~ Personalitatea zilei* ~

 

Victor Brauner

15 iunie 1903, Piatra Neamț – 12 martie 1966, Paris

 

Victor Brauner a fost pictor și sculptor suprarealist, stabilit din 1938 în Franța.

Născut într-o familie de evrei hasidici, Victor a fost al treilea din cei șase copii ai cuplului Deborah și Herman Brauner. Tatăl său, un mare pasionat de ocultism și spiritism, deținea o fabrică de cherestea. Familia Brauner s-a mutat adesea la începutul secolului XX, mai întâi la Hamburg, în 1907, apoi la Viena, în 1912, unde Victor a început să picteze, apoi din nou în România, la Brăila, acolo unde tânărul a studiat la școala evanghelică locală. Întors cu familia la București, a frecventat Școala de Arte Frumoase timp de trei ani (1919–1921), ultimul an la clasa sculptorului Dimitrie Paciurea, fiind exmatriculat pentru poziția sa anti-academistă. A continuat studiul la Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu.

A vizitat orașele Fălticeni și Balcic, începând să picteze peisaje cezanniene. Apoi, după propria-i mărturisire, a trecut prin toate fazele: dadaism, abstracționism, expresionism.

Anul 1924 a fost unul esențial pentru tânărul artist, fiind cu siguranță, unul dintre cei mai prolifici ai avangardei românești. A avut loc prima sa expoziție personală, la București, la Galeriile Mozart lucrări ca Fata din fabrică, Cristos la Cabaret, s-a implicat trup și suflet la revista Contimporanul condusă de Ion Vinea și Marcel Iancu, și l-a cunoscut pe poetul Ilarie Voronca, cu care a înființat revista 75 HP, număr unic, în care a publicat manifestul Pictopoezia (a inventat „adevărata sinteză a futurismelor dadaismelor constructivismelor”: pictopoezia) și un articol Supra-raționalismul. A fost una dintre cele mai importante contribuții ale avangardei românești la suprarealismul european. Pictopoezia integra cuvintele în structura tabloului, era un limbaj vizual cu totul diferit, pe care Brauner l-a numit „suprarațional”. Pictor român emblematic, Victor Brauner a fost o figură de frunte în mișcarea suprarealistă. Prin utilizarea unică a culorii și prin explorarea religiei, folclorului și viselor, Brauner și-a depășit în mod regulat propriile limite artistice, combinând literatura, filosofia, antropologia, metafizica și spiritualitatea în lucrările sale. Picturile sale, desenele și lucrările grafice se disting prin alegerea eclectică a imaginilor și prin simbolismul religios divers.

În noiembrie 1924 a participat la expoziția internațională Contimporanul, alături de cei mai importanți artiști avangardiști europeni ai momentului: Hans Arp, Hans Richter, Paul Klee, Marc Darimont, Karel Teige, Lajos Kassák, Marcel Iancu, M.H. Maxy, Milița Petrașcu și Constantin Brâncuși.

Victor Brauner – un fenomen al picturii suprarealiste româneşti [EU aleg România, 2015]

În primul său voiaj la Paris (1925–1927) care se va dovedi esențial pentru cariera sa ulterioară, a colaborat la revista unu a lui Sașa Pană, revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care a publicat reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale. A lucrat cu Marc Chagall și Robert Delaunay, ba chiar a creat un cenaclu românesc alături de Voronca, Fondane și Claude Sernet (pseudonimul lui Ernest Spirt; cunoscut în România și ca Mihail Cosma).

A revenit la București în 1927, și-a satisfăcut stagiul militar la infanterie, dar a avut și a doua sa expoziție personală, la Sala Sindicatului Artelor Frumoase. Tendințele sale suprarealiste au devenit din ce în ce mai evidente la acel moment. A colaborat la revista Alge, publicație literară editată la București de Gherasim Luca, Aurel Baranga, Jules Perahim, Paul Păun și alții. În martie 1930 s-a căsătorit, în Capitală cu Margit Kosch, dar au plecat împreună la Paris, cel mai probabil în iunie, confruntați cu ascensiunea fascismului în România.

Odată instalat la Paris, a intrat în contact cu unii dintre cei mai iluștri reprezentanți ai avangardei acelor timpuri – Constantin Brâncuși, care l-a inițiat în arta fotografică și în atelierul căruia ajuta la treburile casei, poetul Benjamin Fondane, artiștii Alberto Giacometti și Yves Tanguy, care l-a introdus mai târziu în cercul suprarealiștilor. A locuit pe strada Moulin Vert, în același imobil cu Giacometti și Tanguy. A pictat Autoportretul cu ochiul scos, temă premonitorie.

În 1934, a organizat prima sa expoziție pariziană, la Galerie Pierre, fondatorul suprarealismului, l-a introdus din punct de vedere artistic în societatea și cultura franceză. A expus 17 tablouri, printre care și Cazul ciudat al domnului K., alături de un catalog prefațat de André Breton. Era un obișnuit al cercurilor suprarealiste pariziene, dar și un participant destul de activ la ideile socialiste ale epocii.

În 1935, întâmpinând probleme financiare, s-a întors, alături de Margit, la București. S-a înscris în Partidul Comunist, aflat în clandestinitate, împărtășind același crez politic antifascist cu Gherasim Luca. În 1937, dezgustat de procesele-spectacol de la Moscova, s-a îndepărtat de partid. A reluat pictura și a ilustrat volumul Libertatea de a dormi pe o frunte al lui Gellu Naum.

În 1938 s-a întors la Paris, forțat de situația din țară (în special decretul regal din 21 ianuarie, care îi obliga pe evrei să resolicite cetățenia română). Aici, în seara fatidică noapte de de 27/28 august, avea să se petreacă și acel episod „fundamental magic” al vieții lui, pierderea ochiului în studioul lui Óscar Domínguez, aflat într-o dispută violentă cu Esteban Frances. A fost evenimentul care l-a transformat, de fapt, pe Brauner într-o piesă esențială a proiectului suprarealist european. A fost un maestru al „hazardului obiectiv” (Breton), care și-a imaginat întâmplarea ca pe un semn premonitoriu al destinului.

Atunci când a izbucnit a doua conflagrație mondială, a locuit o vreme în Pirineii Orientali, unde, într-o solitudine nesfârșită presărată doar cu lungi plimbări nocturne, i-a recitit pe romanticii germani. Picturile în ceară datează și ele din această perioadă, probabil din pricina crizei de materiale. Evreu de origine română, fost comunist, ex-dadaist, suprarealist, autor al unei „arte degenerate” (în viziunea naziștilor), a ales destinația Perpignan, păstrând de acolo contactul cu alți suprarealiști. Un an mai târziu, a obținut permisul din partea autorităților de la Vichy și s-a refugiat în Marsilia , alături de Max Ernst și artistul cubanez Wifredo Lam, sperând să poată obține o viză pentru Statele Unite, însă fără succes. S-a adăpostit în les Hautes-Alpes, alături de Jacqueline Abraham, pe care o cunoscuse în 1938, după accident și care i-a devenit a doua soție în 1946. Lipsindu-i pânzele și uleiurile, s-a dedicat picturii pe strat de ceară, creând lucrări cu un aspect ezoteric precum Devenir non devenant, sau desenelor cu cerneală pe hârtie, precum Triomphe du Doute.

În 1966, a fost ales să reprezinte Franța la expoziția bianuală de la Veneția, unde i-a fost dedicată o întreagă sală.

Inventator prolific, care a participat activ la mișcarea suprarealistă, Victor Brauner nu a fost doar pictor, ci a creat și o serie de alte forme de artă: ansambluri, sculpturi, postere și ilustrații. Înscriind lumea vizuală a viselor, transelor, experiențelor profetice și a folclorului sud-american, Brauner a încercat să descopere un sens al lumii definit prin mit, executat prin eclectism și arta sa suprarealistă. Picturile lui Brauner nu numai că sfidează legile imaginației exorcizate prin spiritualitatea românească exotică și poezia suprarealistă, dar se remarcă și prin investigația artistică, meritul istoric al artei și prin meritul educativ.

Mai mult: Victor Brauner [Wikipedia]; Victor Brauner, proroc în țara lui [Scena9.ro]

Sursă fotografii: Victor Brauner (Romanian Jewish,1903-1966) [Nakonxipan]: Brauner Victor [Artindex]

***** [In English] *****

Victor Brauner

15 June 1903, Piatra Neamț – 12 March 1966, Paris

 

Victor Brauner was a French Romanian painter and sculptor of surrealistic images, the most important painter of the Romanian avant-garde.

He was born in Piatra Neamț, Romania, the son of a Jewish timber manufacturer who subsequently settled in Vienna with his family for a few years, attended the National School of Fine Arts in Bucharest (1916–1918) and Horia Igiroșanu private school of painting. He visited Fălticeni and Balcic, and started painting landscapes in the manner of Paul Cézanne. After his early Impressionist and Expressionist works, he has contributed to every avant-garde movement/group. However, most of his oeuvre fits within Surrealism, Brauner being regarded as one of the major pre- and post-war Surrealist painters. Then, as he testified himself, he went through all the stages: Dadaist, Abstractionist, Expressionist.

On 26 September 1924, the Mozart Galleries in Bucharest hosted his first personal exhibition. In 1930, Brauner settled in Paris, where he met Constantin Brancusi, who instructed him in methods of art photography. In that same period he became a friend of the Romanian poet Benjamin Fondane and met Yves Tanguy, who would later introduce him to the circle of the Surrealists. He lived on Moulin Vert Street, in the same building as Alberto Giacometti and Tanguy. He painted the Self-portrait with enucleated eye, a premonitory theme. In 1934 André Breton wrote an introduction to the catalogue for Brauner’s first Parisian solo exhibition at the Pierre Gallery. The theme of the eye was omnipresent: Mr. K’s power of concentration and The strange case of Mr. K are paintings that Breton compared with Alfred Jarry’s play Ubu Roi, „a huge, caricature-like satire of the bourgeoisie„.

On the 28th of August, he loses his left eye in a fight, after having painted a few years earlier Self-portrait with enucleated eye.

In 1966, he was chosen to represent France at the biannual exhibition in Venice, where an entire hall was dedicated to him.

More on: Victor Brauner [Wikipedia]

*****

 

Victor Brauner  (video)

 

#VictorBrauner #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality #universalvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită