6 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-a inaugurat prima linie de troleibuz în București

 

1601 – Radu Șerban a jurat credință împăratului Rudolf al II-lea

La 7/17 octombrie 1601, Radu Șerban a fost ales domnitor al Munteniei în tabăra de la Cărstinești de oastea lui Mihai Viteazul, căreia i se alăturasera și boierii Buzești. Atacat de Simion Movilă, fostul domnitor, a fost silit să se retragă în Transilvania, unde a jurat credință împăratului Rudolf II al Austriei, la 6 noiembrie 1601. Cu sprijinul împăratului, a revenit pe tronul Țării Românești.

1857 – Aranjamentul privind linia telegrafică Galați–Sulina

A fost construită o linie de telegraf între porturile Sulina și Galați, via Tulcea. Lucrările au demarat în primăvara lui 1857 și a devenit funcțională la 2/14 noiembrie același an. Pe 6/18 noiembrie 1857 s-a încheiat, la Galați, un aranjament între autoritățile principatului Moldovei și Comisia Europeană a Dunării cu privire la utilizarea liniei telegrafice dintre Galați și Sulina, ratificat la 19/31 martie 1858.

Prin intermediul acestui mijloc de comunicare rapid s-a înlesnit schimbul de informații între filialele marilor case comerciale internaționale din Galați și reprezentanții lor din portul Sulina.

1879 – S-a născut Petre V. Haneș

6 noiembrie 1879, Călărași – 17 aprilie 1966, București

Istoric literar. A urmat Facultatea de Litere a Universității din București și a devenit Doctor în Litere în 1920. A fost profesor de Limba română la Liceele „Matei Basarab”, „Mihai Viteazul” și Seminarul Pedagogic din București. A ținut cursuri libere la Facultatea de Litere din București. A avut și alte funcții în învățământ: inspector școlar, membru permanent în Consiliul Ministerului Instrucțiunii Publice, secretar general. A debutat în 1900, în Noua revistă română. S-a consacrat studiilor de istorie literară, publicate în Revista universitară, Viața nouă, Convorbiri literare, Preocupări literare (unde a fost și director), Biserica ortodoxă română, Limba și literatura etc. A înființat Societatea Prietenii Istoriei Literare (1926), fiind, în ultimii ani ai vieții, membru activ al Societății de Știinte Filologice, unde a îngrijit editări din Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu, Mihail Kogalniceanu etc. Cercetător conștiincios și onest, a publicat: Cântarea României, Alexandru Russo, Dezvoltarea limbii române în prima jumătate a sec. al XlX-lea, Studii de literatura română, Evangheliarul românesc din 1561 în comparațiune cu cel slavonesc, Un călător englez despre români, Scriitori basarabeni, Studii literare, Istoria literară în călătorii, Vechile noastre cazanii: Coresi, Varlaam, Mănăstirea Dealu etc., acordând egală atenție tuturor epocilor de cultură română. A scris lucrarea Istoria literaturii românești, editată și în franceză.

1883 – Ratificarea Tratatului de aderare a României la Tripla Alianță

Tratatul de alianță româno–austro-ungar, semnat, la Viena, într-un cadru strict secret la 18/30 octombrie 1883, a fost ratificat la 6 noiembrie 1883 de Regele Carol I și la 12 noiembrie 1883 de Wilhelm I și Francisc Iosif.

Aderarea Italiei la tratat s-a realizat abia la 3/15 mai 1888.

1903 – A încetat din viață Zaharia Boiu (1 martie 1834 – 6 noiembrie 1903)

Poet și publicist; a tradus faimosul Memorandum adresat împăratului Franz Josef al Austriei în 1892; membru corespondent al Academiei Române.

1905 – S-a născut Simion Stolnicu

Alexandru Botez; 6 noiembrie 1905, Comarnic, Prahova – 29 noiembrie 1966

Poet, considerat de critica literară ca situându-se în descendența liricii lui Ion Barbu. A absolvit Facultatea de Litere din București și a devenit membru al Cenaclului Sburătorul. Aici, Eugen Lovinescu i-a schimbat numele cu pseudonimul literar Simion Stolnicu. După părerea lui George Călinescu, poezia lui Simion Stolnicu este caracterizată „printr-o gramatică dificilă și un limbaj în care precumpănește un delir neologistic”. A publicat volume de versuri: Punct vernal, Pod eleat, Șerpuiri între lut și torțele de aur și Printre scriitori și artiști (memorialistică).

1905 – S-a născut Valerian Zaharia

Vasile Zaharia; 6 noiembrie 1905, Muncelu–Străoane, Vrancea – 13 martie 1996, București

Cleric al Bisericii Ortodoxe Române, care a îndeplinit funcția de episcop al Oradiei. În perioada 1919–1927 a studiat la Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galați, în 1927 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București. În timpul studiilor, a dat meditații și a lucrat ca secretar la Școala de cântăreți bisericești din București. În 1931 a absolvit cu lucrarea Regulile monahale, după Sfântul Vasile cel Mare și Sfinții Părinți. A fost protopsalt la Biserica Spirea Veche din București și pedagog la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica, profesor, apoi director al Școlii de cântăreți bisericești din Bălți, în 1935 a fost hirotonisit ieromonah, în 1936, protosinghel, iar în 1937 a ajuns la rangul de arhimandrit. După ocuparea Basarabiei, a fost transferat ca profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iași. Avea convingeri politice legionare. A fost apoi profesor de religie la Școala Normală din Ploiești, slujind, în același timp, ca stareț al Mănăstirii Ghighiu. După preluarea puterii de către comuniști, a fost numit inspector general în Ministerul Cultelor și la 11 noiembrie 1951 a fost ales episcop al Oradiei, în ciuda împotrivirii patriarhului Justinian.

1910 – A încetat din viață George Panu (Gheorghe Panu; 9 martie 1848 – 6 noiembrie 1910)

Avocat, om politic liberal, ziarist, scriitor și memorialist.

1914 – S-a născut Alexandru Mitru

Alexandru Pârâianu; 6 noiembrie 1914, Craiova – 19 decembrie 1989, București

Prozator, autor de literatură pentru copii și tineret. A urmat, la București, cursurile Facultății de Științe (1933–1935) fiind licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București în 1940. A lucrat ca profesor de Limba română la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București. A debutat în 1932 cu nuvela Păpușa. Din scrierile sale: Legendele Olimpului, Din marile legende ale lumii, Săgeata căpitanului Ion, Povești cu tâlc, Povești despre Păcală și Tândală, Cântecul Columnei, Portretul dragostei.

1918 – Mesajul secretarului de stat american Robert Lansing adresat românilor

În mai 1917, cu aprobarea guvernului român, având scrisori de prezentare de la reprezentantul diplomatic al SUA în Regatul României și beneficiind de sprijin diplomatic francez, doi refugiați transilvăneni, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu și locotenentul Vasile Stoica, au plecat de la Iași către Statele Unite pe un traseu complicat care a traversat Rusia, Siberia și Japonia. Obiectivul acestei misiuni neoficiale transilvănene era să încurajeze acțiunile româno-americane în favoarea unității naționale și să atragă sprijinul oficial al SUA în această privință. Prima întâlnire a misiunii românești a avut loc la 2 iulie 1917, la Departamentul de Stat, unde au fost primiți de Secretarul de Stat Robert Lansing. La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, secretarul de stat al SUA, Robert Lansing, publica mesajul său în care, între altele, se afirma că „Statele Unite se interesează de aspirațiile poporului român, atât ale aceluia din exterior, cât și ale aceluia din limitele regatului. Guvernul Statelor Unite simpatizează profund aceste idei și nu va neglija de a-și exercita influența la un moment oportun, astfel ca justele drepturi politice și teritoriale ale poporului român să fie obținute și asigurate împotriva oricărei agresiuni străine”.

1921 – Gruparea condusă de Pan Halippa a Partidului Țărănesc Basarabean a aderat la Partidul Țărănesc Român

Partidul Țărănesc din Basarabia a fost marele învingător al alegerilor parlamentare din 1919, câștigând detașat în opt din cele nouă județe (cu excepția Cahulului), în rândurile sale regăsindu-se personalitățile basarabene remarcabile ale luptei pentru renaștere națională din anii 1917–1918: Pan Halippa, Ion Inculeț, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Pantelimon Erhan etc. După alegerile din noiembrie 1919, spectrul politic basarabean, practic, s-a pulverizat – în aprilie 1920 gruparea lui Sergiu Niță a Ligii Poporului din Basarabia s-a unit cu Partidul Poporului, condus de Al. Averescu; un grup condus de D. Ciugureanu s-a alipit în decembrie 1920 la PNL; la 18 iulie 1921 un grup de 11 deputați și senatori din Basarabia, membri ai Partidului Țărănesc Basarabean, în frunte cu Pan. Halippa, au fost acceptați de Partidul Țărănesc din Vechiul Regat, condus de Ion Mihalache. Drept răspuns, la 22 iulie 1921 gruparea lui I. Inculeț a convocat o întrunire a Partidului Țărănesc Basarabean, în cadrul căreia s-a decis excluderea din partid a grupării conduse de Pan. Halippa și alegerea lui Inculeț ca președinte a partidului. La 6 noiembrie 1921 gruparea Pan. Halippa a convocat la Chișinău un Congres al Partidului Țărănesc Basarabean (la care n-a participat gruparea Inculeț), unde s-a decis fuzionarea cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat.

1928 – S-a născut Nicolae Rădvan

6 noiembrie 1928, Jariștea, Vrancea – 20 iulie 2020

Pictor, scriitor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Vrancea din 2013. A fost absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, clasa Aurel Haiduc și Rodica Lazăr. Din anul 1969 a participat la expoziții orășenești, județene, interjudețene și naționale, organizate în Focșani, Bacău, Iași, București (Sala Dalles, Sala Rotonda a Palatului), Târgoviște (faza nationala, Premiul I), Festivalul artelor Miorița; la expoziții ale Societății profesorilor de muzică și desen din România, Vârstele toamnei, Grup 5 – Galeriile de Artă Focșani, Galeriile „Ion Andreescu” Buzău; participări anuale la expoziții de grup organizate de Filiala Vrancea UAP la Galeriile de Artă Focșani; participări la Bienale, Saloane naționale și internaționale; Bienala „Lascăr Vorel” Piatra Neamț, Saloanele Moldovei, Saloanele Voronețiana etc.

A expus și grafică satirică, a ilustrat volumele: Vocație și destin – 600 de fise-portret pentru un tablou spiritual – istoric al judetului Vrancea de Valeriu Anghel și Alexandru Deșliu, Dicționarul ilustrat al artelor frumoase în Moldova – 1800-2010 de Valentin Ciucă, Un secol de arte frumoase în Moldova de Valentin Ciucă.

Biografie ilustrată: Rădvan Nicolae [arta R]

1930 – S-a născut Pavel Darie

6 noiembrie 1930, Prajila, Soroca, Basarabia/R. Moldova – 20 noiembrie 2015, Chișinău

Poet, prozator și traducător din Republica Moldova. Între 1950–1955 a studiat la Institutul de Literatură ”Maxim Gorki” din Moscova. A fost redactor la ziarul Colhoznicul Moldovei, șef de secție la săptămînalul Cultura Moldovei, redactor, apoi șef de redacție la Editura Cartea Moldovenească. La început, s-a afirmat ca scriitor pentru copii, prin plachetele de versuri Ce-a fost în pădure, Povestea bobului de grâu și volumele de proză O scrisoare călătoare, În scrânciobul vântului. În poezia pentru maturi, Vase comunicante, Am vrut să știu…, Scrisoare către tine, Revenire, Cântece de iarnă, cucerea cititorul prin lirismul de factură meditativă și melodicitatea discursului.

1934 – S-a născut Mircea Pascu

6 noiembrie 1934, Petroșani – 16 septembrie 2020

Om de fotbal. A fost secretar, vicepreședinte și președinte al clubului de fotbal Jiul Petroșani (1968–1979), apoi președinte la Corvinul Hunedoara (1980–1983), Rapid București (1992–1994) și Politehnica Timișoara (1997–1998), vicepreședinte (1983–1989) și președinte (1990) al Federației Române de Fotbal. În cadrul forurilor fotbalistice internaționale: membru al Comisiei de organizare a competițiilor fotbalistice europene, membru în comisia de protocol FIFA, membru al Comisiei fair-play a UEFA și FIFA adviser. Totodată Mircea Pascu a fost numit membru de onoare al UEFA pe viață.

1936 – S-a născut Emil Loteanu

6 noiembrie 1936, Clocușna, Hotin, Regatul României/raion Ocnița, R. Moldova – 18 aprilie 2003, Moscova

Regizor de film, scenarist, poet și scriitor moldovean. După anexarea Basarabiei de către URSS în 1944, a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său, în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama la București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic Viața învinge. A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins. A urmat, la Moscova cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) (1954–1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) (1956–1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, apoi regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS. A debutat ca regizor în 1963 cu filmul Așteptați-ne în zori. Filmul Lăutarii (1972) a obținut Premiul Scoica de Aur la Festivalul de film de la San Sebastian (Spania). Același premiu îl va primi pentru Șatra (1976), considerat a fi cea mai populară creație a regizorului basarabean. Poet talentat, a publicat de-a lungul vieții mai multe plachete de versuri: Zbucium, Versuri, dar și trei volume de proză: Vioara albă, Bucolica, Lăutarii.

Lăutarii (1971) • Regia Emil Loteanu. Cu: Serghei Lunchevici, Galina Vodniațkaia, Grigore Grigoriu, Svetlana Toma

1937 – S-a născut Ioan-Alexandru Silberg

6 noiembrie 1937, Cluj – 18 noiembrie 2006

Chimist, membru corespondent (din 1996) al Academiei Române. A făcut studiile universitare la Facultatea de Chimie a Universității din Cluj, unde, în 1970 și-a susținut doctoratul, continuându-și specializarea în Germania, Franța, Marea Britanie și SUA. După o bogată activitate de cercetător, în 1990 a devenit profesor de Chimie organică, ulterior șef al catedrei de Chimie organică a Universității din Cluj și, un timp, profesor invitat la Universitatea din Marsilia. Din anul 2000 a fost directorul Institutului de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan” din Cluj. A adus contribuții notabile în chimia heterociclurilor, în primul rând a fenotiazinei, compus de bază în cele mai importante medicamente cu acțiune asupra sistemului nervos central. Rezultatele cercetărilor sale au fost expuse în peste o sută de lucrări și studii, publicate, singur sau în colaborare și peste 40 de comunicări susținute în manifestări științifice internaționale: Recent Advances in the Chemistry of Phenothiozines (în colaborare), Metode magnetice de analiză, Chimie organică, Chimia organică a compușilor naturali etc.

1938 – S-a născut Dumitru Constantin Dulcan

6 noiembrie 1938, Mârghia de Sus, Lunca Corbului, Argeș

Medic neurolog și psihiatru, autor de literatură filosofică și metafizică, profesor. Absolvent al al Facultăţii de Medicină Generală a Institutului Medico-Militar (1962), specializat în Neurologie (1971) şi Psihiatrie (1983), și-a legat numele de Spitalul Militar Central din București, unde a condus secția de neuropsihiatrie, apoi clinica de neurologie, având gradul militar de general de brigadă începând cu 1993. Conferențiar universitar și apoi profesor universitar din 1998, predă la Universitatea „Titu Maiorescu” din București, unde este șef al catedrei de Neurologie. Este membru al unor societăți științifice naționale și internaționale: Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizația Internațională de Cercetare a Creierului, președinte al Societății Române de Acupunctură. Cartea sa de debut, Inteligența materiei (1981), distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filosofie „Vasile Conta”, anticipa, cu ani buni înaintea culturii occidentale, că Universul are inteligență până la ultima celulă și că omul este expresia supremă a inteligenței cosmice prin sămânța divină pe care o conține – „una dintre cele mai inspirate și subversive formule de a vorbi în plin comunism despre minunile făcute de Dumnezeu” [Marius Vasileanu, jurnalist]. A obținut patru brevete de invenţii de uz medical: Metodă şi aparat pentru determinarea zonelor ce cuprind puncte utilizate în acupunctură pentru marcarea lor optică, Metodă şi aparat destinat pentru analgezia prin acupunctură, Metodă şi instalaţie pentru bioalfapunctură, Metodă şi aparat electronic pentru captarea, selectarea şi aplicarea semnalelor bioelectrice. A publicat peste 300 de studii comunicate la congrese şi simpozioane naţionale şi internaţionale (peste 100 de participări), incluse în volume colective ori apărute în reviste de specialitate, participând la circa 200 de emisiuni Radio şi TV. A elaborat ca autor unic sau coautor o serie de lucrări de specialitate, precum: Electroencefalografie – ghid, Atlas de electroencefalografie, Actualităţi în epilepsie, Urgenţele neurologice în medicina generală, Neurologie clinică, Neuropsihosomatica. Note de curs etc. Alte scrieri: Mintea de dincolo (abordează experiențele morții clinice), Oglinda conștiinței, Somnul rațiunii, Către noi înșine, Culmi și limite etc.

1938 – S-a născut Dumitru Rusu

6 noiembrie 1938, Ilișești, Suceava

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Suceava. A studiat la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași, cu profesorii Mihai Cămăruț și Petre Hîrtopean și la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, Specialitatea Pictură cu profesorul Alexandru Mohi, absolvind în 1965. A fost profesor de școală de liceu, profesor și director la Școala Populară de Artă și la Casa de Cultură a Sindicatelor și șeful Creației în Cooperația de Consum a județului Suceava. A avut numeroase expoziții personale și de grup în țară și străinătate.

Galerie de imagini: Dumitru Rusu [Blog personal]

1940 – S-a născut Mihai Zamfir

6 noiembrie 1940, București

Scriitor, istoric și critic literar contemporan, profesor universitar. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din București, promoția 1962, secția Română-Portugheză. A fost discipolul profesorului Tudor Vianu, în studenție participând la ședințele Cercului de stilistică, înființat și condus de acesta. A urmat un stagiu de specializare în Franța, la Universitatea din Nisa, sub îndrumarea profesorului Pierre Guiraud. A revenit în România, în 1970 a devenit Doctor în Litere cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonată de Șerban Cioculescu). Este specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată și traducător din limba portugheză. A început activitatea didactică după absolvirea facultății, asistent la Facultatea de Litere. În decursul timpului a parcurs toate gradele universitare, iar în 1975 a înființat secția de Limba și literatura portugheză de la Universitatea București. A fost profesor la Universitatea București, la catedra de Literatură română a Facultății de litere, dar și la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, a colaborat și cu universități din țările de limbă portugheză. A fost consilier în Ministerul Învățământului, Ambasador al României în Portugalia (1997–2001) și în Brazilia (din 2007). Din 2008 s-a retras de la Catedra de Literatură a Facultății de Litere. Debutul său literar s-a petrecut în 1962, cu articole în revista Contemporanul. A publicat literatură de specialitate: Proza poetică românească în secolul XX, Formele liricii portugheze, Din secolul romantic, Discursul anilor 90, dar și literatură beletristică: Educație târzie, Fetița, Se înnoptează. Se lasă ceața.

1941 – S-a născut Sergiu Savin

6 noiembrie 1941, Horodnicu de Sus, Suceava – 8 ianuarie 2016

Regizor și scenograf de teatru, profesor, pictor de icoane. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția Regie, clasa profesorului Ion Olteanu, care, imediat după absolvire l-a invitat să-i fie asistent la televiziunea națională. A debutat la Teatrul Național din Iași, a lucrat apoi, aproape cinci ani, la Teatrul Național din Timișoara. A fost invitat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea în 1974 pentru a monta Singurătatea trăgătorului la țintă de Vasile Rebreanu și Mircea Zaciu, oraș unde s-a și stabilit. A montat aici piese din tragedia greacă, dar și din clasicii germani sau români și din dramaturgia contemporană. Mulți ani a fost șeful secției române a teatrului orădean și câteva luni, directorul instituției. De la Oradea, a făcut incursiuni în mai toate teatrele din țară și în multe din afara granițelor. În ultima parte a vieții s-a orientat spre pictura de icoane pe lemn, prezentându-și lucrările în expoziții din țară și străinătate.

1942 – S-a născut Dan Ursuleanu

6 noiembrie 1942, Cernăuți, Regatul României – 2 martie 2013, București

Jurnalist și scriitor, realizator de emisiuni de radio. În 1965 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, după care a lucrat scurt timp la revista Luceafărul. În decembrie 1966 s-a angajat la Redacția Copii-Tineret a Radioteleviziunii Române unde, mai mult de două decenii, a fost reporter și realizator de emisiuni precum: Caravana fanteziei, La frontierele cunoașterii, Club T și Laboratoarele performanței. Din 1982, în colectivul redacțional al Programului III, a realizat emisiuni ca Extemporal la fantezie, Trecem pe recepție, Căutătorii de energie și Exerciții pentru acasă – redenumită mai tîrziu Logicon, un concurs de probleme și jocuri de logică, la care ascultătorii puteau participa prin poștă cu rezolvări și propuneri de noi probleme. Emisiunea Logicon a stabilit recordul de scrisori primite la radio, circa 20.000 pe an. A realizat, sub titlul Teatru de divertisment, circa 200 de emisiuni. După 1989, i s-a propus funcția de redactor-șef al Programului III, dar a refuzat, acceptând în schimb să înființeze Secretariatul General Radio, Direcția de Relații cu Publicul, al cărui director a fost pînă în 1996. A conceput și înființat postul de radio Antena Bucureștilor, redenumit mai tîrziu Radio București și apoi București FM. A făcut parte din Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii și a fost purtător de cuvînt al acestei instituții. A scris o serie de cărți umoristice și de versuri pentru copii: Umor pe patru roți, Comic-voiajor, Lupul care a uitat proverbele și Poveste cu poze și pozne.

1942 – S-a născut Elena Iulia Dinescu

6 noiembrie 1942, Buzău – 30 aprilie 2017

Artistă decoratoare și profesoară, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. După absolvirea Secției de Ceramică a Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, s-a stabilit în Timișoara, unde a fost cadru didactic la Secția de Ceramică a Școlii Populare de Artă, până la pensionare. A inițiat, a pregătit și instruit multe generații de tineri și vârstnici atrași de artele decorative. A deschis expoziții personale în Timișoara, București, Arad, Tecuci, Jimbolia și a participat cu lucrări de ceramică, artă textilă și pictură pe sticlă la multe expoziții de grup și colective, precum și la saloanele județene, naționale și internaționale. Are lucrări în colecții particulare din România, Ungaria, Italia, Franța, Germania, Anglia, Israel, SUA, Canada.

1943 – S-a născut Petre Geambașu

6 noiembrie 1943, Petrești, Alba

Solist vocal, instrumentist (chitară, pian), șef de formație. În 1967 a absolvit Conservatorul, în București, iar doi ani mai târziu a obținut trofeul pentru cea mai bună voce, la Festivalul Tineretului din URSS. În 1971 a primit locul al treilea la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia. După turnee susținute în RFG, Israel și URSS, laureatul Festivalului Televiziunilor din capitalele țărilor socialiste a înființat orchestra Star 2000 cu care a făcut turnee în întreaga țară și în străinătate. Noua denumire a formației sale este Petre Geambașu Show Band, compusă din 12 instrumentiști și 4 soliste vocale.

Petre Geambașu Show Band – Perdon

1944 – S-a născut Ioan Robu

6 noiembrie 1944, Târgu Secuiesc

Arhiepiscop, mitropolit romano-catolic de București și membru de onoare (din 2001) al Academiei Române. A absolvit Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Iași în 1968, fiind hirotonit preot la 15 august. A fost vicar în parohia din Craiova, apoi paroh excurens la Tulcea, Kogălniceanu (Caramurat) și Buzău, profesor, iar mai apoi rector al Institutului Teologic din Iași. În noiembrie 1983, conducea Arhidieceza de București, mai întâi administrator diecezan, apoi episcop-administrator apostolic. În 1984, profesorul Robu fost consacrat episcop la Roma, de către cardinalul Agostino Casaroli, iar în 1990, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe episcopul Ioan Robu în funcția de Arhiepiscop și Mitropolit de București.

1945 – S-a născut Valeriu Babanski

6 noiembrie 1945, Babele, raionul Ismail, Bucovina/Ucraina – 2009, Chișinău

Poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău în 1972. A colaborat la revista Basarabia, fiind apoi redactor-șef al revistelor Quo vadis și Columna. A debutat cu volumul de nuvele Cântecul păsării măiestre (1983), urmat de Duhul apelor (1988) și Mielul de Paști (1991). Ca poet, a scris parodii de succes: Sarcofagul lui Tutankamon.

1945 – S-a născut Alexandru Nilca

6 noiembrie 1945, Târgu Mureș

Scrimer specializat pe sabie, antrenor. A început să practice scrima în orașul natal, apoi s-a transferat la CSA Steaua, unde a fost pregătit, inclusiv la lotul olimpic, de Ladislau Rohonyi și Dumitru Mustață. La individual s-a clasat pe locul patru la Cupa Mondială de Scrimă din 1978. Cu echipa României a fost vicecampion mondial în 1974, dar lotul a fost descalificat după ce el însuși a avut un rezultat pozitiv la controlul antidopaj. A cucerit din nou medalia de argint la Campionatul Mondial din 1977 și a fost laureat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1976. S-a clasat pe locul patru cu echipa la Campionatul Mondial din 1978 de la Hamburg și la cel din 1979 de la Melbourne. A fost numit Maestru emerit al sportului în 1977. După ce s-a retras din competiție a devenit antrenor de scrimă, lucrând, printre altele, în Venezuela.

1947 – Liberalii conduși de Gheorghe Tătărăscu au fost înlăturați din guvernul Petru Groza

Adunarea Deputaților din România a votat o moțiune de neîncredere în activitatea liberalilor lui Gheorghe Tătărăscu. Comisia s-a întrunit pe 3 noiembrie, exprimându-și neîncrederea în Gheorghe Tătărăscu, titularul portofoliului externelor prin moțiunea: „în procesul conducătorilor fostului PNȚ, s-a descoperit că la Conferința de Pace de la Paris, secretarul delegației române, Oprilan, funcționar superior din Ministerul afacerilor Externe, a participat la acțiunea grupului Gafencu–Cretzianu. Servicii de la Ministerul de Externe au predat documente secrete spionilor din serviciul unor puteri străine, au servit ca organe de legătură între grupurile de trădători dinăuntru și dinafara țării. Titularul Ministerului afacerilor Externe i-a tolerat și i-a finanțat. În minister au fost menținute elemente colaboraționiste […] Comisia de politică externă a Adunării Deputaților, îsi exprimă neîncrederea în Gh. Tătărăscu și în consecință cere Camerei un vot de neîncredere„.

În 6 noiembrie, în ședința Cabinetului de Miniștri, Petru Groza a citit scrisorile prin care liberalii tătărăscieni își prezentau demisiile din guvern. Erau semnate de Tătărăscu, Gh. Vântu–ministrul Lucrărilor Publice, Alexandru Alexandrini–ministrul Finanțelor, Marin Florescu–subsecretar de stat la Ministerul de Interne și C. Tegăneanu–ministru secretar de stat la Ministerul Educației. În locul miniștrilor liberali au intrat în guvern: Ana Pauker–Afaceri Straine, Vasile Luca–Finanțe, Theodor Iordăchescu–Lucrările Publice și Stanciu Stoian–Culte. Comuniștii dețineau de acum întreaga putere legislativa și executivă în stat. Liberalii au fost arestați, închiși, iar activitatea Partidului Național Liberal a încetat până în ianuarie 1990.

1947 – S-a născut Alex Ștefănescu

6 noiembrie 1947, Lugoj, Timiș – 25 februarie 2024 , București

Critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București din 1970, a lucrat succesiv în redacțiile publicațiilor: Tomis, SLAST, România liberă, Magazin. Din 1990 a fost redactor, apoi redactor-șef la România literară. La sfârșitul lui 1994 a înființat o editură particulară, Mașina de scris, condusă de soția sa, Domnița (Andreiovici) Ștefănescu. A fost membru al Consiliului de Administrație al TVR (1998–2002). A publicat în presa literară peste 5.000 de articole de critică literară. Opera sa de căpătâi, care l-a adus în centrul atenției lumii literare, a fost Istoria literaturii române contemporane (1941–2000). În acestă lucrare, pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor în 2005, autorul a răspuns întrebării „Ce s-a întâmplat cu literatura română în timpul regimului comunist?” Aceasta analiză cuprinzătoare, incluzând toți scriitorii importanți din această epocă, împreună cu multe alte volume și articole de critică și istorie a literară, îl plasează pe Alex Ștefănescu printre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române, alături de George Călinescu, Eugen Lovinescu sau Nicolae Manolescu. Alte scrieri: Jurnal de critic, Dialog în bibliotecă, Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), Jurnal secret, Cum se fabrică o emoție, Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!. A fost autorul scenariului pentru serialul de teatru TV în 12 episoade Căsătorie imposibilă, a realizat emisiuni TV: pentru Realitatea TV, Un metru cub de cultură (săptămânal, 2004–2005, Premiul APTR pentru talk-show 2004); pentru TVR Cultural, Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu (săptămânal, 2007–2009, Premiul APTR pentru emisiuni culturale 2008), Tichia de mărgăritar (săptămânal, 2011–2012), Iluminatul public (2011–2012); a fost, din 2014, invitat permanent la emisiunea Ora de veghe (Nașul TV). A fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000).

1948 – S-a născut Gabrel Baban

6 noiembrie 1948, Fălticeni

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A dorit să se înscrie la Facultatea de Arhitectură din București; și-a pierdut certificatul de naștere exact în ziua înscrierii și așa a ajuns la Facultatea de Arte Plastice de trei ani de la Iași (1966–1969). A fost profesor la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, profesor, director (2005-2012) la Școala „Alexandru Ioan Cuza” din Fălticeni, președinte al Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din Romania (2000-2007), redactor la Opinia fălticeneană. A avut 27 de expoziții personale și a lansat câteva albume.

Gabrel Baban – Senior al artelor plastice bucovinene

1949 – S-a inaugurat prima linie de troleibuz în București

Duminică, 6 noiembrie 1949, s-a inaugurat prima linie bucureșteană de troleibuz, pe traseul Piața Victoriei–Hipodrm.

Data inaugurării s-a ales în cinstea sărbătoririi aniversării Revoluției din Octombrie (sărbătoare care se ținea pe 7 noiembrie). Festivitățile și manifestațiile prilejuite de sărbătoarea sovietică au blocat Piața Victoriei, prin urmare linia s-a dat în funcțiune pentru călători abia peste patru zile, în data de 10 noiembrie.

Primul troleibuz bucureștean a primit indicativul 81 – a înlocuit linia de autobuze „S”, care mergea din Piața Victoriei la Snagov. Erau cinci troleibuze pe traseu și călătoria costa 8 lei.

Mai mult: 1949 – prima linie de troleu [Bucureștii vechi și noi]

1949 – S-a născut Olga Delia Mateescu

6 noiembrie 1949, Livezile, Bistrița Năsăud

Actriță de teatru și film, profesoară universitară, scriitoare. Între 1968–1969 a fost studentă la Facultatea de Filologie (Secția Limbi romanice și clasice), în aceeași perioadă, începând activitatea la teatrul studențesc Podul, apoi urmând studiile teatrale la IATC (1969–1973). Activitatea teatrală a desfășurat-o pe scena Teatrului Național București, unde a jucat în piese precum: Audiție pentru Medeea, a cărei autoare este, Așteptând la Arlechin de Noel Coward, Mașinăria Cehov de Matei Vișniec, Dragoste în hala de pește de Israel Horovitz. Debutul pe marele ecran a avut loc în 1974, cu filmul Tată de Duminică. După Revoluția din 1989, a decis să își continue studiile și a obținut doctoratul în Istoria Teatrului (1999), sub conducerea prof.univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC, fiind profesor universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică București. Este societară de onoare a Teatrului Național „I.L. Caragiale”, membră a Uniunii Scriitorilor din România și UNITER, distinsă cu numeroase premii și distincții pentru activitatea sa artistică. Din filmele sale: Bălcescu, Domnisoara Nastasia, Dumbrava minunată, Așteptând un tren, Colierul de turcoaze, Aștept provincia, Secretul Mariei, De ce eu? A scris volume de teatru ca Exercițiu de nemurire, Statuia Libertății, Căderea, Capricii, Medeea în război cu timpul, E…, Ferma de struți, romanele Manuscrisul și Câinele doctorului, volumul de proză scurtă Șampanie în lanul de grâu.

Tată de duminică (1974) • Regia Mihai Constantinescu. Cu: Amza Pellea, Radu Beligan, Gina Patrichi, Olga Delia Mateescu, Sebastian Constantinescu, Boris Ciornei, Monica Ghiuță, Cornel Coman

1957 – A încetat din viață Ștefan Pașca (20 martie 1901 – 6 noiembrie 1957)

Lingvist și filolog; profesor la Universitatea din Cluj; membru corespondent al Academiei Române.

1958 – S-a născut Rodica Bretin

Rodica Apostol; 6 noiembrie 1958, Brașov

Scriitoare de literatură istorică și fantastică și traducătoare. Ca formație profesională este cercetător științific, fiind absolventă a Universității din Brașov, 1982. A debutat publicistic în anul 1982, iar în 1985, la Editura Albatros, i-a apărut primul volum personal: Efect Holografic. A urmat o bogată activitate publicistică: între 1982–2010 i-au apărut 150 de proze, traduceri, eseuri și articole culturale în 18 publicații, printre care The Historian, Science et Vie, Antares-France, România Literară, Astra, Magazin, Meridian, Baricada, Magazin Internațional, Jurnalul de București, Tribuna și START 2001 și 10 antologii din România, Franța, Anglia, și Italia. A lucrat ca cercetător științific la MEN–SSCAM București, apoi ca lector și ulterior ca redactor șef la Editura Baricada, unde a înființat și condus patru colecții specializate de literatură istorică, fantastică, horror și SF, a devenit consilier editorial la Editura Nova, unde a ocupat funcția de redactor șef (1998–2001). A participat la cercetările istorice și arheologice efectuate în 1998 în Languedoc, Franța, și în 2002 la Milano, în Italia, este lector la redacția Știință–Frontierele Cunoașterii a Editurii Cartea de Buzunar. A realizat sau colaborat la 60 de emisiuni difuzate între 1982–2010 de 5 posturi de televiziune și radio din Franța și România (Arte, TV 5, TVR 2, Radio România 2 și Radio România Internațional), a fost realizator de programe TV (cinematografie fantastică și de artă) și redactor-șef la Compania Națională de Film, Televiziune și Video Canal b.

1964 – S-a născut Iustin Panța

6 noiembrie 1964, București – 27 septembrie 2001, Dâlga–Dor Mărunt, Călărași

Poet și publicist. A absolvit în 1989 Facultatea de Electronică din București. A început activitatea literară în cenaclurile Transilvania din Sibiu și Universitas din București, a debutat publicistic în 1985, în revista Transilvania, cu poezie și editorial în 1991, cu volumul de versuri Obiecte mișcate. A colaborat cu poezie și articole de opinie la majoritatea revistelor de literatură și cultură din țară, dar și din Franța, SUA, Marea Britanie, Italia, Danemarca, Spania, Canada, Macedonia, Germania, Austria, Grecia, Serbia, Suedia, Bulgaria, Turcia. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România – ASPRO, al Asociației Ziariștilor din România și al Societății Liber-Art. Din scrierile sale: Lucruri simple sau echilibrul instabil, Limitele puterii sau mituirea martorilor (în colaborare cu Mircea Ivănescu), Familia și echilibrul indiferent, Banchetul. echilibrul stabil. A murit într-un accident rutier.

1968 – A încetat din viață Ion S. Gheorghiu (24 august 1885 – 6 noiembrie 1968)

Inginer electotehnician; a realizat proiectele de electrificare a căilor ferate Ploiești–Brașov, Târgoviște–București; a participat la modernizarea și extinderea uzinelor Grozăvești și Filaret din București; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

1971 – S-a născut Luminița Huțupan-Dinu

Luminița Huțupan; 6 noiembrie 1971, Piatra Neamț

Fostă jucătoare de handbal, în prezent antrenoare, considerată cea mai bună portăriță din toate timpurile a României. A început să joace handbal la vârsta de zece ani. A debutat în 1987 la Fibrex Săvinești, după care a jucat la: Oltchim Rm. Vâlcea, RK Krim Ljubljana, având peste 200 de apariții în echipa națională.

Este de 3 ori câștigătoare a Ligii Campionilor EHF Feminin, de 2 ori câștigătoare a SuperCupei Europei, de 10 ori câștigătoare a Ligii Naționale din România și a Campionatului Național Sloven, de 9 ori câștigătoare a Cupei României și a Cupei Sloveniei, câștigătoare a Cupei Cupelor 2007, iar individual: cel mai bun portar la Campionatul European de Handbal Feminin din 2000, cel mai bun portar la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2005, cel mai bun portar din toate timpurile – votată cu 93,77% pe pagina oficială IHF. În septembrie 2010 a fost numită în funcția de antrenor secund al echipei naționale de handbal feminin. În prezent, este antrenor de portari la Centrul Național Olimpic de Excelență (CNOE) din Râmnicu-Vâlcea.

1976 – S-a născut Cosmin Andron

6 noiembrie 1976, Baia Mare

Alpinist de altitudine. Licențiat în Filosofie și Antropologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj (1999), a devenit Doctor în Filosofie la Universitatea din Londra. A început să practice alpinismul în 1989 și, după finalizarea studiilor la Londra în 2000, a început să efectueze expediții de deschidere a diferitelor trasee din Masivul Qionglai, în cadrul clubului Universității din Londra. Din 2004 a activează în Clubul Alpin Român. În aprilie–mai 2011, împreună cu Cristina Pogăcean și cu alți doi alpiniști amatori, a inițiat o expediție pentru cucerirea vârfului Tharpu Chuli (5.790 m) din Munții Himalaya, expediție continuată de Andron și Pogăcean cu cucerirea în premieră a vârfului Gandharva Chuli (6.248 m). A ceastă realizare le-a adus celor doi o nominalizare pentru premiul Pioletul de Aur 2013, acordat anual, din 1991, de revista franceză Montagnes și de organizația Groupe de Haute Montagne.

1976 – A încetat din viață Ilie Lazăr (12 decembrie 1895 – 6 noiembrie 1976)

Jurist, politician; fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică, deputat; a luptat în primul război mondial pentru eliberarea orașelor Cernăuți și Sighet; implicat în înscenarea de la Tămădău, arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare; deținut politic.

1981 – S-a născut Michaela Niculescu – Mica

Michaela Anca Niculescu; 6 noiembrie 1981, București – 14 martie 2013, București

Actriță și cântăreață, traducătoare, editoare, lector universitar. În 1991, a intrat în echipa Magicianul la TVR 1 în emisiunea Abracadabra care din 1996 s-a mutat la PRO TV. În 2001 după terminarea proiectului, a renunțat la televiziune și s-a dedicat carierei. În anul 2000 a absolvit Colegiul „Spiru Haret”, obținând burse la universități din Anglia, Germania, Franța, Italia, Olanda. Vorbea fluent limbile: engleză, franceză, italiană, germană și olandeză. A absolvit cursurile Universității din Oxford, secția Engleză-Istorie (2008). A fost cercetător la Oxford timp de un an, în 2009 s-a întors în România, unde și-a luat Doctoratul în Literatură și Filosofie la Universitatea București (2010). A fost traducător, redactor și producător în cadrul editurii Humanitas, lector universitar și specialist în IT la IBM România. S-a stins, prea devreme, după o grea suferință.

Mica – Crede în tine

1988 – A încetat din viață Theodor V. Ionescu (8 februarie 1899 – 6 noiembrie 1988)

Fizician și inventator; profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași și Universitatea din București; a făcut descoperiri remarcabile în fizica plasmei; membru titular al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române.

1992 – S-a născut Ionuț Dumitru

Ionuț Răzvan Dumitru; 6 noiembrie 1992, București

Rugbist care joacă pe poziția de aripă și ocazional centru. Evoluează la clubul Steaua București și la București Wolves. De asemenea, a fost component al echipei naționale de rugby a României (2013–2021). Și-a făcut debutul internațional în 2013 pe poziția de aripă în meciul contra Rusiei. A jucat pentru România în IRB Nations Cup și în preliminariile Cupei Mondiale de Rugby din 2015.

1993 – A încetat din viață Alexandru Piru (22 august 1917 – 6 noiembrie 1993)

Critic și istoric literar, scriitor; profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universității din București; senator; membru post-mortem al Academiei Române.

1997 – A încetat din viață Sever Frențiu (15 noiembrie 1931 – 6 noiembrie 1997)

Pictor. gravor, decorator și scenograf; a colaborat cu Teatrul de Marionete din Arad, Teatrul de Stat Arad, Teatrul „Jokay Szinház” din Debrețin, Studioul cinematografic Buftea, Teatrul „Ion Creangă” București etc.; Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române a Masoneriei.

2005 – A încetat din viață Petre Sălcudeanu (8 septembrie 1930 – 6 noiembrie 2005)

Scriitor, scenarist de film, autor de cărți și scenarii SF și om politic; ministru al Culturii; membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România.

2013 – A încetat din viață Dana Comnea (2 octombrie 1933 – 6 noiembrie 2013)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul de Stat din Galați, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești.

2013 – A încetat din viață Nicolae Florescu (12 octombrie 1942 – 6 noiembrie 2013)

Istoric și critic literar, editor și publicist; redactor la Redacția Culturală a Radiodifuziunii Române (1966–1970).

2020 – A încetat din viață Octavian Nemescu (29 martie 1940 – 6 noiembrie 2020)

Compozitor, muzicolog; unul dintre liderii avangardei muzicii contemporane românești; reprezentant de seamă al curentului spectral; profesor la Academia de arte „George Enescu” Iași și la Universitatea Națională de Muzică din București.

2021 – A încetat din viață Petrică Mâțu Stoian (18 septembrie 1960 – 6 noiembrie 2021)

Interpret de muzică populară, om de afaceri; a cântat cu Ansamblul artistic Doina Gorjului din Târgu-Jiu.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită