2 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Descriptio Moldaviae de Dimitrie Cantemir

 

1687 – A încetat din viață Elina Cantacuzino

octombrie 1611, Suceava – 2 martie 1687, Filipești, Prahova

Boieroaică, fiica domnului muntean Radu Șerban. A primit o educație bună în timpul pribegiei tatălui ei la Viena. S-a căsătorit cu marele postelnic Constantin Cantacuzino (cel mai probabil în 1628), cu care a avut 12 copii, 6 fete și 6 băieți, fondând dinastia boierilor Cantacuzini. Dintre aceșia: Drăghici Cantacuzino, Șerban Cantacuzino (domn al Țării Românești), Constantin Cantacuzino stolnicul (umanist și politician), Mihai Cantacuzino (dregător și mare ctitor) și Stanca (măritată Brâncoveanu, mama domnului Constantin Brâncoveanu). A murit în timpul domniei fiului său Șerban.

1716 – A fost publicată lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae

La 11 iunie 1714, fostul Domnitor român, Dimitrie Cantemir a devenit membru de onoare al Academiei de la Berlin, for la cererea căruia avea să redacteze Descriptio Moldaviae, lucrare monografică în care tratează geografia, istoria, religia și limba poporului român. Scrisă în limba latină, lucrarea este alcătuită din trei părți și este însoțită de prima hartă a Moldovei. Cartea a fost publicată în traducere germană 53 de ani mai târziu și în limba rusă în anul 1789. Traducerea românească s-a făcut la mai mult de un secol după moartea autorului, tipărindu-se sub titlul Scrisoarea Moldovei la Mănăstirea Neamț în 1825. Este prima monografie geografică a unui teritoriu locuit de români.

1814 – S-a produs un cutremur de pămînt în gubernia Basarabia

Ocupată de Imperiul Țarist Rus, Basarabia s-a confruntat, în acea perioadă cu colonizarea forțată în această regiune cu populație eterogenă, străină intereselor naționale a românilor basarabeni. Despre cutremur, nu sunt informații…

1870 – A apărut revista Columna lui Traian

Publicație bisăptămânală de factură politică, economică și literară, condusă de Bogdan Petriceicu Hasdeu, editată la București, cu întreruperi în perioada 2 martie 1870–decembrie 1883. A apărut la scurt timp după suprimarea ziarului Traian, „pentru atitudinea prea independentă și pentru atacurile la adresa monarhiei”, Hasdeu susținând chiar în articolul-program că va continua linia politică a vechii reviste.

1881 – S-a născut Eugeniu Ștefănescu-Est

2 martie 1881, Craiova – 12 martie 1980, Galați

Scriitor simbolist, poet, caricaturist, judecător și avocat, fiul compozitorului George Stephănescu. A absolvit Facultatea de Drept și a lucrat ca magistrat la Turnu Măgurele, Bârca, Brașov, Buzău, Alba Iulia. La începutul secolului al XX-lea a frecventat boema pariziană și a publicat caricaturi în reviste precum L’Assiette au beurre, L’Indiscret sau La Chronique amusante (1903). Pe lângă activitatea sa de judecător și avocat, a desenat, a pictat, a scris, a publicat romane, volume de poezii și traduceri din limba franceză. A debutat în poezie cu Toamna în Foaia pentru toți, în 1897. Primul volum, Poeme, a apărut în 1911. Au urmat Imperii efemere, volumul de basme Păunașul Codrilor, romanele Spre o nouă viață, Școala dragostei și Femei moderne.

1884 – Incendiu la Palatul Universității bucureștene

Incendiul s-a produs în aripa dreaptă a Palatului Universității bucureștene. Flăcările au transformat în scrum celebra colecție botanică a doctorului Dimitrie Brândză și o parte din exponatele Muzeului de Antichități și ale Școlii de Belle-Arte. Pompierii au reușit să salveze Cloșca cu puii de aur, vestita orfevrărie gotică, învelind fiecare piesă cu propriile vestoane și aruncându-le, pe ferestre, în brațele camarazilor ce acționau în exteriorul clădirii.

1889 – Principele Ferdinand a fost declarat în mod oficial moștenitor al Tronului

În lipsa succesorilor Regelui Carol I, s-a apelat la fratele mai mare al regelui și la fiii acestuia, pentru desemnarea moștenitorului. La 21 noiembrie 1880 șeful casei de Hohenzollern-Sigmaringen, Principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, împreună cu fiii săi, Carol, Rege al României, prințul Leopold și prințul Frederic, a încheiat „Pactul de familie” prin care recunoșteau dispozițiile constituționale relative la succesiunea tronului României. Prințul Leopold a renunțat la drepturile sale de succesiune în favoarea fiilor săi. Conform documentului, cei trei fii ai prințului Leopold, principii Wilhelm, Ferdinand și Carol, au devenit din acel moment „moștenitori prezumtivi” ai Regelui României, Carol I. După tatăl său, prințul Leopold, și fiul cel mai mare, Wilhelm a renunțat la drepturile sale succesorale la tronul României în 1886. Cel de-al doilea fiu al Prințului Leopold, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, în vârstă de 24 de ani, a acceptat succesiunea. La 2/14 martie 1889 Senatul României a votat moțiunea de „a înscrie în apelul său nominal pe al doilea fiu al ASR Principele Leopold, Principele Ferdinand, cu următorul titlu «Alteța Sa Regală Ferdinand, Principe al Romaniei, moștenitor presumptiv al Coroanei»”. Din 19 aprilie 1889, tânărul principe s-a stabilit definitiv în România, pentru a se pune în contact cu realitatea diversă a țării. Concomitent cu studiile despre România, a urmat o pregătire militară, participând la programul de instrucție și manevre, cu gradul de locotenent.

1895 – S-a născut Eugen Relgis

Eugen Siegler Watchel; 2 martie 1895, Piatra Neamț – 22 martie 1987, Montevideo, Uruguay

Scriitor, filosof pacifist și militant anarhist, cunoscut ca un teoretician al umanitarismului. În urma unei boli infantile a surzit, dar a studiat mult și a început să scrie. În 1914, a început Facultatea de Arhitectură, iar din 1916 Facultatea de Litere și filosofie la Universitatea din București, fiind nevoit să le întrerupă odată cu intrarea Romaniei în război. După un debut timpuriu în cadrul mișcării simboliste din România, a promovat literatura modernistă, publicând mai multe articole în revistele literare și politice ale vremii. Operele sale poetice și de ficțiune oscilau între extremele expresionismului și didacticismului, oferind o reprezentare artistică activismului său, viziunii sale pacifiste sau luptei lui cu deficiența de auz. A fost membru al mai multor cercuri moderniste, formate în jurul unor reviste românești ca Sburătorul, Contimporanul sau Șantier, dar a fost apropiat, de asemenea, al mai influentei reviste literare Viața Românească. Opțiunile sale politice și literare l-au transformat pe Relgis într-un inamic atât al fascismului, cât și al comunismului. Persecutat de regimul fascist, apoi de cel comunist, a părăsit România în 1947, mergând în Argentina (unde fiul sau era refugiat încă din 1942), dar și-a găsit adevarata casă în Uruguay. A devenit respectat în cercurile culturale din America de Sud ca un comentator anarhist și susținător de soluții pentru pacea mondială, precum și ca promotor al culturii latino-americane.

1899 – S-a născut Dan Theodorescu

2 martie 1899, Tulcea – 30 iunie 1948, București

Medic chirurg stomatolog, considerat fondatorul învățământului universitar stomatologic din România. A început studiile medicale imediat după primul război mondial, la Iași și apoi la București. În 1925 a devenit Doctor în Medicină, cu lucrarea Contribuțiuni la studiul și tratamentul cancerului laringean. A fost medic internist, medic chirurg, apoi medic primar la Spitalul Militar Central din București, preparator la catedra de Anatomie topografică și Chirurgie experimentală și asistent la Catedra de Medicină operatorie, la Clinica a III-a chirugicală de la Facultatea de Medicină din București. S-a specializat la Ecole Practique d’Anatomie și la o clinică chirurgicală din Paris (1926–1928). Întors în țară, a devenit, în 1929, Doctor Docent în Medicină operatorie la Facultatea de Medicină din București. S-a specializat în chirurgie stomatologică la Viena (1934–1935). A fost medic primar în Chirurgie maxilo-facială, la Eforie, conferențiar la Facultatea de Medicină din București, director al Institutului clinic-stomatologic de la Spitalul Colentina. A organizat Școala de surori de stomatologie (1941) și Școala de tehnicieni dentari (1943), ambele în București. A fost membru al mai multor foruri medicale internaționale: Asociația franceză de chirurgie, Societatea de gastroenterologie din Paris, Asociația chirurgilor militari americani, Societatea internațională de chirurgie, Federația dentară internațională, Asociația internațională pentru combaterea parodontozei și membru în colegiul de redacție al revistei Des Zahnartz din Viena. A scris și publicat lucrări de specialitate în română și franceză: Litiaza salivară, La maladie operatoire, Anestezia în chirurgia buco-dentară.

1900 – S-a născut Nicolae Lungu

2 martie 1900, Dobridor, Dolj – 18 iulie 1993, București

Compozitor creștin, dirijor și profesor, membru al Uniunii Compozitorilor din Romania. A studiat la Seminarul Central (1912–1920) și, în paralel la Școala normală de învățători, apoi la Conservatorul din București (1920–1925) și la Facultatea de Teologie din București. S-a specializat la Cursurile de vară pentru dirijori de la Viena. A fost profesor de muzică la Liceele „Mihai Eminescu” și „Aurel Vlaicu”, la Seminarul pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, la Liceul Sf. Sava și la Școala mixtă „Tudor Vladimirescu”; inspector al învățământului muzical, dirijor adjunct la Societatea corală Carmen, la Ateneele populare, la Societatea Cântarea României, dirijor al corului Ligii Culturale, fondator și dirijor al Societății corale România, dirijor de cor la bisericile Sf. lIie-Gorgani, Cotroceni, Amza, Sf. Spiridon Nou, conferențiar titular pentru Muzică bisericească, Ritual si Tipic la Institutul Teologic Universitar și dirijor al Coralei Patriarhiei. A publicat manuale didactice, studii și articole, Iucrări de muzică psaltică și corală religioasă, muzică vocală și corală etc., fiind autorul unor cunoscute colinde, intrate în repertoriul tradițional românesc.

Nicolae Lungu – Cântec de leagăn • Corul Național de Cameră „Madrigal–Marin Constantin”, Dirijor Anna Ungureanu, Solistă Anna Mirescu

1901 – S-a născut Tudor Tănăsescu

2 martie 1901, București – 7 august 1961, București

Inginer, profesor la Institutul Politehnic din București, membru corespondent (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1952) al Academiei Române. A studiat la Școala Politehnică din București (1919–1923), în paralel, între 1920–1923, a urmat cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității București. La finele studiilor s-a angajat la PTT, în cadrul Serviciului de radiocomunicații, unde a rămas până în anul 1942. Tot în 1923 a fost numit asistent la cursul de Electricitate și Electrotehnică, din cadrul Școlii Politehnice din București, a mers în Anglia pentru cursurile Colegiului Marconi, specializându-se în radiocomunicații. În același an, a obținut diploma de inginer în radiocomunicații. Este unul dintre fondatorii școlii românești de electronică și radiotehnică. A elaborat teoria și metodele de proiectare ale amplificatoarelor radio de putere în clasă C. Dintre lucrările sale: Manual de tuburi electronice, Combaterea perturbărilor radiofonice, Circuite electronice (3 vol), Introducere în electronica industrială, Amplificatorul de audiofrecvență etc.

1901 – S-a născut Victor Jinga

17 februarie/2 martie 1901, Săcele, Brașov – 1 iulie 1990, București

Economist, profesor, autorul monumentalei lucrări Probleme fundamentale ale Transilvaniei. A absolvit Institutul de științe economice din Veneția (1925). Tot aici a devenit Doctor în Științe Economice și Financiare, cu teza Reformele agrare și dezvoltarea creditului popular în România. Pentru a-și completa studiile a mai învățat în Franța (Grenoble), Elveția (Geneva) și Austria (Graz). A fost economist la societatea petrolieră Creditul Minier din București, dar a preferat să se îndrepte către activitatea științifică. A devenit profesor la Academia de Înalte studii comerciale și industriale din Cluj, a fost titularizat la catedra de Economie politică a universității și a ținut cursuri precum Introducere în economia politică, Istoria doctrinelor economice, Metodologia cercetării economice. A fost și președinte al Uniunii de Cooperative Ardealul din Cluj. A funcționat în învățământ până în 1947, când a fost înlăturat pe criterii politice, cum au fost înlăturați marea parte a profesorilor de elită din centrele universitare. Mai mult, a fost întemnițat în închisorile comuniste, pus la muncile de jos, trimis pe șantierul de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Abia în 1963, cursul vieții sale a revenit oarecum la normal. A fost angajat de Institutul de cercetări economice al Academiei Române și a putut să-și reia activitatea științifică.

1905 – S-a născut Radu Gyr

Radu Ștefan Demetrescu; 2 martie 1905, Câmpulung Muscel – 29 aprilie 1975, București

Poet, dramaturg, eseist și gazetar. A fost, o vreme, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A debutat absolut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic În munți, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev era. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial în 1924 cu volumul Liniști de schituri. A fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un număr însemnat de conferințe, cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual (1935). A colaborat la reviste literare: Universul literar, Gândirea, Gândul românesc, Sfarmă-Piatră, Vremea, Revista mea, Adevărul literar și artistic, etc. precum și la ziarele Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul studențesc. A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu. A fost membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia. A fost autorul textului Sfânta tinerețe legionară, imnul neoficial al Mișcării Legionare, al Imnului Moța și Marin, al Imnului muncitorilor legionari și al altor lucrări dedicate mișcării. În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc Barașeum, pentru că în acea perioadă actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiș sau să apară pe scenele teatrelor românești. A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. A fost deținut politic în perioada a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă. În închisoarea din Aiud, a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. Opere: Cerbul de lumină, Stele pentru leagăn, Cununi uscate, Corabia cu tufănici, Poeme de război, Balade.

1905 – S-a născut Mircea Mancaș

2 martie 1905, Iași – 1995, București

Estetician și critic literar. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, fiind licențiat în 1929. A fost asistent, apoi șef de lucrări și conferențiar universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. A devenit Doctor în Filosofie cu teza Conditionarea psihologică a artei (1940). A fost profesor de Estetică la Conservatorul Dramatic din Iași, la Institutul de Artă Teatrală din Cluj și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București. În publicistică a debutat cu o cronică despre norvegianul Johan Bojer. A colaborat la Gândul nostru, Gândul vremii, Adevărul literar, Însemnări ieșene, Jurnalul literar, Revista de filosofie, Gazeta literară, Contemporanul, Convorbiri literare, Teatrul etc. Editorial a debutat cu volumul Gânditori și aspecte (1933). A mai publicat: Studii și cercetări de estetică, Opinii estetice și literare, Orientări în cultura contemporană, Aristizza Romanescu, Trecut și prezent în teatrul românesc etc. A colaborat la elaborarea tratatului colectiv Istoria teatrului din România. A tradus, singur sau în colaborare, din Margaret Kennedy, Leonid Leonov etc.

1907 – Răscoala țărănească din 1907 în județul Suceava

Flacăra răscoalei s-a întins și în județul Suceava. Semnalul a fost dat de țăranii din Ruginoasa care, împreună cu locuitorii cătunelor apropiate s-au adunat în număr de peste 1.000, la primărie și au cerut primarului să intervină pe lângă Maleș, administratorul moșiei, arendată de H. Fischer, să stabilească împreună noi contracte de învoieli agricole. Primarul le-a cerut „să-aștepte până duminică, 4 martie, când sosește Maleș la moșie”. Plecând în grupuri de la primărie, pe drum, Ion Gaciu, viitorul conducător al țărănimii răsculate, a povestit cele întâmplate în alte locuri, îndemnând țăranii la acțiune: „Cum de nu vă ridicați și voi contra lui Maleș, căci în toate părțile s-au ridicat, și voi ce mai așteptați?”. Țăranii s-au îndreptat spre conac, au rupt registrele și actele de învoieli agricole, producând în același timp stricăciuni locuinței administratorului. La fața locului s-au prezentat prefectul și procurorul județului însoțiți de comandantul jandarmeriei și de două companii de infanterie, de la Pașcani. În urma unei anchete sumare făcută de procuror, au fost arestați 15 țărani, considerați capi ai răscoalei, urcați în tren și trimiși la Fălticeni. Ceilalți țărani răsculați s-au adunat la primărie cerând liberarea celor 15 arestați, în caz contrar „vor ști ce le rămâne de făcut”. Desfășurarea imediată a evenimentelor a arătat că acțiunea țăranilor nu s-a limitat doar la un simplu protest.

1916 – A încetat din viață Regina Elisabeta a României (Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied; 17/29 decembrie 1843 – 18 februarie/2 martie 1916)

Regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României; patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare (sub pseudonimul Carmen Sylva).

1918 – Dezbaterile Consiliului de Coroană față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale

La Consiliul de Coroană, desfășurat în trei reuniuni succesive, în perioada 17 februarie/2 martie–19 februarie/4 martie 1918, la reședința regală din Iași, s-a stabilit conduita politică față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale, de a încheia imediat un tratat de pace, în dezbateri confruntându-se două mari curente de opinie. Primul, susținut de Regele Ferdinand I și de marea majoritate a decidenților politici, dorea acceptarea condițiilor de pace în vederea salvgardării existenței statului român și a armatei, dar prin abordarea unei tactici de tergiversare care să permită câștigarea de timp, în eventualitatea unei victorii decisive a Aliaților. Cea de-a doua tabără, constituită din adepții rezistenței până la capăt, al cărei exponent principal a fost Regina Maria.

Miza implicată de decizia Consiliului de Coroană era de importanță crucială pentru România, care, în tratatul de alianță cu Antanta, se obligase să nu „semneze păci separate sau pacea generală decât împreună și simultan” cu ceilalți aliați. În condițiile cedării generalizate a frontului rus, România a informat aliații vestici că singură pe Frontul de Răsărit ar putea fi forțată să încheie o pace separată, lucru refuzat categoric de aceștia, în special de Franța, care cerea continuarea rezistenței chiar în afara teritoriului național. În aceste condiții, cedarea la ultimatumul Puterilor Centrale și încheierea unei păci separate ar fi însemnat pentru România pierderea oricărui drept de a participa la negocierea păcii postbelice, făcând zadarnice toate sacrificiile făcute în cei doi ani de război.

1925 – S-a născut Edgar Cosma

2 martie 1925, București – 2006, Paris

Compozitor și dirijor, stabilit în Franța. A fost fratele dirijorului Teodor Cosma și unchiul bine cunoscutului compozitor Vladimir Cosma. Din copilărie a trăit într-un climat muzical, mama fiind pianistă, elevă al lui Ferruccio Busoni. La vârsta de 5 ani a început studiul pianului cu mama sa și la 6 a început să compună. A studiat la Conservatorul din București, la clasa Dirijare cu Constantin Silvestri. A fost dirijor al Orchestrei Cinema din România până la emigrarea în Franța (1960). S-a stabilit la Paris, devenind cetățean francez în 1966. Primul său succes a fost cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles. După câțiva ani ca dirijor invitat, a fost numit dirijor principal al Orchestrei din Ulster, apoi dirijor al Orchestrei Nord-Picardie à Lille. A avut numeroase angajamente de dirijor în Belgia, Marea Britanie, Scandinavia și alte țări.

Dincolo de brazi (1957) • Regia Mircea Drăgan și Mihai Iacob, Muzica Edgar Cosma (după 1963 a fost radiat de pe afișe), Cu: Colea Răutu, Flavia Buref, Constantin Lipovan

1929 – S-a născut Constantin Blendea

2 martie 1929, Gureni–Peștișani, Gorj – 20 ianuarie 2012, București

Pictor, profesor universitar. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa profesor Gheorghe Labin, între 1950–1956. A devenit cadru didactic la secțiile de Artă Monumentală și de Pictură ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, parcurgând până la pensionarea din anul 1990 toate gradele universitare, de la asistent la profesor universitar, fiind în mai multe rânduri decan al Facultății de Arte Plastice. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1958–2004). A participat, începând cu anul 1956, la multe expoziții de grup și colective în țară și în străinătate organizând și expoziții personale la Galeria Orizont, Sala Dalles, Muzeul Național de Artă al României, Palatul Parlamentului din București, Sczeczin (Polonia), Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Județean Gorj, Târgu-Jiu, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, Debrecen (Ungaria), Cośice (Cehia), Accademia di Romania, Roma (Italia), Complexul Muzeal Curtea Domnească Târgoviște.

Biografie ilustrată [Artindex]

1931 – S-a născut Emilian Drehuță

2 martie 1931, Baineț, Rădăuți/Mușenița, Suceava – 5 august 2011, Bacău

Economist, editor, memorialist și autor. În 1956 a absolvit Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Studii Economice din București și în 1978, un curs postuniversitar al Centrului de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor de Conducere din Economie și Administrația de Stat (CEPECA). A fost economist la Secția Financiară din orașul Buhuși, șef al Corpului de Control Financiar al regiunii Bacău, director al Direcției Financiare a județului Bacău. La inițiativa sa, a fost reactivată Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (fondată în anul 1862 la Cernăuți) și a înființat în 1991 o filială la Bacău, având ca activitate de bază promovarea culturii românești. Cu participarea sa efectivă au fost elaborate peste 30 de studii și articole despre preocupările social-economice și cultural-educative ale românilor din nordul Bucovinei, au fost organizate între 2009–2010 expoziții cu tema Fotografii din Bucovina, strânse în două albume, concomitent cu organizarea unor spectacole cultural-artistice referitoare la tradițiile și obiceiurile strămoșești ale bucovinenilor.

1932 – S-a născut Petre Ghelmez

2 martie 1932, Gogoșari, Vlașca/Giurgiu – 9 martie 2001

Poet, scriitor pentru copii, publicist și editor. A urmat Facultatea de Filologie a Universității București, fiind licențiat în 1959. După terminarea studiilor a devenit, pe rând, redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros, redactor-șef al revistei Tribuna României și director al magazinului pentru copii Ariel. Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune. Volume de poezie: Altare de iarbă, Lynxul, Coborârea în cuvânt, Gloria Lynxului, Biblii și oameni de plastic, Lebăda albă.

1936 – A încetat din viață Alexandru Ciura (15 noiembrie 1876 – 2 martie 1936)

Preot, prozator, publicist, profesor; unul dintre întemeietorii și primii redactori ai revistei Luceafărul de la Budapesta; delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918.

1940 – S-a născut Sanda Golopenția-Eretescu

2 martie 1940, București

Lingvist, eseist, membră a Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, stabilită în SUA. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1961. A obținut titlul de Doctor în Filologie în anul 1968, cu teza Sintaxa transformațională a limbii române. A fost asistenta profesorului Alexandru Rosetti, s-a remarcat în cadrul Cercului de stilistică și poetică patronat de marele lingvist. A colaborat la principalele publicații lingvistice și academice românești, Studii și cercetări de lingvistică, Limba română, Analele Universității din București etc. cu cercetari de stilistică structurală, gramatică transformațională și semiotică. În 1980 s-a stabilit în SUA, lucrând întâi la Cornell University (Ithaca), apoi la Brown University Providence ca profesor de studii franceze. Scrie studii de pragmatică literară și lingvistică: Le singe a la porte. Vers une theorie de la parodie, Les voies de la pragmatique, și eseuri culturale, literare, cu substrat etic și civic, în reviste românești din străinătate: Limite, Agora etc. sau pentru radio, adunate parțial în volumul Mitul pagubei.

1941 – Plebiscitul generalului Ion Antonescu

În urma rebeliunii legionare din 21–23 ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a organizat un plebiscit cu privire la politica internă, între 2–5 martie. 90% dintre votanți s-au pronunțat pentru politica guvernului Antonescu și împotriva legionarilor. În opinia lui Iuliu Maniu, plebiscitul a fost „lipsit de libertate și sinceritate” pentru a obține aprobarea politicii promovate de Antonescu, ceea ce a legitimat instaurarea dictaturii militare. Răspunzând memoriilor adresate de Maniu și Brătianu, generalul afirma: „Dacă dumneavoastră credeți că în împrejurările actuale se poate face o altă politică, sunt gata să vă cedez locul, pentru a vă da putința să serviți mai bine țara, deci să treceți de la critică la acțiune” – invitația fiind retorică, nimeni nu a dorit să reacționeze în acel context istoric.

1942 – S-a născut Gavril Prunoiu

2 martie 1942, Boteni, Argeș – 31 martie 2021

Interpret de muzică populară și profesor, a cărui carieră s-a întins pe parcursul a aproape șase decenii. A urmat Seminarul Teologic din București, Liceul de muzică nr. 1, București (Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”), secția Canto popular. A fost solist al Orchestrei de muzică populară Doina Argeșului din Pitești, împreună cu mari artiști ca Rodica Bujor, Ion Luican, Ileana Constantinescu, Benone Sinulescu etc. Între 1967–1972 a studiat la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, București, secția Pedagogie muzicală, clasa de Canto. A fost profesor la Școala de muzică și Casa de copii școlari din Câmpulung Muscel, profesor de Canto popular, șef al catedrei de Muzică tradițională la Colegiul de artă „Dinu Lipatti” București. Din 1964 a început o fructuoasă colaborare cu orchestra populară Radio și cu redacția muzicală Radio România, a fost invitat frecvent de Televiziunea Română în emisiunile de folclor, în 1972 a lansat primul său disc, a înființat un grup folcloric în comuna Boteni, cu care a participat la numeroase festivaluri și emisiuni TV. De-a lungul carierei, a îndrumat numeroși elevi care ulterior au ajuns cunoscuți interpreți cunoscuți de muzică populară, printre aceștia Niculina Stoican, Carmen Iordache și Ionuț Dolănescu și a avut o contribuție esențială la înființarea mai multor secții de muzică vocală tradițională românească la mai multe licee de muzică din țară. A sprijinit și crearea clasei de Nai la Universitatea Națională de Muzică din București.

Hai mândro, pitiș, pitiș • Gavril Prunoiu și Grupul „Doruri Muscelene” (2013)

1943 – S-a născut Ulm Spineanu

2 martie 1943, București – 26 aprilie 2006, București

Inginer, economist, profesor universitar; politician țărănist, ministru. A absolvit Institutul Politehnic București, secția Inginerie economică (1967). A urmat cursuri de specializare în fosta RDG și RP Chineză, obținând titlul de Doctor în Științe Tehnice, specializarea Mecanică fină (1977). A fost inginer la Întreprinderea de Mecanică Fină București, cercetător științific principal la Institutul de Mecanică Fină București și cadru didactic universitar la Institutul Politehnic București, Facultatea de Mecanică Fină, inginer-șef la Întreprinderea de Echipamente Aerospațiale și Aeronave București, inspector general al Ministerul Muncii și Protecției Sociale. A fost profesor-invitat la universități din Cracovia, Belgrad, Paris și Moscova. A fost președinte al UGIR 1903 (1998–2000), membru al comitetului de conducere al Societății Române a Economiștilor (SOREC) și profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. A publicat peste 80 de articole și comunicări științifice pe teme de economie și tehnică și patru cărți. A fost vicepreședinte al PNȚCD, membru al delegației permanente, membru supleant al Biroului de Conducere, Coordonare și Control al PNȚCD, senator pe listele CDR, ministrul Reformei, de numele său fiind legat programul economic și de reformă al Cabinetului Ciorbea.

1945 – S-a născut Bibi Ionescu

Corneliu Ionescu; 2 martie 1945, București – 22 ianuarie 2022

Basist și om de afaceri. Membru fondator (1962–1963) al formației rock bucureștene Sfinx, singurul care nu a părăsit formația până la destrămarea ei, la începutul anilor nouăzeci. În înregistrările cu Sfinx, intervențiile sale pot fi încadrate ca: rock and roll (anii ’60), hard rock, rock psihedelic sau rock progresiv (anii ’70), new wave, disco și chiar swing de jazz clasic (anii ’80). Dincolo de rolul de instrumentist, cunoștințele de electrotehnică i-au permis lui Ionescu să construiască numeroase instrumente muzicale, în lipsa celor inaccesibile (din cauza prețului și a pieței proaste în domeniu la acea vreme). Alături de chitarele construite din scânduri de călcat, efecte și filtre pentru modificarea timbrului instrumentelor, cea mai celebră creație a lui Ionescu este „bibsynthesizer”– ul. După scindarea formației Sfinx în 1994, au rezultat două proiecte, unul condus de Ionescu (Sfinx Pro), iar celălalt aparținând lui Mihai Cernea (Sfinx Experience). Muzicienii reuniți sub titulatura Sfinx Pro s-au despărțit la scurt timp, numele fiind mai apoi folosit de Ionescu pentru compania de echipamente de scenă pe care o va înființa. Ulterior, Sfinx Pro și-a schimbat denumirea în Stage Expert.

Sfinx – Din nou acasă (1978)

1949 – Legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 de ha

În România comunistă, Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, prin care s-au prevăzut exproprieri masive, a fost extinsă prin Decretul nr. 83/2 martie 1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr.187/1945, la toate moșiile mai mari de 50 de ha și a fermelor model, „cu întreg inventarul viu, mort și clădiri, aparținând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află”. Au fost naționalizate astfel 6.258 de moșii și 4.456 conace.

1958 – Studioul teritorial Târgu Mureș

Au debutat programele emise de Studioul teritorial Târgu Mureș al Radiodifuziunii Române. A funcționat până în 12 ianuarie 1985, când a fost închis, ca și celelalte studiouri din țară, din ordinul regimului comunist. Studiourile au fost păstrate în stare tehnică de funcționare, făcându-se astfel posibilă reluarea activității, fără probleme deosebite, la 22 decembrie 1989, când Radio Târgu-Mureș a început să emită din nou, alături de celelalte studiouri teritoriale, din Cluj, Craiova, Iași și Timișoara.

1964 – A încetat din viață Nicolae Vasilescu-Karpen (10 decembrie 1870 – 2 martie 1964)

Om de știință, inginer constructor și electrotehnician, fizician și inventator; inventatorul pilei electrochimice care-i poartă numele; membru titular al Academiei Române.

1966 – S-a născut Emilia Popescu

2 martie 1966, București

Actriță de teatru și film, vedetă de televiziune. A absolvit, în 1988, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, clasa Olga Tudorache – Florin Zamfirescu. A debutat în 1985 în filmul Moromeții, în rolul Ilincăi. A avut un mare rol în piesa Străini în noapte, în regia lui Radu Beligan. Este actriță a Teatrului de Comedie. În plus, este o prezență dinamică și reconfortantă într-o serie de emisiuni de divertisment la televiziune. A apărut în filme: În fiecare zi mi-e dor de tine, Liliacul înflorește a doua oară, Divorț… din dragoste. Este căsătorită cu flautistul Ion Bogdan Ștefănescu.

Liliacul înflorește a doua oară (1988) • Emilia Popescu, Adrian Titieni, Mircea Bucur, Rodica Mandache, Tora Vasilescu, Costel Constantin etc.

1968 – A încetat din viață Grigore Nandriș (17 ianuarie 1895 – 2 martie 1968)

Filolog, lingvist și memorialist; profesor la universitățile din Cernăuți, București, Londra și Oxford.

1972 – S-a constituit Asociația Scriitorilor din București

Înființată în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, cu șase secții, după genurile literare: Poezie, Proză, Critică, Dramaturgie, Traduceri și Copii, tineret.

1977 – A încetat din viață Ioan Curea (30 martie 1901 – 2 martie 1977)

Astronom, seismolog; considerat pionierul seismologiei moderne din România.

1985 – A încetat din viață Haralambie Mihăescu (7 februarie 1907 – 2 martie 1985)

Lingvist și filolog; profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române.

1989 – Liviu Corneliu Babeș și-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Brașov

Liviu Corneliu Babeș (10 septembrie 1942 – 2 martie 1989) a fost electrician la Trustul de Prefabricate și pictor amator talentat din Brașov. S-a autoincendiat în semn de protest față de regimul comunist din România, lăsînd în urma lui o pancartă cu un mesaj greu de înțeles pentru cei mai mulți: Stop Mörder! Brașov = Auschwitz. Când a comis tragicul gest, nu împlinise încă 47 de ani. Era însurat și avea o fetiță, Gabriela. Prin Legea nr. 93/3 iunie 1997, Liviu Babeș a fost declarat erou-martir.

1989 – A încetat din viață Liviu Cornel Babeș (10 septembrie 1942 – 2 martie 1989)

Protestatar anticomunist; electrician la Trustul de Prefabricate din Brașov; pictor amator.

1989 – A încetat din viață Ion Felea (22 ianuarie 1907 – 2 martie 1989)

Ziarist și istoric al presei; unul dintre întemeietorii Uniunii Ziariștilor Profesioniști, în 1919.

1990 – S-a înființat Muzeul Național al Aviației Române

Liga Națională Aeronautică a reușit să adune material suficient pentru un muzeu, în principal capturat de armata română din timpul Primul Război Mondial, cu scopul înființării muzeului, pentru cinstirea înaintașilor aviației noastre și pentru integrarea în patrimoniul național și universal a realizărilor de prestigiu în domeniul aeronauticii. Muzeul a fost înființat prin Hotărârea de Guvern nr.197/2 martie 1990, iar 3 ani mai târziu, a fost dat în folosință. A funcționat la început în câteva corturi de campanie amplasate pe aerodromul militar de la Otopeni, ulterior muzeul a primit din partea Comandamentului Aviației Militare un sediu în apropierea Aeroportului Băneasa, din 2000 a fost mutat în vecinătatea Aeroportului Internațional Otopeni. Muzeul a fost inaugurat la 18 martie 2006 în actualul spațiu de pe Str. Fabrica de Glucoză nr. 2-4.

1990 – Începutul procesului de la Timișoara

2 martie 1990–decembrie 1991

Lotul Timișoara era alcătuit din 21 de foști ofițeri de miliție, securitate și reprezentanți din vârful PCR, considerați vinovați de reprimarea manifestațiilor din Timișoara, din perioada 16–20 decembrie 1989. Au fost judecați pentru infracțiunea de genocid sau favorizare la genocid. A fost cel mai mediatizat proces din România, s-a desfășurat la Casa Tineretului și a fost difuzat de Radio Timișoara.

1992 – Republica Moldova a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite

Odată cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluției A/RES/46/223. Imediat după aderarea Republicii Moldova la ONU, mai multe agenții, fonduri și programe și-au deschis oficii în țară, cu acordul Guvernului, în scopul susținerii activităților de promovare a democrației, bunei guvernări, prosperității, drepturilor omului și consolidarea unui stat de drept modern și european.

1992 – Războiul Transnistrean

Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementelor criminale separatiste de pe malul stîng al Nistrului. Ziua de 2 martie este consemnată drept Ziua memoriei, de comemorare a celor căzuți în cadrul Războiului de pe Nistru (1990–1992) pentru apărarea independenței și a integrității teritoriale a Republicii Moldova. Răboiul Transnistrean, provocat și susținut pe toate căile de Rusia nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! În acea zi Dubăsariul nimerise între două focuri deja pentru a patra oară. Războiul Transnistrean a început în realitate la 1–2 noiembrie 1990, cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, cînd au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari. În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tânărului stat Republica Moldova. Practic, nu s-a terminat nici acum.

1993 – A încetat din viață Eugen H. Rădulescu (13 octombrie 1904 – 2 martie 1993)

Inginer agronom, fitopatolog, specialist în rezistența cerealelor la diverse boli și biologia agenților fitopatogeni; membru titular al Academiei Române.

2008 – A încetat din viață Jules Perahim (Iuliș Blumenfeld; 24 mai 1914 – 2 martie 2008)

Pictor, grafician, stabilit în Franța; una din figurile reprezentative ale avangardismului suprarealist românesc, dar și al realismului socialist.

2013 – A încetat din viață Albert Poch (23 decembrie 1930 – 2 martie 2013)

Grafician și caricaturist; unul dintre cei mai însemnați artiști în domeniul caricaturii în România.

2013 – A încetat din viață Dan Ursuleanu (6 noiembrie 1942 – 2 martie 2013)

Jurnalist și scriitor; om de radio; reporter, apoi realizator a numeroase emisiuni la Programul 3 al Radiodifuziunii Române.

2017 – A încetat din viață Haller József (24 ianuarie 1935 – 2 martie 2017)

Grafician, sculptor, pictor și scenograf; timp de 40 de ani pictor scenograf la Teatrul de Tineret și de Păpuși Ariel.

2017 – A încetat din viață Liliana Hinoveanu (Liliana Hinoveanu Ursu; 9 noiembrie 1956 – 2 martie 2017)

Jurnalistă, scriitoare, om de cultură, formatoare; realizatoare de emisiuni a postului Radio Oltenia.

2018 – A încetat din viață Maria Tudor (23 februarie 1947 – 2 martie 2018)

Cântăreață de muzică populară.

2019 – A încetat din viață Gheorghe Udubașa (8 septembrie 1938 – 2 martie 2019)

Geolog, profesor universitar; unul dintre marii mineralogi și metalogeniști ai României; membru titular al Academiei Române.

2021 – A încetat din viață Ibrahima Keita (31 mai 1949 – 2 martie 2021)

Pictor, grafician, gravor, desenator, teoretician și muzeograf expert, român de origine africană; muzeograf la Muzeul de Artă Tulcea.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită