~ Personalitatea zilei* ~
Gheorghe Asachi
1/12 martie 1788, Herța, Moldova/Ucraina – 12 noiembrie 1869, Iași
Cărturar enciclopedist și scriitor al începuturilor literaturii române, poet, prozator, dramaturg, inginer, sprijinitor al științei și artelor, întemeietor și deschizător de drumuri în învățământ, teatru, presă.
A studiat logica matematică, istoria naturală, fizica, metafizica și etica la Facultatea de Filosofie a Universității din Lwów, secția Litere și Științe, în perioada 1802–1804. Aici și-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au înfiripat concepțiile sale iluministe sub influența unora dintre profesorii universității și a cunoscut literatura poloneză și literatura clasică română, care se vor simți în creațiile sale literare. După obținerea Doctoratului în Filosofie și a diplomei de inginer și arhitect, Gheorghe Asachi s-a întors în țară, la Iași (1805), unde și-a pus în practică cunoștințele de arhitectură, construind case particulare. În același an, a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu celebrul astronom Johann Tobie Bürg, matematicile superioare și pictura, susținut de o bursă acordată de mitropolitul Veniamin Costache din partea Eforiei Școalelor. În august 1808, Gheorghe Asachi a plecat să-și completeze studiile la Roma cu arheologie, epigrafie, pictură și sculptură (1808–1812). Tot aici a scris primele încercari poetice și a fost ales membru extraordinar al Societății literare din Roma.
În 1813, din nevoia de ingineri hotarnici pentru măsurarea moșiilor, dar care să înțeleagă și vechile hrisoave de proprietăți, scrise în românește și slavonește, Gheorghe Asachi a deschis, la Academia Domnească din Iași, o clasă specială în limba română, pentru a preda un curs de pregătire a inginerilor hotarnici. Având susținerea mitropolitului Veniamin Costache, a fost numit profesor „de Geometrie practică și Desen” la Academie, cursul deschis de el fiind considerat mai târziu ca începutul unei Facultăți de Construcții.
Precursor al generației pașoptiste, a fost unul dintre întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul dramei Țiganiada, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică și unul dintre întemeietorii Academiei Mihăilene, prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova. A publicat prima gazetă românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816), cu sprijinul soției sale, Elena Asachi. Alături de participat la înființarea Conservatorului filarmonic-dramatic din Iași (15/27 noiembrie 1836), fiind profesor de Declamație, dar și director, alături de spătarul Vasile Alecsandri (tatăl poetului) și vornicul Ștefan Catargiu.
A tradus și adaptat piese de teatru străine. În poezie, a abordat toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. A versificat legendele istorice: Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice: Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna etc., care au constituit surse de inspirație pentru Costache Negruzzi.
Figură politică controversată, Asachi a susținut prezența rusă imperială în Moldova și a jucat un rol major în stabilirea regimului Regulamentul Organic, susținând în același timp domnia prințului Mihail Sturdza. A ajuns astfel să se ciocnească cu reprezentanții curentului liberal și s-a opus atât revoluției moldovenești din 1848, cât și unirii țării cu Țara Românească. Angajat într-o lungă polemică cu liderul liberal Mihail Kogălniceanu, a fost, alături de Nicolae Vogoride, implicat în încercarea nereușită de a bloca proiectul unionist prin frauda electorală.
A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vieții artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova, a deschis calea învățământului liceal și superior, teatrului și presei în limba română în Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.
A fost „unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai introducerii culturii la noi prin ziare, calendare, reviste, traduceri din scriitori străini de toate felurile, prin școala sa de inginerie, prin rolul său oficial în organizarea școlilor în vremea lui Mihail Sturdza” [Garabet Ibrăileanu]. Lui i se datorează primul muzeu natural din Moldova, prima bibliotecă publică și prima fabrică de hârtie din țară, cea de la Petrodava, de lângă Piatra Neamț.
Mai mult: http://www.istoria.md/articol/539/Gheorghe_Asachi,_biografie
Viața și opera – Gheorghe Asachi
***** [In English] *****
Gheorghe Asachi
1/12 March 1788, Herța, Moldova/Ucraina – 12 November 1869, Iași
Gheorghe Asachi was a Moldavian, later Romanian prose writer, poet, painter, historian, dramatist and translator. An Enlightenment-educated polymath and polyglot, he was one of the most influential people of his generation. Asachi was a respected journalist and political figure, as well as active in technical fields such as civil engineering and pedagogy, and, for long, the civil servant charged with overseeing all Moldavian schools. Among his leading achievements were the issuing of Albina Românească, a highly influential magazine, and the creation of Academia Mihăileană, which replaced Greek-language education with teaching in Romanian. His literary works combined a taste for Classicism with Romantic tenets, while his version of the literary language relied on archaisms and borrowings from the Moldavian dialect.
A controversial political figure, Asachi endorsed the Imperial Russian presence in Moldavia and played a major part in establishing the Regulamentul Organic regime, while supporting the rule of Prince Mihail Sturdza. He thus came to clash with representatives of the liberal current, and opposed both the Moldavian revolution of 1848 and the country’s union with Wallachia. Engaged in a long polemic with the liberal leader Mihail Kogălniceanu, he was, together with Nicolae Vogoride, involved in the unsuccessful attempt to block the unionist project through the means of an electoral fraud.
Asachi was noted for his deep connections with the Western culture, which led him to support the employment of foreign experts in various fields and educational institutions. He cultivated a relationship with the French historian Edgar Quinet, whose father-in-law he became in 1852.
More on: https://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Asachi
#GheorgheAsachi #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 15 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 27 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 24 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 17 Februarie în istoria românilor
Pingback: 14 Martie în istoria românilor
Pingback: 4 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 11 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 14 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 24 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 5 Mai în istoria românilor
Pingback: 16 Iunie în istoria românilor
Pingback: 2 August în istoria românilor
Pingback: 26 August în istoria românilor
Pingback: 17 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 30 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 8 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 12 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 14 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 22 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 10 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 1 Martie în istoria românilor
Pingback: 9 Martie în istoria românilor
Pingback: 18 Martie în istoria românilor
Pingback: 30 Martie în istoria românilor
Pingback: 9 Mai în istoria românilor
Pingback: 18 Mai în istoria românilor
Pingback: 16 Iunie în istoria românilor
Pingback: 26 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 1 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 12 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 11 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 18 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 23 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 31 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 4 Februarie în istoria românilor
Pingback: 27 Martie în istoria românilor
Pingback: 2 Aprilie în istoria românilor
Pingback: Armenesti 30 iunie 2024 bis.
Pingback: 30 Iulie în istoria românilor