~ Personalitatea zilei* ~

 

Mircea cel Bătrân

1355 – 31 ianuarie 1418, Curtea de Argeș

 

Domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386–noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397–31 ianuarie 1418. A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, căruia i-a urmat la tron. În timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa, dar și la întărirea autorității domnului, stabilit la Argeș.

Din 1408 l-a asociat la domnie pe fiul cel mare, Mihail, acesta avându-și curțile la Târgoviște.

A întărit economia țării, prin măsuri privind sistemul de impozite și taxe, prin emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările vecine, cu care a încheiat tratate și privilegii. S-au găsit noi surse de venit, ca deschiderea minelor de aramă, producția de cereale, animale și sare a crescut. A organizat administrația centralizat, a avut sfatul boieresc din dregătorii curții, a înmulțit numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și judecarea pricinilor, stabilind clar jurisdicția și datele pentru strângerea dărilor.

A organizat armata în Oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani și Oastea cea mică sau curtea. A păstrat dreptul de oaste asupra satelor scutite, a înzestrat armata cu arme și a întărit cetățile sau a înființat unele noi. A ctitorit o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești a primit titlul de exarh al plaiurilor, având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal.

În vederea păstrării independenței Țării Românești, Mircea a încheiat alianțe cu regele Sigismund al Ungariei, interesat la rândul său în stăvilirea extinderii Imperiului Otoman. A devenit vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, și Amlaș și Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate.

A stabilit o alianță cu voievodul Petru I Mușatin al Moldovei, prin intermediul acestuia reușind să încheie o alianță cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei. În 1400, Mircea l-a îndepărtat de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul și l-a impus domn pe Alexandru cel Bun, relațiile dintre cele două țări fiind cordiale pe durata vieții lui Mircea. A întreținut relații de bună vecinătate și cu țarii din sudul Dunării. În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea a alipit-o Țării Românești în 1388.

Datorită implicării sale în politica de independență a țărilor sud-dunărene, Mircea a intrat în atenția sultanului Baiazid.

În ziua de 17 mai 1395 (sau 10 octombrie 1394) a avut loc bătălia de la Rovine, între forțele turcești și cele românești, inferioare numeric acestora. Lupta s-a soldat cu victoria lui Mircea, dar cu armata slăbită, a pierdut tronul și s-a retras în Transilvania. Turcii l-au instalat domn în Țara Românească pe Vlad I, care a fost înlăturat de către Mircea, cu ajutor unguresc și transilvănean, abia în 1397.

Între timp, a participat la cruciada anti-otomană pornită de puterile vest-europene, după câteva victorii minore, forțele creștine fiind înfrânte dezastruos în Nicopole în 25 septembrie. Mircea și Sigismund de Luxemburg s-au retras la timp pe Dunăre. În 1397 și în 1400 au avut loc două incursiuni turcești la nord de Dunăre, până în Transilvania, pe care Mircea cel Bătrân le-a înfrânt la întoarcere.

După ce mongolii conduși de Timur Lenk au biruit forțele turcești, capturându-l pe sultan și familia acestuia (1402), Imperiul Otoman a fost cuprins de anarhie, ceea ce i-a permis lui Mircea să reocupe Dobrogea (1404) și să se implice în luptele politice pentru tronul turcesc. În 1410 l-a sprijinit pe Musa Celebi, căsătorit cu una din fiicele lui Mircea, care a reușit să conducă Rumelia vreme de trei ani, iar după uciderea sa, pe alți pretendenți: Mustafa Celebi, frate al lui Musa, și pe șeicul Bedr-ed-Din. Sultanul Mahomed I și-a înfrânt oponenții, plănuind o expediție de pedepsire a voievodului valah. Pentru a evita atacurile otomanilor, Mircea a semnat spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la Constantinopol un fiu drept garanție.

Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie.

Mai mult: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n

 

Mihai Eminescu – Scrisoarea a III a • Gheorghe Cozorici, George Calboreanu, Dan Damian

 

***** [In English] *****

Mircea the Elder

1355 – 31 Januariy 1418, Curtea de Argeș

 

Mircea the Elder was the Voivode of Wallachia from 1386 until his death in 1418. He was the son of Radu I of Wallachia and brother of Dan I of Wallachia, after whose death he inherited the throne.

During the reign of Mircea the Elder, Wallachia controlled the largest area in its history, from the Southern Carpathians in the north to the Danube in the south, and from today’s Iron Gates on the Danube in the west to the Black Sea in the east, gaining Dobruja in 1388, the Banate of Severin in 1388/9 and Podunavia (which is suspected to be the Timok Valley). In addition, he was also granted the fiefdoms of Amlaș (Omlás) and Făgăraș (Fogaras) in Transylvania.

The byname „elder” was given to him after his death in order to distinguish him from his grandson Mircea II („Mircea the Younger”), although some historians believe the epithet was given to him as a sign of respect by later generations. He is considered the most important Wallachian ruler during the Middle Ages and one of the great rulers of his era, and starting in the 19th century Romanian historiography has also referred to him as ”Mircea the Great” (Mircea cel Mare).

While organizing the country and its institutions, Mircea also formed a system of lasting alliances which enabled him to defend the independence of the country. Through the intermediary of Petru Mușat, the prince of Moldavia, he concluded a treaty of alliance with Władysław II Jagiełło, king of Poland in 1389, renewed in 1404 and 1410. He maintained close relations with Sigismund of Luxembourg, the king of Hungary, relying on their common interest in the struggle against Ottoman expansion.

His interventions in support of the Bulgarians south of the Danube who were fighting against the Turks brought him into conflict with the Ottoman Empire. In 1394, Bayezid I crossed the Danube river, leading 40,000 men, an impressive force at the time. Mircea had only about 10,000 men so he could not survive an open fight. He chose to fight what would now be called a guerrilla war, by starving the opposing army and using small, localized attacks and retreats (a typical form of asymmetric warfare). On October 10, 1394, the two armies finally clashed at the Battle of Rovine, which featured a forested and swampy terrain, thus preventing the Ottomans from properly spreading their army; Mircea finally won the fierce battle and threw the Ottomans out of the country. This famous battle was later epically described by the poet Mihai Eminescu in his Third Epistle. However, Mircea had to retreat to Hungary, while the Turks installed Vlad Uzurpatorul on the throne of Wallachia for two years.

In the next year, 1397, Mircea, having defeated Vlad the Usurper with Hungarian help, stopped another Ottoman expedition that crossed the Danube, and in 1400 he defeated yet another expedition of Turks crossing the country.

The defeat of Sultan Beyazid I by Timur Lenk (Tamerlane) at Ankara in 1402 opened a period of anarchy in the Ottoman Empire. Mircea organized together with the Hungarian king a campaign against the Turks. In 1404 Mircea was thus able to impose his rule on Dobruja again.

Towards the end of his reign, Mircea signed a treaty with the Ottomans; in return for a tribute of 3,000 gold pieces per year, the Ottomans desisted from making Wallachia a province (pashalik).

More on: https://en.wikipedia.org/wiki/Mircea_the_Elder

*****

 

#MirceacelBatran #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită