~ Personalitatea zilei* ~

 

Ștefan Popescu

20 ianuarie 1872, Fințești, Buzău – 8 iulie 1948, București

 

Ștefan Popescu a fost pictor, desenator, gravor, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. A fost unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România.

În perioada 1894–1899 a studiat la Academia de Arte din Munchen, avându-l profesor pe Nikolaos Gyzis, apoi  la Academia de Arte din Paris, cu Lucien Simon și Eugene Anatole Carriere. În 1900 a plecat la Paris, apoi în Bretania, cu Gheorghe Petrașcu. A studiat Anatomia la București.

În 1901 a participat la prima expoziție de grup, la Ateneul Român din București. În 1904 a primit Medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Secession. Și-a organizat prima sa expoziție personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas.

În timp ce se afla la studii în Paris, a pus împreună cu Gheorghe Petrașcu bazele unei grupări artistice a pictorilor români plecați la Paris, numită Tinerimea Artistică, din care făceau parte: Kimon Loghi, Ipolit Strâmbescu, Frederik Storck, Nicolae Vermont.

În 1905 a devenit, la Paris, membru al grupului Cercle des étudiants roumains, din acest grup select făcând parte Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pillat, Constantin Levaditi, Duiliu Marcu, Ion Theodorescu Sion, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Eustațiu Stoenescu, Theodor Cornel și alții.

Din 1908, a devenit asociat la Salonul Societății naționale din Paris și membru societar al grupărilor müncheneze Secession și Künstlergenossenschaft. A fost bun prieten cu Constantin Brâncuși, la care a locuit o perioadă în cartierul Montparnasse din Paris.

A fost membru fondator, alături de George Enescu, Constantin Brâncuși, Edward Max, George Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil Stănescu, al Asociației amicale române din Paris, sub auspiciile ambasadei române la Paris (1910).

Ștefan Popescu este unul dintre principalii pictori-călători ai artei românești. A pictat în Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania etc. A expus cu regularitate la Tinerimea artistică până în 1924 și la Saloanele Oficiale până în 1946. Ca și ceilalți colegi de generație, a fost fascinat de peisajele de la Balcic, unde a pictat și a organizat în 1922, cu ajutorul asociației Cercul Intim o expoziție dedicată acestui oraș, la care a participat cu lucrări și Cecilia Cuțescu Storck, Jean Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrașcu.

Din 1922 a fost pentru o perioadă scurtă profesor la Academia de Artă din București.

Remarcabilă rămâne participarea sa la trei ediții ale Bienalei de la Veneția (în 1924, 1938, 1942), la expoziția de artă românească la Muzeul Jeu de Paume Paris (1925) etc.

A ilustrat cartea de poezii Florica, a prietenului său Ion Pillat (1926). În anii 1936 și 1937 a expus, împreună cu Iosif Iser și Gheorghe Petrașcu în cadrul grupării Arta, a participat la Expoziția Internațională de la Bruxelles și la Expoziția Internațională de la Paris, unde a fost premiat.

Operele sale sunt în toate muzeele din țară, dar și în colecții private din Franța, Germania, Austria, Algeria, Italia, Maroc și Tunisia. De-a lungul carierei sale a fost distins cu Medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Sezession. (1904), Ordinul Legiunea de Onoare grad de Cavaler acordat de Statul francez (1925), Premiul Național pentru pictură (1928), Premiul I al Expoziției Internaționale Paris 1937.

Mai mult: Ștefan Popescu [Wikipedia]

Surse foto: Ștefan Popescu, pictor român [Gaby,My heart to your heart]; Ștefan Popescu [WikiArt]

 

***** [In English] *****

Ștefan Popescu

20 January 1872, Fințești, Buzău County – 8 July 1948, București

 

Ștefan Popescu was a Romanian painter, draftsman, engraver, honorary member of the Romanian Academy.

Studying painting and anatomy in Bucharest, he continued his training at the Munich Academy with Professor Nikolaos Gysis and at the School of Fine Arts in Paris with Lucien Simon and Eugene Carrière. In 1901 he joined Gheorghe Petrașcu in Brittany, where he was impressed by the landscapes and would return several times until 19282. He also took part in his first collective exhibition at the Romanian Athenaeum in Bucharest. In 1904 he was awarded the Munich Medal at the International Exhibition of the Munich 3 Secession. He organized his first solo exhibition in Paris in 1904, then exhibited in Berlin with Claude Monet and Edgar Degas.

During a stay in Paris, Popescu collaborated with Gheorghe Petrașcu to bring together a group of Romanian artists who had come to Paris; the group takes the name of Tinerimea artistică (Artistic Youth) and includes: Ipolit Strâmbu, Frederic Storck, Nicolae Vermont. He became also a member of the Romanian Students Circle, which included Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pillat, Constantin Levaditi, Duiliu Marcu, Ion Theodorescu Sion, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Eustațiu Stoenescu, Theodor Cornel and others. He lived in 1909 with his friend Constantin Brancusi in the Montparnasse district of Paris and he was a founding member of the Association amicale roumaine de Paris, under the auspices of the Romanian minister in Paris. Among the founding members are George Enescu, Constantin Brâncuși, Edward Max, George Mărculescu, Theodor Pallady, Levaditi and lawyer Virgil Stanescu.

He is one of Romanian art reference engravers, his works representing a landmark in the development of easel graphics and engraving in Romania.

Ștefan Popescu’s works can be found in many museums in Romania, but also in private collections in France, Germany, Austria, Algeria, Italy, Morocco and Tunisia.

En plus: Ștefan Popescu (peintre) [Wikipedia, Fr.]

*****

 

#StefanPopescu #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality #universalvisualart

----------

*Ediție revizuită și adăugită