~ Personalitatea zilei ~

 

Tudor Vladimirescu

7 iunie 1780, Vladimir, Gorj – 27 mai/8 iunie 1821, Târgoviște

Liderul revoluționar de la 1821 din Țara Românească, Tudor Vladimirescu a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.

S-a născut într-o familie de moșneni. Ajutat de preotul Pîrvu Cihoiu, a învățat să scrie și să citească. La vârsta de doisprezece ani a fost trimis la Craiova, intrând în serviciul boierului Ioan Glogoveanu din Craiova. A învățat carte și limba greacă în casa boierului, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și apoi l-a antrenat în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite.

Ajuns la vârsta de optsprezece ani, a părăsit casa boierului, intrând în rândurile pandurilor – armată cu obligații semipermanente, după obiceiul județului în care se născuse.

În timpul ocupației militare (1789–1790), austriecii organizaseră în Oltenia cete de voluntari numite panduri. Tudor, care ajunsese să comande aproape totalitatea pandurilor, s-a distins în luptele de la Rahova, Negotin și Fetislam. Pentru actele sale de bravură a fost înaintat locotenent și decorat cu ordinul „Sf. Vladimir” cu spade, iar împăratul i-a trimis un inel cu inițialele sale. În aceste lupte Tudor a obținut reputația de viteaz și a dobândit experiența militară care avea să surprindă așa de mult lumea în 1821. După pacea de la București, corpul pandurilor avea să fie dizolvat de vodă Caragea.

În timpul primei domnii a lui Constantin Ipsilanti, Tudor a fost ridicat la rangul de mare comis, iar în a doua domnie a fost numit vătaf de plai la Cloșani (1806–1811), iar în 1820, cu sprijinul consulului rus, să obțină din nou vătășia plaiului Cloșani.

În timp, Tudor a făcut avere făcând comerț și arendășie de moșie. A exportat vite, cereale în Ardeal și Țara Ungurească. Avea și o cârciumă, făcută pe moșia sătenilor din Balta.

În perioada 14 iunie–26 decembrie 1814 a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace (1814–1815), pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniță Glogoveanu), decedată la Viena și pentru a-i aduce în țară fetița. Cunoscător al limbii germane, a putut urmări problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din insula Ada-Kaleh, care cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți, furându-i toate bucatele.

Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului, Tudor a aflat de hotărârea organizației Eteria de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, a avut unele discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară – „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.

La 15 ianuarie 1821 s-a constituit Comitetul de oblăduire, care i-a poruncit lui Tudor să ridice „norodul la arme“, scopul acestei acțiuni fiind răsturnarea stăpânirii otomane și cucerirea independenței țării.

Dar programul lui nu se limita doar la cucerirea independenței, ci mergea până la revendicări sociale, cum ar fi egalitatea tuturor în fața legii și abolirea privilegiilor boierești. Conținutul prea revoluționar al Proclamației de la Padeș i-a speriat pe boieri, care au trimis corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor a spus „pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie. […] Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor a asigurat în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod“.

Locuri, oameni și comori – Tudor Vladimirescu: „Patria este norodul” [TVR3]

Intrând în București în fruntea „adunării poporului“ – o armată de trei mii de panduri și o mie cinci sute de arnăuți, la 21 martie – la stânga lui mergea un preot cu crucea în mână iar la dreapta Dimitrie Macedonski, comandantul arnăuților, a fost primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. A trecut peste voința boierilor și a intrat în București, înaintea lui Alexandru Ipsilanti. Dar a doua zi după sosirea lui Ipsilanti, trupele lui Vladimirescu s-au retras la Cotroceni. El însuși, împreună cu o mână de oameni, a rămas la București până la 31 martie/12 aprilie, după care s-a mutat la Cotroceni.

Prezența lui Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese dezavuată (ca și a românilor de altfel) de către Rusia, l-au pus într-o situație dificilă. Țarul i-a autorizat pe turci să reprime revolta și aceștia au intrat în țară. Atunci Tudor a preluat conducerea țării, fiind numit de popor Domnul Tudor.

În cele două luni de zile cât a domnit la București, Tudor a încercat să facă ceva și pentru țărănimea căreia îi promisese eliberarea de sub stăpânirea boierilor. Pe de-o parte a încercat să pună capăt abuzurilor administrative și judecătorești, pe de altă parte a intrat în tratative oficiale cu turcii de îndată ce și-a dat seama că mișcarea eteristă nu mai avea susținerea Rusiei. Acesta era de altfel singurul mijloc de a scăpa țara de primejdia unei ocupații turcești. A stat la Cotroceni până la 15/27 mai.

I-a cerut conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești, la 21 mai Tudor a fost învinuit de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. A fost dus de șefii eteriștilor la Mitropolia de la Târgoviște unde, în noaptea de 27 spre 28 mai, a fost omorât pe malul iazului ce curge pe lângă oraș, iar trupul a fost aruncat într-un puț de lângă grădina Geartol.

Mai mult: Tudor Vladimirescu [Wikipedia]; Tudor Vladimirescu  [Enciclopedia României]; Despre Tudor Vladimirescu [Afaceri Ardelene]

 

Tudor (film artistic, 1963) • Regia Lucian Bratu. Cu: Emanoil Petruț, George Vraca, Alexandru Giugaru, Lica Gheorghiu, Olga Tudorache, Amza Pellea, Ion Besoiu, Ernest Maftei, Ion Dichiseanu etc.

 

#TudorVladimirescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality