18 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

Foto: Biserica mare a Mânăstirii Cozia

1388 – Sfințirea bisericii mari a mănăstirii Cozia

Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri, construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul Sfânta Treime, a fost ridicată între anii 1387–1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea, în care se spunea: „…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă”. Hrisovul domnitorului Mircea cel Bătrân este totodată și actul de atestare a localității Călimănești, pe teritoriul căreia se află.

Mănăstirea Cozia a fost principalul model al arhitecturii religioase din Țara Românească vreme de patru secole, constituind de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 1415, 1419, 1436 și 1448 se atestă că aici funcționa o școală mănăstirească. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, al marelui voievod Mircea a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român.

Mănăstirea Cozia, necropola lui Mircea cel Bătrân de pe malul Oltului

1764 – A încetat din viață Adolf Nikolaus von Buccow (7 ianuarie 1712 – 18 mai 1764)

General austriac de cavalerie, originar dintr-o familie nord-germană; guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, a pus în aplicare măsurile de impunere a autorității dispuse de Curtea de la Viena, îndreptate cu precădere împotriva secuilor și românilor ortodocși din Transilvania.

1821 – Tudor Vladimirescu trădat de pandurii săi

Pe 18/30 mai oastea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu ajunsese în apropiere de Golești. În rândurile armatei, se înmulțiseră însă actele de indisciplină, în condițiile în care membrii ei nu mai vedeau un beneficiu evident al continuării luptei. Patru dintre căpitanii de panduri au refuzat să-și exprime în scris adeziunea la mișcare, iar cei rămași, supărați de faptul că Tudor comandase execuția unuia din ei pentru nesupunere, au transmis liderilor eteriști corespondența lui Tudor cu otomanii, permițând apoi acestora să-l aresteze.

1822 – S-a născut Gheorghe Sion

18 mai 1822, Mamornița, Herța, Bucovina/Ucraina – 1 octombrie 1892, București

Scriitor, revoluționar pașoptist, membru titular (din 1868), secretar general și vicepreședinte al Academiei Române și al ASTRA. A provenit dintr-o familie boierească din Hârșova, Vaslui. La Iași, a audiat cursuri la Academia Mihăileană și a luat parte la soarélele literare din casa lui Gheorghe Asachi. A fost copist în cancelaria Departamentului din lăuntru al Moldovei și șef de secție la Departamentul averilor bisericești și învățăturilor publice. A participat activ la mișcarea revoluționară din Moldova din 1848, fiind exilat, a participat la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, apoi a trecut în Bucovina, la familia Hurmuzachi. Din nou la Iași, Sion a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la Unirea Principatelor. A condus Arhivele Statului din Iași, iar în 1957 s-a mutat în București. A fost numit director general al Regiei Monopolului Tutunului, a scos Revista Carpaților, apoi, împreună cu V.A. Urechia, revista Transacțiuni literare și științifice. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită, temele fiind comune în lirica epocii: patriotismul: Dorul țării, refuzul opresiunii: Cenzorul meu, satira venalității, a abuzurilor etc.

1836 – S-a născut Isidor Vorobchievici

6/18 mai 1836, Cernăuți – 18 septembrie 1903, Cernăuți

Preot, pedagog, dirijor de cor, folclorist, compozitor și scriitor ucrainean din Bucovina. La vârsta de 5 ani cânta bine la vioară. A studiat la Institutul Teologic din Cernăuți (1857–1860), după absolvire fiind preot la Davideni și la Rușii-Moldoviței, timp în care cules creații folclorice locale rutene și românești. A colaborat la reviste ucrainene din Bucovina: Zora, Pravda, Veciorniți. Primele sale cinci poezii publicate au apărut în 1863 în almanahul literar Galicianin (Galițianul) din Lvov sub titlul Dumki z Bukovini (Gânduri din Bucovina). S-a perfecționat în teoria armoniei și compoziției și în muzica bisericească bizantină la Conservatorul din Viena (1867–1869). A fost profesor de Muzică și Cântare corală în Cernăuți, la Institutul Teologic, Școala Normală, Gimnaziul superior german, iar după fondarea Universității „Franz Josef” la Cernăuți (1876), a fost numit profesor de Muzică liturgică. În anul 1897 a fost ales membru al Consiliului regional al școlilor. S-a distins în activitatea pedagogică, elaborând manuale în germană, ucraineană și română – un manual de armonie muzicală, Lehrbuch für Musikharmonie, un manual de teorie generală a muzicii, Allgemeines Musiklehrbuch, a editat antologii de cântece românești, rutene și evreiești din patrimoniul folcloric și cultural al Bucovinei (Наша народна пісня, Flori din Bucovina etc). A avut contribuții substanțiale în afirmarea cântării corale polifonice din Bucovina. I-a îndrumat pe: Ciprian Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, Dimitrie Gherasim, Constantin Șandru, Tudor Flondor, Mihai Ursuleac etc. A compus muzică liturgică și muzică vocală laică pentru voce și pian.

1845 – Letopisețele Țării Moldovei

Mihail Kogălniceanu a început, la Iași, publicarea lucrării Letopisețele Țării Moldovei, în trei volume, însoțite de prefață, studii și însemnări despre manuscrisele valorificate.

Lucrarea a reunit scrierile cronicarilor Miron Costin, Grigore Ureche și Ion Neculce, la care va adăuga, în ediția următoare, cronici muntene. A fost publicată între 1845–1852.

1848 – Lozinca unionistă a lui George Bariț

Pe fundalul afirmării idealurilor naționale ale revoluției de la 1848, în urma Marii Adunări de la Blaj, George Bariț a lansat, în Gazeta de Transilvania, o lozincă unionistă, replicând, plin de curaj, la lozinca nobilimii maghiare „Uniune sau moarte”, cu o alta, semnificativă: „Soarta națiunii române se va hotărî la București și în Iași, iar nu în Cluj, nici în Blaj, nici în Buda”.

1849 – A doua bătălie de la Abrud

A doua bătălie de la Abrud (18–19 mai 1849) a fost una dintre ciocnirile majore între forțele militare maghiare și românii din Munții Apuseni, în timpul revoluției din Transilvania din 1848–1849. În timpul negocierilor de pace, de la începutul lunii mai, dintre reprezentantul guvernului maghiar și conducătorii românilor din Munții Apuseni, o forță militară condusă de maiorul Hatvani Imre a atacat prin surprindere orașul Abrud. Gestul armatei ungare fiind considerat o încălcarea a armistițiului, a avut ca urmare prima bătălie de la Abrud (8–10 mai). Suferind o înfrângere gravă în această bătălie, comandantul maghiar Hatvani a promis că va reveni pentru a se răzbuna. Ajungând în orașul Brad, Hatvani a și început pregătirile pentru o nouă expediție împotriva românilor conduși de Avram Iancu. I-a scris de aici guvernatorului maghiar: „Odihnesc puțintel și pe urmă pornesc îndată, pentru ca, ori să murim cu toții prin văgăunile moților, ori, cum îmi să cred mai cu dinadinsul, nici un suflet de om viu nu va mai rămâne la care voi fi găsit armă îndreptată în contra ungurilor”.

Forțele române erau alcătuite din civili înarmați (moți, români refugiați din diferite părți ale Transilvaniei ocupate de armata maghiară), organizați ca miliții, comandate de tineri fără experiență militară, în general avocați sau preoți. Comandantul tuturor milițiilor românești era Avram Iancu, un tânăr avocat în vârstă de 24 ani.

La 15 mai, armata maghiară a pornit din Brad spre Abrud. În zilele de 15–17 mai au fost incidente între cele două armate – incursiuni ale unor trupe din armata lui Hatvani pentru a pune la adăpost familiile maghiare de la Roșia Montană, satele Corna și Bucium, acestea fiind împrăștiate de români. Grosul trupelor lui Hatvani a intrat în Abrudul pustiit în urma primei bătălii, iar trupele moților au încercuit orașul. Bătălia a durat două zile, atacurile maghiare deosebit de puternice, fiind respinse. Pentru retragere, armata maghiară a pornit atacuri în trei direcții – Cernița, dealul Știurț și Roșia Montană – spre a ține ocupate cetele românești de acolo. Înainte de a pleca din Abrud, Hatvani a executat prizonierii români, printre care tribunul Morariu, femei și copii. Imediat ce Hatvani a început retragerea, două trupe de lăncieri români au pornit în urmărirea lui, iar alte detașamente au luat-o pe căi lăturalnice pentru a ieși în calea fugarilor. Trupele maghiare în retragere, însoțite de refugiați civili în căruțe, au fost ajunse din urmă la Corna, fiind atacate din două părți, cu foc de pușcă și prin luptă corp la corp. Panicați, honvezii au încercat să fugă cu ajutorul căruțelor refugiaților civili, pe care i-au abandonat în voia sorții. Mărturii oculare relatează cazuri în care lăncierii români au încercat să protejeze copiii refugiaților maghiari care le ieșeau în cale în timpul atacului. Legiunea germană, ajunsă la punctul Cerbu, a fost atacată de legiunea lui Simion Balint; moții au capturat tunurile și au distrus întreaga unitate inamică. A fost momentul în care Hatvani a strigat „Scapă cine poate!”, părăsindu-și oamenii. Cei care l-au urmat au fost întâmpinați la punctul Bolfu de femeile din Bucium care au prăvălit bolovani de pe coasta muntelui, cei care au scăpat au fost loviți de bolovanii rostogoliți de alte femei, în locul După Piatră, restul soldaților maghiari fiind împrăștiați de lui Simion Groza. Doar printr-un noroc maiorul Hatvani a scăpat din nou, ajungând în seara de 19 mai la Brad, însoțit doar de trei ofițeri și câțiva soldați.

1878 – S-a născut Tancred Constantinescu

18 mai 1878, Cahul, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 14 mai 1951, închisoarea Sighet

Matematician, inginer, om politic, ministru. A fost membru în conducerea PNL, deputat și senator în câteva legislaturi, director general al CFR, secretar general, apoi ministru al Comerțului și Industriei,. Ca matematician, a fost printre cei care au fondat Gazeta Matematică. A ajutat mult apariția acestei reviste, pe care a subvenționat-o și a cedat din partea Căilor Ferate (al căror director general era), terenul pe care s-a construit în 1934 clădirea Casa Gazetei Matematice. A avut câteva contribuții notabile în matematică: Asupra arcelor de parabolă și arcelor de cerc, Câteva proprietăți ale normalelor la parabolă, Asupra cercurilor înscrise și exînscrise în triunghiurile înscrise și circumscrise unei parabole, precum și multe alte publicații până în anul 1945. În 1950, autoritățile comuniste au redactat un tabel cuprinzând „foști miniștri începând din anul 1918 până la 6 Martie propuși pentru arestare”. Conform tabelului, vina lui Tancred Constantinescu era următoarea: „era mare acționar la Drajna, împreună cu Stelian Popescu. Era imoral. Element dușmănos regimului actual”. Ca urmare, a fost arestat și a murit în închisoarea de la Sighet.

1886 – S-a născut Mircea Djuvara

18/30 mai 1886, București – 7 noiembrie 1945, București

Filosof și jurist, om politic, diplomat, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Drept și ale Facultății de Litere și Filosofie la Universitatea București, obținând licența pentru amândouă în 1909. A obținut titlul de Doctor în Drept la Sorbona cu teza: Le fondement du phénomène juridique. Quelques réflections sur les principles logiques de la connaisance juridique (Câteva reflecții asupra principiilor logice ale cunoașterii juridice). A fost profesor la Facultatea de Drept din București, la Academia de Drept Internațional de la Haga, a ținut prelegeri la universități din Berlin, Marburg, Paris, Roma, Viena. A fost avocat în Baroul Ilfov, consilier juridic al delegației române la Conferința de Pace de la Paris (1919); a redactat un buletin informativ și a publicat cel mai cuprinzător studiu juridic asupra participării României la primul război mondial, La guerre roumaine. 1916–1918, 1919. După război, a depus o susținută activitate în vederea desăvârșirii statului național român ca delegat al României la Societatea Națiunilor, vicepreședinte al Uniunii internaționale pentru Societatea Națiunilor și președinte al Comitetului executiv al Asociației române pentru Societatea Națiunilor. A fost deputat și ministru de Justiție. A colaborat la diverse publicații ale vremii: Analele Facultății de Drept din București, Cercetări juridice, Convorbiri literare, Curierul judiciar, Democrația, Epoca, Ideea europeană, Revista de filosofie, Studii de filosofie etc. A lăsat numeroase cărți și studii de drept, filosofie, sociologie, morală, critică literară, dar și eseuri, articole politice și filosofice. A fost membru al Institutului de Științe Administrative, al Institutului de Științe Morale și Politice din Paris, al Institutului Internațional de Filosofie a Dreptului și de Sociologie Juridică din Paris, al Academiei de Științe din Boston.

1887 – A încetat din viață Karl Storck (21 mai 1826 – 18 mai 1887)

Sculptor român de origine germană; primul profesor de sculptură la Școala de Arte Frumoase; autorul primelor sculpturi monumentale din București; fiii săi, Carl și Frederic, au fost și ei sculptori.

1888 – S-a născut Eugeniu Speranția

18 mai 1888, București – 11/12 ianuarie 1972, București

Jurist, filosof, sociolog, poet, estetician, eseist, memorialist, publicist și profesor, membru în Societatea Scriitorilor din România din 1916, fiul folcloristului Theodor D. Speranția. În 1906 a debutat publicistic în revista Vieața nouă a lui Ovid Densușianu. Licențiat al Facultății de Filosofie a Universității din București (1910), apoi Doctor în Litere și Filosofie cu teza Apriorismul pragmatic (1912), a făcut cursuri de specializare în Germania. Profesor de liceu încă din vremea studenției, a fost numit director al învățământului superior pentru Cluj, profesor la Academia de Drept din Oradea, și profesor de Filosofia dreptului și de Sociologie la Universitatea din Cluj. A colaborat la Flacăra, Vieața nouă, Cele trei Crișuri, Revue Roumaine, Luceafărul, Gând românesc, Gândirea, Steaua, Familia, cu poezii și articole. A scris poezie de factură simbolistă: Zvonuri din necunoscut, Pasul umbrelor și al veciei, Sus; roman: Casa cu nalbă; estetică: Frumosul ca înaltă suferință, Papillons de Schumann; memorialistică: Figuri universitare, Amintiri din lumea literară, medalioane muzicale, dar și eseu filosofic ori studiu de psihologie: Psihologia gândirii, fiind printre primii autori români care a scris o lucrare de filosofie și sociologie a Dreptului, Principii fundamentale de filosofie juridică.

1888 – A încetat din viață Iacob Bologa (7 decembrie 1817 – 18 mai 1888)

Om politic; consilier aulic al Transilvaniei; membru fondator și președinte al Băncii Albina din Sibiu; președinte al ASTRA.

1899 – România a participat la prima Conferință a Păcii

Conferința de pace a fost propusă în 29 august 1898 de țarul Nicolae al II-lea și contele Mihail Nikolaevici Muraviov, ministrul de externe de atunci al Rusiei. A avut loc la Haga și a început la 6/18 mai 1899, în data zilei de naștere al țarului.

Au participat 26 de state din Europa, America şi Asia. Convenția Conferinței Păcii a fost semnată în 17/29 iunie, același an, intrând în vigoare la 4 septembrie 1900. La acest forum internațional s-a încheiat Convenția asupra reglementării pașnice a conflictelor internaționale. Delegația română, din care făceau parte Alexandru Beldiman, ministru la Berlin și Ion Papianu, agentul diplomatic de la Belgrad, a semnat documentele cu rezerve.

1903 – Dezvelirea monumentului lui Ion C. Brătianu din București

Monumentul lui Ion C. Brătianu din București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, în urma câștigării unui concurs internațional organizat în 1900, a fost inaugurat în 18 mai 1903 la intersecția Bulevardului Colței (actual Bulevardul I.C. Brătianu) cu Bulevardul Regele Carol I, cu ocazia împlinirii a 12 ani de la moartea lui Ion C. Brătianu. Conținea mesajul „PRIN MINTEA, PRIN INIMA ȘI BRAȚELE NOASTRE”. A fost finanțat prin subscripție publică.

În 1948, după venirea regimului comunist la putere, monumentul a fost topit la fostele uzine Republica.

A fost reconstruit și amplasat din nou în Piața Universității în 2019.

1911 – A încetat din viață Ioan Adam (26 noiembrie 1875 – 18 mai 1911)

Scriitor asociat cu semănătorismul; profesor de Limba română; magistrat.

1921 – S-a născut George Nestor

18 mai 1921, Chetreni–Stănuești, Tutova/ Chetreni– Motoșeni, Bacău – 24 octombrie 2003

Jurnalist, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1949. În 1940, elev la liceul din Vaslui a publicat primele versuri în revista școlară Vlăstarul, pe care a editat-o, fiind redactor. La debutul anilor ’40 s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară din București și totodată a debutat în viața literară, publicând versuri în pagina culturală a cotidianului Viața al lui Liviu Rebreanu. A renunțat la facultatea inițială, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1947, intrând în publicistică. Atras de ziaristică, a lucrat la Glasul Armatei, Albina, Tânărul scriitor, Revista de pedagogie. Anii ’50 l-au prins captiv în clișeele proletcultiste, dar treptat s-a apropiat de revistele pentru copii ale epocii. Între 1969–1977, a editat, ca redactor responsabil, Almanahul părinților. A colaborat la periodicele: Albina, Cravata roșie, Cutezătorii, Luminița, Ramuri (Craiova), Revista literară, România literară, Școala bârlădeană, Veac nou, Viața Militară, conturându-și un sens al carierei literare ca scriitor pentru copii și tineret, devenind un scriitor prolific și implicat direct în zona educațională.

1928 – S-a născut Ilie Moldovan

18 mai 1928, Albești, Mureș – 9 februarie 2012, Sovata

Preot ortodox, profesor universitar și teolog. A urmat Facultatea de Agronomie din Cluj (1947–1952), Institutul Teologic Universitar la Cluj și la Sibiu și studii de doctorat, specialitatea Dogmatică, la Institutul Teologic din București, devenind Doctor în Teologie în 1974, cu teza Sfântul Duh în Ortodoxie și în preocupările ecumeniste contemporane. A fost inginer agronom, preot paroh în Lisa, protopopiatul Făgăraș și Daneș, protopiatul Sighișoara, spiritual II, apoi spiritual I (conferențiar) la institutul Teologic Universitar din București, suplinitor al catedrei de Teologie Dogmatică și Simbolică la același Institut, profesor titular la catedra de Morală de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, iconom stavrofor. A avut vaste preocupări în etnogeneza românilor și ecoteologie. A fost președintele de onoare al Federației PRO VITA Ortodoxă. Cărți: Calendarul viu. Dialoguri euharistice între generații, Adolescența, preludiu la poemul iubirii curate, Adevărul și frumusețea căsătoriei – Teologia iubirii.

1935 – S-a născut Francisca Stoenescu

18 mai 1935, Curtbunar, Dobrogea de Sud/Bulgaria

Arhitectă, scriitoare (de literatură pentru copii), ilustratoare de carte, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, în anul 1960. În perioada 1960–1977 a lucrat ca arhitect și a colaborat la publicațiile pentru copii cu povestiri și ilustrații. Între anii 1986–2009 a locuit în Olanda unde a expus sub pseudonimul Francisca Stoia. A fost membră a Gemeenschap Beeldende Kunstenaars (Uniunea artiștilor plastici Gelderland, Olanda (GBK) în perioada 1995–2009. Din anul 2010 a revenit în București și a colaborat cu scenarii la emisiunile pentru copii de la Radiodifuziunea Română și la Animafilm. A fost căsătorită cu poetul și pictorul Valeriu Pantazi. A publicat cărți cu coperta și ilustrațiile sale: Se caută urgent un doctor de flori, Ce-ai în mână? O stea, Întrecerea din pădure (carte de colorat), Prima ninsoare, Pricoliciul, Aleargă mânzule, Ana și lupul – Scufița Roșie pentru cititori profesioniști. A participat le expoziții de grup și personale.

1936 – S-a născut Florin Bucescu

18 mai 1936, Broscăuții Noi, Storojineț, Cernăuți, Regatul României/Ucraina – 21 septembrie 2019, Iași

Preot, etnomuzicolog, bizantinolog, paleograf și profesor universitar. A studiat la Institutul Teologic din București (1953–1957) și la Conservatorului de Muzică „George Enescu” din Iași (1962–1967). În 2002 a obținut titlul de Doctor în Muzică cu teza Cântarea psaltică în manuscrisele moldovenești din secolul al XIX-lea la Universitatea Națională de Muzică București. În învățământul preuniversitar a fost profesor de Limba română, Istorie și Muzică la Iaslovăț (Suceava), profesor de Muzică la Liceul Internat „Costache Negruzzi”, profesor de Muzică vocală la Școala Normală „Vasile Lupu” și cadru didactic la Seminarul Teologic „Vasile cel Mare”, toate din Iași. În învățământul superior a fost lector la Institutul Teologic din Iași, colaborator extern, conferențiar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, unde a fondat și condus specializarea Muzică religioasă și modulul de Muzică religioasă la Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru. În 1997 a fost numit preot suplinitor la Parohia Nașterea Maicii Domnului, a fost dirijor al corului Basileus al Seminarului teologic ortodox Sfântul Vasile cel Mare din Iași. Activitatea sa de cercetare, redactare și publicare a fost dedicată în special studiilor de etnomuzicologie, muzică religioasă, interpretare muzicală, bizantinologie și paleografie. A monografiat jocurile din Moldova din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, precum și folclorul anumitor genuri și zone folclorice din Moldova și Bucovina. A fost membru fondator al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei.

1937 – S-a născut Aladár Lászlóffy

18 mai 1937, Turda, Turda, Regatul României/Cluj – 19 aprilie 2009, Budapesta, Ungaria

Scriitor și poet maghiar din România, membru al Academiei de Arte din Budapesta, al Academiei Digitalizate din Budapesta, al Uniunii Scriitorilor din România și membru corespondent (din 2003) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Literatură Maghiară a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj (1959). A fost redactor la diferite edituri, redactor al revistei Napsugár, redactor-șef al Editurii Dacia. A colaborat la revistele Utunk și Eløre; după 1990, redactor al revistei Helikon, colaborator al revistei Korunk. Una dintre cele mai importante personalități ale literaturii maghiare contemporane, a fost autor a mai mult de 40 de volume (poezii, proză, eseuri), important traducător al literaturii române contemporane, transpunând în limba maghiară mulți autori români, între care: Eugen Jebeleanu, Aurel Rău, Mircea Dinescu, Nicolae Prelipceanu, Ștefan Augustin Doinaș. Volume în limba română: Să ne scăldăm în iarbă, Dimineața universală. A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000).

1947 – S-a născut Goange Marinescu

Gheorghe Marinescu; 18 mai 1947, Râmnicu Vâlcea – 16 mai 2000, Râmnicu Vâlcea

Regizor și animator de teatru. A absolvit IATC București, promoția 1970, la clasa de Regie David Esrig – Mircea Mureșan și Facultatea de Limba Franceză a Universității Craiova (1974). Timp de 13 ani (1976–1989), a condus Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea. A urmat un stagiu de pregătire în Franța (1982), absolvit cu lucrarea Corpul uman în spațiul și timpul teatral. A fost regizor la Teatrul de Stat din Sibiu, apoi a preluat conducerea Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea (1992–1997). În cariera sa a regizat mai multe spectacole, pentru Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul „Anton Pann”, Teatrul de Stat Pitești, Teatrul de Nord Satu Mare: Concurs de frumusețe de Tudor Popescu, Revelion la Baia de aburi de Eldar Reazanov, Oglinda după Michel de Ghelderode, Cum se cuceresc femeile de Woody Alen, În larg de Slavomir Mrozek, Nu ne naștem toți la aceeași vârstă, Emigranții de Slavomir Mrozek, Zoo story de Eduard Albee, Stele pe cerul dimineții de Aleksandr Galin, Unchiul Vanea de Cehov. Ultima piesă pe care a regizat-o a fost Intrigă si Iubire de Schiller, spectacol a cărui premieră a avut loc pe 12 aprilie 2000, la Teatrul de Stat Sibiu.

1948 – S-a născut Dana Tomiță

18 mai 1948, Iași – 2 februarie 2016, Iași

Actriță de teatru. A urcat pe scenă la vârsta de 5 ani, ca balerină. A urmat Școala Populară de Artă din Iași, unde l-a avut profesor pe regizorul Tiberiu Penția. La propunerea acestuia, a participat în 1971 la un concurs pentru angajarea la Teatrul „Victor Ion Popa”, fiind cooptată în trupa teatrului bârlădean, pe care l-a slujit cu devotament 34 de ani și pe scena căruia a interpretat 80 de roluri. A jucat rolul Ioanei în Surorile Boga de Horia Lovinescu, Lady Milford în Intrigă și iubire de Friedrich Schiller, doamna Lulu în Dudul lui Traian de Victor Ion Popa, Maria în Neînțelegerea de Camus, regina în Ioana, principesa Burgundiei de Gombrowicz, sau mama, în Celestina de Fernando de Rojas (ultimul rol pe scena teatrului bârlădean).

1950 – A încetat din viață Henri Cihoski (2 octombrie 1872 – 18 mai 1950)

General al Armatei României din primul război mondial; om politic; ministru al Apărării naționale; senator; arestat la 78 de ani în noaptea demnitarilor, a murit 11 zile mai târziu în închisoarea Sighet.

1952 – S-a născut Sorin Medeleni

18 mai 1952 – 20 decembrie 2015, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, clasa Eugenia Popovici. A debutat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, iar din 1978 a fost actor la Teatrul Mic din București, căruia i-a dedicat 37 de ani din carieră, jucând în: Nu sînt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, Bătrâna și hoțul de Viorel Savin, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Maidanul cu dragoste de G.M. Zamfirescu, Piațeta de Carlo Goldoni, Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Mata Hari – dincolo de legendă de Philippe Collas, Top Dogs de Urs Widmer etc. În film, a jucat, printre altele, în Aurora, Păcală se intoarce, Drumeț în calea lupilor, Secretul lui Bachus.

Bătrâna și hoțul (Teatru TV în colaborare cu Teatrul Mic) • Regia Cristian Hadji-Culea. Cu: Irina Răchiţeanu-Şirianu și Sorin Medeleni

1957 – S-a născut Michael Cretu

Mihai Crețu; 18 mai 1957, București

Muzician și producător muzical, fiul pianistului Dumitru Crețu, fratele celui mai cunoscut jazzman român, Johnny Răducanu. A urmat cursurile Academiei de muzică din Frankfurt, obținând licența în muzică. De formație pianist, a lucrat ca producător și interpret la instrumente cu clape pentru Frank Farian, germanul care s-a aflat în perioada anilor 1970–1980, în spatele marilor succese comerciale numite Boney M și Milli Vanilli. Este activ muzical în Germania și Europa de Vest, sub numele Michael Cretu, fiind domiciliat în insula spaniolă Ibiza, cunoscut mai ales ca fiind creatorul proiectului muzical Enigma. A fost căsătorit cu cântăreața germană Sandra [Ann Lauer], a cărei aniversare este în aceeași zi, dar în anul 1962. Axat pe producere și aranjament muzical, Crețu, cunoscut și sub pseudonimul artistic de Curly MC, lucrează în propriul său studio muzical, numit Studioul ART, situat în insulele Baleare, pe insula Ibiza. Conform propriului său web site, până la finele anului 2001, Mihai Crețu ar fi vândut peste 100 de milioane de albume.

Michael Cretu – Wild River

1964 – A încetat din viață Victor Bikerich (27 februarie 1895 – 18 mai 1964)

Organist și muzicolog de origine poloneză.

1976 – A încetat din viață George Boitor (1 noiembrie 1934 – 18 mai 1976)

Poet, jurnalist și prozator; s-a sinucis în urma hărțuirii repetate a securității din Brașov.

1979 – S-a născut Alexander Nanau

18 mai 1979, București

Regizor de film, producător și scenarist german, născut în România. Din 1990 locuiește în Germania; a studiat Regia la renumita Academie Germană de Film și Televiziune din Berlin (DFFB) și a fost deținătorul a două burse la Institutul Sundance, respectiv la Academia de Artă (Akademie der Künste) din Berlin. În 2007 a înființat în România casa de producție Alexander Nanau Production. Filmul său documentar, Lumea văzută de Ion B., a câștigat, în 2010, premiul Emmy Internațional la categoria Arts Programming, iar Toto și surorile lui, un alt documentar al său, a fost nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film în 2015. Cel din urmă, având o distribuție internațională numeroasă, a avut succes în rândul festivalurilor din întreaga lume. A fost director de imagine pentru documentarul francez-german Nothingwood, filmat în Afganistan, care a avut premiera la Cannes în 2017, în selecția Quinzaine des Réalisateurs. Filmul său documentar Colectiv a câștigat în 2020 Premiul Academiei Europene de Film la categoria cel mai bun documentar și a fost primul film românesc nominalizat la Premiile Oscar, în 2 categorii (Cel mai bun film internațional și Cel mai bun film documentar).

Toto și surorile lui (documentar, 2014) • Regia Alexander Nanau. Cu: Totonel, Ana, Andreea

1983 – A încetat din viață Alexandru Bădăuță (14 iunie 1901 – 18 mai 1983)

Prozator, memorialist și eseist; unul dintre întemeietorii cinematografiei documentare românești și ai Oficiului Național de Turism.

1991 – A încetat din viață Areta Șandru-Popa (25 iulie 1950 – 18 mai 1991)

Scriitoare și jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

1993 – A încetat din viață Aurel Covaci (13 februarie 1932 –18 mai 1993)

Traducător, redactor de presă; fost deținut politic al regimului comunist.

1995 – A încetat din viață Valentin Teodorian (4 iunie 1928 – 18 mai 1995)

Tenor, compozitor de muzică vocală, poet și scriitor; solist al Operei Române din București.

2000 – A încetat din viață Gáll Ernő (4 aprilie 1917 – 18 aprilie 2000)

Sociolog și publicist evreu maghiar din România; în timpul celui de-al doilea război mondial familia sa a fost exterminată la Auschwitz; membru corespondent al Academiei Române.

2001 – Regele Mihai a revenit la Palatul Elisabeta

Reședința a fost pusă la dispoziția Familiei Regale pentru timpul șederii la București, de către Guvernul român. La aproape 55 de ani după ce a semnat abdicarea sub amenințarea armei, Regele Mihai s-a întors în biroul de lucru de atunci.

Palatul Elisabeta a fost construit în 1936, pentru Principesa Elisabeta, fostă regină a Greciei și sora regelui Carol al II-lea. De când palatul a fost dat în folosința Regelui Mihai, ca fost șef de stat în 2001, acesta găzduiește evenimentele publice și private ale Familiei Regale. Aici au loc ceremoniile de decorare, audiențele, petrecerile de grădină, recepții diplomatice și dineurile de stat prezidate de membrii Familiei Regale.

2007 – A încetat din viață Jeana Gheorghiu (6 iunie 1946 – 18 mai 2007)

Jurnalistă; realizatoare de emisiuni de televiziune și radio; director al TVR 2 (2002–2004).

2009 – Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg

După ce reprezentanții Muzeului Bran și ai Casei de Habsburg au semnat procesul-verbal de predare-primire a obiectivului turistic, acesta a început să funcționeze în regim privat de la ora 12.00.

Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

2011 – A încetat din viață Mircea Horia Simionescu (23 ianuarie 1928 – 18 mai 2011)

Prozator, publicist și eseist; caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc.

2014 – A încetat din viață Radu Florescu (23 octombrie 1925 – 18 mai 2014)

Istoric, profesor universitar și filantrop; stabilit în Statele Unite ale Americii; director al Centrului de Cercetări Est-Europene de la Boston College, pe care l-a fondat.

2022 – A încetat din viață Henry Mavrodin (31 iulie 1937 – 18 mai 2022)

Pictor, grafician, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită