25 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Biblioteca Centrală de Stat

 

1441 – Prima mențiune a Adunării Țării în Moldova

Despre atribuțiile acestei instituții obștești se știe puțin din documente, izvoarele narative oferind mai multe informații. Adunările Țării (din sec. XVII se mai utiliza și termenul Sfatul de Obște) erau formate din boieri, clerul înalt și curteni și se întruneau numai în momentele cruciale, de însemnătate covârșitoare pentru destinele Statului Moldovenesc, atunci cînd se luau decizii importante ca: alegerea domnilor și abdicarea acestora, declarații de război și încheierea păcii, trimiterea de solii importante, judecarea unor cauze de mare importanță, stabilirea obligațiilor populației față de stat etc. Adunarea Țării, convocată de domn, reprezenta un organ consultativ, eventual de confirmare a unor hotărîri domnești, și era condusă de Sfatul Domnesc. Prima mențiune se referă la convocarea Adunării Țării privind decizia lui Alexandru cel Bun de a acorda fostei sale soții, lituanianca Rimgailla, târgul Siret și alte bunuri.

În Țara Românească Adunarea Țării va fi menționată pentru prima dată în 1522.

1833 – Manifestul preoților ortodocși bănățeni

La Arad, Moise Manuilovici, arhimandritul Hodoșului, a comunicat mitropolitului de Carloviț, textul manifestului românesc împotriva ierarhiei sârbe:

„Români neuniți!

[…] Chiar când ne trezim și ne luăm seama, nu vedem nici o scăpare. Nu am avut însă a ne teme de ceva, atâta vreme cât a domnit între noi unirea. Ci, ca prin farmec am fost despărțiți și ni s-a dat o credință de care mai înainte n-am știut nimic. Aceștia sunt uniții, care sunt ocrotiți, cinstiți și învățați. Vai de noi, săracii! […]. Va răsări însă și pentru noi soarele, va străluci și pentru noi unirea, iar viitorul ne va apăra de rele! Tot omul se miră că sârbii atâta se îngâmfă și ne țin pe noi de nimic. Vai de noi, proștii! De ce nu ne arătăm iscusiți, așa ca și din noi să iasă ceva? Fețele duhovnicești din Arad, Timișoara și Vârșeț le cunoști însă numai după plete […]. Suntem înșelați, nimic nu putem dobândi […]. Atotputernicul, care face să înflorească unirea, va aduce totul la lumină, iar noi, nenorociții, trebuie să socotim aceste nedreptăți ca pe o boală.

Nici nu-și poate închipui cineva cum se poartă cu clerul […]. E un lucru de mirare, pe care nimeni nu-l poate lămuri. Această apăsare ne silește pe noi să ne despărțim de sârbi, mergând cu toții laolaltă, deoparte, către blândul nostru Părinte, care este Tatăl românilor. El ne va vorbi pe românește și nu vom avea nevoie de tălmaci. Nu vom mai trebui să plătim câte 3 000 fl. pentru parohie. Iar după aceea numai vom cugeta ca să le învățăm și sârbilor copiii, fără plată, așa cum a poruncit Dumnezeu.

Vai de preoții care au fost hirotonisiți de episcopii sârbi! Ci se potrivește lor ceea ce a vrut să facă Simion Magul, care era bântuit de Satana, ca un om fără Dumnezeu ce era, și a sfârșit rău. Iar atunci când Sf. Petru a văzut că cele duhovnicești cată a fi vândute, a grăit către unul: „Argintul e destul, plătește dar pentru tine și pentru viitorul tău, dacă așa rău ai gândit”. Tot așa, dragi și împovărați de păcate frați ai mei, păziți-vă, ca să nu osteniți întru calea cea către dreptate și să pieriți, ca să fiți cinstiți de către Împăratul Ceresc în Biserică și peste tot în lume, având voi cu sine numele unirii. Nu vă temeți de nimeni și fiți copiii lui Dumnezeu. Să mergem cu chipul descoperit la sfânta unire, unde ne cheamă Dumnezeu și Sfântul Duh. Doamne! Îndură-te de noi, obidiții, și du-ne la unire și încredere. Doamne, pe tine vrem să te lăudăm și să-ți mulțumim pentru unire. Ajută-ne, Sfinte Păstorule Preînalte, și dă-ne cutezanță, ca să ne despărțim de sârbi și să ne unim între noi, românii”.

1843 – S-a născut Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen

25 iunie 1843, Schloss Inzigkofen, Hohenzollern-Sigmaringen – 2 decembrie 1904, Munchen

General de cavalerie în armata prusacă, al cincilea și cel mai mic copil al lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Prințesa Josephine de Baden, fratele mai mic al Regelui Carol I al României. În 1866, a participat activ la războiul Austro-Prusac, a luat parte la războiul franco-german din 1870–1871.

1848 – Revoluția de la 1848 în Banat

La 13/25 iunie 1848 avut loc o conferința restrânsă la Biserica Română din cartierul Fabric din Timișoara, la care au participat delegații români veniți aici pentru Congresul bisericesc româno-sârb, care nu s-a mai ținut.
Adunarea a hotărât completarea Petiției neamului românesc, recunoscută prin legea din 9/21 mai și înaintarea acesteia parlamentului maghiar.

1875 – A încetat din viață Alexandru Romalo (10/22 iulie 1819 – 25 iunie/7 iulie 1875)

Judecător, politician, ministru al cultelor, primul președinte al Curții de Conturi.

1894 – S-a născut Hermann Oberth

25 iunie 1894, Sibiu – 28 decembrie 1989, Nürnberg

Medic, fizician, inventator, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. Încă din copilărie a fost fascinat de rachete din cărțile lui Jules Verne – în urma influenței acestor cărți și concluziei personale că ideile prezentate de Jules Verne nu erau întru totul fanteziste, a construit primul model de rachetă, pe când avea în jur de 14 ani. A realizat că, deși combustibilul rachetei se consumă, prin aceasta reducându-se masa rachetei, continuă totuși să existe un rezervor care conținea combustibilul consumat, acesta nemaifiind util din punct de vedere funcțional. A ajuns astfel, în mod independent, să inventeze conceptul de ardere în etape a combustibilului. În 1912 a devenit student la Medicină al Universității din München, participând apoi ca medic militar la primul război mondial. După război s-a întors la aceeași universitate, de data aceasta studiind Fizica. În 1922, lucrarea sa de Doctorat despre știința rachetelor a fost respinsă, fiind considerată utopică. Lucrarea a fost totuși tipărită folosind fonduri private și a produs controverse în presă. A fost, pe lângă rusul Konstantin Țiolkovski și americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei părinți fondatori ai științei rachetelor și astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodată, concluziile cercetărilor lor fiind în mod esențial identice, deși cercetarea a avut loc în mod independent. În 1923 a publicat cartea Racheta în spațiul interplanetar, iar în 1929, Moduri de a călători în spațiu. În anii 1928–1929, a lucrat la Berlin în calitate de consultant științific la primul film din istorie cu acțiune care se desfășura în spațiu: Femeile de pe Lună. Filmul a fost produs de UFA-Film Co., în regia lui Fritz Lang și a avut un succes enorm în popularizarea noii științe a rachetelor. A lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegeldüse în 1929. La sfârșitul războiului, Hermann Oberth lucra la complexul WASAG, de lângă Wittenberg, la rachete cu combustibil solid, pentru apărare aeriană.

1901 – A încetat din viață Alexandru Candiano-Popescu (27 ianuarie 1841 – 25 iunie 1901)

Avocat, ziarist și general al armatei române; fondatorul ziarelor Perseverența și Democrația; inițiatorul mișcării republicane antidinastice Republica de la Ploiești.

1920 – S-a născut Bogdan Căuș

Arșag Bogosian; 25 iunie 1920, Constanța – 21 martie 2000, București

Poet, jurnalist, memorialist, compozitor și regizor român de origine armeană. A studiat la Conservatorul Muncitoresc de Artă, secția Regie teatru. A început să publice, încă din copilărie, versuri în revistele Ararat, Catedra, Cronica dobrogeană, Literatura, Rampa, Năzuința, Dobrogea jună etc. La numai 12 ani, a redactat singur revista Cercetașul de la mare, sub pseudonimul Bogdan Căuș, care ulterior a devenit numele său legalizat. Încă elev, a debutat editorial cu volumul de versuri Primăvara în viață, iar la 15 ani a publicat în foileton, în Cronica Dobrogeană, primul său roman atrăgând atenția cunoscutului critic și istoric literar Perpessicius. A fost corespondent pentru Dobrogea al cotidianului Timpul și redactor al ziarului Vremea, a publicat nuvele satirice în Timpul familiei, Umorul, Universul literar etc., a fost colaborator permanent la Jurnalul literar. În timpul celui de-al doilea război mondial a redactat ziarul Frontul editat de Armata a IV-a. După război, a fost secretar general de redacție la Rampa, Flacăra, România liberă, Urzica, Nor Ghiank și redactor șef al revistei Ararat, după 1990. Începând din 1955 a lucrat la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice București. A compus: De vrei să dansez cu tine, Un tango sentimental, Fantasio, Amăgire, Izbînda vieții, Culegătorii de stele, Întîlnire cu dragostea, Nimfa litoralului și a publicat volumele: Primăvara în viață, Pe patul armei. Memorii, Paginile pseudo-umoristice ale unui „Sărindarist“, Figuri de armeni din România. Dicționar.

1923 – S-a înființat Fotbal Club Rapid București

Creat de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița, care s-au întâlnit la Școala primară din cartier și au semnat actul de naștere al echipei, sub numele Asociația Culturală și Sportivă CFR. În toamna anului 1923, CFR a debutat în campionatul districtual al Bucureștiului, de unde a fost exclusă pe 25 ianuarie 1925, pentru neprezentarea la meciuri. Cauzele absențelor au fost lipsa echipamentului și imposibilitatea de a aduna 11 jucători! Începând cu 1926, CFR București a activat în Categoria a II-a a campionatului Capitalei.

1925 – Scriitoarea Anna de Noailles a devenit a doua femeie membră de onoare a Academiei Române

Anna de Noailles a fost aleasă membră de onoare a Academiei Române la insistențele lui Nicolae Iorga, care o considera „cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o Româncă” și vorbea de faptul că și-a câștigat „un loc unic în literatura franceză”.

Prima femeie aleasă membră a Academiei Române a fost Elena Văcărescu.

 

1925 – S-a născut Paul Gherasim

25 iunie 1925, Botești, Suceava – 3 august 2016, București

Pictor creștin, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat desenul cu pictorul Nicolae Dărăscu, iar pictura cu Jean Alexandru Steriade, la Academia de Arte Frumoase din București, între anii 1943–1947. Din anul 1946 a participat la principalele expoziții oficiale. Prima expoziție personală a avut loc în 1966 la Galeria Galateea. În 1985, Paul Gherasim a întemeiat Grupul Prolog, împreună cu Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv și Constantin Flondor. A primit Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici în 1979 și Ordinul Steaua României, în grad de Comandor în 2001.

Biografie ilustrată: Gherasim Paul [Artindex]

1928 – S-a născut Șerban Papacostea

25 iunie 1928, București – 6 aprilie 2018, București

Istoric, membru corespondent (din 1990) al Academiei Române. A absolvit, în 1950, Facultatea de Istorie și Geografie din București. În perioada comunistă, în timpul studenției, a fost deportat într-un lagăr de muncă forțată la Canalul Dunăre–Marea Neagră. În anul 1968 a obținut titlul de Doctor în Istorie, cu teza Oltenia sub austrieci (1718–1739), premiată, trei ani mai târziu, de Academia Română. A lucrat inițial ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară, pentru ca apoi, vreme de peste 50 de ani, începând cu 1957, să fie cercetător științific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române, al cărui director a fost în perioada 1990–2001. Din 1995 a fost membru al Academiei Ligure de Științe și Litere din Genova. Este considerat unul dintre cei mai mari istoriografi din România, care a îmbogățit literatura de specialitate cu o solidă operă științifică. Din lucrările sale: Românii în secolul al XIII-lea între Cruciadă și Imperiul Mongol, Geneza statului în evul mediu românesc, La Mer Noire, carrefour des civilisations. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de Ofițer (2017).

1931 – S-a născut Iulia Buciuceanu

25 iunie 1931, Tighina, Regatul României/R. Moldova – 18 iunie 2022, București

Cântăreață de operă și lied (mezzo-soprană) originară din Basarabia. S-a născut într-o familie de muzicieni. Atât mama (Iulia) cât și tata (Ioan) au studiat Canto și, respectiv, Dirijat și Compoziție, la Conservator. Avea doi frați și două surori, printre care actrița Tamara Buciuceanu. Primii pași în lumea muzicii i-a făcut la 10 ani, cântând în corul catedralei de la Chișinău. În anii 1947–1950, a studiat la Conservatorul din Iași, avându-i profesori pe Mansi Barberis și Grigori Magiari, iar între 1950–1953 la Conservatorul din București, luând lecții de la Victor Costescu-Duca, Petre Ștefănescu Goangă, Jean Rânzescu și Jean Bobescu. A debutat în 1960 la Opera Română din București în rolul Kneaghina din Rusalka de Aleksandr Dargomîjski. A continuat să activeze ca solistă la Opera Română până în 1982, din repertoriul său făcând parte: Dama de pică, Nunta lui Figaro, Evgheni Oneghin, Liliacul, Hamlet, Walkiria, Aida, Rigoletto, Madame Butterfly, Cneazul Igor. A fost căsătorită cu actorul George Constantin, având un fiu, actorul Mihai Constantin. A fost laureată a Concursului Internațional de Canto de la Viena (1959), a Festivalului Primăvara de la Praga (1960), a Concursului Internațional de la Sofia și a Festivalului de Operă de la Helsinki (1962). De asemenea, a câștigat Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto de la Toulouse (1962). În 1968, a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural cl.II.

Giuseppe Verdi – Un Ballo in maschera Re dell abisso affetatti

1937 – S-a născut Dorel Vișan

25 iunie 1937, Tăușeni, Cluj

Actor de teatru și film și poet. A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. După absolvirea facultății a fost angajat actor la Teatrul Național din Cluj. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Păcală, iar patru ani mai târziu a fost magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Pentru prestația din filmul Senatorul melcilor a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. A interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Molière la Shakespeare, de la Marivaux la Büchner, iar în film a avut peste 50 de roluri în producții românești și internaționale. A fost distins cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. În anul 1995 a avut loc debutul său literar cu poezii, în revista Steaua. A publicat până în prezent 4 volume de versuri: De vorbă cu Domnul, Vremea cireșelor amare, Păcate…, Psalmi.

Între oglinzi paralele (1979) •  Regia Mircea Veroiu. Cu: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin, Elena Albu, Dorel Vișan, Rodica Tapalagă, Fory Etterle, Adrian Pintea

1938 – S-a născut Stelian Oancea

25 iunie 1938, Blejești, Teleorman

Poet, traducător și diplomat. A urmat Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București (1957–1962). Asistent la facultatea pe care a terminat-o, a fost și audient al cursurilor postuniversitare de relații internaționale. A devenit funcționar în Ministerul Afacerilor Externe în 1964 și a fost trimis la Paris, unde a avansat până la rangul de consilier de ambasadă. A lucrat în Ministerul Minelor, după 1990 fiind trimis la Madrid și apoi ambasador în Argentina. Preocupările diplomatice nu l-au împiedicat să desfășoare și o vie activitate culturală: a colaborat la reviste străine, a inițiat lansări de cărți, a reușit să recupereze, la Madrid, bogata bibliotecă a unui român în folosul Ambasadei României etc. În țară a fost prezent, sporadic, în Luceafărul (unde a debutat în 1968), România literară, Steaua, Tribuna, Contemporanul, Tomis. A debutat editorial cu volumul Timpul știut (1973). A mai publicat Împărăția sorilor, Semințe de timp, Litera imperfectă, Exerciții de melancolie. 

1940 – Escadrila Albă

Escadrila Albă a fost numele unei unități românești de avioane sanitare pilotate de femei, care a activat în timpul celui de-al doilea război mondial, înființată la 25 iunie 1940. Ideea înființării unei escadrile sanitare care să aibă ca piloți femei i-a aparținut prințesei Marina Știrbey, care a adresat o cerere Ministerului Aerului. A fost creată după modelul organizației finlandeze Lotta Sward, din Escadrila Albă făcând parte la început: Mariana Drăgescu, Virginia Duțescu, Nadia Russo, Marina Știrbey și Irina Burnaia. Denumirea Escadrila Albă, sub care era cunoscută, a fost dată de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuzelaj și pe aripi. Cu toate că aparatele de zbor aveau însemnele unor avioane sanitare, sovieticii nu au ținut cont de acest aspect și au atacat aceste avioane ca pe orice alt tip de avion militar. Prin urmare, la sfârșitul anului 1941 avioanele escadrilei au fost vopsite în culori de camuflaj. În acea perioadă, România a fost singura țară din lume care dispunea de o astfel de escadrilă. În august 1942, Escadrila Albă a fost redenumită Escadrila 108 Transport Ușor, a fost mutată la Stalingrad, pe aerodromul de la Kotelnikovo, apoi la Plodovitoje și celorlalte aviatoare li s-au alăturat Victoria Pokol, Maria Nicolae, Stela Huțan și Smaranda Brăescu.

Escadrila Albă a fost cunoscută atât pe plan național, cât și internațional; au fost scrise articole în ziarele Aripi românești, Tempo, România aeriană, Hamburger Illustrierte, Berliner Illustrierte Zeitung. Escadrila Albă a fost și subiectul unei cărți, scrisă de George Acsinteanu, dar și a unui film artistic, o coproducție româno-italiană, care i-a avut în rolurile principale pe Mariella Lotti, Tino Bianchi și Lucia Sturdza-Bulandra.

Escadrila albă [Studioul Cinematografic al Ministerului Apărării Naționale]

1940 – S-a născut Aureliu Leca

25 iunie 1940, Ploiești – 30 ianuarie 2015, București

Inginer, profesor universitar și om politic. A studiat la Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Energetică, absolvind ca șef de promoție în 1963. A beneficiat de o bursă Fullbright la Universitatea din Florida (Gainesville, SUA), la departamentul de Științe de Inginerie Nucleară. În anul 1972 a susținut teza de doctorat în domeniul centralelor termoelectrice, pe tema: Rugozitatea artificială pentru intensificarea transferului de căldură în reactoarele nucleare. A fost director general al Regiei Autonome de Electricitate (RENEL), apoi senator de Olt. Profesor universitar emerit, a fost autor și coautor a 33 de cărți, monografii și manuale universitare în domeniul energetic; a publicat numeroase articole, studii și lucrări de specialitate în țară și în străinătate, În ultima perioadă a vieții sale era profesor consultant și îndrumător de doctorat la Universitatea Politehnica din București.

1950 – S-a născut Doru Stănculescu

25 iunie 1950, București – 21 august 2021, București

Arhitect, interpret, instrumentist și compozitor de muzică folk, fratele cântăreței Mihaela Mihai. A debutat în anul 1968 cu melodia Ion Crâșmaru, pe versuri de Octavian Goga. A lansat primul disc single la casa de discuri Electrecord în anul 1979. A apărut la Televiziunea Română cu melodii ca Șambala, Ion Vodă Cumplitul, Ai, hai, Ecou de romanță, Fără petale. A fost membru fondator al Cenaclului Flacăra, unde a participat până la desființarea acestuia. A fost primul folkist creator de muzică de film de lung metraj: Porțile albastre ale orașului (1973, în regia lui Mircea Mureșan) și Ultima noapte a singurătății (1975, în regia lui Virgil Calotescu). A trait și câțiva ani la Paris, însă nu s-a simțit în largul său, deși era mai mereu înconjurat de români.

Scrisoarea soldatului de orișiunde

1952 – S-a născut Octavian Știreanu

25 iunie 1952, Costești, Argeș

Jurnalist, scriitor și politician. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității din Cluj-Napoca în 1975 și Facultatea de Filosofie a Universității București în 1982. A lucrat în presă din 1979, la revistele Viața studențească, Amfiteatru, Flacăra și Flacăra. După 1989, a fondat cotidianul Azi, numele fiind inspirat de revista lui Zaharia Stancu din 1932. A fost membru fondator al Clubului Român de Presă, președinte executiv al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, vicepreședinte al Asociației Presei Sportive din România. Este Doctor în Științe politice, specializarea Relații Internaționale cu teza Puterea din afara puterilor. Forța și vulnerabilitatea mass-media. A scris mai multe cărți de publicistică. În plan politic a fost senator, secretar al Comisiei de Politică externă a Senatului României, deputat și Consilier prezidențial, secretar de stat în Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural Național.

1954 – S-a născut George Șerban

25 iunie 1954, Buzău – 31 decembrie 1998, Timișoara

Ziarist, scriitor și om politic. A participat la revoluția română din 1989 de la Timișoara. După revoluție, a devenit redactor la ziarul Timișoara, care pe vremea aceea era foarte răspîndit. S-a situat pe poziții critice față de Frontul Salvării Naționale, fiind membru fondator al Alianței Civice, vicepreședinte și președinte al Societății Timișoara (1990–1994). Societatea Timișoara a organizat în 1990 mai multe mitinguri populare împotriva politicii FSN. La aceste mitinguri Gheorghe Șerban era unul din vorbitorii obișnuiți, fiind cunoscut mai ales datorită faptului că a fost unul din principalii autori ai Proclamației de la Timișoara din martie 1990. În 16 decembrie 1994 s-a înscris în PNȚCD, fiind ales deputat în legislatura 1996–2000, în județul Timiș, pe listele PNȚCD.

1955 – Biblioteca Centrală de Stat din București

Conform istoricilor și cercetătorilor, își are originea în Biblioteca Colegiului Sf. Sava din București, una din cele mai vechi și reprezentative biblioteci din România, dată în folosință în 1838, în acea perioadă fondul biliotecii fiind de circa 1.000 de volume. După Unirea din 1859, biblioteca a primit statutul de bibliotecă națională, fiind denumită Biblioteca Națională și ulterior Biblioteca Centrală. Între 1901–1955, biblioteca a fost desființată, colecțiile sale fiind transferate la Biblioteca Academiei Române, cu statut de bibliotecă națională. Biblioteca Centrală de Stat a fost re-înființată prin HCM nr. 1193/25 iunie 1955, ca principală bibliotecă publică a țării, o instituție creată pe baze biblioteconomice moderne, având atribuțiile specifice unei biblioteci naționale, conform standardelor UNESCO.

A preluat parte din fondurile vechii Biblioteci Centrale a Statului. Între 1955–2012, sediul Bibliotecii Centrale de Stat a fost în Palatul Bursei, clădire construită între anii 1906–1912, după planurile arhitectului Ștefan Burcuș. Imediat după prăbușirea comunismului, la începutul lunii ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat a devenit Biblioteca Națională a României.

1968 – S-a născut Dorinel Munteanu

25 iunie 1968, Grădinari, Caraș-Severin

Fost jucător de fotbal, și antrenor. Face parte din Generația de aur a echipei naționale de fotbal a României. A debutat la 14 ani la seniori pentru FC Oravița, în Divizia a treia, jucând pe postul de mijlocaș central la Metalul Bocșa, CSM Reșița, FC Olt Scornicești, FC Inter Sibiu (cu care a câștigat Cupa Balcanică: 1991), Dinamo București (Divizia A: 1992), CS Cercle Brugge, Fußball Club Köln, Steaua București (Divizia A: 2005), CFR Cluj (Cupa UEFA Intertoto), FC Argeș Pitești etc. A jucat pentru echipa națională de 134 de ori și a marcat 16 goluri, fiind cel mai selecționat jucător român din toate timpurile. A fost declarat Omul sezonului (Prima Divizie Belgiană, 1993–1994). A antrenat: CFR Cluj (Cupa UEFA Intertoto), FC Argeș Pitești, FC Vaslui, Steaua București, Universitatea Cluj, Oțelul Galați (Liga I 2011, Supercupa României 2011), Dinamo București, Mordovia Saransk, Astra Giurgiu, Concordia Chiajna, CSM Reșița etc. Gazeta Sporturilor l-a desemnat  Antrenorul lunii României: Septembrie 2023.

1972 – A încetat din viață Marin Iorda (Marin Iordache; 1 septembrie 1901 – 25 iunie 1972)

Regizor, scenarist, actor, scriitor, pictor și grafician; creatorul celui mai vechi film de desene animate românesc, Haplea.

1980 – A încetat din viață G.G. Ursu (25 ianuarie 1911 – 25 iunie 1980)

Istoric literar, poet, și memorialist, profesor și publicist.

1982 – A încetat din viață Nicolae Gărdescu (11 august 1903 – 25 iunie 1982)

Cunoscut actor de film, teatru, televiziune și vodevil; a creat la începutul anilor ’70 rolul Baronului von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej.

1984 – Inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție la Casa Republicii și Bulevardul Victoria Socialismului

Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei, o arie reprezentativă pentru arhitectura tradițională bucureșteană și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Câteva mii de case și lăcașuri de cult au fost demolate sau deplasate. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii etc. Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Victoria Socialismului. Ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale a avut loc la data de 25 iunie 1984. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen, reducând costurile la minimum și au continuat până în anul 1997. Au muncit 20.000 de muncitori, 5.000 de soldați, 700 de arhitecți, o armată de așa-ziși „voluntari”, în condiții grele, 3 schimburi timp de 7 ani. Nu se știe numărul victimelor, autoritățile comuniste nedorind publicarea datelor; cei ce au lucrat pe acest șantier declară că au fost victime, ținând cont de numărul victimelor de pe alte șantiere de amploarea Casei Poporului realizate în epoca comunistă se poate estima că au fost sute de morți. În prezent construcțiile poartă numele de Palatul Parlamentului, respectiv, Bulevardul Unirii.

1988 – A încetat din viață Șerban Cioculescu (7 septembrie 1902 – 25 iunie 1988)

Critic și istoric literar, specializat în Caragiale; profesor la universitățile din Iași și București; membru titular al Academiei Române.

1988 – A încetat din viață Tudor Bugnariu (30 iunie 1909 – 25 iunie 1988)

Sociolog și publicist; primar al municipiului Cluj; politician comunist; membru corespondent al Academiei Române.

1992 – S-a lansat procesul de Cooperare Economică a Mării Negre

La Summit-ul privind Cooperarea Economică a Mării Negre de la Istanbul, unsprezece șefi de stat și guverne (din Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R. Moldova, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina) au semnat Declarația reuniunii la nivel înalt privind Cooperarea Economică a Mării Negre și Declarația Bosforului. Acestea sunt, practic, actele de înființare a Organizației pentru Cooperare Economică în regiunea Mării Negre, OCEMN, model de inițiative multilaterale politice și economice care au ca scop stimularea interacțiunii și armoniei între statele membre, precum și de asigurare a păcii, stabilității și prosperității, dar și relațiilor de bună vecinătate în regiunea Mării Negre. România a fost fondatoare a noului acord economic. În iunie 1998, la Yalta, s-a semnat Carta CEMN, care a intrat în vigoare la 1 mai 1999 și care a devenit documentul fundamental al Organizației. Odată cu intrarea în vigoare a Cartei, OCEMN a dobândit identitate juridică internațională și a fost transformată intr-o organizație economică regională.

1998 – Re-instituirea Ordinului Steaua României

Cel mai vechi ordin național, a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și acordat într-un număr redus (în lipsa cadrului legal). După proclamarea independenței în 1877, Regele Carol I a înființat acest ordin printr-o lege votată în 10 mai 1877. Ordinul a fost abrogat în 1948 de autoritățile comuniste și reînființat în 1998 prin OUG nr. 11/25 iunie 1998 pentru reinstituirea Ordinului național Steaua României. Are șase grade: Colan, Mare Cruce, Mare Ofițer, Comandor, Ofițer, Cavaler, fiind cel mai înalt ordin național românesc, pentru a recompensa serviciile excepționale, civile și militare aduse statului și poporului român. Se conferă prin decret de către președintele României și poate avea maximum 3.650 de membri. Membrii acestui ordin sunt numiți pe viață și, indiferent de gradul primit, ei poarta titlul generic de Cavaler al Ordinului Național Steaua României.

2015 – A încetat din viață Ioan Chindriș (21 martie 1938 – 25 iunie 2015)

Istoric literar, redactor cultural la Radio Cluj.

2020 – A încetat din viață Ionuț Popa (17 aprilie 1953 – 25 iunie 2020)

Fotbalist și antrenor de fotbal; a antrenat echipele FC UTA Arad, Politehnica Iași și Poli Timișoara.

2022 – A încetat din viață Ștefan Petreuș (3 martie 1940 – 25 iunie 2022)

Cântăreț de muzică tradițională românească, ceteraș, fratele mai mare al grupului Frații Petreuș. 

2023 – David Popovici – campion la proba de 200 m

În 25 iunie, David Popovici a câştigat şi proba de 200 m liber din cadrul concursului de înot Sette Colli Trophy 2023, după ce, cu o zi înainte, şi-a adjudecat titlul şi în proba de 100 m.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită