~ Personalitatea zilei* ~

 

Păstorel Teodoreanu

30 iulie 1894, Dorohoi – 17 martie 1964, București

 

Alexandru Osvald Teodoreanu a fost avocat și scriitor, gastronom și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene, fratele romancierului Ionel Teodoreanu.

În 1916, a fost mobilizat ca tânăr sublocotenent în Regimentul 24 Artilerie, a luptat pe fronturile din Transilvania și Moldova, s-a întors de două ori rănit, fiind decorat cu Steaua României și avansat la gradul de căpitan. După război, a urmat cursurile Facultății de Drept a universității ieșene, dar a trecut efemer prin magistratură, la Tribunalul din Turnu-Severin.

A debutat cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi a colaborat la mai multe reviste: Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială, la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin. 

Păstorel Teodoreanu – Nostalgii • Dan Vasilescu

Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, criticul literar George Călinescu comparându-l cu Gargantua și Pantagruel.

A rămas în literatura română prin epigramele sale. Din operele sale: Rodia de aur, Mici satisfacții, Tămâie și otravă, Berzele din Boureni, Gastronomice, Epigrame și alte rime vesele, Pahare și săgeți.

Mai mult: Păstorel Teodoreanu [Wikipedia]

 

Vocea lui Păstorel Teodoreanu la Radio România Cultural

 

 

Povești cu Păstorel

Într-o seară banală de iarnă, în Cetatea de Scaun a Iașilor, îndoliată după primul război mondial, Păstorel Teodoreanu și un camarad de arme se plimbau agale pe străzi lăturalnice, după ce săvârșiseră un pahar de vin. Coteau pe ulicioare pustii din liniștitul cartier al Tătărașilor, pentru a nu fi siliți să-i salute pe ofițerii nemți. Purtau încă uniforma Regimentului 24 Artilerie. Deodată, zăresc în pragul bisericii un preot înalt și, datorită cine-știe-cărui impuls ancenstral, caută o vorbă de încurajare. „Ce dorești fiule?“, îl întreabă preotul pe Păstorel. „Să mă spovedesc, părinte. Caut ispășirea păcatelor și duhovniceasca sfinției tale binecuvântare.“ „Ai ucis?“ „Da.“ „Rău! Nemți?“ „Nemți.“ „Îți place la teatru?“ „Da.“ „Bine! Dar «Moartea lui Mihai Viteazul»?“ „Nu.“ „Rău! Crezi în Dumnezeu?“ „Da.“ „Bine. Dar în Nicolae Iorga?“ „Nu!“ „Rău! Și de ce nu crezi în Nicolae Iorga?“ „E zălud, părinte, e sărit!“ „Măgarule! Am să te reclam la marele cartier general! Am să te chem la Curtea Marțială! Vei fi împușcat ca un câine! E o rușine să mai porți uniformă! La zid!“ Și Păstorel Teodoreanu, și camaradul său o șterg. „Bine, domnule locotenent, cum îți veni?“, îl întreabă tovarășul său pe Păstorel. „Dar ce-am făcut?“ „Ăsta nu e popă, domnule.“ „Cum?“ „Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a îmbrăcat așa de frica nemților!“.

#eroiuitati: Păstorel Teodoreanu

Fiind chemat, ca avocat, să apere un client acuzat că a sedus o fată, a uimit judecătorii cu o pledoarie practică. Așadar, l-a rugat pe tatăl fetei, ofițer în armată, care apăruse la proces îmbrăcat în uniformă, să-și scoată sabia din teacă. Apoi, îi cere teaca sabiei și, mișcând-o în stânga și-n dreapta, îl roagă să pună sabia înapoi. După câteva încercări ale ostașului, conchide: „Vedeți, onorată instanță? Dacă teaca nu stă, nici sabia nu intră!“.

Păstorel Teodoreanu – Oda sarmalei

 

Epigrame de Păstorel Teodoreanu

 

Unul bea că-i băutor,

Altul bea că-i bestie,

Numai eu, că am umor,

Beau aşa, de chestie.

 

Când înjoseşti şi sucul ei şi via

Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,

Nu te gândeşti tu oare, mişel între mişei,

Că pângăreşti natura şi compromiţi beţia?

 

Nu contrazice voia sorţii

Şi nu sfida stihiile!

Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,

Iară cei vii cu… viile!

 

Statuii ostaşului sovietic:

Soldate rus, soldate rus,

Te-ai înălţat acolo sus

Că liberaşi popoarele

Sau fiindcă-ţi put picioarele?

 

Sadoveanu si democratia:

Ca-ntr-un secol democrat

Noi mancam cu toti rahat

Nu e lucru de mirare

Dar de-un lucru mult ma mir

De ce spune Sadoveanu

Ca-i serbet de trandafir

 

Caligula Imperator

A făcut din cal, senator,

Comuniştii, mai siniştri,

Au făcut din boi, miniştri…

 

Bolnav de plămâni, pe patul de moarte în Spitalul de pe Şos Viilor:

Culmea ironiilor

De râsul copiilor.

Să pui cap beţiilor

Pe şoseaua Viilor.

 

***** [In English] *****

Păstorel Teodoreanu

July 30, 1894, Dorohoi – March 17, 1964

 

Păstorel Teodoreanu or just Păstorel (born Alexandru Osvald Teodoreanu), was a Romanian humorist, poet and gastronome, the brother of novelist Ionel Teodoreanu.

He worked in many genres, but is best remembered for his parody texts and his epigrams, and less so for his Symbolist verse. His roots planted in the regional culture of Moldavia, which became his main source of literary inspiration, Păstorel was at once an opinionated columnist, famous wine-drinking bohemian, and decorated war hero.

More on: Păstorel Teodoreanu [Wikipedia]

*****

 

Păstorel Teodoreanu – Lied Singing Tudor Gheorghe

 

#PastorelTeodoreanu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită