~ Personalitatea zilei* ~

 

Radu Lupu

30 noiembrie 1945, Galați – 17 aprilie 2022, Lausanne, Elveția

 

Pianist și compozitor, considerat unul dintre cei mai talentaţi pianişti ai lumii.

Tatăl său a a fost avocat, iar mama profesoară. A studiat pianul de la vârsta de 6 ani, iar la 12 ani a debutat cu un program complet de muzică compusă de el însuși. După absolvirea liceului și a Școlii Populare de Artă din Brașov, și-a continuat studiile la Conservatorul din București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea. La șaisprezece ani, în 1961, a primit o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde a studiat 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.

Ludwig van Beethoven – Sonata pentru pian Nr. 21 în Do major, Op. 53

A câștigat premiul I la trei concursuri importante: Concursul Internațional de pian Van Cliburn (1966), Concursul Internațional „George Enescu” (1967) și Concursul Internațional de pian Leeds  (1969). Acest ultim premiu i-a adus o faimă deosebită în Marea Britanie.

În noiembrie 1969 a debutat pe scena londoneză, înregistrând un mare succes cu Sonata pentru pian Nr. 3 de Beethoven. „A adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire” [Joan Chissell în The Times].

Ludwig van Beethoven – Sonata pentru pian Nr. 17 ”Furtuna”, op. 31 (live 1994)

În anul următor a realizat prima dintre înregistrările sale pentru Decca: lucrări solo de Schubert și Brahms. Până acum era deja cunoscut ca unul dintre cei mai mari pianiști ai timpului său, o reputație pe care urma să o consolideze pe măsură ce treceau anii. Ceea ce i-a frapat de la început pe ascultători a fost calitatea aproape mistică a interpretării sale, care a fost găsită, poetic și profund receptiv la viața interioară a muzicii care părea să se desfășoare organic pe măsură ce cânta.

Wolfgang Amadeus Mozart – Concertul pentru pian în La major Nr. 23, K488. • Wiener Philhamoniker, Dirijor Sándor Végh (1991)

Repertoriul în care s-a specializat, în special în ceea ce privește înregistrările sale, cuprinde clasicii vienezi (Beethoven, Mozart, Schubert), plus Brahms și Schumann, deși a interpretat și Debussy, Liszt, Franck, Bartók, Enescu și Janáček.

Cariera sa muzicală a continuat alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 a cântat în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini.

Franz Schubert – 4 Impromptus, D. 935, op. 142 (live 2012)

Apoi a făcut un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior a întreprins cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (Israel, China).

A fost distins cu numeroase premii: Premiul I la Festivalul Internațional „George Enescu” 1967 (împreună cu Dan Grigore), Premiul Grammy 1995, pentru „Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului”, cu Sonata în Si bemol major și Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim), Premiul Edison 1995, pentru „Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului”, cu sonate de Robert Schumann, Premiul Arturo Benedetti Michelangeli (2006); tot în 2016, a fost distins de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu titlul de Comandor al Imperiului Britanic.

Johannes Brahms – Concertul pentru pian Nr. 1 • Finnish Radio Symphony Orchestra, Dirijor Jukka-Pekka Saraste (live 1996)

 „Fiecare spune diferit o poveste și acea poveste ar trebui să fie spusă convingător și spontan. Dacă nu este convingător și spontan spusă, nu are valoare” [Radu Lupu, într-un interviu din 1991].

Unul dintre criticii muzicali americani, Edward Rothstein, spunea despre pianistul român că  „nu pare să ştie cu adevărat dacă îl ascultă cineva; el cântă pentru sine însuşi, conferind muzicii o directeţe neobişnuită“.

Johann Sebastian Bach – Partita Nr. 1 în Si bemol major, BWV 825 (live 1989)

Ultimul său concert a fost în februarie 2019 la Londra, când a cântat Concertul pentru pian Nr. 4 de Beethoven cu Orchestra Philharmonia sub conducerea lui Paavo Järvi. Deși nu fusese anunțat ca fiind ultimul său concert, s-a retras oficial de pe scena de concert la sfârșitul acelui sezon – a existat o nuanță inconfundabilă de încheiere la interpretarea, la bis, a primului Intermezzi de Brahms, încât, chiar și după standardele lui Lupu, avea o calitate neobișnuit de transportată, atemporală, impregnată de o tristețe inefabilă.

Ludwig van Beethoven – Concertul pentru pian Nr. 4, op. 58 • Monte Carlo Philharmonic, Dirijor Lawrence Foster (live 1984)

La sfârșitul stagiunii 2018–2019, maestrul Radu Lupu și-a anunțat, prin intermediul managerului său, retragerea oficială din activitate. S-a stins din viață la reședința sa din Elveția, după ce s-a luptat cu o boală incurabilă.

Mai mult: Radu Lupu [Wikipedia]

 

Radu Lupu – Live in Bologna, 2017 Haydn, Schumann, Tchaikovsky, Schubert

 

 

 

**** [In English] *****

Radu Lupu

30 November 1945, Galați, Romania – 17 April 2022, Lausanne, Switzerland

 

Radu Lupu Was a Romanian concert pianist.

He started piano lessons with Lia Busuioceanu at the age of 6. At the age of 12 he made his public debut with a complete programme of his own music. He continued his studies at the Bucharest Conservatory with Florica Muzicescu and Cella Delavrancea before winning a scholarship in 1961 to the Moscow P.I. Tchaikovsky State Conservatory where he studied with Galina Eghyazarova, Heinrich Neuhaus and later with Stanislav Neuhaus. He won first prize in three competitions: the 1966 Van Cliburn International Piano Competition, the 1967 Enescu International, and the 1969 Leeds International Pianoforte Competition. This last prize gave him to prominence in the UK, then giving an acclaimed Wigmore Hall recital in November of the same year.

Radu Lupu plays Schubert (live 1969) and Chopin (live 1970)

The following year he made the first of his recordings for Decca: solo works by Schubert and Brahms. By now he was firmly established as one of the major pianists of his time, a reputation he was to consolidate as the years went by. What struck listeners from the start was the almost mystical quality of his playing, which was searching, poetic and profoundly responsive to the inner life of the music that seemed to unfold organically as he played.

Grieg – Piano Concerto in A minor, op. 16 (live 1975)

The repertoire in which he specialised, particularly as far as his recordings were concerned, revolved around the Viennese classics (Beethoven, Mozart, Schubert), plus Brahms and Schumann, though he also played Debussy, Liszt, Franck, Bartók, Enescu and Janáček.

Radu Lupu has performed with all the great orchestras of the world, including the Berlin Philharmonic (with whom he made his Salzburg Festival debut in 1978 with Karajan), the Vienna Philharmonic (with whom he opened the 1986 Salzburg Festival with Muti), the Royal Concertgebouw, all the major London orchestras, and all the great American orchestras. In the USA his first significant appearances were in 1972 with the Cleveland Orchestra and Barenboim in New York, and with the Chicago Symphony and Giulini. He has played at most of the notable music festivals and has been a regular guest at the Salzburg and Lucerne Festivals.

Wolfgang Amadeus Mozart – Concerto for piano No. 19 in F major, K459 • Deutsche Kammerphilharmonie, Conductor David Zinman

In 1995 he won 2 awards in the category “Best Instrumental Record of the Year”: a Grammy for Schubert’s Sonatas in A major D664 and B flat major D960, and an Edison Award for Schumann’s Kinderszenen, Kreisleriana and Humoresque. He has also made two records with Murray Perahia (CBS), two albums of Schubert Lieder with Barbara Hendricks (EMI), and a disc of pieces for four hands by Schubert with Daniel Barenboim (Teldec).

In 2006 Mr Lupu was presented with two awards: the Premio Internazionale Arturo Benedetti Michelangeli, and, for a second time, the Abbiati prize (conferred by the Italian Critics’ Association). He had previously won this in 1989.

His last London concert was in February 2019, when he played Beethoven’s Fourth Piano Concerto with the Philharmonia Orchestra under Paavo Järvi. Although the concert had not been announced as his last – he formally retired from the concert stage at the end of that season – there was an unmistakably valedictory hue to his playing of an encore by Brahms (the first of the Op 117 Intermezzi), that even by Lupu’s standards had an uncommonly rapt, timeless quality imbued with ineffable sadness.

Brahms – Intermezzi, Op. 117 – No. 1 in E-Flat Major

At the end of the season 2018–2019, maestro Radu Lupu announced, through his manager, his official retirement from the activity. He passed away at his residence in Switzerland after battling an incurable illness.

More on: Radu Lupu [Wikipedia]

*****

 

Ludwig van Beethoven – Piano Concerto No. 1, 2, 3, 5 (2005)

 

#RaduLupu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality #universalmusic

----------

*Ediție revizuită și adăugită