~ Personalitatea zilei* ~

 

Vasile Pârvan

28 septembrie 1882, Perchiu, Tecuci/Bacău – 26 iunie 1927, București

 

Vasile Pârvan a fost istoric, arheolog, epigrafist și eseist, membru titular (din 1913) al Academiei Române.

S-a născut într-o familie modestă de cărturari. A studiat Istoria la Facultatea de Litere și Filosofie a Universități din București, avându-i profesori pe Nicolae Iorga, Ioan Bogdan și Dimitrie Onciul. În timpul facultății a publicat primele sale articole de istorie.

După absolvire, și-a continuat studiile în Germania, unde s-a specializat în Istorie antică, luîndu-și doctoratul cu distincția Magna cum laude.

A fost profesor la Universitatea din București, unde s-a preocupat îndeosebi de Arheologie, Preistorie și Istoria civilizației greco-romane. Și-a început activitatea de istoric cu lucrarea de Doctorat Naționalitatea negustorilor din Imperiul roman (1909, în limba germană: Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaisereiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung), considerată de specialiști ca unul din cele mai bune studii despre dezvoltarea comerțului în antichitatea clasică.

A mers apoi în Anglia, Franţa şi Italia, unde a vizitat Florenţa, Roma, Neapole, Herculanum, Pompei, Capri, Paestum şi a asistat la săpăturile care se efectuau pe Palatin şi în For.

A elaborat un vast plan național de cercetări arheologice, întreprinzând săpături sistematice în așezări din Dobrogea și Muntenia; a descoperit, în 1913, cetatea Histria. În scopul rezolvării problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, îndeosebi în stațiunile arheologice din a doua epocă a fierului. Pe baza rezultatelor parțiale ale săpăturilor a scris Getica. O protoistorie a Daciei (1926), cea mai importantă lucrare a sa, o vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim planul cercetării istorice rolul politic și cultural al daco-geților.

Vasile Pârvan – descoperiri arheologice fundamentale pentru identitatea românilor

A avut un rol deosebit în crearea noii școli românești de arheologie, a organizat Școala română din Roma, instituție pentru perfecționarea tinerilor arheologi și istorici, și a inițiat și condus apariția anuarelor acesteia Ephemeris Dacoromana și Diplomatarium Italicum, precum și prima serie a revistei Dacia.

A contribuit la formarea istoricilor Hortensia Dumitrescu, Vladimir Dumitrescu, Ecaterina Dunăreanu Vulpe, Ion Nestor, Dionisie M. Pippidi, Dorin Popescu, Gheorghe Ștefan, Radu Vulpe, care i-au continuat activitatea.

A fost director al Muzeului Național de Antichități, a fondat Institutul de Antichități din Cluj, iar un an mai târziu editura Cultura națională, unde a îngrijit mai multe colecții.

A fost vicepreședinte al Academiei Române (1921–1922), președinte al secțiunii de istorie, iar din 1923 a activat ca secretar general până la decesul survenit în 1927. A fost membru al mai multor academii și societăți științifice din străinătate, printre care Accademia Nazionale dei Lincei.

Din operele sale: Relațiile lui Ștefan cel Mare cu Ungaria, M. Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, Cetatea Tropaeum, Idei și forme istorice, Începuturile vieții romane la gurile Dunării, Dacia. Civilizațiile antice din regiunile carpato-danubiene.

Pasionat în totalitate de munca de pe șantier, a ignorat apendicita de care suferea, iar atunci când a ajuns să se opereze, a fost mult prea târziu. S-a stins din viață la numai 45 de ani și este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Mai mult: Vasile Pârvan [Wikipedia]

 

Vasile Pârvan – Părintele arheologiei românești

 

***** [In English] *****

Vasile Pârvan

28 September 1882, Perchiu, Tecuci/Bacău – 26 June 1927, București

 

Vasile Pârvan was a Romanian historian and archaeologist.

He came from a modest family of teachers. He studied at the Faculty of Letters and Philosophy of the University of Bucharest (1900–1904), having as professors Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, and Dimitrie Onciul. Then he studied in Germany, following the courses of three universities (Jena, Berlin, and Breslau) and often having financial problems and health issues. In Breslau he obtained the title of Doctor cum laudae, with thesis The nationality of merchants in the Roman Empire (1908, in German), considered by specialists as one of the best studies on the development of trade in classical antiquity.

He became professor at the University of Bucharest, and was elected member of the Romanian Academy. In 1900 he made his debut in journalism at the Noua revistă română and started collaborating with Convorbiri Literare, Voința națională, Tribuna Poporului, Luceafărul etc.

In order to solve the problems related to the history of Dacia, he organized a series of systematic excavations, especially in the archeological resorts from the second Iron Age. Based on the partial results of the excavations, Getica (1926) wrote – his most important work – a vast historical-archaeological synthesis, through which he brought to the forefront of historical research the political and cultural role of the Dacians.

He was director of the National Museum of Antiquities, he founded the Institute of Antiquities in Cluj, and the publishing house Cultura națională, where he cared for several collections.

Pârvan was vice-president of the Romanian Academy (1921–1922), and from 1923 he worked as general secretary until his death in 1927 and had a special role in the creation of the new Romanian school of archeology.

More on: Vasile Pârvan [Wikipedia]

*****

 

#VasileParvan #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită