~ Personalitatea zilei – Today’s Personality* ~

 

Victor Babeș

4 iulie 1854, Viena – 19 octombrie 1926, București

 

Victor Babeș a fost bacteriolog și morfopatolog, fondator al școlii românești de microbiologie, membru titular (din 1893) al Academiei Române.

A fost fiul deputatului Vincențiu Babeș, originar din Banat, un militant pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar şi membru al Academiei Române și al Sophiei Goldschneider, dintr-o influentă familie vieneză. A mai avut o soră, Alma, şi un frate, Aurel.

A început să studieze Arta Dramatică, la Budapesta. Moartea surorii sale, Alma, provocată de tuberculoză, la o vârstă tânără, l-a determinat să abandoneze studiile începute şi să se înscrie la Medicină; a studiat la Budapesta, apoi la Viena, unde și-a luat Doctoratul (1878).

În 1881 a primit o bursă și şi-a continuat apoi specializarea în Germania între 1882–1886, la Berlin cu Rudolf Virchow şi Robert Koch, la München cu Otto von Bollinger şi Hugo Wilhelm von Ziemssen, la Heidelberg cu Julius Arnold, în Franţa, la Strasbourg cu Friedrich von Recklinghausen şi Wilhelm von Waldeyer şi la Paris cu marele Louis Pasteur şi André Victor Cornil.

Și-a început cariera științifică în Budapesta fiind asistent în laboratorul de Anatomie Patologică. (1874–1881).

În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, a fost atras de microbiologie și a plecat la Paris unde a lucrat un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil, împreună cu care a publicat primul tratat de bacteriologie, Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase, 1885), care a pus bazele moderne ale acestei științe.

În 1881 a primit gradul de conferențiar (docent privat), iar în 1885 postul de profesor la Catedra de Histopatologie a Facultăţii de Medicină la Universitatea din Budapesta, în paralel fiind şi director al Institutului de Histopatologie din acelaşi oraş (1885–1887).

În 1887 a fost chemat la București, profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie a Facultății de Medicină din Bucureşti, disciplină pe care o va ilustra vreme de aproape patru decenii în calitate de creator al şcolii române de morfopatologie şi microbiologie (1887–1926).

Tot în anul 1887, a pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, înființat, prin Legea nr. 1197/1887, inaugurat în 1902, pe care l-a condus și care avea în viitor să îi poarte numele (Institutul „Victor Babeș”). A fost primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în România, în cadrul căruia a organizat (în 1888), un al treilea centru de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris şi cel de la Odesa.

În prezent, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare „Victor Babeș”.

În 1913 a preparat un vaccin antiholeric pentru a combate epidemia de holeră care izbucnise în rândurile Armatei Române, care se afla în campania din cel de-al doilea război balcanic în Bulgaria.

Mari medici români – Dr. Victor Babeș

Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, în domenii ca tuberculoza, lepra, vaccinarea anti-rabică și seroterapia anti-difterică și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene. Dacă Robert Koch descoperise în 1882 bacilul tuberculozei, Babeş a identificat apoi acest bacil în urină, deschizând astfel calea diagnosticării timpurii a tuberculozei rinichilor. În 1884 el a descoperit granulațiile metacromatice din citoplasmă (protoplasma situată în afara nucleului celulei vii) ale unor bacterii, denumite apoi granulaţiile Babeş-Ernst, esenţiale pentru diferenţierea unor germeni patogeni. A descoperit peste 50 de microbi necunoscuți și a preconizat metode noi de colorare a bacteriilor și a ciupercilor.

În 1892 a publicat împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos, a editat timp de mai mulți ani Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București. Activitatea sa a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare, imprimându-i orientări noi, strâns legate de obiectivele medicinei profilactice. Astfel, a introdus vaccinarea antirabică în România, ameliorând metoda prin asocierea, în cazurile grave, cu seroterapia. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.

Babeş a fost, după Pasteur, unul dintre primii savanţi care a studiat concurenţa vitală dintre speciile bacteriene şi a descris în 1885, pentru prima oară în lume, fenomenul de antibioză, care anticipează era antibioticelor de la mijlocul secolului 20. A arătat că bacteriile secretă substanţe difuzibile, iar acestea au o acţiune antagonistă, atunci când interacţionează cu alte tipuri de bacterii, plasate în imediata lor vecinătate. El afirma atunci ideea folosirii antagonismului microbian în terapeutică: „Există microorganisme ce pot elabora substanţe capabile de a opri dezvoltarea şi nocivitatea altor microorganisme… Noi orientări în terapeutică se întrevăd”.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Die Lepra (1901); Bolile ţăranului român (1901); Die Pellagra (1902); Traité de la rage (Tratat despre turbare, 1912); Cercetări asupra serului antidifteric (1913); Studii asupra combaterii holerei (1914); Anatomia patologică specială (2 vol.), dar şi în articole apărute în revistele de specialitate pe care el însuși le-a fondat: Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie, România medicală şi Archives des Sciences Medicales.

Pe lângă activitatea științifică, Babeș a fost preocupat de îmbunătățirea stării sanitare a populației, în special în combaterea și prevenirea pelagrei. Studiind cauzele acestei boli, care (ca și tuberculoza) avea extindere în masă, a subliniat esența socială a acesteia și în 1907 a susținut: „Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor”.

A fost membru fondator al Societăţii Anatomice din Bucureşti, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris, membru al Comitetului internaţional pentru combaterea leprei din Paris. Triplu laureat al Academiei de Ştiinţe din Paris, a fost distins în Franţa cu premiile Montyon şi Bréant. În 1893 a devenit membru titular al Academiei Române, pe care a condus-o în calitate de vicepreşedinte între 1899–1900 şi 1918–1919 și preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1922–1925).

Mai mult: Victor Babeș [Wikipedia]

 

Victor Babeș – unul dintre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor

 

***** [In English] *****

Victor Babeș

4 July 1854, Vienna – 19 October 1926, Bucharest

 

Victor Babeș was a Romanian physician, biologist, and one of the earliest bacteriologists. He made early and significant contributions to the study of rabies, leprosy, diphtheria, tuberculosis, and other infectious diseases.

Attracted by the discoveries of Louis Pasteur, he worked first in Pasteur’s laboratory, and then with Victor André Cornil. In 1885 he discovered a parasitic sporozoan of the ticks, named Babesia and which causes a rare and severe disease called babesiosis, and published the first treatise of bacteriology in the world, Bacteria and their role in the histopathology of infectious diseases, which he co-authored with Cornil.

Babeș’ scientific endeavours were wide-ranging. He was the first to demonstrate the presence of tuberculous bacilli in the urine of infected patients. He also discovered cellular inclusions in rabies-infected nerve cells. Of diagnostic value, they were to be named after him (Babeș-Negri bodies).

More on: Victor Babeș [Wikipedia]

 

Victor Babes Subtitled in English

 

#VictorBabes #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită