost publicate primele sale scrieri filosofice, Despre calitatea Poeziei Divine și Despre scopul filosofiei. A adus o contribuție importantă la unificarea principatelor române. Discursul din 1837, publicat în 1838 la Brașov și în 1839 la București, a fost piatra de temelie a unificării principatelor la 24 ianuarie 1859. Prin scrisoarea Epistolă către români (publicată la 2 ianuarie1859), Hâjdău definește elementul cheie al mesianismului românesc, denumit și școala basarabeană, prin care dovedește participarea inteligentă (și de multe ori hotărâtoare, ca în 1918) a basarabenilor la actul de întregire a neamului românesc. A fost tatăl lui Bogdan Petriceicu Hașdeu.

1837 – S-a născut Alexandru A. Suțu

30 noiembrie 1837, București – 22 septembrie 1919, București

Medic psihiatru, membru corespondent (din 1888) al Academiei Române. A fost Doctor în Medicină al Facultăților din Atena (1863) și Paris (1865). Întors în țară, a devenit fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România, medic șef al ospiciului de alienați Mărcuța din București, dar și director al acestuia, fondatorul și redactorul Gazetei spitalelor (Paris), unul dintre redactorii Gazetei medico-chirurgicale a spitalelor, fondatorul sanatoriului pentru alienați Caritatea din București (unde a fost internat în mai multe rânduri poetul Mihai Eminescu și unde și-a aflat sfârșitul), profesor de medicină legală la Universitatea din București, efor al spitalelor civile române, fondatorul Jurnalului psihiatriei și medicinei legale, membru al Consiliului sanitar superior, expert în psihiatrie medico-legală a Tribunalului. A fost un pionier al psihiatriei române, primul psihiatru român, primul profesor universitar de psihiatrie, primul autor de lucrări științifice de specialitate, primul organizator al asistenței moderne a bolnavilor psihici, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne în România. A fost membru al Societății de Antropologie din Paris și al Societății Franceze de Psihiatrie.

1840 – Prima asociație a meșteșugarilor

S-a înființat la Sibiu Uniunea meseriașilor, prima asociație a meșteșugarilor din spațiul românesc, fondată la 18/30 noiembrie.

A fost urmată de asociații asemănătoare la Brașov (1841), Bistrița, Mediaș (1844) și Sighișoara (1847), având drept scop sprijinirea meșteșugarilor pentru a se putea adapta la cerințele moderne și ale producției industriale.

1844 – S-a născut Constantin Climescu

30 noiembrie 1844, Bacău – 6 august 1926, Iași

Matematician, membru corespondent (din 1892) al Academiei Române. A studiat la Academia domnească și la Facultatea de Științe din Iași, apoi la Școala Normală Superioară din Paris, obținând în anul 1870 licența în Matematică și în Științe fizice. După revenirea în România, a fost profesor la Catedra de Geometrie analitică și Trigonometrie sferică a Facultății de Științe din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași până la pensionare. S-a ocupat în special de geometria analitică și istoria matematicii în România. A îndeplinit funcția de decan al Facultății de Științe, apoi pe cea de rector al Universității din Iași, în perioada 1901–1907. În paralel, a fost profesor și la Școala normală superioară din Iași (1884–1898), înființată cu scopul de a pregăti cadre didactice care să profeseze în învățământul secundar și primar. A fondat revista Recreații științifice, al cărei principal susținător a fost. A fost și membru în colegiul de redacție al Gazetei matematice. În anul 1921, a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească

Au avut loc ultimele manevre pentru înăbușirea revoluției. În ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, evaluată la 10.000 de ostași și comandată de Hussein-Pașa, sute de săteni din jurul Craiovei și locuitori ai orașului, înarmați cu puști, sulițe, topoare și coase, au întâmpinat trupele străine, neținând seama de superioritatea numerică covârșitoare a acestora. Rezultatul a fost din nou defavorabil românilor. Revoluția a fost învinsă.

1860 – S-a născut Vasile G. Morțun

30 noiembrie 1860, Roman, Neamț – 30 iulie 1919, Broșteni, Neamț

Publicist, colecționar de artă și om politic, deputat, ministru. A studiat la Institutul Academic din Iași, unde l-a avut profesor de Limba germană pe Mihai Eminescu și apoi la Colegiul Sainte-Barbe din Paris, cursuri de artă dramatică la Paris, cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie la Bruxelles, activând în paralel ca gazetar și militant socialist. S-a întors în țară fără diplomă universitară, dar cu renumele de militant socialist. S-a numărat printre fondatorii Cercului socialist român din Paris, care a editat revista Dacia viitoare. Inițial s-a stabilit la București, dar s-a mutat la scurtă vreme în Iași, unde a preluat direcția literară a revistei Contemporanul. A sprijinit cu bani presa socialistă, a înființat și condus gazetele Revista socială, Muncitorul, Ciocoiul, Înainte, colaborând la numeroase ziare și reviste cu articole, versuri și proză. În 1888 a devenit primul deputat socialist în Parlamentul României, reales și la alegerile următoare, susținând votul universal. A trecut la Partidul Național Liberal, a devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților, până la sfârșitul vieții fiind ales deputat și senator. A fost ministru al Lucrărilor Publice, realizând reforma legii drumurilor, reorganizarea căilor ferate, îmbunătățirea navigației fluviale și maritime. Ca președinte al Camerei Deputaților, refugiată la Iași, a prezidat Adunarea Constituantă care a realizat cele două reforme pentru care a lucrat o viață, votul universal și noua lege agrară.

1862 – S-a născut Ion Nanu-Muscel

30 noiembrie 1862, Câmpulung-Muscel – 1938

Medic, profesor universitar, membru al Academiei de medicină din România. A studiat la clinica medicală a Spitalului Colțea, a absolvit Facultatea de Medicină din București (1885), apoi la Paris (1885–1889), unde a fost extern al spitalelor până în 1891. A obținut titlul de Doctor în Medicină în 1893. A revenit la Câmpulung, unde a profesat ca profesor de igienă la Școala Normală „Carol I”. Din 1899 a devenit medic primar la Filantropia, la Spitalul din Urziceni. Cu ajutorul prietenului sau Thoma Ionescu (fratele omului politic Take Ionescu), a intrat în Partidul Conservator, fiind ales senator de Muscel (1905–1907, 1911). Medic în timpul războiului, din 1919 a preluat conducerea clinicii de la Colțea, de unde a ieșit la pensie în 1936. Având o bogată activitate de cercetare, a adus pentru prima dată practica examenului radiologic în diagnostic. A fost în paralel profesor de Semiologie și Clinică medicală, timp de 30 de ani, la Universitatea de medicină din București. Din lucrările sale: Studiul pneumopatiilor pneumococice, Pleuresie multiloculară, Considerațiuni asupra cazurilor de tifos recurent, Travaux clinique. Conferențiarul Ion Pavel a înființat în anul 1934, în Clinica de Medicină Internă condusă de Ion Nanu-Muscel, primul centru antidiabetic din Europa. A fost președinte al Societății Medicale a spitalelor din București.

1872 – S-a născut Avram Steuerman-Rodion

Adolf Steuerman; 30 noiembrie 1872, Iași – 19/20 septembrie 1918, Iași

Medic, poet, prozator, traducător și jurnalist, sionist și activist politic. A urmat studii la Facultatea de Medicină din lași (1892–1896), desăvârșite la Paris (1896–1898). După absolvire a profesat ca medic de plasă și apoi la Iași. A fost redactor la Perdaful lui V. Negruzzi și a colaborat la Ecoul săptămânei. Lumea ilustrată, Lumea nouă literară și științifică, Opinia etc. Pentru o scurtă perioadă, a fost propagandist pentru publicația Hovevei Zion, ulterior a condus ziarul Răsăritul. A fost un militant pentru emanciparea și asimilarea evreilor, fiind cunoscut și pentru poemele dure la adresa antisemitismului. A publicat articole care criticau alianța României cu Puterile Antantei. A debutat editorial cu volumul de versuri Sărăcie. Mobilizarea pe front, în calitate de medic militar, a agravat o criză psihică dezvoltată pe un fond latent nevrotic, punându-și capăt zilelor imediat după demobilizare. Este considerat un contribuitor obscur la literatura română, dar care a supraviețuit cultural dând o voce poetică ideii de integrare a evreilor.

1874 – S-a născut Paul Zarifopol

30 noiembrie 1874, Iași – 1 mai 1934, București

Critic literar care a desfășurat și o amplă activitate de publicist, moralist, eseist politic și istoric al civilizației românești. Între 1892–1898, a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din Iași. În 1897 a debutat în Arhiva lui A.D. Xenopol cu un comentariu, H.D. Arbois de Jubanville, Deux manieres d ecrire l histoire – Critique de Bossuet, de Augustin Thierry et de Fustel de Coulanges. A plecat în Germania pentru studii de filologie și filosofie, luându-și doctoratul la Halle (1904) cu o disertație despre trubadurul francez Richard de Fournival. Căsătorit cu Ștefania Dobrogeanu-Gherea, s-a stabilit la Leipzig, unde s-a închegat prietenia cu Ion Luca Caragiale  (care venea deseori la Berlin), decisivă pentru formația criticului. A colaborat la revista muncheneză Suddeutsche Monatshefte. În 1915 s-a întors în țară unde a colaborat la Cronica lui Arghezi, Viața Românească, Adevărul literar și artistic, Hanul Samariteanului etc. A fost director al prestigioasei reviste interbelice Revista Fundațiilor Regale. Volume publicate: Din registrul ideilor gingașe, Artiști și idei literare române, Încercări de precizie literară, Pentru arta literară.

1891 – A încetat din viață Barbu Constantinescu (2 decembrie 1839 – 30 noiembrie 1891)

Teolog, profesor universitar; primul decan al Facultății de Teologie din București; profesor de Istorie bisericească la această facultate până la sfârșitul vieții.

1906 – S-a născut Mendel Haimovici

30 noiembrie 1906, Iași – 30 martie 1973, Iași

Matematician și mecanician; profesor universitar, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din Iași, unde și-a luat licența în Matematici. În 1930 a început o carieră la Universitatea ieșeană, unde a predat pentru prima oară cursuri de Mecanică teoretică. Activitatea sa științifică s-a desfășurat de-a lungul a peste patru decenii și a fost îndreptată în trei direcții principale: geometria, teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și mecanica. În 1950 a organizat Institutul de Matematică din Iași al Academiei Române, pe care l-a condus până în 1973. A fost distins cu Ordinul 23 August cl.II (1971).

1909 – A încetat din viață Augustin Bunea (4 august 1857 – 17/30 noiembrie 1909)

Teolog greco-catolic, istoric, publicist și orator; canonic mitropolitan la Blaj; continuator al ideilor Școlii Ardelene; membru titular al Academiei Române.

1914 – S-a născut Eugenia Popovici

30 noiembrie 1914, București – 23 decembrie 1986, București

Actriță de film, radio, teatru și voce, profesoară universitară. A absolvit Conservatorul de muzică și artă dramatică din București la clasa Maria Filotti (1932–1935) și Facultatea de Litere și Filozofie (1932–1936). După absolvirea Conservatorului a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București, unde a jucat peste 50 de ani, până la sfârșitul vieții. Printre rolurile care au făcut-o cunoscută sunt Oana din Apus de soare de Barbu Delavrancea, Lucietta din Bădăranii de Carlo Goldoni, Zița din O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Agnes în Școala femeilor și Lucille din Burghezul gentilom de Molière, fiica primarului din Revizorul de Nikolai Gogol, Domnica din Moartea unui artist de Horia Lovinescu, bunica din Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu. A fost profesoară de Artă dramatică (1962–1976) și rector (1972–1976) al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, printre studenții ei numărându-se Tora Vasilescu, Eugen Cristea, Andrei Finți. A jucat în puține filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Ion Popescu-Gopo: Răsună valea, Gelozia bat-o vina, O poveste obișnuită… o poveste ca în basme, Darclée, Pași spre lună, De-aș fi… Harap Alb, Steaua fără nume, Duminică la ora 6, Povestea dragostei, Tufă de Veneția etc. A fost distinsă cu Ordinul Muncii cl.III. (1952), titlul de Artistă emerită (înainte de 1960), Premiul de Stat (1962), Ordinul Meritul Cultural cl.II (1967), Ordinul Meritul Cultural cl.II (1971).

Pași spre lună (1964) • Regia Ion Popescu-Gopo. Cu: Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Florin Piersic, Valeria Rădulescu, Irina Petrescu, Ștefan Tapalagă, Eugenia Popovici [Gioconda], Tudorel Popa, Horia Șerbănescu etc.

1918 – Consfătuirea fruntașilor politici transilvăneni

La 17/30 noiembrie 1918, la Arad, a avut loc consfătuirea fruntașilor politici, membri ai Partidului Național și ai Partidului Social-Democrat, sub președinția lui Ștefan Cicio-Pop.

S-a discutat proiectul în opt puncte întocmit de Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop și Ioan Suciu, proiect care conținea hotărârea de unire a Transilvaniei cu România, precum și principiile funcționării noului stat.

1918 – S-a născut Dan Amedeo Lăzărescu

30 noiembrie 1918, București – 6 decembrie 2002, București

Avocat, scriitor, traducător de limbă engleză, membru al Uniunii Scriitorilor din România și om politic liberal, deținut politic al regimului comunist. Provenind dintr-o familie cu tradiție liberală, a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București. S-a înscris în PNL în timpul dictaturii legionare, când partidul era interzis. A lucrat ca redactor al oficiosului PNL Liberalul. A fost închis de regimul comunist (1957–1964), pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieșirea din închisoare a lucrat, printre altele, ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A fost membru al societăților „Jean Bodin”, International Commision for the History of Parliamentary Estates și Associazione degli storici europei. După 1990 s-a numărat printre inițiatorii reînființării PNL la data de 22 decembrie 1989 și a deținut funcția de vicepreședinte al PNL (1990–1997). În 1990 a refondat publicația Liberalul, cu o apariție săptămânală până la finele anului 1992 și sporadică până în 1994. A fost deputat și senator. S-a retras din viața politică în anul 2000. În noiembrie 2000, au apărut în presă primele informații referitoare la colaborarea sa cu Securitatea iar în primăvara lui 2001 Dan Amedeo Lăzărescu a recunoscut că a existat această colaborare.

1919 – S-a născut Corneliu I. Penescu

30 noiembrie 1919, București – 19 aprilie 1982, Dijon, Franța

Inginer și profesor universitar; membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat studii de inginerie la Politehnica din București (1938–1942). A lucrat la Întreprinderea de Rețele Electrice București (IREB), unde a avansat până la funcția de inginer șef. Din anul 1950 a lucrat în cercetare-proiectare a industriei energetice la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE), unde a promovat până la poziția de inginer șef al grupului de consilieri. S-a distins în activitatea sa, în deosebi la ISPE, prin inteligență, inventivitate și o amplă cultură tehnică. A obținut brevete de invenție, ca Releu de distanță de mare selectivitate pentru linii de înaltă tensiune. În 1950 a fost angajat asistent la catedra de Electrotehnică a Politehnicii București, continuând să lucreze la serviciul de automatizări al ISPE. A elaborat lucrarea Automatica și telemecanica sistemelor energetice (3 vol., 1959–1965), a contribuit la conceperea și punerea în practică a unei direcții de studii de Automatică. Prorector al Institutului Politehnic (din 1960), a creat în cadrul Facultății de Energetică, secția Automatică, apoi Catedra de Automatică, la aceeași facultate, a cărei conducere și-a asumat-o. Tot datorită eforturilor sale, secția de Automatică a Facultății de Energetică a fost transformată în Facultatea de Automatică (1967), căreia i-a fost decan fondator.

1920 – România a semnat la Madrid Convenția Poștală Universală

Încheiată la Madrid la 30 noiembrie 1920, a fost în vigoare de la 16 decembrie 1923 până la 21 aprilie 1928.

1924 – S-a născut Nicolae Stoicescu

30 noiembrie 1924, Slatina – 15 septembrie 1999, București

Istoric medievist, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Istorie din București, a luat doctoratul în Științe istorice în 1972 și a fost cercetător și cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A editat monografii dedicate unor domnitori precum Vlad Țepeș (tradusă și în limbile engleză, japoneză și greacă), Matei Basarab, Constantin Șerban și Radu de la Afumați, a fost printre colaboratori la tratatele Istoria României (vol.II și III), Istoria dreptului românesc (vol.I), la volumul Politica externă a României. Dicționar cronologic și la dicționarul Instituții feudale în Țările Române. A îndeplinit funcția de ministru al cultelor în primul guvern Petre Roman, iar apoi a fost numit ambasador al României în Grecia.

1928 – Primul concert de muzică simfonică al Orchestrei Radio, în direct

La numai o lună de la înființarea postului național de radio din România, a luat naștere Orchestra Națională Radio, din inițiativa și sub conducerea compozitorului Mihail Jora.

El a propus înființarea unui ansamblu care să interpreteze în direct diferite genuri de muzică și a fixat data primului concert de muzică simfonică în data de 30 noiembrie 1928, deschizând astfel prima stagiune muzicală Radio 1928–1929. Concertul a fost transmis în direct din studio-ul special amenajat, iar publicul l-a ascultat fascinat în fața aparatelor de radio. Astăzi sala de concerte a Societății Române de Radiodifuziune poartă numele lui Mihail Jora.

Mihail Jora – Simfonia în Do major, Op. 17 • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii române, Dirijor Iosif Conta

1929 – Manifestul către țară al PNȚ

Manifestul către țară. Programul de refacere morală și economică a țării, publicat în numărul din 30 noiembrie 1928 al ziarului Patria, făcea trimitere la problemele fundamentale ale vieții economice și social politice și căile de soluționare a acestora: „acordul între Coroană și Națiune”, „independența administrației, armatei și justiției”, „autonomia administrativă și descentralizarea”, considerarea agriculturii ca bază economică a țării – pornind de la premisa că țara este una agricolă, toate ramurile de producție depind de buna stare a agriculturii, „înființarea creditului funciar”, „politica vamală a guvernului” – în acest sens taxele de export urmând a fi reduse și chiar desființate dacă situația economică va permite acest lucru, „stabilizarea leului” – o serie de măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și încheierea împrumutului extern necesar etc.

1930 – S-a născut Andrei Bantaș

30 noiembrie 1930 – 17 ianuarie 1997, București

Traducător, anglist, profesor universitar, autor de dicționare. A fost absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1951). A debutat în 1956 cu o traducere din James Greenwood, Povestea unui mic zdrențăros, realizată în colaborare cu Virgil Teodorescu. Anglist de primă mărime, Bantaș a publicat lucrări esențiale atât în domeniul teoretic, cât și în cel aplicat, elaborând un număr impresionant de instrumente de lucru pentru cei interesați de studiul limbii și literaturii engleze: 42 de dicționare anglo-române și poliglote, generale și specializate, 34 de tratate, manuale, lucrări didactice și numeroase articole de gramatică engleză și contrastivă, fonetică, lexicologie, semantică, stilistică, teoria traducerilor, unele dintre acestea fiind realizate în colaborare cu Leon Levițchi. A urmat o carieră universitară în domeniul Limbii și literaturii engleze la Catedra de Limbi Germanice a Universității București, a fost membru a șapte societăți internaționale de lingvistică și al Academiei de Științe din New York, a susținut conferințe la universități din Londra, Viena și Milano. A tradus din autori ca Anne Brontë, Samuel Butler, Arthur Conan Doyle, Thomas Hardy, D.H. Lawrence sau Oscar Wilde; a tradus din limba română în engleză eseuri, balade populare, poezie contemporană.

1930 – S-a născut Eustațiu Gregorian

Eustațiu Ioan Gregorian; 30 noiembrie 1930, Scăieți, Dolj – 16 aprilie 2019, Craiova

Pictor și scenograf. Fiu de preot, a fost respins din primul an de la Facultatea de Arte „Nicolae Grigorescu“ București, din al doilea an, de la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu“, absolvind în 1955, Școala de pictori fresciști a Patriarhiei Ortodoxe Române. A lucrat ca pictor scenograf la Teatrul de Păpuși din Craiova, având numeroase colaborări cu teatre din țară și din străinătate, expoziții personale de pictură și o expoziție de scenografie. S-a afirmat ca artist pe toate continentele prin creațiile sale excepționale în spațiul teatrului de păpuși și marionete, al picturii, graficii și tapiseriei, încununate cu numeroase premii naționale și internaționale. A fost președintele Filialei Uniunii Artiștilor Plastici Craiova. De numele său se leagă scenografia a 300 de spectacole–teatru de păpuși pe care a semnat-o în peste o jumătate de secol de activitate, în țară și străinătate, printre care: Jucăriile Mihaelei, Cinci săptămâni în balon, Domnul Goe, Păcală, Cartea cu Apolodor, Ivan Turbincă, Prâslea cel Voinic și merele de aur, Făt Frumos cel urât, Frumoasa și Bestia, Dănilă Prepeleac, Sarea în bucate, Harap Alb. A fost cofondator al Asociației GAG de promovare a artei teatrului de animație, alături de Adriana Teodorescu și Augustin Teodorescu, împreună înființând Muzeul Teatrului de Păpuși de la Craiova, primul din România, care fost premiat de UNITER pentru originalitate. A participat la un număr impresionant de expoziții de pictură și scenografie. A fost distins cu Trofeul Micul Prinț la Festivalul Internațional de la Subotica, Serbia 2012, cu Ordinul Meritul Cultural, Ordinul Pentru Merit în grad de Cavaler.

Biografie ilustrată: Eustațiu Ioan Gregorian [UAP]

1933 – S-a născut Sergiu Huzum

30 noiembrie 1933, Focșani – 23 noiembrie 2004, Franța

Operator de film, director de imagine. A fost operator de imagine la Studioul „Alexandru Sahia”. A inventat, la finele anilor ’60, procedeul cinematografic denumit Transtrav și l-a perfecționat cu ajutorul ing. Toma Răduleț. Efectul patentat de Huzum mai este denumit Vertigo Effect sau Dolly Zoom. A folosit prima dată acest efect în filmarea peliculei Duminică la ora 6. S-a stabilit în Franța în 1969. A fost căsătorit cu scriitoarea Mioara Cremene, care a scris scenariul pentru filmul Metropoème, premiat la Quinzaine des Realisateurs, Cannes 1970. Îîn Franța a realizat filme documentare și de televiziune, a lucrat cu Paul Barbăneagră la un amplu program de documentare artistice. A scris cărți: Obiective subiective, Privind lumea prin cuvinte. 

1934 – A încetat din viață Cincinat Pavelescu (20 octombrie/2 noiembrie 1872 – 30 noiembrie 1934)

Poet și epigramist, autor de romanțe, lieduri, cantilene, serenade și madrigaluri; primul președinte al Societății Scriitorilor Români.

1936 – S-a născut Grișa Gherghei

Herș Segal; 30 noiembrie 1936, Galați – 31 octombrie 2014, București

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat, în Galați, Facultatea de Chimie Alimentară și Facultatea de Filologie (licențiat în 1965). A fost bibliotecar la Biblioteca. „V.A. Urechia” din Galați. A debutat în anul 1956 în paginile de cultură ale ziarului Viața nouă din orașul natal. A fost membru fondator al revistei culturale Pagini Dunărene și a publicat versuri în reviste literare centrale, precum Luceafărul, Contemporanul sau Viața studențească. Debutul în volum a avut loc în anul 1968, cu Nici o tangentă la inimă, urmat de Înmulțirea cu unu, Pragul de sus, Urma, O cafea sub un cearcăn, Culisele Raiului, Boemi sub dictatură, Maxime cu zecimale etc.

1937 – A încetat din viață Bitay Árpád (20 iulie 1896 – 30 noiembrie 1937)

Istoric literar și traducător maghiar din România; a cercetat relațiile culturale româno-maghiare și i-a familiarizat pe intelectualii maghiari cu limba și literatura română; tatăl istoricului cultural Ilona Bitay.

1938 – Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii au fost asasinați

În noaptea de 29/30 noiembrie, Codreanu a fost asasinat, împreună cu alți 13 legionari – cei trei Nicadori (asasinii lui I.G. Duca) și cei zece Decemviri (asasinii lui Mihail Stelescu). Fiind transportați cu o dubă a Jandarmeriei de la Râmnicu Sărat la București, în dreptul localității ilfovene Tâncăbești, legionarii au fost coborâți sub pretextul unei pauze. Pe câmp au fost strangulați de jandarmi și apoi împușcați pentru a invoca motivul unei încercări de evadare. Au fost aruncați într-o groapă comună la Jilava și au fost arși cu vitriol. În aceeași noapte, au fost împușcați legionari și la Cluj, și București, de exemplu locotenentul Nicolae Dumitrescu și profesorul Vlad Cristescu. Comunicatul oficial a anunțat că au încercat să fugă de sub escortă și au fost împușcați, dar din mărturiile participanților reiese că asasinarea celor 14 legionari a fost executarea unui ordin dat de Carol al II-lea. Berlinul a reacționat violent, demnitarii și ofițerii germani decorați de rege restituind decorațiile primite.

1938 – A încetat din viață Corneliu Zelea Codreanu (Corneliu Zelinski; 13 septembrie 1899 – 30 noiembrie 1938)

Conducătorul extremei-drepte naționalist creștine al partidului Garda de Fier; legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul; asasinat.

1939 – S-a născut Șerban Ciochină

30 noiembrie 1939, București – 24 aprilie 2023

Atlet specializat în proba de triplusalt, multiplu campion național și balcanic. A fost primul atlet român care a depășit bariera de 16 metri și a doborât de nouă ori recordul național. La Jocurile Olimpice din 1964 de la Tokio a ocupat locul cinci. În anul 1966 el a cucerit medalia de aur la Jocurile Europene în sală. În același an s-a clasat pe locul șapte la Campionatul European de la Budapesta. La Jocurile Europene în sală din 1968 a ocupat locul patru. Tot în 1968 a participat la Jocurile Olimpice. La Campionatul European în sală din 1970 a obținut medalia de bronz. În 2004 el a primit Ordinul „Meritul Sportiv” cl.III.

1940 – Funeraliile lui Corneliu Zelea Codreanu și a celor 13 legionari uciși

Au avut loc, la București, în data de 30 noiembrie 1940, funeraliile fondatorului și liderului Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu, și a celor 13 legionari, uciși în anul 1938, la ordinul regelui Carol al II-lea.

Pentru că nu au beneficiat de o înmormântare creștinească, rămășițele legionarilor au fost deshumate și înmormântate într-o ceremonie religioasă la care au asistat câteva zeci de mii de oameni, dar și înalte oficialități, a doua înmormântare având loc când legionarii erau la putere alături de Ion Antonescu, cu susținerea fățișă a Reich-ului German.

1940 – S-a născut Ion Monea

30 noiembrie 1940, Tohanu Vechi, Prahova – 1 martie 2011, București

Unul dintre cei mai mari pugiliști din istoria boxului românesc. A participat la trei ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice de Vară: 1960, 1964 și 1968. La ediția din 1960, găzduită de Roma, Ion Monea a cucerit pentru boxul românesc medalia de bronz la 75 de kilograme, iar opt ani mai târziu, în Mexic, a cucerit argintul la 85 de kilograme. A fost medaliat la Campionatele Europene cu argint (București, 1969), bronz (Roma, 1967), argint (Moscova, 1963); a fost de 11 ori campion național și medaliat cu aur la numeroase turnee internaționale.

1943 – S-a născut Nicolae Bacea

30 noiembrie 1943, Mureșenii Bârgăului, Bistrița-Năsăud; zis și „Nicolae a lui Țolan”

Meșter popular, cojocar de pe Valea Bârgăului, desemnat „Tezaur Uman Viu” în 2022. Lucrează în această meserie de peste 65 de ani, de la vârsta de 15 ani, când a realizat primul său pieptar din piele naturală, pe care ulterior l-a cusut și brodat manual cu modele artistice locale, învățate de la înaintașii săi, respectând forma, cromatica și ornamentica specifică zonei. De-a lungul anilor a participat la numeroase târguri meșteșugărești, expoziții de artă populară județene, naționale și internaționale întotdeauna fiind apreciat pentru arta sa, recunoscută pentru frumusețea, valoarea și autenticitatea obiectelor de port național: pieptare, cojoace, curele, căciuli și mănuși, toate din piele naturală cu broderie realizată exclusiv manual cu multă migală, răbdare și talent.

Acasă la cojocarul Nicolae Bacea

1943 – S-a născut Paul Eugen Banciu

30 noiembrie 1943, Botoșani

Romancier, editor de reviste literare, eseist, scenarist de film și ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Timișoara în 1964, respectiv Facultatea de Filosofie, Universitatea din Cluj-Napoca în 1974. A avut o variată activitate redacțională și publicistică ca ziarist și secretar general de redacție la ziarul Unirea din Alba Iulia; redactor și secretar de redacție la revista Orizont din Timișoara. Debutul publicistic s-a produs în 1972 cu proză scurtă, fiind urmată de colaborări la revistele literare Orizont, Luceafărul, Contemporanul, Tribuna, România literară, Cuvânt românesc, Transilvania, Orient Latin etc. Debutul editorial a fost în 1978, cu romanul Casa Ursei Mari (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România), urmat de romanele: Reciful,  Sărbătorile (Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Zigguratul (Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Muflonul (2 vol., Premiul Ministerului Culturii), Casa de pânză (Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timișoara), Demonul discret, Noaptea strigoilor, Remora, Proorocul, Luna neagră etc. și eseuri. A semnat scenariul pentru filmele artistice Femeia din Ursa Mare, Vară târzie, Casa de pânză, Remora. La sfârșitul carierei publice, a funcționat ca director al Bibliotecii Județene Timiș.

1945 – S-a născut Radu Lupu

30 noiembrie 1945, Galați – 17 aprilie 2022, Lausanne, Elveția

Pianist și compozitor cu recunoaștere internațională, stabilit în Marea Britanie, Elveția și SUA. A studiat pianul de la vârsta de 6 ani, iar la 12 ani a debutat cu un program complet de muzică compusă de el însuși. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, și-a continuat studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea. La șaisprezece ani, în 1961, a primit o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde a studiat 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus. În noiembrie 1969 a debutat pe scena londoneză, înregistrând un mare succes cu Sonata pentru pian No. 3, Op.10 de Ludwig van Beethoven. Cariera sa a continuat alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 a cântat în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi a făcut un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior a întreprins cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (Israel, China). A fost distins cu numeroase premii: Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu” 1967 (împreună cu Dan Grigore), Premiul Grammy 1995, pentru „Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului”, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim), Premiul Edison 1995, pentru „Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului”, cu sonate de Robert Schumann, Premiul Arturo Benedetti Michelangeli (2006).

Franz Schubert – Four Impromptus, D. 935 (2012)

1945 – A încetat din viață Ioan Missir (17 februarie 1890 – 30 noiembrie 1945)

Avocat, scriitor și om politic de origine armeană; ultimul primar al Botoșaniului înainte de instalarea comunismului.

1946 – Ședința extraordinară a Comitetul Central Executiv al PNȚ

Iuliu Maniu a prezentat rezultatele reale ale alegerilor, falsificate de comuniști: PNȚ – 81% (335 mandate /repartizate 33, după falsificare); PNL – 12% (49/2 mandate); PSDInd. – 3% (12/0 mandate); Comuniștii – 3% (12/348 mandate) etc. Rezoluția ședinței extraordinare a a declarat alegerile din 19 noiembrie nule și neavenite, solicitând anularea imediată a acestor alegeri și convocarea corpului electoral pentru noi alegeri. De asemenea, a solicitat Regelui Mihai I să nu legitimeze frauda prin prezența la deschiderea oficială a Parlamentului. Totuși, la 1 decembrie, la deschiderea Parlamentului, organizată de guvern, Regele a participat și a susținut o cuvântare…

1953 – A încetat din viață Irina Lecca (7/20 ianuarie 1881 – 30 noiembrie 1953)

Prozatoare; membră a Ligii Culturale; după moartea soțului, s-a retras la Mănăstirea Văratec; a fost stareță, s-a preocupat de organizarea unui orfelinat, a atelierelor de țesătorie și broderie, precum și de învățământul seminarial monahal.

1961 – Gheorghiu-Dej a condamnat abuzurile colectivizării

În cadrul Plenarei CC al PMR, Gheorghiu-Dej i-a acuzat pe Ana Pauker și Teohari Georgescu de abuzurile comise în timpul colectivizării. De fapt, în stil stalinist, Gheorghiu-Dej urmărea îndepărtarea concurenților politici, dar a fost și recunoașterea oficială a abuzurilor.

Partidul Comunist a desfășurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, care a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. Încă de la început, colectivizarea a fost întâmpinată cu rezistență de țărani, care s-au răsculat în numeroase rânduri, încă din 1949. Trupele de Securitate, Miliție și Grăniceri au răspuns trăgând în țăranii răsculați. Pe lângă cei care au murit, alții au fost arestați și unii chiar executați sumar. Sute de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în Dobrogea. Peste 40.000 de persoane, mai ales țărani înstăriți, au fost deportate în Bărăgan, așezați într-o zonă geografică dificilă, fiind în continuare persecutați politic. Localitățile în care au fost aceștia mutați au fost denumite de Securitate „comune speciale”, în număr de 18. Au fost lăsați să se întoarcă în localitățile lor în 1955 și 1956, găsindu-și casele confiscate. În total, 80.000 de țărani arestați și 30.000 implicați în procese publice.

1963 – Acordul româno-iugoslav privind Sistemul Porțile de Fier

S-a semnat, la Belgrad, Acordul din 30 noiembrie 1963 privind realizarea și exploatarea Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier, pe fluviul Dunărea publicat în Buletinul Oficial nr. 7/8 iunie 1964. La art.1 se prevedea: „Părțile contractante se obligă să construiască și să exploateze, în condițiile prevăzute în prezentul Acord, Sistemul hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier, pe fluviul Dunărea […]”, stabilind obiectivele, investițiile, regimul de funcționare și de navigație etc.

1964 – S-a născut Răzvan Georgescu

30 noiembrie 1964, Târgu Mureș – 24 iulie 2017, Germania

Regizor de film documentar și producător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București, cu lucrarea de licență Semiotica filmului. A fost „cumpărat” de Germania în 1989, împreună cu soția, de etnie germană. În 1990 a făcut voluntariat la postul de televiziune ZDF, unde a lucrat la toate departamentele. Angajat ca monteur la televiziunile RTL și 3sat, apoi la regia de emisie. În 1998 a devenit redactor la emisiuni culturale Metropolis la televiziunea ARTE, unde a câștigat, împreună cu un prieten, licitația pentru producția a 14 emisiuni pe an. A realizat documentare pentru ARTE și ZDF. Diagnosticat cu tumoare malignă la creier, a realizat documentarul Testimonial, despre bolnavii de cancer, subiecții filmului fiind din mai multe țări. L-a cunoscut apoi pe Florin Iepan, cu care a lucrat la proiectul Decrețeii. A realizat scenariul și regia pentru Născuți la comandă – Decrețeii și Pașaport de Germania (Premiul UCIN pentru film documentar 2014 și Premiul Docuart Fest pentru cea mai bună regie 2015), la care a fost și producător, Bela Lugosi – vampirul căzut, Testimonial (Premiul pentru Cel mai bun film documentar la Prix Europa 2008). Este autorul cărții de povești Fibunși (2015).

Răzvan Georgescu despre Pașaport de Germania

1982 – A încetat din viață Tiberiu Morariu (26 septembrie 1905 – 30 noiembrie 1982)

Geograf; a întreprins studii de etnografie și geografia populației; membru corespondent al Academiei Române.

1983 – S-a născut Adrian Cristea

30 noiembrie 1983, Iași

Jucător de fotbal, retras din activitate. A jucat în postul de mijlocaș la echipele Politehnica Iași, Dinamo București, Universitatea Cluj, Petrolul Ploiești, Standard Liège, Steaua București, Concordia Chiajna  . Pentru echipa națională de fotbal a României a evoluat între 2003–2006 la România U21 (7 participări), iar între 2007–2013 la echipa mare, având 9 apariții. În 2008 a primit Medalia Meritul Sportiv cl. III. S-a retras de pe teren în 2017.

1990 – S-a înființat, în România, Comandamentul Trupelor de Parașutiști

Structură specializată a Forțelor Aeriene cu atribuții de prognoză, concepție, planificare, organizare, comandă și control al întregii activități din Trupele de Parașutiști, având în subordine 3 brigăzi de parașutiști și un centru de instrucție.

La 1 decembrie 1990, Comandamentul Trupelor de Parașutiști și-a schimbat denumirea în Inspectoratul Trupelor de Parașutiști, iar la 1 martie 1991, a fost denumit Inspectoratul Central al Trupelor de Parașutiști. În anul 1992 a intrat în vigoare un nou statut de organizare, revenind la vechea denumire. La 15 martie 2001, Trupele de Parașutiști au trecut în subordinea Statului Major al Forțelor Terestre. La începutul anului 2003 trupele aeropurtate românești erau reprezentate de o brigadă aeropurtată cu comandamentul la Clinceni, 3 batalioane parașutiști independente la Buzău, Bacău și Câmpia Turzii, o școală de aplicație la Buzău, și un centru de instrucție la Câmpia Turzii.

2000 – A încetat din viață Stela Furcovici (17 ianuarie 1954 – 30 noiembrie 2000)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul de Stat din Turda; cunoscută pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu din filmul cu același nume, în regia lui Dinu Cocea.

2001 – La aniversarea a 50 de ani de activitate, Radio Europa Liberă a primit recunoaștere oficială

Emisiunile Europei Libere au fost percepute și descrise ca oxigenul care a permis românilor să respire și să reziste sub comunism. Radio Europa Liberă a salvat vieți și a influențat destine. A fost marea obsesie a lui N. Ceaușescu și a Securității. Din cauza asta, a avut de suferit și a adus jertfe.

În anul 2001, statul român a găsit de cuviință să recunoască importanța și meritele Europei Libere. Președintele IIon Iliescu a înmânat atunci celor de la Radio Europa Liberă distincții și diplome „ca semn al durabilei recunoștințe și prețuiri a poporului român”, pentru contribuția la promovarea libertății și democrației.

2006 – S-a desființat obligativitatea serviciului militar

După 138 de ani de serviciu militar obligatoriu, acesta a fost desființat oficial, prin Legea nr. 446/30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare.

Această schimbare a fost posibilă datorită unui amendament constituțional din 2003, care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opțional. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

2008 – Primele alegeri parlamentare uninominale din România

Alegerile legislative din 2008 din România s-au desfășurat în data de 30 noiembrie 2008. În premieră, la aceste alegeri s-a renunțat la votul pe liste, reprezentanții politici ai cetățenilor fiind aleși printr-un sistem mixt, în care candidaturile și votul sunt uninominale, iar acordarea mandatelor se face proporțional. În urma scrutinului, niciun partid nu a reușit sa obțină o majoritate. Deși alianța dintre Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Conservator (PC) a obținut puțin mai multe voturi decât Partidul Democrat-Liberal (PD-L), cel din urmă a obținut puțin mai multe mandate decât prima.

2008 – A încetat din viață Artur Silvestri (Gabriel Tîrnăcop; 19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008)

Scriitor cu activitate enciclopedică, istoric al civilizațiilor, promotor cultural, editor; întemeietor de organizații culturale și cetățenești.

2011 – A încetat din viață Radu Lupan (Raymond Leibovici; 23 martie 1920 – 30 noiembrie 2011)

Eseist și traducător, anglist de marcă; lector la Catedra de Limba și Literatura Engleză a Universității din București; redactor-șef la redacția publicațiilor pentru străinătate și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă.

2013 – A încetat din viață Pan Izverna (Pantelie Tărăbâc; 27 iulie 1937 – 30 noiembrie 2013)

Medic, poet, prozator și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2018 – A încetat din viață Hajdu Győző (Hajdu Victor Győző; 5 august 1929 – 30 noiembrie 2018)

Jurnalist, scriitor și traducător bilingv, român de etnie maghiară; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru și demnitar al PCR.

2019 – S-a sfințit prima biserică românească de pe continentul african

Biserica parohiei românești din Johannesburg, Africa de Sud, care poartă hramurile Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.

Construcția ei a început în 2014. Ioan Cuemjiev, ctitorul primei biserici românești de pe continentul african a primit, la slujba de sfințire a lăcașului de cult, Crucea Patriarhală pentru mireni.

 

Ziua Națională a Tezaurului Uman Viu

A fost stabilită prin Legea nr. 120/12 mai 2023 pentru instituirea zilei de 30 noiembrie ca Ziua națională a tezaurului uman viu, pentru a crește „gradul de recunoaștere și vizibilitate a păstrătorilor și transmițătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităților din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg, precum şi promovarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al performării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilităţii acestuia”.

Din anul 2010 până în prezent aproape o sută de români au primit din partea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale titlul de Tezaur Uman Viu. Printre aceştia se numără iconari, olari, cojocari, meşteri populari, rapsozi etc., oameni care au valorificat tradiţiile şi meşteşugurile româneşti şi le-au transmis mai departe nealterate de modernitate.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită