~ Personalitatea zilei* ~

 

Dimitrie Cantemir

26 octombrie 1673, Silișteni, Fălciu/Dimitrie Cantemir, Vaslui – 21 august 1723, Dmitrovka, Kiev, Imperiul Rus/ Dmitrovsk-Orlovskiy, Rusia

 

Dimitrie Cantemir a fost Domn al Moldovei (martie–aprilie 1693; noiembrie 1710–iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, membru al Academiei din Berlin.

Tatăl său, Constantin Vodă, dorea să facă din fiul său un om învățat, de aceea i-a ales ca educator pe dascălul Ieremia Cacavelas, din Creta, un grec cu studii la Veneția, Oxford, Leipzig și Viena. Ieremia Cacavelas a fost traducătorul din limba latină în limba greacă (în 1687) a lucrării Vitae Pontificum (Viețile Papilor), scrisă de episcopul Platina și a avut o mare influență asupra formației spirituale a lui Dimitrie Cantemir.

Aflat la Constantinopol, ca garanție a Moldovei la Înalta Poartă, și-a continuat studiile la Academia Grecească a Patriarhiei, cunoscând lumea musulmană, înțelepciunea arabă, credințele și limbile orientale; devenind astfel primul nostru orientalist. În această perioadă a studiat și limbile latină, greacă și slavonă, (ajungând să stăpânească la un moment dat 14 limbi), noțiunile „artelor liberale”, teologia, strategia militară și istoria. A dovedit o puternică aplecare spre sinteza și interpretarea cunoștințelor acumulate, elaborând primele sale lucrări scrise: Divanul, Metafizica și Logica.

Dimitrie Cantemir – Peșrev Adjem Yegiahi • Formația de Muzică Veche „Anton Pann” Kalofonika, 2005

În mediul ambasadelor marilor puteri Europene a avut prilejul promovării culturii și spațiului românesc. În Europa, Dimitrie Cantemir a fost repede și definitiv acreditat ca fiind cel mai de seamă cunoscător al istoriei otomane, ocupând timp de peste un secol, un loc privilegiat în tagma erudiților. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor.

Dimitrie Cantemir Documentar

În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Constantin Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman. În timpul scurtei sale domnii a încercat întemeierea unui stat centralizat domnesc, încheind „Tratatul de Alianță” cu Petru cel Mare și fiind nevoit astfel, să intervină de partea țarului în războiul ruso-turc.

În Bătălia de la Stănilești (7/18–11/22 iulie 1711), forțele ruso-moldovene au fost încercuite de turci, țarul Petru I al Rusiei fiind constrâns să facă pace. Un cronicar anonim al lui Constantin Brâncoveeanu a înregistrat vitejia în luptă a rușilor, punând înfrângerea pe baza lipsei hranei: „Țariul încă cu oastea lui pogorîndu-se pe Prut în jos cu Dumitrașco Vodă Cantemir, care se hainise de către turci, acolo mai jos de Huși, în niște locuri rele, le-au eșit înnainte turcii, tătarii, sfeții câți era și i-au ocolit din toate părțile și le-au dat război foarte tare; ei încă au slobozit focul ca niște viteji în 2–3 zile pînă ce au sfârșit pita de nu avea ce mînca. Deacii au strigat la pacea și s-au rugat turcilor să le dea de mîncare, care turcii priimind și ei pacea, dîndu-le moscalii Azacul, cetatea carea este în gura apei Donului, de întră în marea ce să chieamă Meotis și alte cetăți și le-au dat turcii făină, pesmed de le-au prins foame. Și cu această rușine s-au întors țariul cu ai lui la țara-și”. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții.

Participarea principelui Cantemir la viața politică a Rusiei s-a intensificat după numirea sa în funcția de Consilier Secret și Membru al Senatului. Sfetnic ideal, avînd în vedere unitatea de concepție statală a celor doi monarhi, a inițiat o serie de reforme radicale, menite dezvoltării rapide a statului, fiind integrat în această viață de prefaceri economice și militare a Rusiei.

Și-a continuat opera literară: lucrarea Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman a fost tradusă din latină în toate limbile europene de largă circulație și tipărită la Londra, Paris, Hamburg, a scris apoi Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor.

Istoria Ieroglifică Partea I: Croncănitul corbului

Lucrarea Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) a scris-o impulsionat de Gottfried Wilhelm Leibniz, operă în care a dezvoltat aceeași concepție politică pe care o promovase și din postura de monarh și cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol. Ca o recunoaștere a valorii operei amintite, la propunerea unor oameni de știință germani, în frunte cu Gottfried Wilhem von Leibniz, fondatorul Academiei, la 11 iulie 1714, Königlich-Preußische Akademie der Wissenschaften (Academia Regală Prusacă de Științe) a acceptat cererea de a fi primit în rândurile sale pe Dimitrie Cantemir, acordându-i o diplomă semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei, Leibniz. La 1 august 1714, la ședința Consiliului Academiei din Berlin, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei, Frederick I), s-a confirmat primirea lui Cantemir în Academie, acordându-i-se Diploma de membru al Academiei de Științe din Berlin.

Considerat până astăzi ca fiind printre umaniștii de frunte ai Europei secolelor XVII și XVIII – enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor – autor de lucrări de muzicografie și inventatorul primului sistem de notare pentru muzica turcească, fiind, totodată primul turcolog și arabist din lume, precum și primul traducător al Coranului – a fost primul român membru al Academiei din Berlin, principele moldovean fiind desemnat șef al Secțiunii de orientalistică a renumitului forum științific european.

Dimitrie Cantemir – El libro de la ciencia de la música • Hespèrion XXI, Dirijor Jordi Savall

Ultima mare acțiune politică la care a participat – campania țarului Petru I împotriva Persiei (1722) – a reprezentat inspirația celor din urmă cercetări și scrieri ale lui Cantemir: Collectanea Orientalia. Princips Demetrii Cantemiri variae schedae et excerpta e autographo descripta – volum de însemnări cartografice și arheologice, de note privind folclorul și moravurile orientale, de interpretări și comentarii asupra acestora.

S-a stins din viață la Dimitrievka, moșia dăruită de țarul Rusiei pentru serviciile aduse, iar osemintele sale, readuse în 1935 în România, se află la Biserica Domnească Trei Ierarhi din Iași.

Mai mult: Dimitrie Cantemir [Wikipedia]; Biografie Dimitrie Cantemir [Universitatea Dimitrie Cantemir]

 

Dimitrie Cantemir (Moldova-Film, 1973) • Regia Vlad Ioviță și Vitali Kalașnikov. Cu: Mihai Volontir, Aleksandr Sergheevici Lazarev, Ariadna Vsevolodovna Șenghelaia, Natalia Varlei, Leonhard Merzin, Dumitru Fusu

 

***** [In English] *****

Dimitrie Cantemir

26 October 1673, Silișteni, Vaslui County – 21 August 1723, Dmitrovsk, Oryol Oblast, Russian Empire

 

Dimitrie Cantemir was twice Prince of Moldavia (in March–April 1693 and in 1710–1711). He was also a prolific man of letters – philosopher, historian, composer, musicologist, linguist, ethnographer, and geographer.

His education began at home, where he learned Greek and Latin and acquired a profound knowledge of the classics. Between 1687 and 1710 he lived in forced exile in Istanbul, where he learned Turkish and studied the history of the Ottoman Empire at the Patriarchate’s Greek Academy, where he also composed music.

17th Century Ottoman Traditional Music – Dimitri Cantemir

In 1714 Cantemir became a member of the Royal Academy of Berlin. Between 1711 and 1719 he wrote his most important creations. Cantemir was known as one of the greatest linguists of his time, speaking and writing eleven languages, and being well versed in Oriental scholarship. His oeuvre is voluminous, diverse, and original; although some of his scientific writings contain unconfirmed theories and inaccuracies, his expertise, sagacity, and groundbreaking researches are widely acknowledged.

More on: Dimitrie Cantemir [Wikipedia]

*****

 

Dimitrie Cantemir – Taqsim Makam Turkish classical music • Jordi Savall

 

#DimitrieCantemir #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită