29 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Domnitorul Carol I a primit firman de învestitură de la Poarta Otomană

 

1497 – Lupta de la Lențești

Conflict moldo–polon în timpul retragerii oștilor polone conduse de regele Ioan Albert, după expediția acestuia în Moldova și înfrângerea de la Codrii Cosminului. Oastea polonă s-a retras în condiții deosebit de grele, supusă unei permanente hărțuiri din partea oștilor lui Ștefan cel Mare. Pentru a ajuta retragerea, cneazul Konrad de Mazovia a trimis un detașament de 600 de cavaleri. Domnul, grav bolnav, a delegat întreaga putere militară vornicului Sima Boldur, „caz cu totul excepțional, unicul cunoscut ca atare în istoria Moldovei medievale” [Ștefan Gorovei], pentru a organiza apărarea. Acesta, în fruntea unei oștiri de 5.000 de călăreți, a atacat oastea mazoviană la Lențești, lângă Cernăuți:: „duminică, octombrie 29, au bătut și acea oaste, din mila lui Dumnezeu și cu norocul lui Ștefan voievod. Și a fost și acolo măcel mare în acea zi între leși de armele moldovenești și a căzut și acolo multă oaste leșească, în locul numit satul Lențeștii” [Cronicile slavo-române].

1688 – A încetat din viață Șerban Cantacuzino

1640 – 29 octombrie/8 noiembrie 1688, București

Domnul Țării Românești (1678–1688), fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. În calitate de conducător al statului muntean, aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A introdus porumbul în Țara Românească, a susținut înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București. A ctitorit Mănăstirea Cotroceni. A adus îmbunătățiri cursului Dâmboviței, prin amenajarea unui lac de acumulare și a deschis Podul Șerban-Vodă, una din primele străzi pavate (cu lemn) din București. Există și o ipoteză că ar fi murit otrăvit de frații săi, Mihai și Constantin Cantacuzino, ajutați de Constantin Brâncoveanu, dar neconfirmată.

1688 – A început domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească

Constantin Brâncoveanu (1654 – 15/26 august 1714) a fost Domn în Țara Românească în perioada 29 octombrie/8 noiembrie 1688 – 24 martie/4 aprilie 1714. A acces la tron după moartea lui Șerban Cantacuzino (1640–1688), având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, lăsând în urmă un mare număr de ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic care-i poartă numele. În politica externă, Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv în tabăra imperială, și-a cumpărat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol. Ținând agenți și spioni în toată Europa, era informat asupra știrilor de pe întregul continent și informa simultan taberele rivale. A intervenit în mod repetat în chestiunea domniei în Moldova, în timp ce în Transilvania a exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de așezăminte religioase. A fost mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a se lepăda de credință și a ceda turcilor toată averea sa. A fost executat, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu ginerele său, sfetnicul Ianache Văcărescu.

1727 – A încetat din viață Ioan Giurgiu Patachi

1680, Strâmbu, Cluj – 19/29 octombrie 1727, Sâmbăta de Jos–Voila, Brașov

Episcop român unit (greco-catolic). A fost unul din primii beneficiari români ai burselor catolice de studiu, devenind astfel Doctor în Teologie. A fost Episcop de Alba-Iulia și Făgăraș în perioada 1713–1727, fiind succesorul episcopului Atanasie Anghel. A mutat Episcopia de la Alba Iulia la Făgăraș. În popor a existat opinia cum că ar fi murit otrăvit „din ură față de credință și față de unirea bisericească”.

1772 – Congresul de pace ruso–otoman de la București

O etapă importantă în desfășurarea războiului ruso-otoman din 1768–1774 a fost perioada de armistițiu (19/30 mai 1772–9/20 martie 1773), când au avut loc congresele de pace ruso-otomane de la Focșani (27 iulie/7 august–28 august/8 septembrie 1772) și București (29 octombrie/9 noiembrie 1772–9/20 martie 1773). În total, în cadrul Congresului de la București au avut loc 36 de ședințe de tratative. La ultima ședință, desfășurată în 9/20 martie 1773, delegatul otoman Abdűrrezak Bahir Efendi (reis efendi) i-a comunicat delegatului rus A.M. Obreskov că a primit răspunsul Porții la ultimatumul transmis de Rusia la 4/15 februarie 1773. Răspunsul era de o deosebită fermitate. Poarta accepta doar cele zece articole de importanță secundară din cadrul proiectului rusesc de tratat, pe care delegatul său le aprobase în scris la București. Dar, în problemele esențiale, conducătorii otomani nu făceau practic nici o concesie Rusiei. Poarta solicita restituirea tuturor teritoriilor sale ocupate de armata rusă, oferind Rusiei o despăgubire de 40.000 de pungi (12 milioane ruble). De asemenea, Poarta cerea Rusiei să renunțe la cetățile Kerci, Yeni Kale, precum și la navigația corăbiilor rusești pe Marea Neagră, oferind în schimb o despăgubire suplimentară de 30.000 de pungi (9 milioane ruble). În aceste condiții, congresul de pace ruso-otoman de la București a eșuat. Nu s-a putut încheia un tratat de pace, iar negocierile au fost imediat întrerupte, soarta războiului urmând a fi decisă pe calea armelor.

1866 – Domnitorul Carol I a primit firman de învestitură de la Poarta Otomană

Liderii otomani au ajuns la un compromis cu cei de la București, în privința formulării unui firman de învestitură pentru noul principe, Carol I, impunându-i-se totuși acestuia din urmă vizita la sultanul de la Constantinopol, Abdul Aziz, pentru a i se remite oficial acest document, demers care trebuia să aibă semnificația unui omagiu vasalic al suveranului României față de sultan. În cursul vizitei la Istanbul (28–29 octombrie), Domnul Carol I a avut parte de o primire strălucită, fiind considerat membru al Casei domnitoare din Prusia, Hohenzollern, în a cea de-a doua zi a vizitei fiindu-i înmânat firmanul de învestitură.

1875 – S-a născut Regina Maria a României

29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României

Născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană, devenit ulterior Regele Ferdinand I al României, mama regelui Carol al II-lea. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”. În perioada Conferinței de Pace de la Paris (1919) dar și după încoronarea, alături de Regele Ferdinand I, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-media europeană. După moartea lui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.

Vizita Reginei Maria în SUA 1926

1875 – S-a născut Iuliu Prodan

29 octombrie 1875, Chiochiș, Bistrița-Năsăud – 27 februarie 1959, Cluj

Botanist, membru de onoare (din 1935) al Academiei de Științe din România și membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A studiat Științele Naturale la Universitatea din Cluj, pe care a absolvit-o în 1900. A fost profesor la licee din Gherla, Năsăud, Eger, Sombor, profesor la catedra de Botanică descriptivă și Fitopatologie la Academia de înalte studii agronomice din Cluj-Napoca (azi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară). A fost printre primii botaniști români care, în lucrările sale despre flora și vegetația României, a descris condițiile ecologice specifice plantelor și zonelor cercetate, pe baza datelor existente în literatură sau a observațiilor sale. Studiile privind Ecologia Plantelor halofile din România, comparate cu cele din Ungaria și șesul Tisei din Regatul SHS, constituie prima încercare de acest gen în literatura botanică românească.

1880 – S-a născut Jean Alexandru Steriadi

29 octombrie 1880, București – 23 noiembrie 1956, București

Pictor și grafician, profesor universitar, și membru de onoare (din 1948) al Academiei Române. A studiat la Școala de Belle Arte din București cu George Demetrescu Mirea, apoi la Academia Regală din München și ulterior la Paris. A condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de Arte Frumoase din București, inițiatorul și promotorul saloanelor de alb-negru în grafică, preocupat de compoziția de mari dimensiuni și de portret, demostrând o sensibilitate receptivă la vibrațiile sufletului uman. Pictura lui Steriadi, de o luminozitate delicat nuanțată, atestă asimilarea celor mai prețioase trăsături ale impresionismului. Desenator talentat, a fost autorul a numeroase portrete-schiță (în creion sau în peniță), care ating, în grafica românească, o culme a genului prin precizia caracterizării, spiritul de observație, umorul inteligent. Steriadi a practicat cu succes și litografia.

Galerie imagini: Jean Alexandru Steriadi [WikiArt]

1894 – S-a născut Nicholas Pillat

Nicolae Pillat; 29 octombrie 1893, București – 29 octombrie 1975

Diplomat de carieră, memorialist și animator cinematografic, nepotul lui I.C. Brătianu (mama sa, Maria fiind fiica celebrului om politic) și fratele poetului Ion Pillat. A urmat Facultatea de Drept din Paris; în timpul facultății s-a căsătorit cu Yvonne Elisa Viallet, cu care a avut o fiică. A participat la primul război mondial, fiind decorat, pentru faptele sale de arme, cu Crucea de Război a României, Coroana României, Legiunea de Onoare a Franței, Coroana Italiei, Ordinul Sfântului Mormânt, Ordinul Sfântul Stanislas etc. A fost funcţionar în Ministerul Comerţului, consilier economic la Ambasada României de la Paris, iar după ocuparea Franţei, pe lângă Legaţia României la Vichy. A fost secretar general al Comitetului internațional pentru difuzarea operelor artistice și literare de cinematografie. Aflat la post în Franța în anii celui de-al doilea război mondial, publicat o plachetă, Le Hall des Ambassadeurs, considerată a conţine „definiţiuni umoristice şi ironice la adresa şefilor de misiune acreditaţi în Franţa”, urmată de un Jurnal, cu aceeași „tematică”, „dovedind un real talent literar, reuşind să surprindă cu fidelitate atmosfera anilor grei ai războiului, chiar în zilele fierbinţi ale ocupaţiei, caligrafiind cu minuţiozitate chipuri şi întâmplări memorabile” [Dan Toma Dulciu]. S-a stabilit în Franța imediat după război.

1902 – S-a născut Silvia Dumitrescu-Timică

Silvia Dumitrescu; 29 octombrie 1902, Craiova – 1 august 1999, București

Actriță de teatru și film. La 18 ani a debutat în Compania de operetă condusă de Leonard. În același timp, a urmat Consevatorul, la clasa maestrului Livescu. A jucat pe scenele de teatru timp de 75 ani, începându-și cariera la Teatrul Ventura, apoi la Teatrul popular, Teatrul Mic, dar marea ei carieră a început la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București – Veta (O noapte furtunoasă), Aneta Duduleanu (Gaițele), Casiope (Dezertorul), Chiriachița (Titanic-Vals), Vecina (Domnișoara Nastasia), Marina (Bădăranii), Soacra (Micul infern). A jucat și într-un număr mic de filme, în special de televiziune: Bădăranii, Furtuna, Sâmburele, Tren de plăcere, Micul infern, dar și în Odessa în flăcări (1942 – Coproducție româno-italiană având ca subiect drama refugiaților din Basarabia, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca și a ororilor comise de trupele NKVD-ului. Filmul a fost interzis după ocuparea țării de către Uniunea Sovietică, iar protagoniștii acestuia aruncați în închisori. S-a păstrat doar versiunea italiană, fiind subtitrat în română). A primit anterior anului 1960 titlul de Artist Emerit și a fost distinsă cu Ordinul Muncii cl.III (1952) și cu Ordinul Meritul Cultural cl.II (1967). A fost căsătorită cu actorul George Timică (1886 – 1954). S-a retras din activitate în anul 1992, la vârsta de 90 ani.

Micul Infern (1979) • Regia Mircea Ștefănescu. Cu: Ion Dichiseanu, Lucia Mureșan, Silvia Dumitrescu-Timică, Ștefan Radof, Ion Siminie, Emilia Dobrin

1905 – S-a născut Alice Săvulescu

29 octombrie 1905, Oltenița – 1 februarie 1970, București

Botanistă, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat biologia la Facultatea de Științe a Universității din București, specializându-se în Microbiologie și Fiziopatologie la Columbia University, între 1931–1934, unde și-a susținut teza de doctorat, în 1934. Revenită în țară, s-a angajat la Institutul de Cercetări Agronomice, secția de Fitopatologie, devenind colaboratoarea soțului ei, Traian Săvulescu, reputat cercetător în domeniul ciupercilor microscopice care parazitează plantele. A condus secția din 1949, după plecarea acestuia. Din 1957 a devenit director adjunct al Centrului de Cercetări Biologice, numit, din 1960, Institutul de Biologie „Traian Săvulescu”, iar din 1959 a deținut aceeași funcție și la Laboratorul de Morfologie Animală. A făcut cercetări în domeniul fitopatologiei și entomologiei la Institutul de Cercetări Horti-Viticole, constituit în 1957, angrenând toți specialiștii din institutele de profil. A studiat anumite ciuperci parazit care atacau masele plastice și documentele vechi și a colaborat la zeci de lucrări referitoare la fiziologia ciupercilor, boli sau dăunători ai plantelor, radiobiologie și utilizarea izotopilor radioactivi în agricultură. Rezultatele cercetărilor sale s-au concretizat în publicarea, singură sau în colaborare, a peste 150 de lucrări. A fost membră în Societatea de Științe Biologice (vicepreședintă), Comisia de Radiologie a Academiei RPR, Academia de Științe din New York, Societatea Internațională de Științe ale Naturii. Ieșind din cabinetul lui Nicolae Ceaușescu, care i-a comunicat că Institutul de Biologie va trece în subordinea Ministerului Agriculturii, a suferit o criză cardiacă pe culoarele Comitetului Central; dusă de urgență la spital, a încetat din viață.

1913 – Prima ediție a Concursului de compoziție „George Enescu”

George Enescu a prezidat comisia însărcinată să acorde Premiul național de compoziție „George Enescu”. Lucrarea Scherzo de Dimitrie Cuclin a obținut Premiul „George Enescu” pentru compoziție în această primă ediție a competiției.

Dimitrie Cuclin – Simfonia nr. 11 Partea a II-a, Scherzo • Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Emanuel Elenescu

1918 – S-a născut Ștefan Baciu

29 octombrie 1918, Brașov – 6 ianuarie 1993, Honolulu, statul Hawaii, SUA

Critic de artă, diplomat, eseist, memorialist, poet, profesor universitar, traducător și ziarist din diaspora, stabilit în Brazilia și apoi în Statele Unite ale Americii. A urmat Facultatea de Drept în București, a fost atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. A debutat în anul 1933 în revista Răboj cu poezia Eu, care a apărut tradusă în limba germană în revista Klingsor, în același an. A fost redactor la reviste din București, ca Universul literar, Gândirea, Rampa, Bis, Arta nouă etc. A semnat mai bine de o sută de volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și peste cinci mii de articole și studii, apărute în presa din România, Germania, Franța, Elveția, Brazilia, Cuba, Argentina, Chile, Peru, Nicaragua, SUA etc. A publicat volume de poezie: Poemele poetului tânăr (debut editorial, 1935; Premiul Fundațiilor Regale și al Societății Scriitorilor Români), Drumeț în anotimpuri, Cetatea lui Bucur, Analiza cuvântului dor, Poemele poetului singur, Peste o mie de catrene…

1919 – Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii din Societatea Națiunilor

Convocată la Washington de către Guvernul Statelor Unite ale Americii, la 29 octombrie 1919, a adoptat Convențiile nr. 1–6/29 octombrie 1919 privind durata muncii, stabilirea zilei de lucru de 8 ore și a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minimă de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor și copiilor, munca femeilor înainte și după naștere. România a participat la conferință, aderând la aceste Convenții. Legea de adoptare a convențiilor, votată de Adunarea Deputaților la 28 martie 1921, iar de Senat la 15 aprilie 1921 a fost promulgata prin Decretul nr. 1990/9 mai 1921 și publicată în Monitorul Oficial nr. 34/17 mai 1921.

1923 – S-a născut George Savu

29 octombrie 1923, Pianu de Jos, Alba – 29 martie 2019, Cluj-Napoca

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Silvicultură în 1948 și Facultatea Tehnico-Economică în 1965, ambele din Cluj și a audiat cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944–1948). A lucrat 36 de ani în diferite unități de silvicultură în București și Cluj. A debutat absolut cu poezia Tristia, în Universul literar, în 1942. A publicat volumele: Maluri înalte (1974, debut editorial), Ce nu vindecă vremea, Cultura de fosfor, Discursul îndrăgostit, Mic tratat de miresme, Vedere de pe Olimp, Circe și păunul, Soluția fericirii, Închisoarea liberă, Cocoșul metalic, Dintr-un potop de cuvinte, Fals tratat de melancolie.

1924 – S-a născut Ioan Hăulică

29 octombrie 1924, Ipatele, Iași – 13 mai 2010, Iași

Medic, profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Iași și membru titular (din 1994) al Academiei Române. În 1949, a absolvit Facultatea de Medicină, fiind repartizat în calitate de preparator la disciplinele Farmacologie și Fiziologie din cadrul IMF Iași. Între 1953–1964, a fost cercetător la Institutul de Fiziologie „D. Danielopolu”, apoi conferențiar la Institutul de Fiziologie Normală și Patologică al Academiei Române din București, unde a lucrat ca cercetător științific, timp de 12 ani, și șef de sector. A urmat stagii de specializare în SUA, Austria, Polonia, URSS, Germania și Franța. În 1963, a ajuns Doctor în Științe medicale, revenind prin concurs conferențiar la disciplina de Fiziologie a IMF Iași; cinci ani mai târziu a devenit Doctor Docent. A fost membru al Societății Internaționale de Studiu al Creierului, al Societății Europene de Chirurgie Experimentală, al Societății Europene de Studiu a Pinealei, al Federației Mondiale a Oamenilor de Știință, al Societății Internaționale de Științe Fiziologice, al Federației Europene de Fiziologie etc. Timp de patru ani a condus Societatea Medicilor și Naturiștilor din Iași, apoi a fost membru fondator, vicepreședinte și apoi președinte de onoare al Societății Române de Științe Fiziologice. A studiat: fiziologia și farmacologia sistemului nervos vegetativ, studiul sistemului renina-angiotensina de origine extrarenală (creier, hipofiză, epifiză, cord, vase și glob ocular al mamiferelor); identificarea și rolul fibrelor nervoase purinergice din măduvă; trunchiul cerebral și hipotalamus; rolul modulator al endoteliului și oxidului nitric în reactivitatea vasculară; rolul epiteliului traheo-bronșic în reglarea bronhomotricității; rolul pinealei în reacții neuro-endocrino-metabolice de adaptare la stresul de diferite cauze etc.

1930 – S-a născut Radu Cosașu

Oscar Rohrlich; 29 octombrie 1930, Bacău – 23 aprilie 2023 , București

Prozator și publicist, scenarist de film, unul dintre cei mai apreciați autori români de nuvele. A urmat un an de studii la Facultatea de Litere (1948–1949), de unde a fost recrutat pentru Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1952–1953). După 23 august 1944, pornise prin a fi un admirator sincer al socialismului real, pentru ca, după evenimentele din Ungaria din anul 1956 și, mai cu seamă, după Primăvara de la Praga, din 1968, să-și reconsidere ferm opțiunile. A început ca reporter la Revista elevilor, unde a și debutat în 1948, a continuat ca redactor la Scînteia tineretului, a lucrat ca frezor la Uzinele Timpuri Noi, a revenit ca redactor la Scînteia tineretului, de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori (1956), susținând că literatura trebuie să înfățișeze adevărul integral și nu unul selectat tendențios, după o logică propagandistică, rămânând fără loc de muncă mai bine de un deceniu. A colaborat la diverse reviste și a publicat numeroase volume de nuvele sau romane (vezi ciclul Supraviețuiri). A fost autorul a 3.000 de articole publicate în reviste literare din țară și străinătate, precum și a 15 cărți de proză, dintre care: Opiniile unui pământean, Logica, Un august pe un bloc de gheață, Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, O viețuire cu Stan și Bran, Autodenunțuri și precizări, Viața ficțiunii după o revoluție etc.

1936 – S-a născut Miron Kiropol

29 septembrie 1936, București – 18 iunie 2020, Paris

Poet și pictor român stabilit în Franța din 1968. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din București, abandonând după doi ani (1955–1956). A frecventat asiduu, în schimb, Biblioteca Academiei. A fost arhivar într-o uzină, bibliotecar, corector la Gazeta literară. A debutat în Contemporanul cu poezia Soare cu Andersen (1963). A colaborat la Gazeta literară, Secolul 20, Luceafărul, Orizont, Amfiteatru, Ateneu etc. Debutul editorial a fost în 1967, cu volumul Jocul lui Adam. În Franța, a devenit poet și scriitor de limbă franceză, tipărind în anii ’80 șase volume de versuri și în 1991 unul de proză memorialistică. A colaborat la Europa Liberă. În 1992 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România și cu Premiul Academiei Române. A scris antologia Poeți francezi din secolul al XV-lea. Alte scrieri: Schimbarea la față, Dieu me doit cette perte, Apophtegmes de l’amour, Această pierdere, Solitudinea lui Eros, Povestea deviaționistului.

1939 – S-a născut Petru Stoianov

29 octombrie 1939, Vinga, Arad

Compozitor, muzicolog și profesor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A studiat la Arad cu profesorul Nicolae Brânzeu, urmând Conservatorul „George Enescu” din Iași (1965–1969), avându-i profesori pe Constantin Constantinescu, Anton Zeman, Vasile Spătărelu, Gheorghe Ciobanu, Ion Pavalache etc., apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” București (1969–1972), cu profesorii Anatol Vieru, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comișel, Aurel Stroe, Marin Constantin etc., fiind licențiat în Pedagogie muzicală și Compoziție. A fost profesor și director (1986–1988) la școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București, inspector de specialitate (pentru învățământul muzical) la Inspectoratul școlar al Municipiului București, conferențiar universitar și prodecan (2000–2004) la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara, inspector de specialitate în cadrul Direcției Învățământ Superior și Cercetare științifică din Ministerul Educației și Cercetării, profesor și prodecan al Facultății de Muzică a Universității „Spiru Haret” din București. A obținut titlul științific de Doctor în Muzică la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca în 2003. A fost fondator și director artistic al Concursului Internațional de Muzică Jeunesses musicales București, director, director executiv și consilier al Festivalului Internațional de Muzică contemporană „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi”, 23–30 mai, București. Este căsătorit cu muzicologul prof. univ. dr. Carmen Stoianov. A compus muzică simfonică, muzică de cameră, muzică corală, muzică vocală; a scris lucrări de muzicologie și lucrări cu caracter didactic.

Petru Stoianov – Melancholy (pentru cor mixt, pe versuri de Nichita Stănescu; 2010) • Corul de cameră „Accoustic”, Dirijor Daniel Jinga

1940 – S-a născut Victor Marin Basarab

29 octombrie 1940, Turnu Măgurele, Teleorman – 5 iulie 2003, București

Publicist, membru al Uniunii Ziariștilor din România și al Asociației Ziariștilor din România. A fost publicist-comentator la ziarul Azi și redactor-documentarist la ziarul Curentul. A debutat cu fragmente din romanul Mătase pentru Pontul Euxin în 1975, în revistele Luceafărul și România literară. A debutat editorial cu volumul de povestiri Everest în 1978. Au rămas de la el opere nepublicate: Toamna proștilor, După căderea nopții de mai, Dimineața sclavului Epictet, Mătase pentru Pontul Euxin, Dionysos, tatăl meu plâns, Sărbătoare eroilor, Bonjour, Machiavelli, Rana mea Valahia. A primit premiul revistei Luceafărul pentru proză (1974).

1942 – S-a născut Doru Covrig

29 octombrie 1942, Deta Timiș – 15 iulie 2022, Paris

Sculptor, plastician, fotograf. stabilit în Franța din 1982. A studiat la Institutul Pedagogic, Facultatea de Desen, București, a fost un an profesor de Desen, apoi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa Ion Irimescu (1972). A început să practice sculptura, dar și să modeleze manechine comerciale. 

A participat la numeroase expoziții de grup și simpozioane , tabere de sculptură și a expus în importante expoziții personale la Galeria Simeza București, Scottish Sculpture Workshop Lumsden, Scoția, Galeria Emergence Bordeaux, Franța, Galeria City Thoughts Amsterdam, Olanda, Centrul Cultural Român Paris, Teatrul Național București, Muzeul Banatului și Galeria Triade din Timișoara, inclusiv la Bienala de la Veneția (1995) etc. Cunoscut pentru seriile sale, intitulate Dictatori, Gutenberg, Totemuri, Buddhas, a folosit lumina și transparența în sculpturile sale, tot mai elongate și mai fragile cu trecerea anilor. Lucrările sale figurează în colecții publice și private din Franța, România, Japonia, SUA etc.

Biografie ilustrată: Album – DORU COVRIG SCULPTOR [Covrig.net]; Doru Covrig [Archetypal Expresionism]

1944 – A început Operațiunea Budapesta

La operațiunea militară Budapesta, derulată între 29 octombrie 1944–13 februarie 1945, au participat, alături de forțele aliate, Armatele 1 și 4 Române, precum și alte mari unități române.

Declanșată în ziua de 30 octombrie, ofensiva Corpului 7 al Armatei 1 (Divizia 19 infanterie și Divizia 9 cavalerie), comandat de generalul Nicolae Șova, întărit de prezența diviziei a 2-a infanterie, s-a desfășurat în prima etapă pe direcția Kapolna–Tortel. Marile unități române au reușit să rupă apărarea inamicului din fața capului de pod de la Alpar și, continuând ofensiva fără întrerupere ziua și noaptea, au ajuns în seara zilei de 3 noiembrie pe un aliniament la 3 km sud Cegled. În noaptea de 3/4 noiembrie, subunități ale Regimentului 3 roșiori au pătruns în interiorul localității Tortel, eliberând-o stradă cu stradă și casă cu casă. A urmat eliberarea localităților Abony și Cegled. În zilele de 13, 14 și 15 noiembrie luptele s-au intensificat, pe măsură ce frontul se apropia de Budapesta. Divizia 19 infanterie a eliberat localitatea Tapiosag, Divizia 2 infanterie a cucerit pădurea din zona sa de ofensivă, iar apoi a eliberat localitățile Tapiosuly și Koka, printr-un violent atac frontal. Rezistența germano-ungară era tot mai puternică, îndeosebi la flancul stâng al corpului, unde Divizia 19 infanterie a luat contact cu fâșia exterioară de apărare a Budapestei. La 5 decembrie, Corpul 7 armată român, având la dreapta Corpul 25 armată, iar la stânga Corpul 10 armată, ambele sovietice, după o pregătire de artilerie de 45 de minute, a asaltat fortificațiile Budapestei. La 30 decembrie, trupele române au atins periferiile capitalei ungare, între 1–15 ianuarie 1945, și au luptat în zonele Poșta Centrală, cazarma Franz Joseph, fabrica de cauciuc, Gara de Est, hipodrom, etc. eliberându-le pe fiecare în parte.

1947 – S-a născut Alexandru Chira

29 octombrie 1947 Tăușeni, Cluj – 11 iulie 2011, București

Artist plastic, profesor universitar și teoretician. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, Secția Pictură, (1966–1968) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Secția Pictură (1968–1972). A fost Șef al Catedrei de Pictură, apoi Conferențiar universitar la Catedra de pictură al Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Arte București, președinte al Fundației Culturale Alchira.

A avut un număr impresionant de expoziții personale și de grup, atât în România, cât și în străinătate, printre care retrospectiva personală De-semnul interior, în 1992, la ArtExpo, la Centrul Cultural Român New York în 1984. În 1994, a început lucrul la Ansamblul Monumental De-semne spre cer, pentru ploaie și curcubeu, de la Tăușeni, considerat de critica de specialitate ca fiind cea mai importantă lucrare contemporană de această factură din România. A primit mai multe distincții și premii, printre care Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor, acordat de Președinția României, în anul 2004, premiul Academiei Române, în 1996, premiul UAP. pentru pictură, în 1993 și în 1999.

Biografie ilustrată: Alexandru Chira [Site personal]

1948 – Arestarea episcopului Iuliu Hossu

În contextul suprimării Bisericii Române Unite cu Roma, la 21 septembrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu a fost primit în audiență de premierul Petru Groza, care i-a propus scaunul vacant de mitropolit ortodox al Moldovei, dar episcopul a refuzat propunerea și i-a cerut lui Groza să dispună repunerea în posesie asupra Academiei Teologice din Cluj. S-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. La 1 octombrie a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj – cei 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. În 29 octombrie, la ora 1:00, episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de către organele Securității de la locuința din București a fratelui său, ing. Traian Hossu. A fost dus la Dragoslavele și depus în Palatul de vară al Patriarhiei, transformat în lagăr, împrejmuit cu sârmă ghimpată și asigurat cu pază. Aici erau depuși și ceilalți episcopi greco-catolici, Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Vasile Aftenie și Ioan Suciu. Au fost transferați la Mănăstirea Căldărușani, transformată și ea în lagăr, unde au mai fost aduși și cei 25 preoți superiori, canonici, protopopi și profesori de Teologie, arestați în 28 octombrie 1948 și depuși la Mănăstirea Neamț, transformată și ea în lagăr, apoi la Penitenciarul din Sighetu Marmației și supuși unui regim de exterminare. Aici a fost contactat de Securitate și i s-a oferit, din nou, un scaun mitropolitan ortodox. L-a refuzat. În 1955, trei dintre episcopii supraviețuitori, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu și Ioan Bălan au fost transferați și fixați cu domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș. Episcopului Iuliu Hossu i s-a oferit, din nou, Mitropolia ortodoxă a Moldovei. A refuzat din nou, afirmând că el este greco-catolic. Datorită memoriilor redactate și expediate guvernului și difuzate, concomitent, în țară și străinătate, în 1956 au fost mutați la Mănăstirea de maici Ciorogârla, iar de acolo dispersați. Episcopul Iuliu Hossu și-a continuat viața în izolare la Mănăstirea Căldărușani până la sfârșitul vieții. Celebra zilnic Sfânta Liturghie și primea vizite, dar nu putea părăsi mănăstirea. Aici a primit vizita emisarului papal Giuseppe Chelli, care i-a adus vestea promovării, Cardinal in pectore, de către Papa Paul al VI-lea. Invitat să plece la Roma a refuzat să-și părăsească țara fără posibilitatea de a reveni.

1949 – Au fost executați la Sibiu luptătorii anticomuniști din Grupul Mr. Nicolae Dabija

În noaptea de 28/29 octombrie, „sub directa supraveghere a locotenent-colonelului Gheorghe Craciun, șeful Securității din Sibiu, cei șapte partizani au fost ridicați din penitenciar la ora 4.40, pentru a fi executați, dar fără a li se spune motivul. La ora 5 au fost duși la locul execuției și așezați în linie. Lui Nicolae Dabija și lui Ioan Scridon li s-au citit ordinele de degradare, cel dintâi din gradul de maior în rezervă, iar cel de-al doilea din cel de plutonier în rezervă. De asemenea, tuturor condamnaților li s-a comunicat respingerea recursurilor. 

Toți au fost legați la ochi (maiorului Dabija nu i s-a îndeplinit dorința de a fi scutit de această „favoare”), după care au fost așezați pentru execuție. Condamnații au rostit diferite cuvinte înainte de a fi împușcati. Traian Mihălțan a spus: „Cu aceeași monedă vă vom plăti!”. Silvestru Bolfea a zis: „Doamne ajută!”. Nicolae Dabija a strigat: „Trăiască România!”. Probabil pentru a alunga nedumerirea din rândurile soldaților, comandantul plutonului de execuție a spus imediat după aceea: „Tovarăși, ne-am îndeplinit datoria față de clasa muncitoare” [Andra Marinescu – 65 de ani de la execuția grupului luptătorilor anticomuniști „Mr. Nicolae Dabija”].

1949 – S-a născut Adrian Rezuș

1949, Rădăuți, Suceava

Informatician stabilit în Olanda. Numele său se leagă de calculul Lambda, reprezentând o referință a informaticii mondiale. Pe blogul personal își face caracterizarea următoare: „Ca mai toată lumea adultă de astăzi, Adrian Rezuș s-a născut în mileniul trecut (1949). În Bucovina, un rest de imperiu (cel austro-ungar) și o țară care nu mai exista de vreo jumătate de veac, pe-atunci. După ce a absolvit cu succes grădinița, școala elementară și liceul în urbea natală, a studiat felurite lucruri – mai ales filosofie și matematici –, prin străini. În cîteva alte orașe, în cîteva (alte) țări – România, Elveția, Olanda – și în cîteva limbi (română, franceză, engleză, olandeză), în urma cărora s-a ales cu un PhD la Universitatea din Utrecht (Lambda-conversion and Logic,1981) și cu un titlu de „doctor”, de altfel inutil. Lumea zisă „bună” – fie cea academică, fie cea ne-așa – zice, îndeobște, c-ar fi logician (român) și informatician (olandez), asta mai ales din cauză că a publicat, între timp, mai multe articole, monografii, cărți etc. – în genere ilizibile – despre logică în general și „lambda-conversiune” în particular (o chestie care – deși deja veche – nu se prea știe ce-ar fi). În ultimul deceniu, Adrian Rezuș s-a ocupat, printre altele, de online publishing, mai precis de editarea textelor literar-filosofice ale prietenilor (mai ales ale prietenelor) din România și de pe-aiurea”.

1956 – S-a născut Iulian-Gabriel Bîrsan

29 octombrie 1956, Târgu Bujor, Galați – 27 august 2022

Inginer, cercetător științific, profesor universitar, politician. A absolvit Institutul Politehnic București, Facultatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini (1981). A fost inginer stagiar la Șantierul Naval Giurgiu, inginer la Trustul pentru Mecanizarea Agriculturii din Galați, din 1984 a devenit asistent la Facultatea de Mecanică a Universității Dunărea de Jos Galați. În 1995 a obţinut titlul de Doctor în Ştiinţe Inginereşti, domeniul Inginerie Mecanică. A contribuit la înființarea extensiunii de la Cahul a Universității Dunărea de Jos și a filialei de la Enna (Sicilia, Italia), cu studii de medicină în limba română. A fost rector al Universității Dunărea de Jos (2012–2020), prorector pentru strategii universitare și dezvoltarea relațiilor transfrontaliere cu Republica Moldova și Ucraina (2007–2012) şi decan al Facultăţii Transfrontaliere de Științe Umaniste Economice și Inginerești (1999–2007). În paralel, a fost membru al Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior – ARACIS, membru al Comisiei de Inginerie Mecanică, Mecatronică și Robotică a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – CNATDCU, editor șef sau membru în comitetele editoriale ale mai multor reviste de specialitate indexate în baze de date internaționale. A fost ales deputat PD.

1957 – S-a născut Principesa Sofia a României

29 octombrie 1957, Palatul Tatoi, Grecia

Cea de-a patra fiică a Regelui Mihai al României și a Principesei Ana, a opta pe linia succesiunii la conducerea Casei Regale Române. A fost botezată în credința ortodoxă de către Regina Sofía a Spaniei. Pasionată de fotografie și pictură, a urmat Colegiul pentru Arte vizuale din New York, cursurile de Arte Frumoase la Universitatea North Carolina și de design grafic și fotografie la Corcoran College of Art and Design din Washington. Scrie cărți pentru copii și lucrează în fotografie. Semnează lucrările sale de artă cu numele Sophie de Roumanie. Din 2018 s-a stabilit în România, fiind implicată în activitățile sociale ale Casei Regale.

1958 – Procesul „Lotul Teodorescu Alexandru și alții”

Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu; 22 decembrie 1896 –17 noiembrie 1962) a fost gazetar, poet, monah din perioda interbelică, inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, alături de Ivan Culighin, duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov. Simbolistica Rugului Aprins reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetată a lui Hristos. În 14 iunie au fost arestați cei mai mulți dintre „suspecți”: Sandu Tudor, Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru (Codin) Mironescu, George Văsii și Șerban Mironescu. Apoi, în 29 iulie: Nicoale Rădulescu și Dan Grigore Pistol; 5 august: Vasile Voiculescu și Gheorghe Dabija; 4 septembrie, Dumitru Stăniloaie; 18 septembrie: Emanoil Mihăilescu; alți arestați: Paul Sterian, Nichifor Crainic, Paul Constantinescu, Constantin Joja, Alexandru Elian, Antonie Plămădeală, Nicolae Bordașiu, Petroniu Tănase, Vasile Vasilache, Grigorie Băbuș, Bartolomeu Valeriu Anania, Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu, Anton Dumitriu, Arsenie Boca, Vladimir Streinu și mulți alții – toți în „Lotul Teodorescu Alexandru și alții”. Procesul din 29 octombrie 1958 a fost unul formal, cu ușile închise; întregul grup de la Antim a fost condamnat la închisoare, sentință hotărâtă de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară – Colegiul de Fond. Inculpații au fost acuzați, în majoritate, de „crimă de uneltire contra ordinei sociale și pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”.

1964 – Comisia Națională Română pentru UNESCO

A fost înființată prin Hotărârea nr. 829/28 octombrie 1964 pentru desemnarea Biroului Comisiei Naționale a Republicii Populare Române pentru UNESCO, intrată în vigoare la 29 octombrie.

1965 – S-a născut Mona Roșoga

29 octombrie 1965, Craiova

Cântăreață de muzică pop, câștigătoare a premiului I la Cerbul de Aur 1994 Brașov. Din păcate, nu a confirmat în timp. După ce a luat premiul la Brașov, a mai apărut în câteva showuri la televizor, apoi dispărut fără urmă.

Cerbul de Aur 1994 – Mona Roșoga

1967 – S-a inaugurat Stadionul Central din Craiova

A fost construit pentru a înlocui vechiul stadion Tineretului și a fost inaugurat la 29 octombrie 1967, cu ocazia unui meci dintre echipele de tineret ale României și Poloniei.

Din anul 1996 i-a fost schimbat numele în Stadionul „Ion Oblemenco”.

1969 – A încetat din viață Cecilia Cuțescu-Storck (14 martie 1879 – 29 octombrie 1969)

Pictoriță cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică; profesoară la catedra de Arte Decorative a Academiei de Arte Frumoase din București; prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa.

1974 – Sesiunea Marii Adunări Naționale

În cadrul lucrărilor, între 29–30 octombrie, s-au adoptat mai multe legi, între care Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii și Legea nr. 59/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților.

În timp ce prima punea în inferioritate pe cei care aveau mai multă pregătire, a doua pregătea terenul pentru demolarea satelor…

1975 – S-a născut Viorica Susanu

29 octombrie 1975, Galați

Canotoare, multiplă campioană olimpică și mondială, la proba de 8+1 și la proba de 2 rame alături de Georgeta Damian-Andrunache. Este legitimată la CS Dinamo București.A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice de vară: Sydney 2000 – medalie de aur la 8+1, Atena 2004 – aur la 2 rame și 8+1, Beijing 2008 – aur la 2 rame, bronz la 8+1. La Campionate mondiale: Lacul d’Aiguebellette, Franța 1997 – aur la 8+1, bronz la 2+1 vâsle; Köln, Germania 1998 – aur la 8+1; St. Catharines, Canada 1999 – aur la 8+1; Lucerna, Elveția 2001 – aur la 2 rame, agint la 8+1; Sevilla, Spania 2002 – aur la 2 rame; Milano, Italia 2003 – argint la 8+1, bronz la 2 rame; München, Germania 2007 – argint la 8+1, bronz la 2 rame. A fost distinsă cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2008).

1975 – A încetat din viață Tiberiu Popoviciu (16 februarie 1906 – 29 octombrie 1975)

Matematician, profesor universitar; a organizat Institutul de calcul numeric din Cluj, de numele lui legîndu-se și începuturile școlii clujene de analiză matematică; membru titular al Academiei Române.

1975 – A încetat din viață Nicholas Pillat (29 octombrie 1893 – 29 octombrie 1975)

Diplomat de carieră, memorialist și animator cinematografic; aflat la post în Franța în anii celui de-al doilea război mondial, stabilit în Franța; frate cu poetul Ion Pillat.

1977 – S-a născut Emilian Oprea

29 octombrie 1977, Bârlad

Actor de teatru și film. A absolvit Facultatea de Teatru la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași în 2001, la clasa Cornelia Gheorghiu – Emil Coșeru. Din 2002 este actor al Teatrului Național „Maria Filotti” din Brăila, unde a interpretat mai multe roluri în diverse spectacole. În ultimii zece ani a putut fi văzut și pe scenele teatrelor „Fani Tardini” din Galați sau Teatrul Național din Constanța. A jucat și în filme: Un pahar de vin în plus (2008), Despre oameni și melci, De ce eu?, Valea Mută, Minte-mă frumos în Centrul Vechi, #Selfie 69, Coborâm la prima etc.

Minte-mă frumos în centrul vechi (2016) • Regia Iura Luncașu. Cu: Pavel Ulici, Nicoleta Hâncu, Marius Damian, Sorin Miron, Alexandru Unguru, Emilian Oprea [Columbeanu], Alec Secăreanu, Adriana Trandafir, Oana Ștefănescu

1985 – A încetat din viață Aurel Avramescu (17 iunie 1903 – 29 octombrie 1985)

Inginer electrotehnician; președinte al Comisiei de Automatizări a Academiei Române și un promotor al disciplinelor științei și tehnologiei informației în România; membru titular al Academiei Române.

1988 – S-a născut Paul Cartianu

Paul Coriolan Cartianu; 29 octombrie 1988, București

Pianist și compozitor. După absolvirea Liceului de Muzică „George Enescu” din București, unde a studiat cu Andrei Podlacha și Olga Szel, beneficiind și de îndrumările prof.univ. Stela Drăgulin, a continuat studiile la Thornton School of Music al University of California, clasa John Perry, apoi la universitatea Mozarteum din Salzburg, clasa Karl-Heinz Kämmerling, aprofundând studiile cu Andreas Weber, sub îndrumarea căruia a obținut diploma de licență (2012) și cea de master (2015). A obținut o serie de distincții internaționale: Premiul I și Grand Prize Winner la Cypress College Piano Competition, USA 2001, Premiul I la Artists of the Future Piano Concerto Competition, USA 2002, Premiul I la Bramhall Piano Concerto Competition, USA 2002, Premiul I la Concursul National de Pian, faza pe California, USA 2007, Bursa Yamaha pe Austria 2011, Premiul III la Concursul International de Pian din Malta 2015 etc. Are în palmares recitaluri în SUA, cu Beach Cities Symphony și cu Torrance Symphony, în România cu Filarmonica din Botoșani și cea din Ploiești, iar în Austria cu membrii orchestrei Mozarteum și cu Brucknerbund. Concertează frecvent în Austria și în Germania, atât solo cât și împreuna cu violoncelistul Teodor Rusu în formația camerală Duo Imperion.

Concert Paul Cartianu Pavilionul Artiștilor – Ludwig van Beethoven, Paul Cartianu, Franz Liszt, Frédéric Chopin

1988 – S-a născut Florin Gardoș

29 octombrie 1988, Satu Mare

Fotbalist retras din activitate, care a jucat pe post de fundaș central. A debutat în 2010 în Liga I la Steaua București cu care a câștigat Cupa României în 2011, Liga I în 2012-2013 și 2013-2014 și Supercupa României în 2013. A mai jucat la Concordia Chiajna, Southampton FC, Universitatea Craiova (cu care a câștigat Cupa României în 2018), Academica Clinceni. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru România U19, România U21 și România (14 apariții).

1992 – A încetat din viață Alexandru Stark (6 decembrie 1931 – 29 octombrie 1992)

Jurnalist, reporter radio și TV, scenarist, jurnalist, scriitor, traducător și publicist.

1994 – A încetat din viață Titus Popovici (16 mai 1930 – 29 noiembrie 1994)

Scriitor și scenarist; membru corespondent al Academiei Române; membru în CC al PCR.

2003 – A intrat în vigoare legea de revizuire a Constituției din 1991

Legea nr. 429/23 octombrie 2003 de revizuire a Constituției României a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședințele din 18 septembrie 2003 și aprobată prin referendumul național din 18–19 octombrie 2003, ale cărui rezultate au fost confirmate prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3/22 octombrie 2003, prezentată în ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului din 23 octombrie 2003 și publicată în Monitorul Oficial nr. 758/29 octombrie 2003. A introdus modificări privind demnitatea, drepturile și libertățile cetățenilor; principiului separației și echilibrului puterilor; Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale etc.

2003 – Gala Filmului Românesc

București, 29 octombrie – 2 noiembrie

A fost primul festival al Filmului Românesc, conceput ca un eveniment „care să marcheze actuala stare a cinematografiei noastre”. La cinematografele Patria, Union și Eforie s-a putut viziona în fiecare zi câte un film românesc.

2003 – A încetat din viață Virgil Petrovici (20 ianuarie 1935 – 29 octombrie 2003)

Cercetător, teoretician și practician în domeniul artelor spectacolului; profesor universitar la UNATC.

2004 – A fost inaugurat Muzeul Național de Artă Contemporană din București

În 2001 Guvernul României a decis înființarea Muzeului Național de Artă Contemporană, MNAC, în Palatul Parlamentului. Muzeul a fost constituit prin fuziunea dintre Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, ODEA și Departamentul de Artă Contemporană, din cadrul Muzeului Național de Artă al României, a cărui activitate a încetat în anul 2001. În octombrie 2004 noul sediu al MNAC a fost deschis publicului, în aripa E4 a Palatului Parlamentului, integral renovată.

Potrivit declarației lui Mihai Oroveanu, directorul muzeului, MNAC a optat pentru o formulă de expunere novatoare, aceea de museum in progress.

2005 – A încetat din viață Ion Irimescu (27 februarie 1903 – 29 octombrie 2005)

Sculptor, profesor; președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; membru de onoare al Academiei Române.

2005 – A încetat din viață Adriana Georgescu (23 iulie 1920 – 29 octombrie 2005)

Avocată, jurnalistă, scriitoare; figură marcantă a rezistenței anticomuniste din România, fosta șefă de cabinet a prim-ministrului Nicolae Rădescu; una dintre primele victime ale dictaturii instaurate în țară odată cu ocupația sovietică.

2009 – A încetat din viață Teofil Părăian (Ioan Părăian; 3 martie 1929 – 29 octombrie 2009)

Duhovnic ortodox la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, orb; autor al unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală.

2011 – Canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolit al Transilvaniei

A avut loc în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, eveniment la care, alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, au fost prezenți și Preafericitul Teodoros al II-lea, Patriarhul Alexandriei și al întregii Africi, și Înalt Preasfințitul Hrisostom, Mitropolit de Patras și ierarhi greci și români.

2012 – A încetat din viață Valentin Mândâcanu (27 iulie 1930 – 29 octombrie 2012)

Filolog, lingvist, traducător și publicist din Republica Moldova.

2018 – A încetat din viață Nicolae Dumitru Vlădulescu (26 octombrie 1949 – 29 octombrie 2018)

Artist plastic și poet; lider al mișcării revoluționare din 21–22 Decembrie 1989 de la Reșița; manager al Teatrului de Vest Reșița (2008–2017); membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2018 – A încetat din viață Bessenyei István (18 martie 1955 – 29 octombrie 2018)

Actor, regizor și director de teatru de etnie maghiară.

 

Ziua Autorității Electorale Permanente

Instituită prin Ordinul 993/3 septembrie 2019 privind instituirea zilei de 29 octombrie ca Ziua Autorității Electorale Permanente al Autorității Electorale Permanente – prin Legea de revizuire a Constituției, s-a stabilit înființarea acestei instituții administrative autonome, cu personalitate juridică și cu competență generală în materie electorală, care are misiunea de a asigura organizarea și desfășurarea alegerilor și a referendumurilor, precum și finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, cu respectarea Constituției, a legii și a standardelor internaționale și europene în materie.

 

2019 – A încetat din viață Mihai Constantinescu (4 ianuarie 1946 – 29 octombrie 2019)

Cântăreț de muzică ușoară; a făcut parte parte din trio-ul lansat de Titus Munteanu, alături de Olimpia Panciu și Marius Țeicu.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită