15 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A fost deschisă Școala preparandală din Iași

 

1514 – Prima atestare documentară a localității Bumbești-Jiu

Localitate situată la ieșirea Jiului din defileu, pe teritoriul său au fost descoperite urme de așezare din diferite epoci istorice, inclusiv două castre romane. A fost menționată prima dată în vremea lui Neagoe Basarab.

1672 – A încetat din viață Georg Haner (28 aprilie 1672 – 15 decembrie 1740)

Teolog și istoric al bisericii sas, rector al gimnaziului din Sighișoara, episcop al Bisericii Luterane Săsești din Transilvania.

1802 – S-a născut Bolyai János

15 decembrie 1802, Cluj – 27 ianuarie 1860, Târgu Mureș

Matematician de origine maghiară din România; unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene, alături de Nikolai Lobacevski și Bernhard Riemann. Până la vârsta de 13 ani, sub tutela tatălui său, matematicianul Bolyai Farkas, stăpânea deja calculele și mecanica analitică. De asemenea, a devenit un violonist desăvârșit la o vârstă fragedă și, mai târziu, un spadasin foarte bun. A studiat la Colegiul Regal de Inginerie din Viena (1818–1822) și a servit în corpul inginerilor armatei (1822–1833). Preocuparea bătrânului Bolyai pentru demonstrarea axiomei paralele a lui Euclid s-a transmis și fiului, János, care, la începutul anilor 1820, a dezvoltat o geometrie care nu depindea de axioma lui Euclid. În 1831 a publicat Appendix Scientiam Spatii Absolute Veram Exhibens (Apendicele care explică știința absolut adevărată a spațiului), un sistem complet de geometrie neeuclidiană, adăugat la cartea tatălui său, Tentamen Juventutem Studiosam în Elementa Matheseos Purae Introducendi (O încercare de a introduce tinerii studioși în elementele matematicii pure, 1832). În paralel, Carl Friedrich Gauss și Nikolay Ivanovich Lobachevsky au publicat relatări despre geometria neeuclidiană. Importanța muncii sale nu a fost recunoscută în timpul vieții sale. Pe lângă lucrul la geometria sa neeuclidiană, el a dezvoltat un concept geometric al numerelor complexe ca perechi ordonate de numere reale. În cinstea celor doi Bolyai, Universitatea din Cluj le poartă numele.

1840 – S-a născut Grigore Buiucliu

Grigore Mithridate Buiucliu; 15 decembrie 1840, Iași – 13 decembrie 1912, București

Jurist și politician, deputat, senator, traducător român de origine armeană. A urmat studiile medii la Colegiul armean Moorat din Sèvres, școală condusă de călugării mechitariști. Studiile universitare de drept le-a început la Paris, unde a studiat și vioara cu Edouard Lalo, și le-a terminat la Universitatea din Iași. A practicat avocatura ca stagiar, în 1869 a fost numit procuror pe lângă Tribunalul Iași, la scurt timp, devenind procuror de secție pe lângă Curtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași (1874–1876). Din 1876, revenit în avocatură, a activat și în politică fiind ales deputat și senator. În 1894 a renunțat la politică fiind numit membru al Înaltei Curți de Casație din București, instanță în care a activat până la pensionare, în 1908. Membru al Junimii, a tradus diverse lucrări din limba armeană. Interesat de istoria și cultura armeană, a constituit o bibliotecă importantă cu lucrări în diferite limbi, bibliotecă pe care a lăsat-o prin testament Academiei Române, ca de altfel și majoritatea averii sale, evaluată la aproximativ 1 milion de lei, fiind constituit Fondul „Grigore Buiucliu”, o parte contribuind la crearea unei burse pentru studiul limbilor orientale.

1855 – A fost deschisă Școala preparandală din Iași

În martie 1854 a fost aprobat Proiectul pentru înființarea Institutului preparandal. Acest proiect a fost aprobat de Domn în luna mai 1855, aducându-i-se o serie de îmbunătățiri, iar la 15 decembrie 1855, Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a dat hrisovul de înființare a unei Școli Preparandale – școală de formare a învățătorilor și educatorilor din Iași, cea mai veche instituție de acest tip din principatele Moldovei și Țării Românești. Avea durata cursurilor de un an. Timp de 35 de ani, a funcționat pe lângă o școală primară, în încăperile mănăstirii Trei Ierarhi din Iași.

Conform dispozițiilor principale ale actului, școala a funcționat la Trei Ierarhi, cu unul sau doi profesori care, pe lângă lecții, au făcut cu elevii și exercițiul didactic în școala primară de la Trei Ierarhi. Școala avea un internat pentru 30 elevi, aceștia putând fi de orice treaptă, mireni sau clerici, între 18–30 ani. Se cereau cunoștințe din școlile primare ținutale, iar absolvenții trebuiau să-și ia obligația ca, după terminarea studiilor, să meargă învățători acolo unde vor fi trimiși. La 8 octombrie 1863 Alexandru Odobescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, l-a numit director pe Titu Maiorescu. Printre cursanții înscriși în anul întâi se afla și Ion Creangă. În 1864 Școala preparandală a devenit Școala Normală „Vasile Lupu”.

1857 – S-a născut Julius Popper

15 decembrie 1857, București – 5 iunie 1893, Buenos Aires

Inginer, cartograf și explorator român-evreu, cetățean al Imperiului Otoman. Tatăl său, ziarist, profesor de liceu și poliglot, a înființat prima școală israelită din București, cu o programă avansată pentru acea epocă. A studiat la colegiul tatălui său, închis ulterior de Ministerul Educației, care a refuzat validarea studiilor; din același motiv, nu a fost admis la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București. La 17 ani, a plecat în Franța pentru a studia ingineria la Școala Politehnică și apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a dat meditații pentru a-și plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei și etnografiei. Avea, de asemenea, o afinitate deosebită pentru studiul limbilor, vorbind fluent idiș, româna, germana, engleza, spaniola (castiliana), portugheza și franceza și având noțiuni de italiană, latină și greacă. După studii, a plecat, în căutarea unei slujbe, la Constantinopol, apoi în Egipt, unde a lucrat la întreținerea Canalului Suez. A călătorit prin Orientul Mijlociu, până în India, China și Japonia, întreținând o strânsă corespondență cu secția de Geografie a Academiei Române. În 1881 a revenit în România să-și viziteze familia și să-și reglementeze statutul de cetățean român, care i-a fost refuzat, pe baza disputatului articol 7 din Codul Civil, care stipula că cetățenia română va fi acordată numai locuitorilor creștini, deși legislația preciza posibilitatea unor excepții, în cazuri individuale. Jignit și dezamăgit, Popper a părăsit România definitiv. A ajuns în Brazilia, apoi la Buenos Aires, unde a organizat o expediție în partea de nord a Insulei Mari a Țării de Foc. A traversat Strâmtoarea Magellan și, după o scurtă oprire la Punta Arenas a debarcat în Golful Porvenir, în Golful Inútil, la San Sebastián, unde a descoperit aur, într-o cantitate mai mare decât în restul Patagoniei. La sfârșitul anului 1887, în această regiune foarte neprietenoasă, bătută de vânturi, a construit instalații de spălare a aurului și locuințe pentru o comunitate numeroasă, întemeind o colonie căreia i-a dat numele El Páramo (Pustiul) – astăzi Río Grande – cea mai importantă dintre așezările miniere pe care le-a ridicat Popper în Țara de Foc. Și-a extins activitatea și la alte colonii din Țara de Foc, cum ar fi Beta, Cullen și Carmen Sylva, unde a înființat noi exploatări, a explorat cu o ambarcațiune ținuturile necunoscute și canalele din sudul insulei. În 1889 a bătut propria sa monedă de aur, care a purtat denumirea de Popper, de 1 gram și de 5 grame, cu puterea circulatorie limitată la Țara de Foc, apoi, marca poștală, (timbrul local), desenat de către Rodolfo Soukup (litograf argentinian) și imprimat de către J.H. Kidd y Cía de Buenos Aires. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit Conchistadorul român al Patagoniei.

1862 – A apărut la București Buciumul

Periodic politic, literar, comercial, sub redacția lui Cezar Bolliac, care continua gazeta cu același nume apărută la Paris în 1857. După un număr specimen (de probă), tiparit la 15 decembrie 1862, Buciumul a început să apară cu regularitate, de la 13 ianuarie 1863, mai întâi de două ori pe săptămână, iar de la 1 august 1863, zilnic.

Publicația avea un stil jurnalistic modern, marcat de personalitatea dinamică și polemică a directorului Cezar Bolliac. A sprijinit reformele promovate de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, criticând, de pe poziții liberal-moderate, atât pe conservatori, cât și pe „roșii” (liberalii). Și-a încetat apariția la 5/17 decembrie 1864.

1868 – Concertul inaugural al orchestrei Societății Filarmonica Română

Filarmonica Română a fost înființată la 29 aprilie/11 mai 1868, la București, prin strădaniile medicului și omului politic Constantin Esarcu și ale profesorului Eduard Wachmann, care a fost și primul dirijor și director al Filarmonicii. Societatea avea scopul organizării unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale și popularizării capodoperelor muzicii clasice. Cu primul său concert, la 15/27 decembrie 1868, orchestra Societății Filarmonica Română, dirijată de Eduard Wachmann a deschis românilor porțile către marea muzică. Un program alcătuit din lucrări de Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven și Felix Mendelssohn, sub bagheta inițiatorului Filarmonicii, a fost aplaudat – consemnează cronicarii – „cu un entuziasm de nedescris”.

1868 – S-a născut Ioan Moța

15 decembrie 1868, Certeju de Sus, Hunedoara – 20 noiembrie 1940, București

Preot și publicist din Transilvania; militant pentru înfăptuirea deplinei unități a statului român. După absolvirea gimnaziului la Deva, a urmat studii teologice la Sibiu (1887–1988 și 1892–1894). A fost numit preot-paroh în Orăștie, unde a funcționat în perioada 1899–1940. A fost redactor la Telegraful Român, Foaia Poporului (Sibiu), Revista Orăștiei, Bunul Econom (Orăștie); întemeietor, redactor și apoi director al gazetelor populare săptămânale din Orăștie: Libertatea, având ca adaos ilustrat Foaia Interesantă; în 1915–1916, ambele foi au apărut la București și în 1917 (două luni) la Cleveland, SUA. A ctitorit Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Orăștie. În 1917 a făcut parte din delegația trimisă în SUA (prin Siberia și Japonia), alături de V. Lucaciu și V. Stoica, spre a face cunoscute revendicările românești Guvernului American. A lucrat în redacția ziarului Cuvânt Moldovenesc din Chișinău, militând pentru unirea Basarabiei cu România. A publicat mii de articole, schițe, versuri, traduceri din limbile maghiară și germană, cronici etc. în foile amintite și volume de povești în versuri: Baba iadului, Zâna mărgărelelor, Doi copii. A fost tatăl lui Ion I. Moța, unul dintre fondatorii Mișcării Legionare.

1871 – A apărut ziarul Adevărul

Cotidian central, politic și literar, înființat de Alexandru Beldiman, care a fost și primul director. A apărut inițial la Iași, în perioada 15/27 decembrie 1871–5/17 aprilie 1872, apoi la București, între 15/27 august 1888–21 noiembrie/3 decembrie 1916 și, după Primul Război Mondial, de la 3/16 ianuarie 1919 până la 17 decembrie 1937 și între 13 aprilie 1946–31 martie 1951.

A contribuit la formarea și afirmarea opiniei publice democratice românești, oglindind, în același timp, năzuințele și lupta poporului român pentru formarea statului național unitar și pentru integritatea teritorială a țării.

1874 – A încetat din viață Iosif Szabó

martie 1803, Bogata, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar/Mureș – 15 decembrie 1874, Iași

Botanist, farmacist și medic român de naționalitate germană, membru de onoare (din 1872) al Academiei Române. A urmat studiile de Medicină la Iena, absolvite în 1852, după care s-a instalat în Moldova, obținând dreptul de practică medicală. A fost asistent la Spitalul Sfântul Spiridon, medic, director la Ospiciul pentru săraci, bătrâni și infirmi de la Galata. Interesat de botanică, a elaborat lucrarea Descrierea florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios (1841), în care a descris peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Manuscrisul s-a pierdut, ierbarul s-a păstrat. Împreună cu Nicolae Istrati și Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași, iar împreună cu Jacob Czihak a întocmit prima lucrare de farmacologie din literatura română, Heil und Nahrungsmittel Farbstoff, Nutz und Hausgerathe welche die Ost-Romanen Moldauer und Wallachen aus dem Pflanzenreiche Gewinnen (Vopsea medicinală și alimentară, unelte utile și de uz casnic pe care moldovenii și valahii romani răsăriteni le obțin din regnul vegetal). Alături de doctorul Constantin Vârnav a editat revista Povățuitorul sănătății și al economiei, considerată prima revistă de popularizare și precursoare a primei publicații medicale românești.

1876 – Cercul Militar al ofițerilor din garnizoana București

Actualul Cerc Militar Național, s-a înființat la 15 decembrie 1876, ca formă de asociere privată a ofițerilor, închirierea sau construcția localului, precum și desfășurarea activităților fiind asigurate financiar prin cotizațiile membrilor. Este una dintre cele mai vechi instituții militare românești. A fost pusă sub patronajul Regelui Carol I. Primul conducător al Cercului Militar a fost generalul Alexandru Zefcari. A funcționat, la început în localuri închiriate, Generalul Eraclie Arion lansând ideea construirii unui palat propriu, care să găzduiască instituția, în 1889. Construcția Palatul Cercului Militar, sediul de astăzi al instituției, a început în anul 1911 și s-a încheiat în 1923, după război.

1883 – S-a născut Gavriil Galinescu

15 decembrie 1883, Hangu, Neamț – 10 iulie 1960, Durău, Neamț

Dirijor, profesor, folclorist, muzicolog și compozitor. După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București cu Dumitru G. Kiriac, Alfonso Castaldi și la Universitatea din București, Facultatea de Drept (1905–1909). S-a perfecționat la Konservatorium din Leipzig cu Max Reger, H. Sitt și Arnold Schering, în paralel urmând cursurile Universității cu Hugo Riemann, a urmat și cursurile Universității Musikwissenschaft din Viena cu Egon Wellesz. Între anii 1906–1910 a fost dirijor la Societatea corală Doina din București, profesor de muzică vocală la Școala normală „Spiru Haret” din Buzău, la Gimnaziul de băieți din Hangu și Liceul „Alexandru cel Bun” din Iași, profesor de teorie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cernăuți, profesor de dirijat coral la Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” și la Conservatorul „George Enescu” din lași. Din 1929 a fost membru al Societății Compozitorilor Români. A fost ultimul primar din Hangu înainte de 23 august 1944. A compus muzică simfonică, corală, de scenă, camerală, vocal-simfonică, a fost autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi.

Gavriil Galinescu – Foaie verde dediţel • Corul Filarmonicii de stat Oltenia Craiova, Dirijor D.D. Botez

1885 – A apărut Analele literare

Periodic de orientare modernistă care gravita în sfera revistei Literatorul, editat de Mircea C. Demetrescu, a apărut lunar, între 15 decembrie 1885–15 ianuarie 1888 (cu unele întreruperi), la București. Comitetul de redacție era alcătuit dintr-un grup numeros de scriitori și publiciști, printre care Bonifaciu Florescu, Anghel Demetriescu, C. Georgian, D. Stănescu, D. Teleor, G. Dem. Teodorescu, Șt. Vellescu, M. Gaster, Traian Demetrescu și Mircea Demetriade.

1887 – A apărut primul număr al publicației lunare Revista Nouă

Condusă de Bogdan Petriceicu Hașdeu și având redactori, printre alții, pe Alexandru Vlahuță și Barbu Delavrancea.

1887 – S-a născut A. de Herz

Adolf Edmund George de Herz; 15 decembrie 1887, București – 9 martie 1936, București

Dramaturg, publicist, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Licențiat al Facultății de Litere si Filosofie a Universității din București, a fost secretar literar la Teatrul Național din București, redactor și conducător de publicații literare: Făt-Frumos, Scena, director al revistei Adevărul literar și artistic. A debutat cu versuri în Sămănătorul (1906). A colaborat la Viața Românească, Convorbiri literare, Viața nouă, Gândirea, Flacăra, Dimineața, Adevărul, Rampa etc. A scris piese de teatru, tema principală a acestora fiind „intriga amoroasă în decor de vacanță” [V. Brădățeanu]: Domnița Ruxandra, Noaptea învierii, Păianjenul, Cuceritorul, Seara pierdută, Omul de zăpadă.

Omul de zăpadă Teatru radiofonic • Marian Hudac, Florina Cercel, George Motoi, Cezara Dafinescu, Ion Marinescu, Rodica Sanda Țuțuianu, Ruxandra Sireteanu, Petrică Vulpe

1887 – S-a născut Constantin Cândea

15 decembrie 1887, Mărgineni, Bacău – 4 martie 1971, București

Inginer chimist, profesor universitar, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România. În 1911 a absolvit Königlich Bayerische Technische Hochschule München (actualmente, Technische Universität München).În primul an de activitate al Școlii Politehnice din Timișoara, înființată în urma Decretului Regal Nr. 4.822/1920 al Regelui Ferdinand I, Constantin Cândea a creat laboratorul de chimie. A fost rectorul Universității Politehnica Timișoara (1946–1947). Din lucrările sale: Separarea metalelor din grupa de cupru, Pentru separarea sulfurilor acide de ceilalți compuși ai precipitatului sulfurat, Plumbul, Produse petroliere: combustibili, Reacția gazului metan cu clorura de zinc.

1887 – S-a născut Cella Delavrancea

Maria Cella Delavrancea-Lahovary; 15 decembrie 1887, București – 9 august 1991, București

Distins om de cultură, pianistă, scriitoare și profesoară, fiica cea mare a scriitorului Barbu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs” Delavrancea. A urmat studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu de perfecționare la Paris. Întrucât tatăl său era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Ion Luca Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic. A concertat în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care a urcat pe podium în recitaluri de sonate. Și-a făcut debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, în 1929. Din 1950 a început cariera didactică, mai întâi profesoară la Liceul de muzică din București, predând apoi Pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licareț, Dan Grigore, Radu Lupu. Din 1935 a publicat proză, amintiri sau a susținut cronica muzicală și plastică în Cuvântul, Muzica și poezia, Timpul, Curentul, România literară, Revista Fundațiilor Regale etc. După anul 1950, a colaborat la Contemporanul, Gazeta literară, Secolul 20, Caietele Mihai Eminescu. Editorial, a debutat în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris, de Editura Cultura Națională. A fost autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic. Volumul Scrieri (1982) i-a antologat întreaga operă literară, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, Ferruccio Benvenuto Busoni, Rainer Maria Rilke, Paul Valéry, Gabriel Fauré. Alte opere literare: O vară ciudată, Arpegii în ton major, Mozaic în timp, Trepte muzicale, Scrisori către Filip Lahovari. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.

Rezistența prin cultură – Cella Delavrancea II

1895 – S-a născut Valeriu Maximilian

15 decembrie 1895, Ghimbav, Comitatul Brașov, Austro-Ungaria/România – 28 mai 1945, Brașov

Pictor și grafician, remarcat prin peisaje în acuarele, în manieră impresionistă. A urmat cursurile Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, pe care l-a absolvit în 1915, fiind coleg, printre alții, cu Lucian Blaga, care i-a descris ulterior talentul deosebit pentru desen și pictură. A absolvit Seminarul Teologic Andreian din Sibiu, unde și-a dezvoltat și talentul muzical, dar nu a profesat preoția, ci urmându-și pasiunea pentru pictură a urmat Școala Națională de Arte Frumoase din București (1918–1920).

După absolvire s-a întors la Brașov, fiind profesor de desen și caligrafie la Liceul „Andrei Șaguna”. Activitatea sa artistică s-a desfășurat pe parcursul unui sfert de secol în paralel cu cea de profesor. La sfârșitul fiecărui an școlar, organiza, pe lângă expozițiile sale personale, câte o expoziție de grup a elevilor. În perioada vacanțelor școlare, picta la munte în împrejurimile Brașovului, la mare, la Lacul Snagov sau la mănăstirile din Bucovina. Pe lângă pictură, a făcut diferite schițe și desene pentru reviste și cărți și a compus piese muzicale. În 1919 a început colaborarea la revista de satiră și umor Ghimpele din Brașov, unde a practicat o grafică militantă, satirizând aspecte din primul război mondial sau demascând moralitatea îndoielnică a unor politicieni. Tot din sfera graficii fac parte preocupările sale pentru caligrafie – a organizat cursuri de caligrafie pentru elevi, a fost expert grafic calificat pe lângă Tribunalul Brașov, unde s-a remarcat prin abilitatea de a descifra scrisul și autenticizarea iscăliturilor.

Catalog Valeriu Maximilian 1895 – 1945

1899 – A încetat din viață Constantin Jiquidi (22 mai 1865 – 15 decembrie 1899)

Desenator, grafician și caricaturist; probabil primul desenator care a publicat benzi desenate în România, în revista Amicul Copiilor; tatăl graficianului Aurel Jiquidi.

1901 – A apărut revista literară Sămănătorul

A apărut la București, săptămânal, între 2/15 decembrie 1901–27 iunie/10 iulie 1910 fără întrerupere, sub conducerea lui George Coșbuc și Al. Vlahuță. A jucat un rol important în viața literară a vremii, ajutând la înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele, Sămănătorismul. Acest curent, promovat de colaboratorii revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii etc.

Sămănătorul a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum și comentarii privind clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală etc.

1914 – S-a născut Ion Bostan

15 decembrie 1914, Cernăuți – 29 mai 1992, București

Unul dintre cei mai importanți regizori români de film documentar, operator de imagine și scenarist. A fost angajat în 1945 la Oficiul Național Cinematografic și la Romfilm. A început ca interpret și traducător din limba rusă, asistent de regie pe lângă Ilia Kopalin și Paul Călinescu. A debutat ca regizor în 1949, cu scurtmetrajul documentar Un minut. Din 1950, a lucrat la Studioul „Alexandru Sahia” timp de patru decenii. A avut activitate didactică universitară la institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, a fost membru și vicepreședinte al Association Internationale du Cinéma Scientifique. Are o filmografie de peste o sută de titluri, dintre care se impun cu precădere ciclurile dedicate Deltei Dunării, precum și filmele consacrate monumentelor de arhitectură religioasă din Bucovina. A contribuit hotărâtor la evoluția documentarului științific în România. A fost căsătorit, din anii ’60, cu regizoarea Elisabeta Bostan, care i-a păstrat numele și după divorț.

Oameni și locuri (Prin Delta necunoscută) (1971)

1914 – S-a născut Gheorghe Dumitrescu

15 decembrie 1914, Oteșani, Vâlcea – 20 februarie 1996, București

Compozitor reprezentant al realismului socialist. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea, continuându-le la Conservatorul din București (1934–1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, Ionel Perlea și Silvio Florescu. A fost violonist în orchestră, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București, compozitor și consilier artistic al Ansamblului Doina al Armatei din București, profesor de Armonie la Conservatorul din București. A scris articole, studii, cronici în Muzica, Scînteia, Contemporanul, România liberă. A compus muzică de teatru: Hamlet, Antigona, Nunta din Perugia, Ion Vodă cel Cumplit; de operă: Decebal, Răscoala, Geniu pustiu, Prometheu, Făt-Frumos; de film: Aproape de soare, Tudor; vocal-simfonică: Cantata solemnă, Cantata victoriei; Liturghia solemnă a Sfântului Ioan Gură de Aur, Din lumea cu dor în cea fără dor, Marea trecere, Scara vieții; simfonică: Poem psaltic, Poem rustic, Suita nr. 1–Pitorească, Simfonia nr.1–11; vocală (voce și pian), corală, de cameră etc.

Ion Vodă cel Cumplit Monologul • David Ohanesian

1921 – S-a născut Nicolae Barbu

15 decembrie 1921, Iași – 22 mai 1984, Iași

Critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Intelectual de formație filosofică și literară, creator și animator de cultură, s-a impus ca un critic de autoritate, slujind cu vocație egală atât literatura cât și teatrul. A fost redactor șef adjunct la revista Iașul literar, transformat în Convorbiri literare și la revista Cronica. A publicat monografii: Matei Millo, Aglae Pruteanu și Arta lui Constantin Ramadan, dar și istoriografie a teatrului: Momente din istoria teatrului românesc și Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași dintre 1816-1976. A mai publicat două volume de critică și istorie literară: Sine ira și Noi și clasicii.

1922 – A apărut Revista Jandarmeriei

Publicație ilustrată săptămânală, fondată la 15 decembrie 1922, la patru ani de la Întemeierea României Mari, apariția acesteia fiind întreruptă în anul 1948.

A reapărut după Revoluția din 1989, în anul 1991.

1923 – S-a născut Adrian Vicol

Iosif H. Weisz; 15 decembrie 1923, Târgu Mureș – 2013, București

Cercetător științific, folclorist și etnomuzicolog român, de origine evreiască. A început studiile muzicale la Conservatorul Lyra din București, cu Victor Iușceanu (Teorie-Solfegiu), continuând apoi la Conservatorul din București (1948–1953), cu profesorii Vasile Popovici, Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Zeno Vancea, Harry Brauner, Emilia Comișel, Theodor Rogalski etc. Din 1949 a fost cercetător științific, cercetător științific principal la Institutul de Folclor din București. A publicat studii, articole, recenzii, cronici muzicale în diverse publicații periodice din țară și din străinătate: Revista de folclor, Muzica, Flacăra, Contemporanul, Scînteia tineretului, DEMOS (Berlin), Revue Roumaine de Linguistique, Revista Radioteleviziunii etc. A participat la campanii de cercetări pe teren, culegând folclor în zonele Arad, Muscel, Argeș, Năsăud, Hunedoara, Roman, Valea Bistriței, Bicaz, Gorj, precum și în Albania, a cules muzică sinagogală de la evreii din Muntenia, Moldova, Banat și Transilvania, precum și folclor idiș. În cadrul Institutului de Folclor a transcris peste 3.000 de cântece populare. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și comunicări științifice. A publicat volumele: Recitativul epic al baladei românești. Tipologie muzicală (Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române, 2005), Cântecul propriu-zis din Muscel (2 vol.).

1924 – S-a născut Papp Ferenc

15 decembrie 1924, Biharia – 5 aprilie 2006, Târgu Mureș

Prozator și traducător maghiar din România. A lucrat ca muncitor în timpul celui de-al doilea război mondial, apoi a fost soldat și prizonier de război. A intrat după război în mișcarea socialistă din Târgu Mureș și a fost reporter la Népújság [Ziarul popular]. În 1953 s-a aflat printre fondatorii ziarului Igaz Szó [Cuvântul adevărat], la care a lucrat peste 20 de ani. Scrierile sale au fost traduse în limbile română, rusă, sârbă și germană. Trei volume de povestiri (Conștiința, Rugina, Torpila) și patru romane (Prima zăpadă, În fum și în lumină, Sub rădăcini, Omul coborât pe pământ) au fost traduse în limba română de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și Constantin Olariu. În fum și în lumină a fost tradus în limba germană, Prima zăpadă în limba sârbă și Sub rădăcini în limba rusă. A tradus opere literare ale mai multor scriitori români: Francisc Munteanu, Remus Luca, Lucia Demetrius, Ion Băieșu, Tudor Arghezi, Marin Preda, George Călinescu, Mihail Sebastian, Aurel Mihale, Laurențiu Fulga, Gala Galaction, I.A. Brătescu-Voinești, Paul Georgescu, Mircea Horia Simionescu, Aurel Dragoș Munteanu, Ionel Teodoreanu, Geo Bogza etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1964, 1966 și 1979), cu Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș (1972 și 1984) și cu Ordinul de Merit al Republicii Ungare în grad de ofițer (1995).

1926 – S-a născut Mircea Olteanu

15 decembrie 1926, Galați – 4 octombrie 2011

Medic, chirurg oftalmolog, profesor universitar, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Medicină din București. După ce, în 1968, și-a dat doctoratul cu teza Dinamica pătrunderii fosforului radioactiv în sistemul camerular al ochiului, sub forma unor medicamente administrate local, la animalul normal și la om, în maladia de iradiere acută, și-a continuat specializarea la Paris, Lyon, Odessa, Barcelona, Boston, Baltimore. Ctitor de școală medicală, fost bursier al ONU, a desfășurat o bogată activitate didactică în calitate de profesor de Oftalmologie și șef al catedrei de Oftalmologie–ORL al Institutului de Medicină și Farmacie din București, șef al Clinicii de Oftalmologie a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A fost visiting-professor la Londra, Paris, Cordoba (Argentina) și Tokyo. A fost medic militar cu gradul de general. S-a consacrat cu deosebire domeniilor: transplant de cornee și chirurgie plastică, contribuții chirurgicale originale în tratarea strabismului paralitic, fiind unul dintre primii chirurgi oftalmologi din lume care a operat sub anestezie generală nou-născuți sub două săptămâni; lui i se datorează înființarea, în România, a unui centru de transplant de cornee, în care s-au realizat peste 3.500 de astfel de operații. Rezultatele întregii sale activități au fost prezentate în peste 140 de lucrări științifice (tratate, monografii, studii), 16 cărți, dintre care Oftalmo-chirurgie. Atlas a fost distinsă cu un premiu al Academiei Române, a cinci invenții și a 50 de filme științifice.

1933 – S-a constituit la București Liga Antirevizionistă Română

Asociație constituită în perioada interbelică, cu scopul de a combate revizionismul – revizuirea tratelor de pace de după primul război mondial – promovat de statele nemulțumite de configurația teritorială a Europei postbelice.

Asociația a fost înființată la 15 decembrie 1933 la București și era formată dintr-un nucleu, format din elita societății românești, adunat în jurul lui Stelian Popescu, directorul cotidianului Universul. Deviza ligii era: „Pacea, pe temelia tratatelor, pe respectul obligațiilor internaționale și pe întărirea forțelor morale și materiale dintre națiuni”. A fost înființată ca reacție la curentul revizionist care amenința România și tinerele state naționale înființate pe ruinele Imperiului austro-ungar.

1933 – S-a născut Dan Rebreanu

15 decembrie 1933, Cluj – 5 ianuarie 2022, Cluj

Prozator. A studiat la Facultatea de Chimie Industrială din Timișoara, iar după efectuarea serviciului militar a urmat Facultatea de Filologie, secția Română, a Universității din București, iar anii II-V la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvind în 1961. A fost profesor de Limba și literatura română la liceul din Sărmașu și la Școala Generală din Balda, județul Mureș, redactor la secția de proză a revistei Tribuna, redactor, redactor-șef adjunct la ziarul județean Făclia (după decembrie 1989, Adevărul de Cluj). A debutat în 1958 la revista Licurici, cu o povestire. A urmat o perioadă în care a publicat numai articole de ziar și reportaje în câteva ziare bănățene, iar din 1966 a colaborat, îndeosebi cu proză scurtă, la Scrisul bănățean/Orizont, Tribuna, Steaua, Luceafărul, România literară, Contemporanul, Cronica etc. Debutul editorial a fost cu cartea de proză Dacă vrei să fii bărbat (1968). O piesă de teatru, Cocoșul de tablă, a fost inclusă în repertoriul Teatrului de Stat din Târgu Mureș și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.

1936 – S-a născut Traian Zorzoliu

15 decembrie 1936, Stoicănești, Olt – 26 ianuarie 2015

Economist, muzeograf, profesor, pictor și sculptor, promotor al muzeografiei. A urmat Școala Postliceală de Contabilitate din Lugoj și în paralel cursurile Școlii Populare de Artă „Ion Vidu” din Lugoj, secția Pictură. În anul 1974 a absolvit Facultatea de Desen din cadrul Universității Timișoara, iar în 1985, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția de Muzeologie. A fost 22 de ani profesor de Desen la Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu” din Drăgănești-Olt, apoi director al Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgănești-Olt, membru fondator al Casei Memoriale „Nicolae Titulescu”, recunoscut ca un promotor al muzeografiei pe meleagurile Oltului. A contribuit la organizarea a numeroase instituții: Muzeul Mănăstirii Brâncoveni, Muzeul Mănăstirii Curtea de Argeș, Pinacoteca „Nicolae Titulescu” din Ialoveni (Republica Moldova), Muzeul Mănăstirii Cozia, Muzeul Cărții bisericești (Episcopia Râmnicului), Complexul Muzeal Boianu-Stoicănești, Arheoparcul Gumelnița din Muzeul Câmpiei Boianului și Muzeul Mănăstirii Arnota. A participat la numeroase campanii arheologice în tell-ul gumelnițean de la Drăgănești-Olt, a susținut numeroase comunicări științifice la simpozioane naționale și internaționale, a publicat 15 cărți de istorie locală. S-a remarcat în domeniul artelor plastice prin 25 de expoziții personale și 40 de participări la expoziții de grup în țară și străinătate. A fost distins cu Medalia Prieteniei oferită de Muzeul din Bruxelles (1990), Medalia Meritul Cultural, cl.II (2005), Trofeul Omul de Cultură al Anului (Gazeta Oltului 2006).

1937 – S-a născut Dionisie Vitcu

15 decembrie 1937, Ibăneşti, Herţa, Dorohoi/Botoşani

Actor de teatru și film, poet, profesor, politician. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București la clasa Constantin Moruzan – Ion Cojar – Radu Penciulescu (1959–1963). A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa Noaptea e un sfetnic bun de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde a rămas până în 1967. Începând din anul 1968, a fost actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași până în 1992, iar din 1990, cadru didactic la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. A obținut titlul științific de Doctor în Științe umaniste al Universității „Al.I. Cuza”, cu calificativul Magna cum laude, cu teza: G. Ciprian – Dramaturg și romancier între „mister” și „absurd”. A fost membru CNEAA – comisia Arhitectură–Arte. În legislatura 1992–1996 a fost deputat în Parlamentul României, iar în 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași. A jucat în filme: A fost prietenul meu, Doctorul Poenaru, Vis de ianuarie, Bună seara, Irina, Cucoana Chirița, Undeva în Est, După dealuri etc. Scrie poezie din anii de liceu; a debutat după 1990, în revista Timpul, cu poezia Mai este …, a colaborat la revistele: Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poezia, Cronica, Candela Moldovei, Lumină lină (SUA) etc. În 2000, a debutat editorial la Editura Junimea din Iași cu Cartea lui Guliță, urmată de: Cu traista-n băț printre parlamentari, Actorul, Cartea Ancuței, Din călimara unui actor, Din cuibul lebedelor sau răcnetul unui actor lucrat, Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian etc.

Cucoana Chirița (1986) • Regia Mircea Drăgan. Cu:  Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu,  Ileana Stana Ionescu, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Dionisie Vitcu (surugiul Ion), Iurie Darie etc.

1938 – A fost dată în exploatare Calea ferată Ilva Mică–Vatra Dornei

Face legătura între nordul Transilvaniei și Bucovina, pe un traseu muntos deosebit de dificil, fiind una dintre cele mai importante realizări de inginerie tehnică românească. Are 75,7 km lungime, cu 9 tunele, 12 viaducte mari și mici, 11 poduri mari și 22 poduri mici. Cea mai mare diferență de nivel se înregistrează între stațiile Ilva Mică și Grădinița (501 m). Construcția căii ferate a început încă din 1923, fiind dată în exploatare la 15 decembrie 1938. La momentul construcției, a fost unul din principalele puncte feroviare de legătură dintre Transilvania și Vechiul Regat și a contribuit la unificarea pieței interne a României moderne. A costat peste un miliard lei.

Vatra Dornei – Ilva Mică

1938 – Memorandumul românilor din Ardeal, Banat, Crișana, Maramureș adresat MS Regelui Carol

Situația din țară și nemulțumirile provinciilor românești, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, la 20 de ani de la Marea Unire, îi era expusă Regelui României, Carol II-lea, într-un Memorandum, la 15 decembrie 1938. A fost redactat de Iuliu Maniu și alți fruntași ai Partidului Național Țărănesc, nemulțumiți de atitudinea Regelui Carol al II-lea și măsurile luate de acesta în ceea ce privește conducerea statului și a destinului nației române. Semnat de Iuliu Maniu, Mihai Popovici și încă 48 de fruntași ai PNȚ. În Memorandum, Regelui i se solicita „o schimbare de regim radicală”, precum și respectarea principiilor democratice, potrivit hotărârilor luate la Alba-Iulia, în decembrie 1918.

Textul integral: Memorandumul românilor din Ardeal, Banat, Crișana, Maramureș adresat MS Regelui Carol la 15 decemvrie 1938 [banat.ro]

 1942 – S-a născut Smaranda Jelescu

15 decembrie 1942, Murfatlar, Constanța – 10 aprilie 2017, București

Poetă, prozatoare, eseistă, realizatoare de emisiuni TV. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1958–1962). A lucrat ca redactor la Editura Meridiane, redactor, publicist, comentator la Scînteia tineretului, ocupând diverse funcții în Televiziunea Română (1977–1999) și la MondoFilm. A debutat în Contemporanul (1964), colaborând ulterior la Romania literară, Luceafărul, Vatra etc. Printre realizările sale literare: Totdeauna marea, Eroii verii, Impact, Angela – cântec și rugă, Coloana dorică, Mai am un singur foc de armă etc. A devenit cunoscută în urma celor aproape 3.000 de emisiuni de televiziune realizate la TVR, la sectia Cultură, unde a lucrat mai bine de 20 de ani.

1947 – S-a născut George Pruteanu

George-Mihail Pruteanu; 15 decembrie 1947, București – 27 martie 2008, București

Lingvist, critic literar, traducător, jurnalist, om de televiziune, politician. A studiat Literatura la universitățile din Iași și București, obținând ulterior titlul de Doctor în Filosofie. Începând cu anul 1972, a scris articole și eseuri pentru diverse reviste literare: Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul. După Revoluția din 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist și critic literar pentru reviste și ziare ca Expres, Evenimentul Zilei, Dilema. Între 1995–1999 a fost realizatorul unui program zilnic de televiziune de cinci minute despre folosirea corectă a limbii române, Doar o vorbă să-ți mai spun, prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la Pro TV (1995–1996), iar ulterior, cu denumirea Doar o vorbă săț-i mai spun, la TVR1. A fost senator (1996–2004).

Momente memorabile cu George Pruteanu

1948 – S-a născut Gabriela Cegolea

15 decembrie 1948, Dorohoi, Botoșani

Cântăreaîă de operă, soprană. A urmat Conservatorul din Iași și București, studiind Canto cu soprana Ana Tălmăceanu și basul Ștefănescu-Goangă; a studiat de asemenea Pedagogia, Dirijorat de cor și Compoziție. S-a perfecționat la cursurile de Masterclass de la Taormina și la cursurile Conservatorului Benedetto Marcello din Venezia. A cerut azil în Suedia, care i-a fost acceptat. A câștigat la Stockholm Concursul International Cristine Nilson, de două ori consecutiv, apoi Jussi Bjorling, cu respectivele burse de studiu; a luat parte, ca solistă, la Concertul de Gală al Operei Regale din capitala suedeză, cu Filarmonica din Malmö, la Teatrul Regal din Drottningholm (Stockholm). Admisă la prestigiosul Curs de la Scala, a studiat arta scenică, repertoriu, regie de operă și canto cu Margarita Carosio, Renata Tebaldi, Ettore Campogalliani, Renato Pastorino etc. În 1974 a debutat la Piccola Scala în Piccolo Spazzacamino de Britten, a interpretat rolul Floria Tosca pe scena Teatrului Regal din Copenhaga (1976), iar din 1982, a devenit solistă a Teatrului La Scala din Milano. Este cetățean român, italian și suedez. Vorbește curent și cântă în română, italiană, suedeză, franceză, germană, engleză, rusă și latină. În 1976 a debutat, în Danemarca, cu o nouă producție Tosca, la Teatrul Regal din Copenhaga (cu P. Lindros). Succesul a fost uimitor, soprana fiind imediat invitată să cânte în același rol la Teatrul Regal din Stockholm (cu R. Bjorling) și la Teatrul Regal din Oslo. A cântat în Bal mascat, Don Carlo, Manon Lescaut, La Parisina, Fausta, Kovanchina etc. bucurându-se de succes pe cele mai mari scene ale lumii. Este membră a Consiliului Național pentru Cercetări Fonetice, Departamentul lingvistică, al Universității din Padova (Italia), membră a Asociației italiene de acustică, iar în 1995 a deschis în România Fundația Vox Mentis cu care a fondat Școala Internatională de Canto Vox Mentis, angajându-se să formeze o nouă și revoluționară generație de cântăreți-interpreți de muzică clasică.

Giuseppe Verdi – Ernani

1948 – S-a născut Cornel Nistorescu

15 decembrie 1948, Turmaș, Hunedoara

Jurnalist, prozator, publicist. Studiile universitare le-a efectuat în cadrul Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, la secția Română-Italiană (absolvent în 1974). A fost redactor la revista Viața studențească, la ziarul Scînteia tineretului și la revista Flacăra. A debutat editorial cu volumul de reportaje Întâmplări în liniștea unei fotografii (1978). A fost colaborator la Echinox, Steaua etc. După prima carte, a mai publicat două volume: Paradisul provizoriu și Proprietarul de iluzii, scrieri aflate la granița dintre reportaj și proză scurtă. A fondat, împreună cu Mihail Cârciog, trustul de presă Expres, la care a fost director, a fost directorul ziarului Evenimentul Zilei, a fost unul dintre fondatorii primului post național privat de radio, Europa FM și a postului local de radio, Total FM.

1950 – Primul plan cincinal în România

Marea Adunare Națională a votat Legea planului cincinal de dezvoltare a economiei naționale pentru anii 1951–1955; era primul din seria planurilor cincinale ale perioadei 1951–1989. Acest timp de planificare a fost inventat de Stalin în Rusia și a fost preluat, ulterior, de majoritatea țărilor comuniste. După ce în anii precedenți, 1949 și 1950, economia Republicii Populare Române a fost dezvoltată pe baza planurilor economice anuale, s-a decis ca în perioada 1951-1955, economia să fie planificată pentru prima dată în limitele unui plan cincinal.

În aceeași ședință, s-au votat și Legea pentru apărarea păcii și Legea cu privire la anularea ratelor de împroprietărire ce le mai aveau de plătit țăranii împroprietăriți prin reforma agrară din 1945.

1951 – S-a născut Ioan Luchian Mihalea

15 decembrie 1951, Ocnele Mari, Vâlcea – 29 noiembrie 1993, București

Compozitor, dirijor, realizator TV, fondatorul și conducătorul grupului vocal Song compus din studenți de la Facultatea de Limbi germanice de la Universitatea din București. În 1973 a înființat corul de copii Minisong, o variantă în miniatură a corului Song. A fost realizator și prezentator al emisiunii TV Tip Top Mini Top, unde a lansat multe vedete de azi, ca Dana Rogoz sau Alina Sorescu. Din 1991 până când a murit, a fost profesor de canto la Universitatea Ecologică din București. Pe lângă muzică, Mihalea a cochetat și cu actoria jucând în câteva filme printre care Eu, tu si Ovidiu, Pădurea nebună, Cine iubește și lasă. A fost asasinat în apartamentul său, scopul crimei fiind jaful. Criminalii au fost condamnați la închisoare pe viață și închiși în Penitenciarul Giurgiu, fiind eliberați condiționat în 2015, respectiv 2016. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

 Cvintetul Luchian

1951 – S-a născut Andrei Corbea-Hoișie

15 decembrie 1951, Iași

Diplomat, filolog, germanist, pedagog. A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind licențiat în Germanistică și Romanistică în 1974 și în Istorie în 1979. A obținut Doctoratul în Filologie la Universitatea din București (1988). A fost profesor de Limba germană în învățământul preuniversitar în Iași, filolog la Centrul de lingvistică, istorie literară și folclor al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, colectivul de Istorie literară, membru asociat al colectivului de Istoria culturii al Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași. A trecut prin toate treptele didactice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” până la profesor. În perioada iunie 2005–mai 2007 a îndeplinit funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Austria.

1952 – S-a născut Mihai Dumitru

15 decembrie 1952 – 14 decembrie 2020

Pictor muralist, de biserici, restaurator, lector universitar al Departamentului de Artă Murală la UNARTE, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Artă Plastica Religioasă și Restaurare.

Mai mult: Bucuria de a vedea cum se nasc sfinții sub mâna mea nu m-a părăsit niciodată [Formula AS]

1963 – A încetat din viață Alexandru Leca Morariu (13/25 iulie 1888 – 15 decembrie 1963)

Scriitor, publicist, folclorist, profesor universitar și istoric literar din Bucovina.

1968 – A încetat din viață Theofil Simenschy (27 ianuarie 1892 – 15 decembrie 1968)

Filolog cu preocupări filosofice, eseist și traducător; profesor universitar la Universitatea din Iași.

1969 – A încetat din viață Nicolae Nestorescu (13 septembrie 1901 – 15 decembrie 1969)

Medic microbiolog, profesor universitar; a înființat primul centru de transfuzie și sânge conservat din România; membru corespondent al Academiei Române.

1973 – S-a născut Constantin Popescu

Constantin C. Popescu (Constantin Popescu Jr.); 15 decembrie 1973, București

Regizor, scenarist. A absolvit secția de Studii Culturale Britanice a Universității București. A lucrat ca asistent de regie/producție la patru dintre filmele lui Lucian Pintilie și regizor secund al lui Francis Ford Coppola la Tinerețe fără tinerețe, a regizat o serie de scurtmetraje, unul dintre ele fiind inclus în omnibusul Amintiri din Epoca de Aur. Primul său scurtmetraj, Apartamentul (2004), a fost distins cu Marele Premiu al Juriului la Veneția. Au urmat: Canton, Drezina, Apa, toate selecționate în festivaluri internaționale și premiate. Portretul luptătorului la tinerețe reprezintă debutul său în lungmetraj. Cel de-al doilea lungmetraj al său, Principii de viață, a avut premiera la Festivalul de la San Sebastian. În anul 2002 a debutat la Editura Cartea Românească cu romanul Mesteci și respiri mai ușor… pentru care a primit Premiul de debut al Asociației Scriitorilor din București, precum și premiul Prometheus al Fundației Anonimul.

The Yellow Smiley Face / Fața galbenă care râde (2008) • Luminița Gheorghiu, Teodor Corban

1975 – A luat ființă compania Liniile Aeriene Române, LAR

A fost o companie românească de transport aerian, care a funcționat din 1975 și până în 1997, deservind destinații unde Compania Tarom avea interdicție de aterizare datorită curselor cu Israelul.

Compania opera cu avionul BAC 1-11-400.

1975 – S-a născut Cosmin Contra

15 decembrie 1975, Timișoara

Fost jucător de fotbal, antrenor. Și-a început cariera de jucător la Poli Timișoara, apoi a jucat în postul de fundaș dreapta la Dinamo, Deportivo Alavés, AC Milan, Atletico Madrid etc. Pe durata celor 14 ani de activitate ca jucător, Contra a adunat 72 de selectii la natională marcând 7 goluri. El a reprezentat România la Euro 2000 și Euro 2008. A fost desemnat Fotbalistul român al anului:2001. A antrenat FC Timișoara, Petrolul Ploiești (care a câștigat Cupa României – 2013 și a fost finalist în 2013 la Supercupa României), Getafe, Dinamo București (Cupa Ligii – 2017), echipa natională de fotbal a României (2017–2019), Ittihad FC din Arabia Saudită. În prezent, este antrenorul principal al echipei saudite Damac FC.

1988 – S-a născut Andreea Andrei

Andreea Georgiana Andrei; 15 decembrie 1988, București

Scrimeră specializată pe floretă. A început scrima la CS Olimpia în anul 1996. A fost laureată cu argint pe echipe la Campionatul Mondial din 2005 și la Campionatul European din 2006, și laureată cu bronz pe echipe la Campionatul European din 2005. S-a transferat la CS Dinamo București în 2008. A absolvit în 2011 la ASE București.

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă  – începutul

Primele manifestații au apărut la Timișoara. În ziua de 11 decembrie, la emisiunea politică Panorama de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastorul reformat László Tőkés, care cerea sprijin împotriva deciziei de evacuare din locuință și parohie, dictată de Judecătoria Timișoara. Până în ziua de 15 decembrie, enoriașii și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața bisericii din Piața Maria, care avea să devină, pe 15 decembrie 1989 cel mai fierbinte loc din România.

Câteva sute de enoriași ai Bisericii Reformate au protestat. La un moment dat, au venit și mulți români de la Biserica Baptistă. Nu era încă un miting anti-regim sau anti-Ceaușescu, ci unul pro-Tőkés. În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au încercat arestarea participanților, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins. Seara s-a cântat prima dată Deșteaptă-te române! Spre miezul nopții, manifestanții au fost împrăștiați de organele de Securitate, dar flacăra a fost aprinsă.

1993 – S-a născut Alina Eremia

15 decembrie 1993, Buftea, Ilfov

Cântăreață, membră a formației Lala Band. A debutat în muzică la vârsta de 5 ani, a participat la concursul Abracadabra, unde a obținut Premiul 3. Au urmat multe altele, printre cele mai importante numărându-se locul 5 la Eurovision Junior în 2005 cu melodia Țurai. În trupa Lala Band a atins performanțe greu de egalat: 5 albume de studio, discul de aur pentru Cel mai bine vândut album al anului 2012, 4 turnee naționale, peste 150 de ore de muzică live, peste 150.000 de fani. În 2013 a fost admisă la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Cariera solo și-a început-o cu melodia With or without you, o colaborare cu Mister Z.

Alina Eremia – Tatuaj (2018)

2004 – A încetat din viată Zina Molcuț (Eufrosina Molcuț; 4 septembrie 1930 – 15 decembrie 2004)

Istoric literar și editor; cadru didactic universitar la București și Constanța.

2008 – A încetat din viață Anghel Rugină (24 mai 1913 – 15 decembrie 2008)

Economist american de origine română, profesor universitar; membru al American Economic Association; membru de onoare al Academiei Române.

2014 – A încetat din viață Nicolae Manea (11 martie 1954 – 15 decembrie 2014)

Jucător și antrenor de fotbal; a evoluat pe postul de atacant, legându-și numele de Rapid București unde a jucat timp de 19 sezoane.

2016 – A încetat din viață Viorela Codreanu Tiron (8 aprilie 1954 – 15 decembrie 2016)

Poetă, jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

2022 – A încetat din viață Dumitru Pop Tincu (25 august 1955 – 15 decembrie 2022)

Meșter popular, autorul a numeroase cruci din lemn însoțite de epitaf, majoritatea puse în Cimitirul Vesel din comuna Săpânța.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită