16 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei – Today’s Memories* ~

 

Foto: Declarația Corpului voluntarilor transilvăneni și bucovineni, răspuns la manifestul împăratului Carol I de Habsburg

 

1601 – A început prima domnie a lui Simion Movilă în Muntenia

Simion Movilă (? – 14 septembrie 1607), fiul lui   Ioan Movilă și fratele lui Ieremia Movilă, a fost domnitor al Țării Românești de două ori, între cca. 16/26 octombrie – 23 iunie/3 iulie 1601 și 22 octombrie/1 noiembrie 1601–17/27 iulie 1602) și al Moldovei (cca. 20/30 iulie 1606–14/24septembrie 1607). A fost pus pe tronul Țării Românești de generalul polonez Zamoyski și de fratele său, Ieremia Movilă, Domnul Moldovei, după ce l-a învins pe Mihai Viteazul la Bucov. Armata de sprijin, 4 000 de polonezi și de moldoveni, a prădat țara cumplit, mai ales după respingerea unui nou atac al lui Mihai la 21 noiembrie 1600. În scurta lui domnie, Simion a stricat toate actele făcute de predecesorul său, Nicolae Pătrașcu (post 14/24 noiembrie 1599–2/12 septembrie 1600) din dorință de răzbunare și sete de bani.

1690 – Guberniul Transilvaniei

Imperiul habsburgic a instituit Guberniul Transilvaniei, însărcinat cu administrarea provinciei, organ colectiv compus din 12 membri cu rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia, înființat prin diploma imperială de la 16 octombrie 1690, care instaura dominația habsburgică în Transilvania.

Cei 12 membri activau pe post de consilieri ai guvernatorului și se constituiau din trei catolici iar restul din celelalte religii recepte (luterani, calvini, unitarieni). Sediul Guberniului, ca și cel al Guvernatorului, s-a aflat inițial la Alba Iulia, apoi la Sibiu și în fine la Cluj. Oficial s-a numit Regium Gubernium, Crăescul gubernium, Consiliul gubernial regal (Consilium Regium Guverniale) sau Consiliul provincial, și reprezenta o formă de continuitate față de Consiliul principelui (tot cu 12 membri), care a activat în perioada când Transilvania era principat autonom. Alături de Guvernator, Guberniul a fost cel mai important organ administrativ local din Transilvania, dar, împreună cu Guvernatorul, era subordonat Împăratului și Cancelariei Aulice Transilvane. Se ocupa cu chestiunile de natură politică, administrativă, religioasă, școlară și de parte financiară, în paralel, având și atribuții judecătorești, ca instanță de apel în procesele care depășeau suma de 3.000 de florini, judeca crimele de lezmajestate sau trădare de patrie. Guberniul se întrunea periodic în ședințe la care participau, de regulă, Guvernatorul, Tezaurarul, Generalul-comandant, președintele Tablei regale și cancelarul provinciei. Hotărârile se luau prin vot, cu majoritate. Românii ortodocși, nu aveau acces la conducerea Transilvaniei.

1863 – S-a născut Aurel C. Popovici

4/16 octombrie 1863, Lugoj – 9 februarie 1917, Geneva

Jurist, publicist, politolog, filosof politic și om politic bănățean. A frecventat Facultatea de Medicină din Viena timp de trei ani, în 1888 s-a transferat la Universitatea din Graz, unde a urmat cursuri de științe politice, având o predilecție remarcabilă pentru învățarea limbilor străine: cunoștea limbile greacă, latină, spaniolă, germană, franceză, engleză, maghiară și italiană. La București, a fost profesor suplinitor de Limba germană și de Igienă la Seminarul Nifon și la Școala de Război. A scris un manual de limba germană, reeditat de mai multe ori. Este unul din cei patru fondatori ai Institutului de arte grafice și editură „Minerva”, unde a ocupat alternativ și funcțiile de membru în Consiliul de Administrație, consilier sau administrator delegat. A înființat și condus ziarul România jună, a fost redactor și director la revista Sămănătorul, editată de același institut Minerva. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul Replică, în 1892. Împreună cu alți intelectuali români din Partidul Național Român, a semnat Memorandumul Transilvaniei – document care pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând încetarea persecuțiilor și tentativelor de maghiarizare. În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele State Unite ale Austriei Mari. Conceptul presupunea înființarea a 15 provincii autonome (state), constituite pe principiul naționalității, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, prevăzând o întărire considerabilă a executivului central și folosirea sistematică a limbii germane în administrație și ca limbă oficială. Trebuie subliniată atracția acestuia față de noul val de rasism și xenofobie din Europa Centrală; articolele sale, de o virulență uneori rar întâlnită, sunt îndreptate împotriva evreilor, ungurilor, levantinilor balcanici etc.

1868 – S-a născut Simion Mehedinți

16 octombrie 1868, Soveja, Vrancea – 14 decembrie 1962, București

Geograf, etnolog și geopolitician, creator al școlii române de geografie, membru titular (din 1915) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de Geografie din România. A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România, preocupându-se de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică. A fost director al revistei Convorbiri literare, colaborând și la Cuvântul Studențesc, Duminica poporului, Lamura, precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: Analele Academiei Române, Buletinul Societății Române de Geografie, Analele Dobrogei, Natura, Anuarul de Geografie și Antropogeografie, Volkermagasin (Germania) etc. A desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. A fost marginalizat după instaurarea comunismului, cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică. Din opera sa: Etrogeneitatea celor patru sfere, Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos, Die rumänische Steppe Școala poporului, Vechimea poporului român și legătura cu elementele alogene, Terra, Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Ce este Transilvania?.

1885 – S-a născut Mihail Sorbul

Mihail Smolski; 16/28 octombrie 1885, Botoșani – 20 decembrie 1966, București

Prozator, dramaturg și traducător interbelic, membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. A absolvit Facultatea de Drept, după ce urmase un an la Conservator, la clasa Constantin Nottara. A fost secretar de redacție la Convorbiri critice, inspector la Inspectoratul Propagandei Teatrale în Banat, inspector teatral, director al Teatrului Național și al Operei din Cluj, membru fondator și președinte al Societății Autorilor Dramatici Români. Împreună cu Liviu Rebreanu a editat revista Scena (1906). Cariera sa de dramaturg a început în anul 1906, când a debutat editorial cu piesa Eroii noștri. La 3 martie 1916 a avut loc premiera capodoperei sale Patima roșie, dramă psihologică și de idei. Creația sa cuprinde piese de teatru: Dezertorul, Prăpastia, Praznicul calicilor, A doua tinerețe, Răzbunarea și romane: O iubești?, Mângâierile panterei, Prăpastia, Adevărul și numai adevărul, Glasul nevesti-mi etc. A fost distins cu Premiul Național pentru teatru (1937).

Mihail Sorbul – Patima roșie • Fory Etterle, Olga Tudorache, Constantin Barbulescu, Radu Beligan, Tina Ionescu

1885 – S-a născut Gheorghe Ionescu-Șișești

16 octombrie 1885, Șișeștii de Jos, Mehedinți – 4 iunie 1967, Otopeni, Ilfov

Agronom, membru titular (din 1936) al Academiei Române. În anul 1905 a susțint examenul de absolvire a liceului, atât la secția reală cât și la secția umanistă. A primit o bursă și a urmat Școala Superioară de Agricultură din Hohenheim (Germania). A continuat studiile la Universitatea din Jena, Secția de Agronomie, a susținut doctoratul cu teza Agricultura țărănească din România, fiindu-i acordat titlul de Doctor în Agronomie, Botanică și Economie politică, cu distincția Magna cum laudae, fiind al doilea român doctor al Universității din Jena, după Grigore Antipa. În 1911 a fost angajat inginer agronom la ferma Clenciu-Spanțov din Ilfov, unde făcut numeroase experimente științifice pentru îmbunătățirea soiurilor de grâu, de porumb, de mazăre și de fasole, prezentând o parte dintre aceste rezultate la Congresul Agricol din 1912. A fost creator de școală în domeniul agronomiei, a întemeiat, în anul 1927, Institutul de Cercetări Agronomice al României, institut pe care l-a condus până în 1948. De asemenea, a condus Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău și a fost ministru al Agriculturii de patru ori. A fost membru și vicepreședinte (din 1949) al Academiei de Agricultură din România, membru corespondent (din 1926) și ulterior membru de onoare (din 1938) al Academiei Cehoslovace de Agricultură, membru corespondent (din 1957) al Academiei Unionale de Științe Agricole V.I. Lenin din Moscova. A fost distins cu Ordinul Coroana României în grad de comandor (1922), Ordinul Mérite agricole în grad de comandor acordat de Republica Franceză (1924), Legiunea de onoare în grad de mare ofițer acordată de Republica Franceză (1930), Ordinul Steaua României cl.I (1938).

1886 – A încetat din viață Gheorghe Polizu

1819, București – 16 octombrie 1886, București

Medic, creatorul școlii de anatomiști români, membru de onoare (din 1871) al Academiei Române. Şi-a făcut studiile medicale la Berlin, unde a obţinut titlul de Doctor în Medicină şi chirurgie (1845). A fost medic primar la spitalele Mărcuţa, Filantropia și Colțea, profesor de Anatomie şi Clinică medicală la Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, primul profesor universitar de Anatomie Descriptivă și Fiziologie și decan (de trei ori) al Facultății de Medicină București. A fost membru fondator al Societății Medicale Științifice din București, fondator al publicațiilor medicale Gazeta medicală (1865) și România medicală (1857). S-a implicat și în viața politică, fiind ales deputat și senator de Olt, pe listele PNL, în mai multe legislaturi. A fost autorul primului manual românesc de anatomie, Prescurtare de anatomie descriptivă … pentru medici și felceri  și al unui atlas de fiziologie

1888 – S-a născut Radu Băldescu

16 octombrie 1888, Mihăileștii de Sus, Olt – 2 decembrie 1953, închisoarea Jilava

General, istoric militar, om politic. A absolvit Școala de Ofițeri de infanterie în 1911. A fost înaintat la gradul de colonel în 1935 și la gradul de general de brigadă în 1941. A fost comandantul Diviziei 18 Infanterie și apoi al Corpului 6 Armată, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. A fost un dușman pe față al comuniștilor, chiar înfruntându-i și ironizându-i pe cei din armată fără nici o teamă. Nu a fost niciodată judecat, dar a fost anchetat în 1948 și în 1950–1951, când a fost degradat. A fost arestat pe data de 9 iunie 1951. Se pare că a decedat la Jilava, anchetat de Securitate.

1897 – S-a născut Alexandru Proca

16 octombrie 1897, București – 13 decembrie 1955, Paris

Fizician, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România, ales postmortem membru (din 1990) al Academiei Române. A urmat Școala Politehnică, secția Electromecanică, unde a încheiat studiile ca șef de promoție în 1921. A lucrat ca asistent la Politehnică, în același timp fiind angajat ca inginer al societății Electrica din Câmpina. Fiind atras de fizica teoretică, a urmat la Paris Facultatea de Științe de la Sorbonna, primind din mâna Mariei Curie diploma de licențiat în Științe, fiind angajat cercetător la Institutul Radiumului (1925). A ajuns în scurt timp colaboratorul lui Paul Langevin, Marie Curie, Jean Perrin și al altor mari fizicieni. Pentru o perioadă a activat la Institutul „Henri Poincaré”, unde a lucrat în laboratoarele lui Louis de Broglie. În 1934 a primit o bursă „Rockefeller” și a lucrat în cercetare la Copenhaga sub îndrumarea lui Niels Bohr. Cercetările pe marginea ecuațiilor Maxwell, teoriei cuantice a fotonului și momentului magnetic al electronului l-au condus la descoperirea ecuațiilor Proca, care l-au ajutat să demonstreze teoretic existența mezonilor.

1898 – A apărut la Paris primul număr din revista săptămânală La Roumanie

Ziarul a apărut în trei serii, între 1898–1921, la București și Paris, fiind editat de gruparea din Partidul Conservator din jurul lui Take Ionescu. Ziarul a fost de facto al lui Take Ionescu, deși în mod formal ca proprietari apăreau doi din apropiații săi politici, Pavel Brătășanu și Nestor Cincu. Prima serie a apărut între 16 octombrie 1898–13 noiembrie 1916, cu directori politici: Al.G. Florescu (16 octombrie 1898–21 mai 1899), M.E. Papamihailopol (12 octombrie 1904–4 septembrie 1905), Toma Cămărășescu (4 septembrie 1905–12 ianuarie 1911), Charles Gr. Lahovary, (12 ianuarie 1911–14 iulie 1915) și Jean Pangal (21 aprilie 1916–13 noiembrie 1916).

1907 – S-a născut Moldov

Marcu Taingiu; 16 octombrie 1907, Dorohoi – 20 decembrie 1966, Baltimore, Maryland, SUA

Prozator, publicist avangardist. A absolvit Gimnaziul „Grigore Ghica Voievod” din Dorohoi (1923). A fost contabil în Dorohoi și a activat în grupa teatrală de avangardă Insula, condusă de Armand Pascal. A organizat, împreună cu Sașa Pană, la Dorohoi, editarea unei reviste de avangardă, unu (1928–1932 și un singur număr în septembrie 1935), în care a publicat majoritatea schițelor și articolelor sale; au mai semnat: Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Geo Bogza, Sașa Pană, Aurel Baranga, Urmuz, Claude Sernet, Victor Brauner, B. Fundoianu, Miron Radu Paraschivescu etc. A colaborat și la Gazeta Dorohoiului. În 1929 s-a mutat la București, împreună cu Sașa Pană și revista unu, semnând în continuare rubrica de scandal Oglinzi și o rubrică de critică a nedreptăților sociale. În 1935 s-a stabilit la Iași. Este considerat un epigon al lui Urmuz, pastișând scrierile acestuia din urmă. Figurează în Antologia literaturii române de avangardă (1966). În 1935 a publicat la editura unu volumul Repertoriu.

1914 – S-a născut Mircea David

16 octombrie 1914, Sinaia – 12 octombrie 1993, Iași

Supranumit Il Dio (Zeul), a fost un fotbalist care a jucat pentru clubul Venus București, portar de legendă, de profesie inginer. A jucat la echipele CA Oradea, Venus București, 23 August Lugoj. A participat, cu echipa națională de fotbal a României, la Campionatul Mondial de Fotbal din 1938. Din 1951 a devenit antrenor la Politehnica Iași, timp de nouă ani, după care a activat în diferite funcții la Federația Română de Fotbal.

1915 – A încetat din viață Aron Bobescu (Aron Boba; 15 august 1856, Rădești, Galați – 16 octombrie 1915, Panciu, Vrancea)

Actor, cântăreț și regizor; director de trupă de teatru

1916 – Ofensiva armatelor germano–austro-ungare pe Valea Oltului

A început o puternică ofensivă a armatelor germano–austro-ungare pe văile Oltului și Topologului (3/16 octombrie–14/27 noiembrie) Inamicul a ocupat orașele Râmnicu Vâlcea (12 noiembrie/25 noiembrie) și Curtea de Argeș (14 noiembrie/27 noiembrie).

1918 – Manifestul împăratului Carol I al Austro-Ungariei: Către popoarele mele credincioase

Publicat la 3/16 octombrie, manifestul se referea la reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez și ucrainean). Transilvania rămânea mai departe în componența Ungariei, iar partea de nord-vest a Bucovinei (cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret) urma să intre în componența Ucrainei. Propunerea a fost respinsă de reprezentanții popoarelor respective.

1918 – Declarația de răspuns a Corpului voluntarilor transilvăneni și bucovineni

Corpul voluntarilor, exprimând voința românilor, a răspuns prompt la manifestul împăratului Carol I de Habsburg (3/16 octombrie), proclamând „dezlipirea ținuturilor românești de la Austro-Ungaria și unirea lor cu România”.

1920 – S-a născut Mattei Dogan

16 octombrie 1920, Curtea de Argeș – 10 octombrie 2010, Paris

Sociolog politic și profesor emerit francez de origine română, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursurile facultăților de Litere și Drept din București. A fost atras, încă de la începutul carierei sale, de analiza sociologică a sistemului politic, publicând, sub îndrumarea prof. Henri Stahl, lucrarea Analiză statistică a democrației parlamentare în România. Stabilit în Franța în 1953, a obținut titlul de Doctor în Sociologie la Sorbona, începând să lucreze la Centrul Național Francez de Cercetări Sociologice (CNRS), ca profesor de Științe Politice la Universitatea California (UCLA) din SUA și visiting professor la numeroase institute de învățământ superior (Yale University, Columbia University, universitățile din Florența și Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tōkyō). A fost membru al Academiei de Științe din New York, membru în comitetul de direcție al Centrului de Studii Sociologice din Franța, membru în consiliul Asociației de Științe Politice din Franța, președinte al Comitetului de cercetare asupra elitelor politice (Asociația Internațională de Științe Politice) și al Comitetului de cercetări asupra sociologiei comparate (Asociația Internațională de Sociologie). A fost distins cu Medalia de argint al Centrului Național de Cercetări Științifice (1966) și cu Premiul Academiei de Științe Morale și Politice din Franța (1956). Din opera sa: Les Françaises face à la politique, Political Mistrust and Discrediting of Politicians, How to Compare Nation.

1924 – S-a născut Lidia Bote Marino

16 octombrie 1924, Feldru, Bistrița-Năsăud – 26 martie 2017, Cluj-Napoca

Istoric și critic literar, traducătoare, soția lui Adrian Marino. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1949). Debutul absolut a fost în Tribuna (1959). A obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Estetica lui Montaigne în 1972. A publicat volumele: Simbolimul românesc, Antologia poeziei simboliste românești. A tradus din Alain Robbe-Grillet, Jacques Lusseyran etc.

1930 – S-a născut Theodor Mănescu

16 octombrie 1930, București – 11 mai 1990, București

Dramaturg, publicist. A urmat Facultatea de Filosofie a Universității Bucuresti (1949–1954; licența în 1972). A fost redactor, apoi șef de secție la Editura Tineretului, muncitor necalificat la Uzinele „23 August”, corector, a lucrat la Casa Centrala a Creației Populare, în Direcția teatrelor a Consiliului Culturii și Educației Socialiste, din 1978, redactor-șef adjunct al revistei Teatrul. A debutat în 1953, cu piesa Simion Albac (în colaborare cu Silvia Andreescu). Alte piese de teatru: Nepotrivire, Vecinii, Unde-s marile iubiri?, Epoleții invizibili, Iubitul meu fără nume, Podul sau Curierul special, Excursia, Noaptea pe asfalt.

Silvia Andreescu și Theodor Mănescu – Unde-s marile iubiri (1967) • Octavian Cotescu, Dumitru Furdui, Vasilica Tastaman, Marin Moraru

1933 – S-a născut Mircea Ioan Valentin Săndulescu

16 octombrie 1933, Sibiu – 22 octombrie 2015

Inginer geolog, specialist în științele pământului, membru titular (din 1994) și președinte al Secției Științe Geonomice al Academiei Române. A urmat Institutul de Petrol și Gaze, Facultatea de Geologie a Petrolului. În anul 1972, a devenit Doctor inginer în Geologie. A făcut un stagiu de specializare în geologie tectonică la Facultatea de Științe din Sorbona (1968). A fost geolog la Întreprinderea de Prospecțiuni și Laboratoare din București, cercetător la Institutul Geologic, Institutul de Geologie și Geofizică, Institutul de Geologie al României, unde a fost șef al Secției de hărți geologice și președinte al Consiliului Științific, profesor invitat la Universitatea „Pierre et Marie Curie” din Paris și la Universitatea „Joseph Fourier” din Grenoble. A adus contribuții notabile în domenii ca geotectonica, geologia structurală și stratigrafia, a participat la elaborarea primei hărți tectonice a României, ulterior coautor la întocmirea hărților tectonice ale Europei și ale lumii, sub egida UNESCO. A publicat peste 140 de studii și lucrări, apărute în prestigioase publicații de specialitate din țară și de peste hotare: Sur certaines problèmes tectoniques des Carpathes et de leurs avant-pays, La nappe de Hăghimaș, une nouvelle nappe de décollement dans les Carpathes Orientales, Considerații asupra posibilităților de corelare a structurii Carpaților Orientali și Occidentali, Tectonics of the Carpatho-Balkan Regions Roumanian Carpathians, Geotectonica României, La Dobrogea dans le cadre de l’avant-pays carpatique, Overview on Romanian Geology etc. A fost membru al Societății Geologice a României, președinte al Comisiei Hărții Geologice a Asociației Geologice Carpato-Balcanice, membru al Comisiei Tectonice a Asociației Geologice Carpato-Balcanice, al Comisiei de redactare a Hărții tectonice a Europei și a lumii, membru de onoare al Societății Geologice a Franței. A fost distins cu Premiul „Grigore Cobălcescu” al Academiei Române, Premiul „Prestwich” al Societății Geologice a Franței, Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer etc.

1935 – A încetat din viață Constantin I. Nottara (5 iunie 1859, București – 16 octombrie 1935, București)

Actor, interpret, director de scenă, profesor de actorie; societar și regizor la Teatrul Național din București; personalitate cu aură legendară a istoriei teatrului românesc

1938 – S-a născut Veronica Lazăr

16 octombrie 1938, București – 8 iunie 2014, Roma

Actriță de film italiană de origine română. A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L. Caragiale”din București, a obținut și o diplomă în Psihologie, pe care a practicat-o până în 1964, ocupându-se în principal în terapia cuplurilor. A jucat ulterior roluri în teatrul românesc. A fugit din țară pentru a scăpa de comunism și s-a stabilit în Italia în 1965. În 1966 s-a căsătorit cu actorul italian Adolfo Celi, cu care a avut doi copii: regizorul Leonardo Celi și actrița Alessandra Celi. A debutat în filmul lui Bernardo Bertolucci, Ultimul tango la Paris (1973), apărând apoi în filme ca Luna (1979), Cerul ocrotitor (1990) sau Besieged (1998). Este probabil cunoscută mai ales pentru rolul demonicei Mater Tenebrarum din filmul lui Dario Argento, Inferno (1980). Ultimul său rol a fost în filmul lui Bertolucci, Eu și tu (2012).

Inferno (1980)

1938 – S-a născut Gabi Luncă

Elena Gabriela Luncă-Onoriu; 16 octombrie 1938, Vărbilău, Prahova – 2 aprilie 2021, București

Cântăreață de muzică populară și lăutărească. A început să cânte din 1951, alături de tatăl său, a fost solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi, a colaborat cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai Ploiești și Orchestra Flacăra Prahovei a Filarmonicii din Ploiești. La 17 ani și-a definit genul muzical: muzică orășenească lăutărească. În 1955 a debutat la Radiodifuziunea Română, cu melodia Pe deasupra casei mele, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu. Primul album înregistrat a fost în 1957, la Casa de discuri Electrecord, urmat de numeroase alte înregistrări la Electrecord (1960–1965). S-a căsătorit cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care a cântat și înregistrat din 1970, dar a cântat și cu frații Gore, cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală. Din 1973 până la sfârșitul carierei toate înregistrările au fost realizate alături de formația lui Ion Onoriu, căreia s-au alăturat mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. A cântat pentru Nicolae Ceaușescu și membrii guvernului său, dar și pentru Ion Iliesci și Traian Băsescu. În 1990, soții Onoriu au organizat cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (de mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo. În 1992, cei doi au lansat primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Ulterior, Gabi Luncă nu a mai cântat decât muzică religioasă la adunări religioase, evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească. A avut și activitate politică, fiind Președinta Camerei Naționale a Reprezentanților Rromilor, a deschis lista Partidei Romilor Pro-Europa la alegerile europene din 2007, a fost membru fondator al partidului politic Uniunea Națională Creștină a Romilor din România. Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă a aparținut generației „clasice” a muzicii lăutărești de mahala, fiind numită de fani „țiganca de mătase”.

Gabi Luncă – Mama mea e florăreasă

1939 – S-a născut Nicolae Damian

16 octombrie 1939, Sângătin, Sibiu – 19 octombrie 1998

Scriitor. A absolvit Facultatea de Medicină în 1962. A fost medic psihiatru, apoi cadru didactic la Institutul Medico-Farmaceutic din București. A debutat cu proză în 1965, în Tribuna, apoi cu volumul de povestiri Diminețile bătrâne, în 1969. Au urmat: Fete și băieți, Pribegi, noi visam, Vara, Macul galben, Cu drag, pentru Monica. A colaborat la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Tribuna, Revista de psihiatrie etc. iar în specialitate, a publicat lucrarea Terapie psihotropă (1968), precum și articole de popularizare.

1939 – S-a născut Jecza Péter

16 octombrie 1939, Sfântu Gheorghe – 24 martie 2009, Timișoara

Sculptor, profesor universitar. A urmat Școala Medie de Arte Plastice Tg. Mureș, cu profesorul Izak Martin, Institutul de Arte Plastice și Decorative „Ion Andreescu” din Cluj, profesori Kos Andras, Virgil Fulicea, Romul Ladea. A fost profesor de sculptură la Facultatea de Arte a Universității de Vest Timișoara, profesor de Studiul formei la Institutul Politehnic la Departamentul de Arhitectură, apoi la Catedra de desen și geometrie descriptivă, profesor de sculptură la Facultatea de Arte din cadrul Universității de Vest Timișoara, reînființată după 1990, specialist al sculpturii de interior. A fost distins, printre altele, cu: Premiul „Dr. Ludwig Lindner” al Asociației Artisticilor Plastici RBK Wuppertal/Germania (1975), Medalia de aur a Președintelui Republicii Italia la Bienala de sculptură pe o temă dantescă, Ravenna/Italia (1978), Medalia Meritul Cultural cl.I (1978), Medalia națională Pentru Merit în grad de Ofițer din partea Președintelui României (2000).

Biografie ilustrată [Artindex] 

1940 – S-a născut Valentin Timaru

16 octombrie 1940, Sibiu

Compozitor, muzicolog și pedagog. A urmat studii muzicale la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj (1959–1964), apoi la Conservatorul București, secția compoziție cu Anatol Vieru și cursuri de perfecționare la Cluj cu Sigismund Toduță. A devenit Doctor în Muzicologie la Conservatorul Cluj (1982). A fost profesor de muzică la Buftea, inspector cu probleme de muzică al Comitetului de cultură al județului Cluj, asistent, lector și, din 1990 profesor la catedra de compoziție a Academiei de muzică Cluj și conducător de doctorat la specialitatea Stilistică muzicală. A scris lucări de muzicologie: Morfologia și structura muzicală, Simfonismul enescian, Compendiu de forme și analize muzicale, Muzica noastră cea spre ființă, Stilistica muzicală (3 vol.). Creația sa muzicală cuprinde muzică simfonică: Simfonia I, Simfonia a II-a–Musica per Ungaretti, Simfonia a III-a–Miorița, Simfonia a IV-a–Sinfonia giocosa, Simfonia a V-a–Sinfonia da requiem; piese orchestrale: Moment elegiac, Vocalize II, Variațiuni pe un cântec popular, Omagiu lui Enescu; oratorii: Cântece de vremuire, Pe urmele Mioriței, Liturghia solemnă; cantate: Toate drumurile duc, Mihai vodă Viteazul, Dați-mi un trup voi munților; concerte: Concertul de vioară și orcherstră, Dublul concert perntru contrabas, percuție solo și orchestră; muzică de operă: Lorelei (operă), Ciuleandra (balet); muzică de cameră, lieduri etc.

Valentin Timaru – Concert pentru vioară şi orchestră • Orchestra simfonică a Filarmonicii din Ploieşti, Dirijor Horia Andreescu, Vioară: Daniel Podlovschi

1942 – S-a născut Marin Tufan

16 octombrie 1942, Istria, Constanța

Fost fotbalist care a jucat pe postul de atacant. A jucat la Farul Constanța, Delta Tulcea, în total 230 meciuri în care a marcat 62 de goluri și la echipa națională de fotbal a României (1969–1970). A participat la Campionatul Mondial de Fotbal Mexic 1970, performanță pentru care a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.

1944 – S-a născut Maria Rotaru

Maria Kahane; 16 octombrie 1944, București

Actriță de scenă și film. Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoția 1966), clasa prof. Ion Olteanu, a fost colegă de generație cu Dan Nuțu, Florian Pittiș. Este căsătorită cu Eugen Rotaru, doctor în biochimie și dramaturg. Au un fiu, Alex Rotaru, absolvent al MIT din SUA, șef de promoție. A jucat în numeroase filme: Canarul și viscolul, Ultimele zile ale verii, Orgolii, Liniștea din adâncuri, O vară cu Mara, Aici nu mai locuiește nimeni, Dark Asylum, Amen, Modigliani, Breaking News etc.

O vară cu Mara (1988)

1944 – A încetat din viață Paul Gusty (4 martie 1859, București – 16 octombrie 1944, Făgăraș, Brașov)

Regizor de teatru, director de scenă la Teatrul Național din București timp de 40 de ani; unul dintre pionierii regiei românești de teatru; a tradus și adaptat piese de teatru străine și a scris librete de operetă

1945 – Conferința națională a Partidului Comunist

Prima conferință națională în condiții de legalitate a Partidului Comunist, s-a desfășurat la București, în sala de festivități a Liceului „Mihai Viteazul” în perioada 16–21 octombrie. Comitetul Central a ales din rândurile sale Biroul Politic, Secretariatul și secretarul general al partidului. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general al partidului, din a cărui conducere făceau parte atât grupul comunist venit de la Moscova (Ana Pauker, Vasile Luca etc.), cât și cadre din țară. Partidul Comunist din România și-a schimbat denumirea în Partidul Comunist Român. La acea dată, PCR avea un pronunțat caracter multietnic, românii reprezentând mai puțin de un sfert din membrii săi. Distribuția pe naționalități era: maghiari 26%, români 23%, evrei 18%, ruși și ucraineni 10%, bulgari 10%.

1950 – S-a născut Gheorghe Ene

16 octombrie 1950, Căldărăști, Buzău – 9 mai 2011, Căldărăști, Buzău

Prozator, poet și ziarist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1973. A fost membru al cenaclului Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu. În anul 1990 a început o efervescentă colaborare cu cotidianul local Opinia din Buzau unde a arătat în scrierile sale, cu o energie și un umor remarcabile, dezgustul față de vechea gardă comunistă care a beneficiat de transferul de putere rezultat în urma Revoluției din Decembrie 1989. Începând cu 2001, a scos în satul natal revista Dincoace de pod. A debutat ca prozator în antologia Desant ’83. A publicat proză: O spovedanie a textului, Aromanul trandafirului. Proză scurtă și versuri: Intrarea în Europa sau Târfa și sertarul, Starea de dizgrație, Portret în picături de rouă, Texte de dincoace.

1954 – Academia Militară Tehnică a primit Drapelul de luptă

Academia Tehnică Militară „Ferdinand I” a fost înființata la data de 15 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371/14 septembrie 1949, având drept scop „să formeze ofițeri ingineri, cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesari pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate”. În anul 1952, prin Ordinul Marelui Stat Major, denumirea instituției a fost schimbată în Academia Militară Tehnică. Prin Decretul nr. 439/16 octombrie 1954, Academiei Militare Tehnice i s-a încredințat Drapelul de luptă. În prezent, Academia a revenit la vechiul nume, Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”. 

1956 – Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău

Instituție culturală de mare prestigiu, făcând parte din sistemul național al instituțiilor de concerte și spectacole. De la înființarea sa, la 16 octombrie 1956, a realizat un continuu crescendo, grație activității muzicale desfășurate la început sub îndrumarea dirijorilor Eugen Pricope, Igor Ciornei și Ovidiu Bălan, dar și a calității profesionale a membrilor orchestrei. Astăzi, orchestra reunește un grup de aproximativ 75 de muzicieni talentați. Majoritatea instrumentiștilor fac parte și din diferite formații camerale: orchestra de cameră Tescana, renumitul Trio Syrinx, câștigător a șase premii internaționale la cele mai importante competiții, cvartetul de fagoți Fagottissimo, Cvartetul Consonanțe, Duo Capriccio.

1962 – A încetat din viață Alexandru Claudian (8 aprilie 1898, Cernavodă, Constanța – 16 octombrie 1962, București)

Sociolog al literaturii, poet, eseist și traducător, profesor universitar

1965 – S-a născut Mihai Cosma

16 octombrie 1965, București

Muzicolog, critic muzical, jurnalist și profesor universitar. A studiat pianul la Liceul de Muzică „George Enescu” din București, cu profesoara Dina Stancu, a absolvit apoi Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secția muzicologie (1985–1989), la clasa tatălui său, profesorul Octavian Lazăr Cosma (singurul muzicolog membru al Academiei Române din istoria acestei instituții). Ulterior, a obținut licența în Regie de teatru muzical la Academia de Muzică din București, la clasa Anghel Ionescu-Arbore și a devenit Doctor în Muzicologie în 2000. A fost asistent, lector, conferențiar, în prezent profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Muzică București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală, catedra de Muzicologie. Este autor de cărți și articole în limbile română și engleză și realizator (regizor, scenarist și producător) de filme documentare cu subiecte muzicale și producător de evenimente muzicale. Din scrierile sale: Opera în România privită în context european, Opera Națională din București – 50 de stagiuni în actuala clădire, George Enescu, destinul unui geniu, Poz(n)e cu muzicieni, Cel mai iubit dintre compozitori, Celelalte 13 – ghid de operă.

1966 – S-a născut Loredana Baltazar

16 octombrie 1966, Pitești

Muzicolog, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, secția Muzicologie . A urmat Universitatea de Muzică București, Secțiile de Pedagogie Muzicală (1986–1991) și Muzicologie (1990–1994), iar postuniversitar, Studii Aprofundate de Muzicologie la Universitatea de Muzică București. A fost profesoară de Pian și de Educație muzicală la clasele de Teatru și de Estetică muzicală la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” București, preparator, profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică București, la disciplinele Armonie și Forme Muzicale, în prezent editor site UCMR. Preocupările sale muzicologice se axează în special pe cercetarea fenomenologiei sonore contemporane. Colaborează cu cronici, eseuri, interviuri, recenzii, prezentări de carte și CD, studii la Actualitatea Muzicală, Cotidianul (Suplimentul literar și artistic), revistele Orfeu și Opus ale Universității de Muzică, Muzica, Azi (Suplimentul literar și artistic – Spectacolul Muzicii), Observator Cultural, Cuvântul, Bucureștiul Cultural, Altitudini, cronici-on-line pe situl www.cimec.ro al Ministerului Culturii și Cultelor. Susține rubrici dedicate fenomenologiei muzicale contemporane în emisiuni radiofonice ale canalelor România Muzical „George Enescu” și România Cultural. Este membră a Societății Române Mozart (Cluj-Napoca), a Secțiunii Naționale Române a Societății Internaționale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC). A publicat volumele Deschideri interpretative ale creației pianistice contemporane și Quo vadis FESTIVAL, quo vadis MUSICA?.

1986 – S-a născut INNA

Elena Alexandra Apostoleanu; 16 octombrie 1986, Mangalia, Constanța

Cântăreață de muzică dance, pop și house. A început să colaboreze cu echipa de producători Play & Win în 2008, an în care a fost lansat și primul său disc single, Hot, piesă care a ajuns pe primul loc în clasamentele radio din România, Bulgaria, Polonia, Rusia, Ungaria, Turcia și Grecia. În 2011 a lansat cel de-al doilea album de studio, I Am the Club Rocker și a susținut concerte în mai multe țări europene și în Mexic. Al treilea album de studio, Party Never Ends, lansat în 2013, a fost nominalizat pentru doi ani consecutivi la categoria Cel mai bun album la Romanian Music Awards și a ajuns în top 10 în Mexic. Până în martie 2016, primele trei albume s-au vândut în peste patru milioane de exemplare, INNA devenind cântăreața cu cele mai mari vânzări la nivel mondial din România. Este o activistă pentru drepturile omului, participând în mai multe campanii împotriva violenței domestice și în campanii care sprijină copiii și drepturile LGBT. La momentul actual, INNA este artista cu cele mai multe clipuri pe YouTube care depășesc 1 milion de vizualizări din lume. Aret 269 de videoclipuri cu peste 1 milion de vizualizări, urmată de Arianna Grande (268), Taylor Swift (231), Shakira (187), Katy Perry (168), Rihanna (119).

INNA – No Help

1991 – Demisia Guvernului Petre Roman (2) și instalarea Guvernului Teodor Stolojan

Guvernul Petre Roman (2), cabinet al Frontului Salvării Naționale, a guvernat în perioada 28 iunie 1990–16 octombrie 1991. În timpul acestui mandat, a adoptat un pachet de măsuri privind mecanismele economiei de piață; s-a adoptat Legea fondului funciar; a dispus vânzarea către populație a locuințelor construite din fondurile statului; a decis liberalizarea parțială a prețurilor. Având loc o inflație accelerată (170%) și recesiune economică (PIB a scăzut cu 13%) în urma mineriadei din septembrie 1991 premierul a demisionat.

Guvernul Teodor Stolojan, cabinet de concentrare națională fără sprijinul PNȚ-CD, a guvernat în perioada 16 octombrie 1991–20 noiembrie 1992. În mandatul său, s-a votat și adoptat Constituția din 8 decembrie 1991; s-a naționalizat valuta (societățile comerciale și populația au fost obligate să-și schimbe valuta în lei la un curs fixat administrativ); s-a decis recapitalizarea băncilor; liberalizarea totală a prețurilor. S-a soldat cu multe remanieri, mai ales la nivelul secretarilor de stat.

1991 – A încetat din viață Leon Levițchi (27 august 1918, Edineț, Hotin, Bucovina/Ucraina – 16 octombrie 1991, București)

Filolog anglist, lexicograf, traducător și eseist; cel mai mare shakespearolog român contemporan; numele său a fost legat de ediția integrală, în 11 volume, a pieselor lui W. Shakespeare; autor de dicționare și studii de referință

1993 – România a devenit membru cu drepturi depline în mișcarea francofonă

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul Sommet-ului de la Versailles din 1991. În 1993, la Sommet-ul din Mauritius (16–18 octombrie), România a obținut statutul de membru cu drepturi depline al acestei structuri.

1995 – Scriitorul sud-american Mario Vargas Llosa a vizitat România

Scriitorul a venit la București, între 12–16 octombrie, pentru a-și lansa volumul Peștele în apă. La șase zile de la plecarea din România, Llosa a publicat în cotidianul El Pais, din Spania, un editorial, intitulat Casa lui Ceaușescu.

Fragmente din articol: Mario Vargas Llosa despre Iliescu, Ceaușescu și moștenirea comunismului [Historia.ro]

1995 – A încetat din viață Paul Sava (22 ianuarie 1922, Mărășești, Vrancea – 16 octombrie 1985, Paris)

Actor de teatru, film și televiziune, poet; a jucat pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București; stabilit din 1981 în Franța

1996 – A încetat din viață Stelian Gruia (Stelian Iațentiuc; 16 aprilie 1933, Arbore, Suceava – 16 octombrie 1996, București)

Prozator, poet, traducător de limbă română și ucraineană

2002 – Regizorul Liviu Ciulei a primit Premiul Prometheus

Liviu Ciulei, una dintre cele mai proeminente personalități ale culturii românești, important regizor, scenograf și actor de uriaș talent, formator de trupă și conducător de teatru, dar și arhitect renumit, a primit, de-a lungul strălucitei sale cariere, numeroase distincții în țară și în străinătate. La 16 octombrie 2002 a primit Premiul Prometheus pentru Opera Omnia, din partea Fundației Anonimul.

2002 – A încetat din viață Ileana Berlogea (Ileana Bărbulescu-Boaru; 16 august 1931, Jidvei, Alba – 16 octombrie 2002, București)

Istoric literar și teatrolog; profesor de istoria teatrului universal la Universitatea de Artă Cinematografică și Teatrală din București; membră a UNITER și a Uniunii Scriitorilor din România

2012 – Doi români au furat 7 tablouri de la muzeul Kunsthal din Roterdam

În noaptea de 15/16 octombrie, în două minute, au furat picturi în ulei și acuarele în valoare estimată de 18 milioane de euro. Pânzele erau semnate de Picasso, Matisse, Monet și Gauguin. Tablourile nu vor fi recuperate niciodată, fiind arse de mama unuia dintre hoți.

 

Ziua Națională a Alimentației și a Combaterii Risipei Alimentare

Stabilită prin Legea nr. 47/30 martie 2016 privind instituirea zilei de 16 octombrie – Ziua națională a alimentației și a combaterii risipei alimentare, în vigoare de la 4 aprilie 2016. Conform art.2 al legii, „Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și organizațiile neguvernamentale pot organiza manifestări și acțiuni publice dedicate sărbătoririi zilei, luând în considerare culoarea galbenă drept culoare specifică a zilei”. Este serbată odată cu Ziua Mondială a Alimentației, marcată, din 1981, în cinstea datei de 16 octombrie 1945 când s-a înființat Fondul Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

 

2012 – A încetat din viață Glebus Sainciuc (19 iulie 1919, Chișinău, România/R. Moldova – 16 octombrie 2012, Hîncești, R. Moldova)

Pictor și grafician basarabean, portretist, cunoscut mai ales pentru colecția sa de măști din papier mâché, pe care le prezenta el însuși

2019 – A încetat din viață Alexandru Lazăr (24 aprilie 1933, Arțari–Ileana, Călărași – 16 octombrie 2019, București)

Actor și critic de film, profesor la Academia de Teatru și Film și la Facultatea de Arte a Universității Hyperion București

2021 – A încetat din viaţă Coleta de Sabata (5 ianuarie 1935, Arad – 16 octombrie 2021, Timișoara)

Inginer, profesor universitar scriitoare, politiciană comunistă; rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara (1981–1989); deputat în Marea Adunare Națională

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită