9 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă a scriitorului Paul Goma

 

1768 – S-a născut Radu Tempea

9 februarie 1768, Brașov, Marele Principat al Transilvaniei – 5 iulie 1824, Brașov, Imperiul Austriac

Preot ortodox, profesor și lingvist. A urmat școala de la Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, apoi Gimnaziul săsesc luteran din Brașov, fiind primul elev ortodox care a învățat aici, în anul 1783. În 1785 a cerut un sprijin de 100 de florini din partea bisericii pentru a urma filosofia la Buda, primind bursa cu condiția să revină și să își continue activitatea la Brașov. A urmat și cursurile de învățători de la Sibiu. A devenit diacon învățător în 1788. A fost director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania, protopop (din 1805) al unuia dintre cele 3 protopopiate din Brașov și apoi vicar general al Episcopiei Ardealului. Este cunoscut pentru publicarea la Sibiu, în 1797, a uneia dintre primele gramatici științifice românești. În timpul crizei financiare și economice din anii 1814–1815 a adus din Țara Românească 1.000 de găleți de porumb, împărțindu-l săracilor cu același preț cu cât l-a costat procurarea și transportul porumbului. Pentru această faptă, împăratul Francisc II i-a adus mulțumiri printr-un decret, îndemnând guvernul ardelean să dea publicității, ca exemplu, această acțiune a protopopului Radu Tempea.

1775 – S-a născut Bolyai Farkas

9 februarie 1775, Buia–Șeica Mare, com.Târnava Mare, Marele Principat al Transilvaniei/Sibiu – 20 noiembrie 1856, Târgu Mureș

Matematician maghiar din Transilvania, membru al Academiei de Științe din Pesta. Din 1796 a plecat în Germania și a frecventat, pe rând, universitățile de la Jena și de la Göttingen. În această perioadă a legat o strânsă prietenie cu matematicianul german Carl Friedrich Gauss. A fost profesor de matematică la Colegiul Reformat din Târgu Mureș. Cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei, era un talent multiplu: cunoștea mai multe limbi străine (latină, greacă, ebraică), era pasionat de pictură, muzică, literatură dar în special de matematică. Atras de problemele fundamentale ale geometriei, a încercat să fixeze bazele riguroase ale geometriei euclidiene. Astfel, a studiat axioma paralelelor și a remarcat faptul că aceasta este independentă de celelalte axiome ale geometriei. Mai mult, a reușit să formuleze alte opt enunțuri echivalente ale acestei axiome. Cercetările sale filosofice privind bazele matematicii au pregătit terenul pentru crearea geometriei non-euclidiene și a geometriei hiperbolice. A fost tatăl matematicianului János Bolyai.

1802 – S-a născut Emanoil Gojdu

9 februarie 1802, Oradea, Monarhia Habsburgică/Bihor – 3 februarie 1870, Pesta, Ungaria

Avocat de succes și patriot ardelean, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Familia sa, de origine aromână, era originară din Moscopole. A studiat la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea, la Academia de Drept din Oradea (1820–1821), la Academia de Drept din Pojon, apoi la Budapesta. Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de notar cambial. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Era mândru de originea sa de român ortodox. În casa lui din Budapesta, cunoscută ca românească, se țineau întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. Spunea: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii”. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. În acest sens a fost constituită o fundație. Acestă fundație a funcționat între 1870–1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună.

1849 – S-a încheiat Bătălia de la Simeria

Purtată între trupele imperiale austriece, comandate de către Anton Puchner, comandantul suprem al trupelor imperiale austriece din Transilvania, susținute de milițiile românești și armata revoluționară maghiară condusă de generalul Joseph Zacharias Bem, în intervalul 7–9 februarie. Mare parte a bătăliei s-a desfășurat în zona podului de peste râul Strei, de la Simeria. Sursele austriece și românești afirmă că bătălia de la Simeria fost o bătălie cu final nedecis, ambele părți retrăgându-se de pe câmpul de luptă. Sursele maghiare consideră însă bătălia de la Simeria ca fiind una dintre cele mai mari victorii maghiare din toate timpurile.

1850 – S-a născut Vasile Păun

9 februarie 1850, București – 1 martie 1908, București

Poet, teoretician și critic literar de formație clasicistă. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost profesor de Limba română și latină și, o vreme, director la Gimnaziul „Cantemir-Voda” din București, profesor la Colegiul „Sf. Sava”, apoi preceptor principal al Principelui Ferdinand, pe care l-a însoțit câțiva ani în Germania, unde și-a desăvârșit el însuși studiile. A fost apoi profesor titular și director la Liceul „Gh. Lazăr”. A debutat literar cu Umbra lui Mihai, poemă în trei cânturi, în Albina Pindului (1868), revistă unde a publicat în continuare și a avut prilejul să-l cunoască pe Mihai Eminescu. A colaborat cu poezie, proză, articole critice, cronici literare la Traian, Columna lui Traian, Foaia Societății Românismul, Foaia Societății Renașterea, Povestitorul, România literară, Românul literar etc. A debutat editorial cu Oda la resbel (1877). După 1890, interesul lui Vasile Păun a trecut de la poezie la critică și la teoria literaturii și artei, de la literatura greco-latină, la literatură, estetică și artă europeană. Pe parcursul a trei decenii (1868–1898), a scris și publicat poezii patriotice și elegii, ode și satire, alegorii, poeme și balade care, în ansamblul lor, au lăsat impresia unei spontaneități reprimate și a unei descendențe manieriste. A fost redactor-șef la Revista societății Tinerimea română, a editat Apărarea națională și a susținut, până în anul morții, cronica săptămânală și rubrica de Note și reflexiuni de la Secolul. Din scrierile sale: schița biografică Ferdinand de Hohenzolern, analiza literară critică Catastrofa Nibelungilor, Ficțiune, imagine și comparațiune. Studiu comparativ de literatură poetică, Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura) etc.

1894 – A încetat din viață Iorgu Caragiale

cca. 1829, Constantinopol – 8/9 februarie 1894, București

Actor și dramaturg, a fost fiul unui bucătar, Ștefan, angajat la sfârșitul anului 1812 de Ioan Gheorghe Caragea în suita sa, frate cu Luca Șt. Caragiale (tatăl lui Ion Luca Caragiale) și Costache Caragiale. În anul 1887 a construit propriul său teatru la București, fiind conducătorul trupei Societății artiștilor dramatici, cu care a bătut țara în lung și-n lat, al cărei sufleor a fost Mihai Eminescu. A avut un repertoriu manuscris „de vodevile și șansonete” pentru trupele sale, jucat „pân toate provințiile românești”, păstrate la Academia Română, cronici sui-generis al epocii. A scris „cânticele comice” și „tablouri dramatice”: Moș Trifoi sau Cum ți-i așterne așa-i dormi (1859).

1902 – Debutul de solist al lui George Enescu

George Enescu a debutat ca violonist, solist al Orchestrei Filarmonice din Berlin, sub bagheta lui Josef Rebicek.

Printre lucrările de la debut se numără Concertul pentru vioară în re major de Beethoven, Fantezia scoțiană de Max Bruch.

Ludwig van Beethoven – Concertul pentru vioară în Re major • The University of Illinois Orchestra, Dirijor: John M. Kuypers, Vioară: George Enescu (1949)

1908 – S-a născut Cicerone Theodorescu

9 februarie 1908, București – 18 februarie 1974, București

Poet și traducător. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București. A fost profesor de liceu și ziarist, colaborând mai ales cu presa de stânga. După 1944 a deținut funcții înalte în Centrala Cărții, a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, redactor-șef la Viața românească (1948–1953). A debutat în 1925, la Universul literar, iar editorial în 1936, cu volumul de versuri Cleștar. A colaborat la Bilete de papagal, Azi, Cuvântul, Cuvântul liber, Facla, România literară, Lumea, Universul literar, Tribuna poporului, Gazeta literară, Luceafărul etc. A tradus poezia lui Vladimir Maiakovski, a tălmăcit, adaptat sau scris literatură pentru copii. Scrieri: Focul din amnar, Calea Griviței, Întâmplarea din grădină, Gogu Pintenogu, Oameni și dragoste, Copiii cartierului, Zburătorul de larg, Nebunul regelui, De bello dacico.

1910 – S-a născut Dan Vizanty

Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty; 9 februarie 1910, Botoșani – 12 noiembrie 1992, Paris

Pilot militar care a luptat în al doilea război mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. S-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, fiind decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de Război cu spade, cl. Crucea de Aur (1941), pentru că „a executat 25 misiuni de războiu în fruntea escadrilei sale. A participat la numeroase lupte aeriene, dovedindu-se a fi un emerit pilot și în același timp un bun comandant”, cl. Crucea de Aur, cu prima și a doua baretă (1942) deoarece „în calitate de șef de patrulă și comandant de Escadrilă, a doborît un avion inamic de vânătoare și unul de bombardament cu patrula sa. A fost un viu exemplu de curaj și spirit de sacrificiu. A executat 51 misiuni pe front” și cl. Cavaler (1942) „pentru bravura cu care a condus escadrila 43, relevându-se ca un pilot de vânătoare de elită. A atacat la sol cu escadrila o unitate de A.c.A. inamică în sectorul Tighina, reducând-o la tăcere. În capul unei patrule de numai 3 avioane a susținut o luptă aeriană, în sectorul Dalnik cu 8 avioane inamice Rata. A doborât personal un avion inamic. A executat 52 misiuni pe front”. Până la sfârșitul războiului, a acumulat 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloți de vânătoare din cel de-al doilea război mondial. A fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, cu grad de locotenent-comandor aviator și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă în 1947. Regimul comunist l-a îndepărtat din armată, fiind cunoscut ca monarhist. În 1961 a fost condamnat la cinci ani de detenție și închis la Jilava, Gherla și Cluj, pentru „uneltire contra ordinii sociale“. Doi ani mai târziu a fost eliberat, odată cu alți deținuți politici. I s-a confiscat toată averea, casa etc., fiind nevoit să lucreze ca muncitor necalificat – recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construcții, macaragiu. În 1968, când Charles de Gaulle, președintele Franței, aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul României, l-a întrebat, în mod oficial, pe Nicolae Ceaușescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu și despre cea a asului aviației militare Dan Vizanty. Fostul pilot a fost ridicat în grabă de pe șantierul unde lucra, îmbrăcat în uniformă de comandor și prezentat președintelui Franței, care a înțeles și a lucrat pentru salvarea lui. În iunie 1977, Vizanty a fost chemat de primarul Parisului, Jacques Chirac, și de membrii Asociației Aeronautice Internaționale Les Vieilles Tiges, într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a aviației europene. La 67 de ani a decis să rămână în Franța. A fost întâmpinat cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat Medalia de Argint a orașului Paris pentru meritele sale ca aviator. Ironic, salvarea sa de regimul comunist a fost determinată de foștii piloți împotriva cărora a luptat în război. A primit o pensie de merit de la statul francez. Nu a mai fost bine primit în România nici după 1989.

1917 – S-a născut Oleg Danovski

9 februarie 1917, Vosnesensk, Ucraina – 21 octombrie 1996, Constanța

Dansator și coregraf, întemeietorul școlii românești de balet modern, fondatorul și directorul primului teatru de balet din România. Mama sa a fost maestră de balet la Teatrul din Cernăuți, astfel încât Oleg a crescut de mic într-un mediu artistic. Inițial, a studiat, timp de 7 ani, vioara, ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani a fugit la București cu o elevă de-a mamei sale, s-a angajat balerin la Teatrul Cărăbuș. Foarte curând a devenit prim solist, înlocuind balerinul care se îmbolnăvise, într-o remarcabilă evoluție care i-a adus supranumele de Sfinxul Slav. La 17 ani era cel mai tânăr coregraf din lume. A dansat pe scena de la Teatrul Evreiesc, a fost solist la Opera Română din București, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balșoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese și recunoaștere fără precedent în străinătate. A înființat o secție de balet a Teatrului Fantasio din Constanța, Ansamblul de balet clasic și contemporan. Inițial a fost constituit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj. Primul spectacol montat a fost Chopiniana. Aici Oleg Danovski a montat: trilogia ceaikovskiană Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. Rămâne în amintirea noastră, așa cum l-a numit Marian Constantinescu, Dirijorul de lebede.

Lacul lebedelor

1917 – A încetat din viață Aurel C. Popovici (4/16 octombrie 1863, Lugoj, Banat/Timiș – 9 februarie 1917, Geneva)

Jurist, publicist, politolog și filosof politic bănățean; memorandist.

1919 – Relații diplomatice România – Polonia

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost stabilite, la nivel de reprezentanță provizorie, la 9 februarie 1919. Au fost ridicate la nivel de legație trei luni mai târziu. În 1938, misiunile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă. În 1940, în timpul celui de al doilea război mondial, relațiile diplomatice au fost suspendate, fiind reluate în 1945.

1924 – S-a născut Teodor Balș

Emilian Bălășescu; 9 februarie 1924, București – 27 iulie 1983, București

Poet și și traducător. După ce a absolvit Liceul „Mihai Viteazul”, a urmat, la Universitatea București, Facultatea de Litere și Filosofie. A debutat în Mugurul, revista elevilor de la Liceul „Mihai Viteazul”. A colaborat la Târgoviștea, Ancheta, Fapta și la majoritatea revistelor din țară, după debutul editorial din 1957, cu poemul 1907, reluat ulterior în variante augmentate în volumul antologic Pasărea de sunet (1975) și, respectiv, Satul din pământ (1917). A condus Cenaclul literar „Dumitru Theodor Neculuță”, a fost șeful secției poezie la Casa Centrală a Creației Populare, redactor la Luceafărul, Gazeta literară, România literară. A tradus din literatura spaniolă și a editat, în colaborare, antologia de folclor contemporan, Pe-un picior de plai. Scrieri: Poarta soarelui, Pasărea de sunet, Noaptea corridei.

1929 – Protocolul Litvinov de la Moscova

A fost semnat la Moscova, la 9 februarie 1929. În contextul aderării a cât mai multor țări la Pactul Briand-Kellogg, puterea de la Moscova a luat hotărârea de a semna un protocol cu țările vecine la granița vestică. Protocolul de la Moscova venea în ideea de menținere a păcii, prin renunțarea la război ca instrument al politicii naționale. A fost semnat de guvernele Poloniei, României, Letoniei, Estoniei și URSS, la care s-au alăturat ulterior, Turcia și Lituania. Și-a luat numele de la negociatorul său, Maxim Maximovici Litvinov, adjunctul Comisariatului Poporului pentru Afacerile Externe (1918–1929). Făcând referire la situația României, Litvinov a subliniat următoarele: „Faptul că printre noi se găsește, în calitate de semnatar al Protocolului, reprezentantul unui stat cu care Uniunea Sovietică nu are relații diplomatice și cu care există vechi și serioase diferende care n-au fost soluționate și pe care prezentul Protocol nu le soluționează, nu este decât proba complementară a spritului de pace de care este animată Uniunea Sovietică”. Ca dovadă, peste 10 ani, URSS invada Finlanda, Estonia, Letonia, Polonia și Basarabia…

1932 – S-a născut Rusalin Mureșanu

9 februarie 1932, Păiușeni, Arad – 2001

Poet. A absolvit Școala Normală din Arad în 1952, devenind învățător. Imediat după terminarea liceului, a publicat articole și reportaje, trecând apoi pe teritoriul poeziei, fiind membru activ al cenaclului local „Alexandru Sahia”. A debutat în ziarul Patriotul (Arad) în 1948 cu publicistică, iar debutul literar a fost în Scrisul bănățean cu poezie (1952). A colaborat la Gazeta literară, Tînărul scriitor, Contemporanul, Scînteia, Femeia, Albina, Munca, Steaua, Tomis, Argeș etc. A urmat cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București (1952–1954). După absolvire, a fost redactor la Gazeta literară, Viața militară și alte publicații, dar și la Radiodifuziunea Română, referent literar la Centrala Cărții. A debutat editorial cu placheta Puiul de moț (1954). Un activ scriitor proletcultist al anilor ’60, foarte publicat și comentat, pe la începutul anilor ’70 numele său a apărut tot mai rar în presa literară sau în catalogul editurilor. Din volumele sale: Coboară munții, La marginea câmpiei, Amiezile veacului, Era incandescenței, Țara de doină etc. A publicat și versuri pentru cei mici: Niculaie clop de paie, Cartea cu prieteni, A venit un cocostârc, Aventurile lui Singur-Eu, Nelu Mititelu etc.

1934 – Pactul Înțelegerii Balcanice

Semnat la Atena, în data de 9 februarie 1934, de reprezentanții Greciei – Demetrios Maximos, României – Nicolae Titulescu, Turciei – Tevlik Rustu Aras și Iugoslaviei – Bogoliub Jevtic, „ferm deciși a asigura respectul angajamentelor contractuale deja existente și menținerea ordinii teritoriale actualmente stabilită în Balcani”. Ideea principală a acestui pact era crearea unei alianțe politice, militare și economice între cele patru state semnatare, care din punct de vedere geopolitic se găseau într-o zonă tampon între est și vest. Stipula, printre altele, că statele semnatare (fostul Bloc Balcanic), „își garantează mutual securitatea frontierelor balcanice” și „își iau obligația de a nu întreprinde nici o acțiune politică față de alt stat balcanic nesemnatar al pactului fără avizul mutual prealabil al celorlalți semnatari și de a nu lua nici o obligație față de oricare alt stat balcanic fără cunoștința prealabilă a celorlalte părți” (cu un protocol și o anexă secretă). La tratat puteau adera, ulterior, și alte state din zonă. Inițial a fost concepută ca un pact în cinci, însă Bulgaria a refuzat oferta. Crearea Înțelegerii Balcanice a reprezentat un pas important pe calea colaborării între popoarele balcanice, a întăririi securității regionale. România a ratificat Pactul Balcanic la 16 iunie 1934.

1936 – S-a născut Andrei Pandrea

Andrei Dumitru Marcu; 9 februarie 1936, București

Medic, etnolog, scriitor, stabilit la Paris din 1979. Fiu al fiicei lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi al scriitorului şi filozofului Petre Pandrea, a avut mari dificultăţi în a-şi face studiile liceale. Dând examen de admitere în învăţământul superior la Medicină, Biologie şi Agronomie, a ales Facultatea de Medicină Generală a Institutului Medico-Farmaceutic din București (1954–1961). A fost medic în mediul rural în Vrancea și Prahova timp de 7 ani. Întors la București, a fost șef al Serviciului de relații internaționale al Editurii Medicale, consilier pentru medicina rurală al ministrului Sănătății, secretar al secției de Teoria și Istoria literaturii și artei la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. A devenit Doctor în Antropologie în 1972. În 1973 a primit o bursă de la Guvernul francez, la College de France și la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. A rămas definitiv în Franța cu statutul de azilant politic (1979). A luat doctoratul la Sorbona (1982), cu teza Contribution a l’etude ethnologique de la terminologie de la parente au „Pays de Loviștea”. A fost membru al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte, șef al Secției de folclor a Institutului de Cercetări al acestei Academii, cofondator al Asociației Sociologilor și Etnologilor, afiliată Casei Românești din Paris, membru al Asociației Ziariștilor Români-Vest, membru de onoare al Academiei Române – Comisia de Antropologie. Din opera sa: Hoinar prin Bucegi, Medic la Boișoara, Unde s-a dat bătălia de la Posada, Voievodul cailor, Oaia, ciobanul și brânza (vol.I-II), Masa moșilor. Tablete și studii etnologice, Cu pușca după zmei. Proză etnologică, Petre Pandrea – martor de veac, Etnologice.

1936 – S-a născut Dorin Sarafoleanu

9 februarie 1936, Ghizela, Timiș

Medic ORL. A urmat facultatea la Institutul de Medicină din Timișoara. A fost repartizat, prin concurs, la Spitalul Clinic Grivița – astăzi „Sfânta Maria”. S-a pregătit în secundariat la Clinica ORL Colțea, perfecționându-se sub îndrumarea unor profesori de renume, ca Mihai Lăzeanu (care i-a coordonat doctoratul, fiindu-i apoi colaborator apropiat). Aceluiași medic și profesor îi datorează și cooptarea în Societatea Franceză de ORL și Chirurgie Cervico-Facială, din care face parte din 1979. A obținut o bursă de studii postuniversitare în Franța, unde a învățat chirurgia cu laser. A introdus-o în specialitatea ORL din România și ulterior a dezvoltat-o. Tot în Franța, la Institutul Gustave Roussy, și-a perfecționat cunoștințele și tehnicile chirurgicale în cancerul căilor aero-digestive superioare. În 1971, a înființat Clinica ORL de la Spitalul „Sfânta Maria” din București, pe care a și condus-o zeci de ani. În prezent clinica este condusă de prof. dr. Codruț Sarafoleanu, fiul său. Aici a fost introdusă, în 1985, chirurgia LASER în domeniul ORL, și tot aici, în 1993, chirurgia endoscopică laringiană și rinosinusală. A contribuit la modernizarea specialității ORL în domeniile imunologiei, chirurgiei laser, chirurgiei endoscopice în tratamentul unor forme de cancer laringian.

1940 – S-a născut George G. Potra

9 februarie 1940, București – 17 decembrie 2015

Istoric, politolog, scriitor, arhivist, editor și jurnalist, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1962 (exmatriculat în 1959 din rațiuni politice) și a făcut studii postuniversitare de Științe politice (1980) și de Ziaristică (1987). A fost referent, șef birou Relații, director a.i. al Secretariatului Comisiei Naționale Române pentru UNESCO, comentator de politică externă și șef de secție la săptămânalul de politică externă Lumea și primul corespondent special al României la NATO, redactor-șef al Redacției publicațiilor pentru străinătate, coordonator al Colecției de documente politico-diplomatice „Nicolae Titulescu”, comentator la diverse publicații, posturi de radio și televiziune. A colaborat la Editurile Junimea, Academiei, Politică, Humanitas, RAO, Enciclopedică, Univers, Polirom, Universitatea pentru Toți etc. A fost redactor-șef adjunct al cotidianului Meridian și redactor-șef al Editurii Enciclopedice, consilier științific pe lângă Direcția Arhivelor Diplomatice în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, director executiv al Fundației Europene „Titulescu”, consilier al prim-ministrului, director științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale din România (ADIRI), membru al Comitetului director al Asociației Române de Politică Externă (ARPE), etc. A publicat ca autor sau coautor peste 50 de volume: ediții de documente, monografii pe probleme de politică externă sau de istoria culturii; traduceri ale unor lucrări de antropologie, istorie politico-diplomatică, economie politică capitalistă, autor al unor volume dedicate Războiului Rece, serviciilor secrete, romane etc.

1941 – S-a născut Cătălin Zamfir

Cătălin Basarab Zamfir; 9 februarie 1941, București

Sociolog, profesor universitar, politician și membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A fost deputat (ales în legislatura 1990–1992, dar a demisionat în scurt timp), ministru al Muncii și Protecției Sociale. Este cercetător ştiinţific principal I şi directorul Institutului de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române. Din 1990 este membru al unor comisii de specialişti ai Consiliului Europei, Uniunii Europene, UNDP şi UNICEF. A reconstituit Asociaţia Română a Sociologilor, fiind primul preşedinte, reales în 2009. A fondat și condus revistele Sociologie Românească, Calitatea Vieţii, Cercetări Sociale, Inovaţia socială, a publicat 19 cărți de autor, 23 volume coordonate (ca Dicţionar de sociologie, Enciclopedia dezvoltării sociale), coautor la alte 8, a realizat 84 de studii publicate în reviste de specialitate din România și din străinătate. A fost și președintele Institutului Social Român. A adus contribuţii ştiinţifice originale în domenii ca: teoria și metodologia sociologică, calitatea vieții, politici sociale, dezvoltarea socială proiectată, probleme sociale cum sunt sărăcia, situaţia romilor, a copiilor. A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2017).

1945 – Legea privind epurarea presei

Legea nr. 102/9 februarie 1945 privind epurarea presei, a fost promulgată. Prevedea sancționarea cu admonestare scrisă, suspendarea activității între 6 luni și 5 ani și interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziariști, publiciști și colaboratori ai presei care înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendați de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri și omoruri. Publicată în Monitorul Oficial nr. 34/12 februarie 1945, a fost în vigoare între 12 februarie 1945–13 ianuarie 1974. Aplicarea legii a permis și numeroase abuzuri.

1949 – Scriitorul Adrian Marino a fost arestat

Sub acuzația de „multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țărănist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești, Ialomița, alți șase ani (1957–1963). Nu a avut drept de semnatură până în 1965, iar după alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile.

1949 – A încetat din viață Octav Șuluțiu (5 noiembrie 1909, București – 9 februarie 1949, București)

Scriitor, critic literar și romancier; apropiat de curentul filozofic trăirist.

1952 – S-a născut Florin Ochescu

9 februarie 1952, București

Chitarist și compozitor de rock. A condus grupul rock Monolit, a fost membru al trupelor Iris, Roșu și Negru, Holograf, Sfinx, Progresiv TM, Big Band Radio, Curtea Veche 43, a format Florin Ochescu Blues Project. A fost căsătorit cu Dida Drăgan, prima vedetă feminină din rock-ul românesc, fostă solistă a grupului Monolit, au susținut zeci de concerte și au lansat câteva piese la începutul anilor ’80. În prezent este căsătorit cu Silvia Dumitrescu.

Florin Ochescu pentru Jimi Hendrix!

1953 – S-a născut Valeriu Butulescu

9 februarie 1953, Preajba, Gorj

Poet, prozator, traducător și autor de aforisme; membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Universitatea din Lodz și la Academia de Mine și Metalurgie din Cracovia (în Polonia). A devenit Doctor în Științe Tehnice în 2016. A debutat în 1972, în revista școlară Mărturisiri literare. Debutul editorial s-a produs în 1985, cu volumul de aforisme Oaze de nisip. În 1990 a înființat săptămânalul Semnal, prima publicație particulară din Valea Jiului și publicația de umor politic Papagalul. A debutat în dramaturgie în 1993 cu comedia Hoțul cinstit, pe scena Teatrului Dramatic din Petroșani. A publicat peste treizeci de volume de eseuri, poezie, teatru, traduceri. Aforismele sale au fost traduse și publicate în numeroase limbi și foarte apreciate de public. A scris și a publicat unsprezece piese de teatru, dintre care opt i-au fost puse în scenă. A primit zeci de premii și distincții, dintre care: Premiul Uniunii Scriitorilor (2004), Premiul de Excelență 2011 al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2012), Marele premiu la Festivalul Satirei Balcanice, acordat de Asociația Scriitorilor din Serbia (2013), Marele Premiu Sapiens Piroboridava la Festivalul Internațional al Aforismului pentru Românii de Pretutindeni (Tecuci, 2017) etc. „[…] genul în care a atins cel mai înalt nivel (nemaiatins de alți scriitori români înaintea lui) rămâne aforistica” [Alex Ștefănescu – Istoria literaturii române contemporane].

1957 – S-a născut Gavril Ardelean

9 februarie 1957, Oradea – 2 martie 2012, Oradea

Violonist. A absolvit Academia de Muzică din Cluj-Napoca în 1980. Și-a inceput cariera la Teatrul Liric din Constanța, iar din 1984 a continuat-o la Filarmonica din Târgu-Mureș. A revenit în orașul natal, la Filarmonica de Stat Oradea, din 1986, fiind membru al orchestrei, şef partidă la vioara I din 1992 şi concert-maestru din 1993, meserie pe care a practicat-o timp de mai bine de 26 de ani, devenind unul din cei mai importanți membri. S-a stins pe scenă, chiar în timpul unui concert.

Béla Bartók – Divertisment pentru orchestră de coarde • Filarmonica de Stat Oradea, Dirijor: Romeo Rîmbu, Concert-maestru: Gavril Ardelean

1964 – A încetat din viață Ștefan Hălălău (19 mai 1893, Dragotești, Mehedinți – 9 februarie 1964, București)

Militar, colonel al Armatei Române; profesor la Școala de ofițeri de rezervă de artilerie din Craiova și comandant al acesteia; deținut al regimului comunist, a pătimit la Craiova, Aiud, Peninsula, Ocnele Mari.

1967 – Premiera la București a filmului Dacii

Este un film istoric româno-francez, regizat de Sergiu Nicolaescu pe un scenariu de Titus Popovici. A fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Franco-London Film (Franța). Reprezintă debutul cu o peliculă de lung metraj a regizorului Sergiu Nicolaescu. Filmările au avut loc în perioada 11 mai–octombrie 1966. Din distribuție: Amza Pellea (voce Emanoil Petruț), Pierre Brice, Georges Marchal, Marie Jose Nat, Alexandru Herescu, Mircea Albulescu, Emil Botta, Geo Barton etc. Filmul Dacii se află pe locul 4 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile, după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Lansarea filmului în Franța a avut loc la 31 mai 1967.

Dacii (1967) 

1976 – S-a născut Ionela Târlea

9 februarie 1976, Tomșani, Vâlcea

Fostă atletă. A început atletismul la vârsta de 13 ani și jumătate, la CSM Râmnicu Vâlcea, apoi la Oltchim Rm. Vâlcea, CSM PAB Arad, Dinamo București, Sporting Lisabona (Portugalia), Fenerbahçe, Enka Spor (ambele Turcia). Performanțe: locul 1 la: Campionatul Mondial de Juniori (U20) Seoul 1992 (4×400m), Campionatul European de Juniori (U20) San Sebastián 1993 (400m garduri), Campionatul Mondial de Juniori (U20) Lisabona 1994 (400m garduri), Campionatul European de Juniori (U20) Nyíregyháza 1995 (400m garduri), Campionatul European Budapesta 1998 (400m garduri), Campionatul Mondial în sală Maebashi 1999 (200m), Universiada Palma de Mallorca 1999 (400m), Campionatul European München 2002 (400m garduri). A participat la JO din 1996, 2000, 2004, 2008, câștigând medalia de argint la Atena 2004 (400m garduri). S-a retras oficial din activitate în aprilie 2009 și lucrează la Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

1977 – Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă a scriitorului Paul Goma

În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, scrisă în nume propriu, după ce încercările sale de a redacta una comună, împreună cu colegii scriitori și cu foști deținuți politici a eșuat. Era un text de solidaritate cu protestatarii anti-comuniști ai Chartei 77 din Cehoslovacia, oameni aflați sub stăpînirea aceluiași Rău: „Mă declar solidar cu acțiunea voastră. Situația voastră este și a mea; situația Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – și a României. Trăim, supraviețuim în același Lagăr, în aeeași Biafra (capitală: Moscova) […] Sînt alături de voi, cehi, slovaci, unguri, polonezi, germani”. A fost actul de naștere al dizidenței românești. Ulterior, Paul Goma a transmis o scrisoare deschisă lui N. Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate dar eliberat la intrevențiile din Occident, repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International.

1986 – S-a născut Ciprian Tătărușanu

9 februarie 1986, București

Fotbalist care evoluează în postul de portar. A jucat la Juventus București, Gloria Bistrița, Steaua București (alături de care a câștigat Campionatul: 2012-2013, 2013-2014, Cupa României: 2010-2011 și Supercupa României 2013), Fiorentina, FC Nantes, Olympique Lyon, în prezent la AC Milan. A jucat pentru echipa națională – România U21 (2006–2009), în 13 partide și România (2010–2020) în 74 de meciuri.

1990 – S-a constituit Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, CPUN

Constituit prin restructurarea Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), a fost un organism provizoriu de conducere a României (9 februarie 1990–20 mai 1990) până la primele alegeri care au urmat revoluției române din 1989. Înființat prin Decret-Lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale în 9 februarie 1990. CPUN era compus din 241 de membri (105 reprezentanți ai partidelor și formațiunilor politice nou create, 106 ai CFSN, 27 ai uniunilor minorităților naționale și 3 reprezentanți ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România), președinte fiind Ion Iliescu.

1990 – A fost înregistrată Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România

A fost constituită la 29 decembrie 1989, la Geamia Anadolchioi din Constanța. Prin Sentința Civilă nr. 168/9 februarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Uniunea Democrată Turcă Musulmană din România (UDTMR) a dobândit statut de organizație legal constituită. Primul președinte al Biroului Executiv al UDTTMR a fost ales Gelil Eserghep, iar sediul se află în Constanța.

1990 – S-a născut Alina Bercu

9 februarie 1990, Câmpina

Pianistă clasică. A debutat pe scena concertistică la vârsta de 9 ani. De-a lungul a puțini ani de carieră a susținut peste 200 de concerte. A realizat transmisiuni directe cu posturi Radio și TV, dintre care: NBC-SUA, Eurovision, Telepace-Italia, METRO TV-Indonezia și TVR Cultural; înregistrări CD inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, Fuga Libera-Belgia. A evoluat pe renumite scene din Europa, America și Asia. A fost laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale: Premiul I și Premiul publicului Steinway & Sons, Hamburg 2002, Marele premiu și Medalia de aur la secțiunile „solo” și „concerto” la concursul World Piano Competition, Cincinnati 2004, Marele Câștigător la faza națională al concursului Eurovision Young Musicians, București 2006. A fost laureată a Concursului Internațional de pian „Clara Haskil”, Vevey (Elveția) 2007.

Ludwig van Beethoven – Concertul pentru pian Nr. 5 în Mi bemol major, op. 73 • Orchestra Universității de Muzică ”Franz Liszt” Weimar, Dirijor Nicolás Pasquet, Pian: Alina Bercu

1991 – A încetat din viață Florin Mugur (Legrel Mugur; 7 februarie 1934, București – 9 februarie 1991, București)

Poet, eseist și prozator; publicist, profesor.

1992 – Alegeri libere în administrația publică locală

Primele alegeri locale din România, după Revoluția din decembrie 1989, au avut loc în februarie 1992, în zilele de 9 (primul tur de scrutin) și 23 februarie (al doilea tur de scrutin), fiind, totodată, primele alegeri locale libere după mai bine de jumătate de secol.

1994 – A încetat din viață Gherasim Luca (Salman Locker; 23 iulie 1913, București – 9 februarie 1994, Paris)

Poet, prozator, teoretician al suprarealismului; aderent la mișcarea de avangardă; stabilit la Paris din 1947; s-a sinucis.

2005 – A încetat din viață Ana Pop-Corondan (30 iulie 1922, Cluj – 9 februarie 2005, Cluj-Napoca)

Cântăreață de muzică populară din Ardeal și de romanțe.

2008 – A încetat din viață Mădălina Sava (4 iulie 1967 – 9 februarie 2008)

Jurnalist radio; realizator de emisiuni la Radio România Actualități, Antena Bucureștilor și Radio România Tineret.

2010 – A încetat din viață Romulus Bărbulescu (27 octombrie 1925, Sulina, Tulcea – 9 februarie 2010, București)

Critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică, precum și actor și scenarist.

2010 – A încetat din viață Sebastian Sârcă (30 iunie 1946, Porți–Marca, Sălaj – 9 februarie 2010, București)

Jurnalist, scriitor și om de radio.

2012 – Instalarea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu

Guvernul Emil Boc (2) (23 decembrie 2009–9 februarie 2012) și-a depus mandatul, în urma demisiei din 6 februarie. Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, reprezentând aceeași coaliție, PDL–UDMR–UNPR, a guvernat între 9 februarie 2012–27 aprilie 2012. Confruntat cu continuarea crizei economice, coaliția guvernamentală a pierdut majoritatea în Parlament, iar după 78 de zile de guvernare cabinetul a fost demis prin moțiune de cenzură, continuând guvernarea ad-interim între 27 aprilie 2012–7 mai 2012.

2016 – A încetat din viață Alexandru Vulpe (16 iunie 1931, București – 9 februarie 2016, București)

Istoric și arheolog; director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”; membru corespondent al Academiei Române.

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal

În ciuda viscolului și temperaturilor scăzute, protestele au continuat pentru a zecea zi la rând în București și orașele mari din țară. Florin Iordache și-a anunțat demisia din funcția de ministru al Justiției, interimatul fiind preluat de Ana Birchall.

2017 – A încetat din viață Radu Gabrea (Radu Bartholomeu Gabrea; 20 iunie 1937, București – 9 februarie 2017, București)

Regizor, scenarist, critic de film; profesor de Regie și Montaj la Academia de Teatru și Film din București.

 

Ziua Limbii Elene

Ziua este marcată și la nivel mondial, la data comemorării poetului național grec Dionysios Solomos (8 aprilie 1798 – 9 februarie 1857). Instituită și în România, din 2018, în scopul păstrării tradițiilor, culturii și limbii materne de către persoanele aparținând acestei minorități etnice.

 

2018 – A încetat din viață Dumitru Rădulescu (24 mai 1942, București – 9 februarie 2018)

Sculptor, pictor, grafician și ceramist; membru al Academiei Internaționale de Ceramică din Geneva.

2021 A încetat din viață Valeria Gagealov (9 decembrie 1931, Galați – 9 februarie 2021, București)

Actriță de film, radio, teatru, televiziune și voce; a jucat pe scena Teatrului Național din București.

2022 – S-a anunțat relansarea posturilor SRTV TVR Cultural și TVR Info

TVR Cultural a fost lansat în data de 26 aprilie 2002 și închis temporar în data de 15 septembrie 2012. TVR Info a fost lansat inițial în 31 decembrie 2008, și-a încetat emisia temporar pe 15 august 2012, pe 15 noiembrie 2012, s-a relansat sub denumirea TVR News care și-a încetat emisia pe 1 august 2015. Pe data de 9 februarie 2022, s-a anunțat relansarea celor două posturi – TVR Info a primit licența de la CNA în 24 martie, iar pe data de 22 iunie, la ora 7 dimineața a reînceput emisia postului; TVR Cultural a primit licența la 7 septembrie și s-a relansat în 1 decembrie.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită